Am sa va spun o mica poveste, asa, ca intre Craciun si Anul Nou - unora vreau sa le ofer niste explicatii (nu ca le-as datora!), iar altora un subiect de gandire pentru noaptea de Revelion (nu ca mi l-ar fi cerut, dar eu sunt o persoana foarte saritoare). A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odata o castana micuta, intr-un castan fermecat din tara castanilor; si Castana a primit la nastere un dar special - acela de a visa. Nimic nu a oprit-o din visare, nici zbuciumul parintilor ei care munceau de dimineata pana seara pentru a asigura familiei cele trebuincioase, nici suficienta pe care fratii si surorile ei din castanul fermecat o dovedeau zi dupa zi. Castana era mereu vesela si saritoare; canta, dansa, se cocota pe toate crengile care ii permiteau sa danseze pe ele. Pentru ca ii placea sa viseze, se si vedea o mare artista - motiv pentru care dezinvoltura era punctul ei forte. Viata ei curgea firesc; mergea la scoala, invata, citea foarte mult, se implica in tot felul de activitati extrascolare. Toata lumea o indragea pentru ca era vesela si deschisa - nu stia sa minta, nu stia sa insele pe nimeni, nu stia decat sa fie onesta si sa-si doreasca din ce in ce mai mult de la efemera ei viata. La inceput, castanul fermecat i-a fost un camin suficient, apoi a fost adoptata si de ceilalti castani din vecinatate, pe unde avea prieteni. A devenit in scurt timp un lider - se spunea despre ea ca este un lider innascut - stia sa vorbeasca, sa se comporte, sa medieze diferite neintelegeri. A venit vremea implinirii unui vis mai vechi al ei; un vis si mai important - acela de a cunoste lumea. Kafta a demoralizat-o mult pe micuta castana; Marx si Engels isi dovedisera deja ineficienta in aplicarea fiolozofiei lor de viata. Steinhardt i-a fost de mare ajutor, iar Vechiul si Noul Testament, pe care le-a gasit intr-un vechi sertar al unei matusi varstnice, i-au ajuns carti de capatai. Insa in acel amalgam de informatii, care mai de care mai contradictorii, Castana si-a spus ca trebuie sa traiasca pe picioarele ei si sa capete filozofia proprie de viata, bazata pe experienta ei, nu pe a marilor scriitori, pe care ii devorase de cand se stia in viata. Asa ca, si-a luat inima ei micuta in dinti (Castana nu are dinti, dar cea din povestea mea are!), si le-a spus parintilor si fratilor ca trebuie sa plece in lume si sa-si gaseasca un scop in viata. Cu destula greutate, parintii si-au dat acordul, iar Castana a plecat in lume, pentru a-si urma visul. O perioada a fost foarte fericita, a intalnit multe castane din intrega lume. De la fiecare a invatat cate ceva si fiecareia i-a oferit o particica din inima ei. Dar Castana nu avea habar ca toate acele castane pe care le-a intalnit si le-a iubit erau micute, ca si ea - niste copilasi din lumea castanilor. Si toate castanele comunicau pe aceiasi lungime de unda - nu stiau ce este invidia, ce este aceea ierarhie sociala, ce sunt hainele de firma sau veniturile materiale. Toate se hraneau cu idealuri, cu sperante, cu vise - unele mai nastrusnice decat altele. Unele castane i-au spus vor pleca peste mari si peste tari, pentru ca acolo exista o tara a frunzei de artar, unde vor trai si mai bine decat in tara castanilor. Si au plecat! Prin plecarea fiecarui prieten, Castana mai facea cate o rana in inima - iar cicatricile ei s-au inmultit. Incet-incet, a ajuns in contact cu castanele mature, care se ghidau dupa alte principii in viata.
(Va urma)
miercuri, 28 decembrie 2011
vineri, 23 decembrie 2011
Ciocros verde, de matase!
Brusc mi-am reamintit ce spuneau baietii din Voiniceni la sfarsitul colinei: "Ciocros verde de matase, slobozi-ne gazda-n casa,
Ca de-aseara tot pe-afara, si ne ninge, si ne ploua!
Gazda, daca nu ne crezi, deschide usa si vezi, ca suntem cu pene verzi!".
Ca de-aseara tot pe-afara, si ne ninge, si ne ploua!
Gazda, daca nu ne crezi, deschide usa si vezi, ca suntem cu pene verzi!".
Posibila explicatie a calitati politicienilor romani!
Am primit un banc foarte dragut, care mi-a redat oarecum buna dispozitie. Sper sa va fie si voua de folos:
"La facerea lumii, Dumnezeu, ca să-i ajute pe oameni să prospere, a hotărât să dea câte două virturţi fiecărei naţii. Astfel, elveţienii sunt ordonaţi şi respectuoşi, nemţii - disciplinaţi şi raţionali, englezii - perseverenţi şi studioşi, japonezii - muncitori şi răbdători, ungurii - hotărâţi şi buni meseriaşi, francezii - culţi şi rafinaţi, spaniolii - veseli şi ospitalieri. La români, i-a spus îngerului consilier că românii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi buni politicieni.
După ce Dumnezeu a publicat hotărârea în "Monitorul celest", ingerul rsposabil a remarcat faptul că românii au trei virtuţi, spre deosebire de toţi ceilalţi, care au numai două şi l-a întrebat pe Dumnezeu dacă astfel nu ar depăşi celelalte naţii.
"Aşa e, a spus Dumnezeu. Să revenim cu o Ordonanţă de Urgenţă, pentru că virtuţile nu se mai pot lua înapoi, în care spunem că nimeni nu va putea folosi mai mult de două în acelaşi timp".
Se explică astfel de ce românii care sunt inteligenţi şi cinstiţi nu fac politică, cei cinstiţi şi care fac politică nu sunt inteligenţi, iar cei care fac politică şi sunt inteligenţi nu sunt cinstiţi."
"La facerea lumii, Dumnezeu, ca să-i ajute pe oameni să prospere, a hotărât să dea câte două virturţi fiecărei naţii. Astfel, elveţienii sunt ordonaţi şi respectuoşi, nemţii - disciplinaţi şi raţionali, englezii - perseverenţi şi studioşi, japonezii - muncitori şi răbdători, ungurii - hotărâţi şi buni meseriaşi, francezii - culţi şi rafinaţi, spaniolii - veseli şi ospitalieri. La români, i-a spus îngerului consilier că românii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi buni politicieni.
După ce Dumnezeu a publicat hotărârea în "Monitorul celest", ingerul rsposabil a remarcat faptul că românii au trei virtuţi, spre deosebire de toţi ceilalţi, care au numai două şi l-a întrebat pe Dumnezeu dacă astfel nu ar depăşi celelalte naţii.
"Aşa e, a spus Dumnezeu. Să revenim cu o Ordonanţă de Urgenţă, pentru că virtuţile nu se mai pot lua înapoi, în care spunem că nimeni nu va putea folosi mai mult de două în acelaşi timp".
Se explică astfel de ce românii care sunt inteligenţi şi cinstiţi nu fac politică, cei cinstiţi şi care fac politică nu sunt inteligenţi, iar cei care fac politică şi sunt inteligenţi nu sunt cinstiţi."
joi, 22 decembrie 2011
S-a suit scroafa-n copac!
Stiati ca in Delta Dunarii exista porci care, in vremea indundatiilor se urca in copaci? Este singura lor sansa de a se salva de la dezastru. In ceea ce priveste oamenii insa, atunci cand folosesti expresia "s-a suit scroafa-n copac" nu te referi la faptul ca s-au salvat de la ceva (poate doar de la saracia materiala!), ci la degradarea umana de care sunt capabili. Nu cu multa vreme in urma, o cunostinta de-a mea a fost numita intr-o anumita functie. Nu chiar una de conducere, dar una care presupune destul de multe responsabilitati. Schimbarea s-a vazut imediat! In hainele pe care le poarta, in cerceii pe care si i-a agatat cu ostentatie de gaurile din urechi si, mai mult decat orice, in lenea de a-si duce propriul sac cu mizerii la gunoi. De cand este sefa, nu-si mai duce gunoiul de acasa - si-l lasa in fata usii pentru a-l lua femeia de serviciu si a-l arunca la rampa special amenajata. Pentru a se scuza, chipurile, in fata vecinilor care o cunosc inca de cand mama ei ii atarna scutecele spalate la uscat pe culmea din fata blocului, spune ca ii lasa un pol-doi "servitoarei" si ii duce aceasta gunoiul!
Vazand atitudinea ei, mi-au venit in minte o serie de alte "personalitati" si schimbarile care s-au produs in ele dupa "suirea in copac". Si mi-am adus aminte de o alta expresie pur romaneasca, foarte profunda :'daca vrei sa cunosti carcaterul unui om, da-i o functie de conducere". Am vazut oameni numiti intr-o functie pusi in fata luarii unor decizii pentru a-si legitima numirea. Si ce au facut? Au schimbat biroul, au inlocuit perdelele, au cumparat o masina noua. Si-au pus, chipurile amprenta! Ori, de la un sef te astepti la altceva - nu sa cumpere un covor sau o draperie noua, ci sa imprime un nou stil! Nu fashion, nu arhitectural, nu modeling ... ci stil de lucru!
Dar, care lucru???? De cateva zile, toata lumea se pregateste de Craciun. Unei alte cunostinte, la ora pranzului i-a fost adus acasa "ghita" - bine parlit, cu matele curatate, numai bune de a fi umplute cu carnati. Nu spun ca am convingerea ca nu a platit respectivul porc - o "obligatie". Dar la ora la care i-a fost adus acasa grasunul, el, cunostinta mea, trebuia sa fie la serviciu si sa LUCREZE. Vai, dar cum sa lucrezi cand vine Craciunul si nevasta asteapta carnatii si friptura! Daca nu vine "grasunul" acasa, de unul singur si moca, nevasta (coafeza de lux) ii va scoate ochii netrebnicului de barbat pupincuirst, care isi pierde timpul cu propaganda de partid ca nu e in stare nici macar sa faca rost de un porc moca de Craciun. "Decat atat"! La feeria "decat" o sa revin intr-o alta postare!
Vazand atitudinea ei, mi-au venit in minte o serie de alte "personalitati" si schimbarile care s-au produs in ele dupa "suirea in copac". Si mi-am adus aminte de o alta expresie pur romaneasca, foarte profunda :'daca vrei sa cunosti carcaterul unui om, da-i o functie de conducere". Am vazut oameni numiti intr-o functie pusi in fata luarii unor decizii pentru a-si legitima numirea. Si ce au facut? Au schimbat biroul, au inlocuit perdelele, au cumparat o masina noua. Si-au pus, chipurile amprenta! Ori, de la un sef te astepti la altceva - nu sa cumpere un covor sau o draperie noua, ci sa imprime un nou stil! Nu fashion, nu arhitectural, nu modeling ... ci stil de lucru!
Dar, care lucru???? De cateva zile, toata lumea se pregateste de Craciun. Unei alte cunostinte, la ora pranzului i-a fost adus acasa "ghita" - bine parlit, cu matele curatate, numai bune de a fi umplute cu carnati. Nu spun ca am convingerea ca nu a platit respectivul porc - o "obligatie". Dar la ora la care i-a fost adus acasa grasunul, el, cunostinta mea, trebuia sa fie la serviciu si sa LUCREZE. Vai, dar cum sa lucrezi cand vine Craciunul si nevasta asteapta carnatii si friptura! Daca nu vine "grasunul" acasa, de unul singur si moca, nevasta (coafeza de lux) ii va scoate ochii netrebnicului de barbat pupincuirst, care isi pierde timpul cu propaganda de partid ca nu e in stare nici macar sa faca rost de un porc moca de Craciun. "Decat atat"! La feeria "decat" o sa revin intr-o alta postare!
miercuri, 21 decembrie 2011
Amintiri despre Craciun
Am vazut o emisiune TV despre Craciun - in aceasta perioada abunda astfel de emisiuni la mai toate posturile de televiziune. Cea la care fac referire, realizata impecabil de Elena Calcan la TV Neptun mi-a starnit insa multe amintiri. Iar gandul m-a dus cu multi ani in urma, la copilaria si mai apoi la adolescenta mea in care traditiile de Craciun au avut un rol extraordinar. Imi aduc aminte si acum traistuta tesuta pe care mi-o pregatea mama inainte de Ajun. Era cu rosu si cu alb. In acea traistuta aveam sa pun cu grija cornurile, merele si nucile pe care le primeam la colindat. Cu cateva zile inainte incepeam repetiile cu grupul de copii cu care mergeam la colindat prin tot satul, pe toate ulitele. Fie ca ningea sau ploua sau era uscat afara, noi eram pe strazi, in grupuri de cate 5-6, uneori chiar 10 copii - de regula, colegi de clasa. Colinda preferata in clasele mici era "La umbruta pomului" - nu stiu daca si astazi se mai colinda la fel, din pacate nu am fost de multa vreme acasa in Ajun de Craciun. Insa mi-i amintesc pe bunici cum cumparau cate un sac de cornuri cu lapte, dulci si proaspete, pe care le tineau in holul casei pentru a fi la indemana atunci cand veneau colindatorii. Erau peste o suta de copii care ne colindau familia. In lipsa mea, fireste - ca eu avema treaba serioasa sa colind fiecare casa din sat. Peste tot primeam cornuri, mere si nuci - cand colindam rude, primeam pupeze. Pupaza este un fel de colacel facut din aluat de cozonac, in forma de papusa - avea chiar si ochi, din boabe de fasole. Si acum mai simt gustul acelei minunatii! Dupa ce colindam cam o treime din sat, traistuta era deja burdusita de daruri. Asa ca apelam la bunavointa cate unei rude, pentru a o goli pe un pat din camera din colt (asta fiind camera de oaspeti). Pana colindam tot satul, umpleam traista de 3-4 ori. Trebuia sa tin minte pe unde am lasat darurile, pentru ca prima mea grija cand ajungeam acasa (tot cu traista plina, fireste) era sa ii spun tatalui meu locurile unde am desertat mica mea avere, pentru ca a doua zi el sa o recupereze. Cand se lasa intunericul, treaba grupului nostru era terminata. Ajungeam acasa dupa ce colindasem tot satul, fara exceptie, inghetata de frig si de multe ori cu picioarele ude in cizmulite. Dar acasa gaseam o alta bucurie. Cat timp eu umblasem pe ulite, la mine venise mosul. Bradul era impodobit, iar sub el erau cadourile pentru mine si fratii mei. Nu era cine stie ce - cate o ciocolatica si haine sau incaltaminte. Lucruri de care aveam nevoie!
Dupa ce am ajuns domnisoara de liceu, nu am mai colindat prin sat. Asteptam cu infrigurare randurile de flacai care veneau la colindat, la mine si la sora mea. Cum eram doua fete in casa, veneau si cate 7-8 randuri de feciori, in grupuri de 15-20. Fiecare cu alt colind - erau pe generatii si cantau Fericile. "Ferice, ferile-ai Doamne, ferice, ferice!" Nici aceste colinde nu mi le amintesc si, din pacate, nici tinerii de astazi nu le mai stiu! S-a cam pierdut traditia. Eu, insa, am ramas cu amintirile. Feciorii incepeau colindul de la casa preotului. Apoi colindau toate fetele din sat, avand mare grija ca randurile sa nu se intercaleze. Daca se intampla ca un rand mai mic sa colinde peste randul mai mare, era deranj mare. Se lasa uneori si cu bataie! Era considerata lipsa de respect fata de cei mai mari. Dupa ce incepeau colinda la usa casei, feciorii erau invitati in casa. Pe masa tronau farfurii cu cate 5-6 sau chiar mai multe feluri de prajituri facuta acasa (nu cumparate de la cofetarie) si pahare pentru vin. Fiecare colindator primea vin si prajituri, dar si cozonac. Cand aparea randul fratelui meu, le puneam pe masa si sarmale. Ca doar ii apuca foamea de atata colindat! Pana dimineata pe la 6, tot veneau randurile de baieti. Nu stiu cum, dar nu ma apuca niciodata somnul. Imi amintesc ca spalam pahare toata noaptea, ca sa fie pregatite pentru randul urmator. Dimineata ne spalam, ne imbracam frumos si mergeam la biserica. Era o rusine sa lipsesti de la slujba de Craciun. La biserica veneau si baietii care colindasera si bausera toata noaptea. Unii erau chercheliti de-a binelea! Dra nimanui nu-i pasa. Era un amanunt nesemnificativ.
A doua seara, conform traditiei, se faceau grupuri-grupulete din fete si baieti. Era randul fetelor sa colinde baietii.
Acum astept Craciunul. Colindatorii au inceput deja sa sune la interfon. Nu le mai da nimeni cornuri si mere si nuci. Chiar daca le-ar da, ar fi mult prea nemultumiti de daruri. Vor doar bani! Eu am deja pregatite dulciuri. In seara de Craciun nu mai rasuna pe strazi vocile colindatorilor. Cel putin nu in marile orase. Dar am convingerea ca toti cei care au crescut la tara si s-au bucurat de "O, ce veste minunata", "Umbla Maica pe pamant", "Trei crai de la rasarit" si "In Gana-Galilei" vor avea in suflet, cel putin in Ajun de Craciun, amintirea acelor ani. Si-si vor astepta colindatorii! Eu stiu ca asta o sa fac!
Craciun Fericit, tuturor!
Dupa ce am ajuns domnisoara de liceu, nu am mai colindat prin sat. Asteptam cu infrigurare randurile de flacai care veneau la colindat, la mine si la sora mea. Cum eram doua fete in casa, veneau si cate 7-8 randuri de feciori, in grupuri de 15-20. Fiecare cu alt colind - erau pe generatii si cantau Fericile. "Ferice, ferile-ai Doamne, ferice, ferice!" Nici aceste colinde nu mi le amintesc si, din pacate, nici tinerii de astazi nu le mai stiu! S-a cam pierdut traditia. Eu, insa, am ramas cu amintirile. Feciorii incepeau colindul de la casa preotului. Apoi colindau toate fetele din sat, avand mare grija ca randurile sa nu se intercaleze. Daca se intampla ca un rand mai mic sa colinde peste randul mai mare, era deranj mare. Se lasa uneori si cu bataie! Era considerata lipsa de respect fata de cei mai mari. Dupa ce incepeau colinda la usa casei, feciorii erau invitati in casa. Pe masa tronau farfurii cu cate 5-6 sau chiar mai multe feluri de prajituri facuta acasa (nu cumparate de la cofetarie) si pahare pentru vin. Fiecare colindator primea vin si prajituri, dar si cozonac. Cand aparea randul fratelui meu, le puneam pe masa si sarmale. Ca doar ii apuca foamea de atata colindat! Pana dimineata pe la 6, tot veneau randurile de baieti. Nu stiu cum, dar nu ma apuca niciodata somnul. Imi amintesc ca spalam pahare toata noaptea, ca sa fie pregatite pentru randul urmator. Dimineata ne spalam, ne imbracam frumos si mergeam la biserica. Era o rusine sa lipsesti de la slujba de Craciun. La biserica veneau si baietii care colindasera si bausera toata noaptea. Unii erau chercheliti de-a binelea! Dra nimanui nu-i pasa. Era un amanunt nesemnificativ.
A doua seara, conform traditiei, se faceau grupuri-grupulete din fete si baieti. Era randul fetelor sa colinde baietii.
Acum astept Craciunul. Colindatorii au inceput deja sa sune la interfon. Nu le mai da nimeni cornuri si mere si nuci. Chiar daca le-ar da, ar fi mult prea nemultumiti de daruri. Vor doar bani! Eu am deja pregatite dulciuri. In seara de Craciun nu mai rasuna pe strazi vocile colindatorilor. Cel putin nu in marile orase. Dar am convingerea ca toti cei care au crescut la tara si s-au bucurat de "O, ce veste minunata", "Umbla Maica pe pamant", "Trei crai de la rasarit" si "In Gana-Galilei" vor avea in suflet, cel putin in Ajun de Craciun, amintirea acelor ani. Si-si vor astepta colindatorii! Eu stiu ca asta o sa fac!
Craciun Fericit, tuturor!
duminică, 18 decembrie 2011
Pentru toti vine Craciunul?
Deunzi am avut ocazia sa ajung intr-un sat din Romania mileniului III, in care exista 5 case in care locuiesc 8 familii. Catun l-as putea denumi mai degraba, dar nici asa nu ar fi treaba "oabla" (drepta, in limbaj neaos ardelenesc). Din drumul judetean pe care ne aflam, eu si insotitorul meu am depasit intersectia cu satul respectiv si am ajuns in alta localitate. Oamenii din zona au fost foarte indatotoritori si ne-au indrumat spre destinatie. Doamne, ce mai drum! Cred si sunt aproape convinsa ca este unicul sat din tara asta spre care nu exista indicator rutier. Primarul comunei (un tip destul de smecheras, ca sa ma limitez la o descriere simpatica) ne-a spus ca, pe vremuri, exista indicator dar l-au inlaturat cei de la drumuri, cand au asfaltat. Ce gluma buna! Cea cu asfaltatul, vreau sa zic! Spre acel catun am mers vreun km pe drum pietruit, iar apoi - pret de vreo 2 km - pe drum de pamant. Ce drum? Era mai degraba tot o groapa si-o hartoapa! Urme de tractor, urme de roti de caruta, sus-jos, jos-sus. La un moment-dat a aparut o casa, drumul se prelingea usor pe langa ea. Dupa cateva sute de metri ne indreptam vertiginos catre camp. Culmea este ca ne insotea si o ceata deasa, de am zis ca am patruns in zona crepusculara.
Cam asa arata drumul spre o localitate din Romania, tara membra a Uniunii Europene, in mileniul III. Ne-am intors putin din drum si am luat-o la dreapta pe ceva ce parea mai degraba o poteca cu iarba decat un drum - ulterior aveam sa aflam ca "strada" are si nume, respectiv strada Iubirii. Halal imaginatie la edilii locali! Prima persoana ce ne-a iesit in drum a fost o doamna. Era inconjurata de vreo 10 caini. Cica a avut mai multi, dar i-a dat. O apara de hoti, care vin din toate directiile si fura tot ce le pica in mana: vaci, cai, oi, gaini. O vecina a doamnei ne-a spus ca saracia ii impinge pe hoti sa dea buzna peste ei si ca pot muri nevinovati, ca nu au nici o para chioara. Dar hotii nu stiu acest lucru! Deci, prima doamna a catunului ne-a spus ca a venit acolo de vreo cativa ani, cu intentia de a-si face o ferma de animale - a avut zeci de porci si vaci dar, incet-incet, din cauza drumului impracticabil, a renuntat la ele. Acum vrea sa renunte si la casa in care a bagat cateva zeci de mii de euro. Am intrebat-o de ce nu o vinde, dar mi-a spus ca nu are cine sa o cumpere, ca toata lumea incearca sa plece din satul respectiv; nimeni nu e dispus sa investeasca intr-o zona moarta. Ne-a mai spus doamna ca primarul a promis inca din campania electorala trecuta ca va face drumul circulabil, macar sa-l pietruiasca. Dae nu a facut nimic, cica din lipsa de bani. Pentru bugetul de anul viitor (din nou an electoral, iar primarul vrea sa candideze iar!), incearca sa prinda ca si cheltuiala pietruirea drumului catre catunul la care fac referire.
Zona, saraca, nu ar fi chiar moarta, este la numai 40 km de Constanta, dar toata lumea pare resemnata. Cei cativa locuitori din sat cara apa din satele invecinate pentru a avea apa de baut, pentru animale cara de la o fantana plina de mizerii. Copiii merg la scoala pe jos, pana la sosea; calul si caruta sunt o necesitate. Cand au nevoie de ambulanta suna de pe telefonul mobil - numai Cosmote are arie de acoperire in acel catun. Ambulanta vine pana la sosea, iar ei transporta bolnavul cu caruta pana la punctul de intalnire. Dar si caii mor. De foame si de folositi ce sunt. Oameni si animale, isi duc zilele ca vai de ei. O alta tanti stirba s-a temut sa vorbeasca despre neajunsurile vietii din acel catun. De parca cine stie cine ii putea face rau pentru ca s-a plans de conditiile inumane in care traieste impreuna cu cei noua copii ai ei. Una dintre fete suferea de retard grav - incerca sa ne spuna ca vine Mos Craciun, dar nu reuseste decat sa scoata niste baiguieli fara noima. In jurul ei o mizerie de nedescris! Pet-uri, hartii, gunoie diverse. In curtea lor nici gainile nu stateau. Cred ca de foame. Si m-am gandit serios la faptul ca intram in saptamana Craciunului. Pentru oamenii de aici, Craciunul vine doar ca data in calendar. Ei stiu ca magazinul din comuna alaturata este inchis. Trebuie sa-si cumpere paine cu o zi inainte de 25 decembrie. Si m-am mai gandit ca daca un singur miliardar de carton ar crede in spiritul Craciunului si ar dori sa-si mai spele o parte din pacate ar fi suficient sa-si ia djeepul incapator si sa mearga pana in acel catun pentru a duce ceva de mancare si de imbracat celor de acolo. Cu cateva sute de lei ar rezolva-o. Dar cui ii pasa ca unii oameni mor de foame si din lipsa conditiilor elementare de trai? Si daca este cineva filantrop, ar trebui sa se grabeasca. Pentru ca se anunta ploi si ninsori. Iar daca se schimba vremea nu se mai poate ajunge la acei oameni; pot muri linistiti cu zile. Chiar in ziua de Craciun. Daca e cineva interesat sa ii ajute, sa ma contacteze.
PS - eu am fost in acel catun in urma cu cateva zile. Mi-am uitat aparatul de fotografiat acasa, motiv pentru care am "furat" o poza de pe internet. Singura pe care am gasit-o!
Zona, saraca, nu ar fi chiar moarta, este la numai 40 km de Constanta, dar toata lumea pare resemnata. Cei cativa locuitori din sat cara apa din satele invecinate pentru a avea apa de baut, pentru animale cara de la o fantana plina de mizerii. Copiii merg la scoala pe jos, pana la sosea; calul si caruta sunt o necesitate. Cand au nevoie de ambulanta suna de pe telefonul mobil - numai Cosmote are arie de acoperire in acel catun. Ambulanta vine pana la sosea, iar ei transporta bolnavul cu caruta pana la punctul de intalnire. Dar si caii mor. De foame si de folositi ce sunt. Oameni si animale, isi duc zilele ca vai de ei. O alta tanti stirba s-a temut sa vorbeasca despre neajunsurile vietii din acel catun. De parca cine stie cine ii putea face rau pentru ca s-a plans de conditiile inumane in care traieste impreuna cu cei noua copii ai ei. Una dintre fete suferea de retard grav - incerca sa ne spuna ca vine Mos Craciun, dar nu reuseste decat sa scoata niste baiguieli fara noima. In jurul ei o mizerie de nedescris! Pet-uri, hartii, gunoie diverse. In curtea lor nici gainile nu stateau. Cred ca de foame. Si m-am gandit serios la faptul ca intram in saptamana Craciunului. Pentru oamenii de aici, Craciunul vine doar ca data in calendar. Ei stiu ca magazinul din comuna alaturata este inchis. Trebuie sa-si cumpere paine cu o zi inainte de 25 decembrie. Si m-am mai gandit ca daca un singur miliardar de carton ar crede in spiritul Craciunului si ar dori sa-si mai spele o parte din pacate ar fi suficient sa-si ia djeepul incapator si sa mearga pana in acel catun pentru a duce ceva de mancare si de imbracat celor de acolo. Cu cateva sute de lei ar rezolva-o. Dar cui ii pasa ca unii oameni mor de foame si din lipsa conditiilor elementare de trai? Si daca este cineva filantrop, ar trebui sa se grabeasca. Pentru ca se anunta ploi si ninsori. Iar daca se schimba vremea nu se mai poate ajunge la acei oameni; pot muri linistiti cu zile. Chiar in ziua de Craciun. Daca e cineva interesat sa ii ajute, sa ma contacteze.
PS - eu am fost in acel catun in urma cu cateva zile. Mi-am uitat aparatul de fotografiat acasa, motiv pentru care am "furat" o poza de pe internet. Singura pe care am gasit-o!
duminică, 11 decembrie 2011
Verdictul specialistilor: dragostea este o boala! Luati medicamente!
Americanii nu mai au ce sa faca cu banii - altfel nu pot sa imi explic existenta a zeci de studii, unele mai nastrusnice decat altele. De cativa ani, mai multi cercetatori incerca sa demonstreze (si se pare ca au si reusit) ca dragostea este o boala (nu boala grea, dupa cum canta rapsozii romani, ci boala demna de a fi mentionata in manualele de specialitate). Specialistii descriu aceasta boala: ritmuri anormale ale inimii, transpiraţii, funcţia creierului afectata, modele de vorbire incoerentă şi pierderea de somn, printre alte semne. Cercetatorii au stabilit ca dragostea este o afectiune comuna biochimica, care afecteaza atat barbatii, cat si femeile de toate varstele. Aceiasi cercetatori spun ca dragostea creaza dependenta, la fel ca drogurile sau jocurile de noroc. Dar, fara grija, trece dupa 4 ani.
Iar acum, tineti-va bine: Cercetatorii spun ca boala numita dragoste este tratabila cu medicamente ce se elibereaza pe baza de prescriptie medicala.
Imi si imaginez cum ar fi sa merg la medicul meu de familie si sa ii cer o reteta pentru a ma vindeca de dragoste. Ba as putea sa-i cer si concediu medical pentru asta!
Ei bine, eu una nu vreau sa ma vindec de dragoste! Am vazut cu totii oameni indragostiti, pentru care e primavara in miezul iernii, pentru care o persoana urata e minunata, pentru care o zi posomorata e frumoasa. Dragostea ne face mai buni, mai toleranti, mai sensibili, mai umani. Si Dumnezeu incurajeaza iubirea - pentru El, totul e iubire!
Si vin niste mosi (nu neaparat de peste 70 de ani, dar care au sufletul si inima batrane!), care nu au alte haine decat halatele albe de cercetatori, care nu au alta casa decat laboratorul, care nu au fost indragostiti in viata lor si care ne spun ca dragostea este o boala pe care trebuie sa o tratam. Sa se trateze ei, daca doresc!
Astept cu interes momentul in care "specialistii" vor descoperi ca prostia este o boala. Si vor gasi si un medicament pentru tratarea ei. Sa vezi atunci coada la medicul de familie! Sa vezi atunci coada la farmacie! Si asta nu pentru ca prostii vor realiza ca sunt prosti si ca trebuie sa se trateze. Nu! Ci pentru ca va fi de bon-ton sa iei preventiv medicamente pentru prostie!
Iar acum, tineti-va bine: Cercetatorii spun ca boala numita dragoste este tratabila cu medicamente ce se elibereaza pe baza de prescriptie medicala.
Imi si imaginez cum ar fi sa merg la medicul meu de familie si sa ii cer o reteta pentru a ma vindeca de dragoste. Ba as putea sa-i cer si concediu medical pentru asta!
Ei bine, eu una nu vreau sa ma vindec de dragoste! Am vazut cu totii oameni indragostiti, pentru care e primavara in miezul iernii, pentru care o persoana urata e minunata, pentru care o zi posomorata e frumoasa. Dragostea ne face mai buni, mai toleranti, mai sensibili, mai umani. Si Dumnezeu incurajeaza iubirea - pentru El, totul e iubire!
Si vin niste mosi (nu neaparat de peste 70 de ani, dar care au sufletul si inima batrane!), care nu au alte haine decat halatele albe de cercetatori, care nu au alta casa decat laboratorul, care nu au fost indragostiti in viata lor si care ne spun ca dragostea este o boala pe care trebuie sa o tratam. Sa se trateze ei, daca doresc!
Astept cu interes momentul in care "specialistii" vor descoperi ca prostia este o boala. Si vor gasi si un medicament pentru tratarea ei. Sa vezi atunci coada la medicul de familie! Sa vezi atunci coada la farmacie! Si asta nu pentru ca prostii vor realiza ca sunt prosti si ca trebuie sa se trateze. Nu! Ci pentru ca va fi de bon-ton sa iei preventiv medicamente pentru prostie!
joi, 8 decembrie 2011
Ce observa barbatii la femei la prima intalnire
De dimineata m-am inveselit teribil urmarind emisiunea Neata cu Razvan si Dani. Nu neparat gratie glumelor pe care le fac ei - ci datorita unui articol pe care l-au citat din nu stiu ce revista romaneasca plina de sfaturi (!?) pentru femei. Spuneau cei doi realizatori de televiziune (razandu-si, fireste, in barba!) ce vad barbatii pentru prima data cand se uita la o femeie. Cica ar vedea cat de des este parul lor (!), cat de mare este grupul din care fac parte si inca o prostioara de acest gen. De unde or fi scos jurnalistii citati statisticile prezentate este foarte greu de spus, insa acestea se raporteaza (cu siguranta) la baieti de clasa a V-a, carora le bate inima tare cand apare in jurul lor o fata de clasa a VII-a, cu parul si nasul in vant, si cu zambet strengaresc, de femeie fatala la 12 ani, asa cum a vazut ea in filme. Studii serioase (!) - va puteti imagina ca exista diferite institutii din strainatate care aloca fonduri pentru studii de genul: ce vad barbatii la femei cand le intalnesc prima oara? - releva faptul ca sanii unei femei sunt cei pe care ochii barbatului ii vad inca de la prima vedere. Apoi, ar urma picioarele si mai la urma ochii. Daca vreti sa faceti un sondaj de opinie printre barbatii pe care ii cunoasteti, nu ezitati sa va distrati copios pe ziua de astazi. Eu am intrat pe un forum (ce inseamna sa ai timp de forumuri..... !) si am cules cateva raspunsuri ale barbatilor vizavi de aceasta intrebare. Distrati-va:
"O sa vorbesc din propria-mi conceptie. Daca mi se ofera o priveliste din spate, ma uit la popou, daca mi se ofera o priveliste din fata, imi focalizez privirea nemijlocit catre sani si ochi. Daca ma confrunt cu un corp acceptabil si o pereche de ochi caprui, e pregnant, incerc sa-i decelez sufletul, asta in cazul in care este o tipa volubila, in caz contrar, salivez si merg mai departe". - spune un barbat care semneza "Inflamabil".
"La sanii prima data si apoi la picioare" - spune Miky.
"Depinde de femeia care o vad. Daca este sotia, ma uit la mainile ei sa vad daca are ceva cu care m-ar putea lovi 
Daca este una frumoasa ma uit la sani si popou 
Daca este una urata ma uit in ce directie pot sa fug mai repede 
" - raspunde Roby.
Uitati-va la Christina Hendricks in tinuta de pe covorul rosu, imbracata in verde reconfortant. Ce va vine sa exclamati? Cumva, Doamne, ce par frumos are?
Aaaaa, mi-am amintit un banc ce are - tangential - legatura cu subiectul. "O femeie aduna bani, multi bani, pentru a-si remodela nasul, care i se parea prea mare si incovoiat. Cand are suma suficienta merge la clinica de chirurgie plastica, unde o asistenta ii ofera pliantul de promovare si ii lasa timp de gandire pentru a se decide asupra unui model de nas. Femeia frunzareste si frunzareste pliantul si, in final se decide. Iar in momentul in care ajunge in fata doctorului, acesta o intreba: Ei, ce fel de nas va doriti, drept, carn, modelul de la pagina 5? Iar pacienta raspunde senin: Vreau sanii de la pagina 7!"
"O sa vorbesc din propria-mi conceptie. Daca mi se ofera o priveliste din spate, ma uit la popou, daca mi se ofera o priveliste din fata, imi focalizez privirea nemijlocit catre sani si ochi. Daca ma confrunt cu un corp acceptabil si o pereche de ochi caprui, e pregnant, incerc sa-i decelez sufletul, asta in cazul in care este o tipa volubila, in caz contrar, salivez si merg mai departe". - spune un barbat care semneza "Inflamabil".
"La sanii prima data si apoi la picioare" - spune Miky.
Daca este una frumoasa ma uit la sani si popou Daca este una urata ma uit in ce directie pot sa fug mai repede " - raspunde Roby. Uitati-va la Christina Hendricks in tinuta de pe covorul rosu, imbracata in verde reconfortant. Ce va vine sa exclamati? Cumva, Doamne, ce par frumos are?
Aaaaa, mi-am amintit un banc ce are - tangential - legatura cu subiectul. "O femeie aduna bani, multi bani, pentru a-si remodela nasul, care i se parea prea mare si incovoiat. Cand are suma suficienta merge la clinica de chirurgie plastica, unde o asistenta ii ofera pliantul de promovare si ii lasa timp de gandire pentru a se decide asupra unui model de nas. Femeia frunzareste si frunzareste pliantul si, in final se decide. Iar in momentul in care ajunge in fata doctorului, acesta o intreba: Ei, ce fel de nas va doriti, drept, carn, modelul de la pagina 5? Iar pacienta raspunde senin: Vreau sanii de la pagina 7!"
sâmbătă, 3 decembrie 2011
In memoriam, Feri!
Mai intai a fost dorul! Dorul de cerul de dincolo de munti, de aerul Ardealului, cel pe care l-am respirat intaia oara in viata noastra, dorul de iarba pe care am lasat-o acasa si care, in mod inconstient si dureros de drag o purtam amprentata toata viata pe talpile noastre care s-au lasat mangaiate de ea in copilaria noastra minunata. Dorul de graiul molcom si bland al parintilor si bunicilor nostri. Dorul de colindele noastre de Craciun care nu au egal in lume, de caltabosul si carnatii afumati si de vargabeles-ul pe care numai ardelenii stiu sa-l faca. Dorul de "stropitul fetelor" in cea de-a doua zi de Pasti, dorul de cantecele cu care am crescut si care au ramas in inimile noastre si care vor ramane mereu si mereu, pana cand vom avea zile lasate de la Dumnezeu, in inimile si sufletele noastre. La sute de km de casa, in Dobrogea spre care ne-au purtat pasii vietii am incercat sa ne regasim identitatea, sa ne redescoperim si reinventam. Dobrogea este minunata si fiecare dintre noi si-a facut o viata frumoasa aici, pentru care suntem recunoscatori. Dar Dobrogea este atat de diferita de Ardealul nostru, iar oamenii de aici sunt atat de diferiti de ardelenii nostri, incat ne-a trebuit multa vreme, multa putere, tarie si rabdare sa izbandim.
"Pe unde ma poarta valul, ma cheama la el Ardealul...". A fost acelasi sentiment ca cel pe care l-a ilustrat Jack London in "Chemarea strabunilor". Pe noi ne-a unit DORUL, asa cum am spus la bun inceput. Si-am inceput sa ne cautam, mai exact, au inceput sa ne caute. Calin, Nelu, Nelu, Corneliu, Dan, Feri, Grig. Si ne-am intalnit; a fost dragoste la prima vedere, o dragoste platonica, matura si dezinteresata pe care nici distanta, nici trecerea timpului si nici scurgerea timpului vietii noastre fizice pe acest pamant nu o vor sterge.
Ne-am intalnit tipic ardeleneste, in modul care avea sa devina felul nostru de a ne manifesta bucuria intalnirii, cu un pahar de palinca in fata, cu slanina, branza si ceapa rosie. Asa am pus bazele Clubului Ardelenilor din Constanta. De-a lungul timpului am avut parte impreuna de clipe minunate, de petreceri de Craciun si de Pasti pentru care ne invidia toata lumea si la care toti cunoscutii nostri doreau sa fie invitati. Multi artisti ardeleni au fost invitati la spectacolele noastre, iar colindele lor de Craciun si cantecele populare pe care le-au interpretat la spectacolele clubului nostru nu vor fi usor uitate. Spiritul ardelenesc era cel mai pregnant in acele zile de sarbatoare. Si va fi in continuare! De-a lungul anilor unii au plecat din club, din diverse motive, alti colegi noi ni s-au alaturat. Feri a fost acolo mereu! Nici o greutate nu l-a facut sa abandoneze clubul. Era o particica din el (o particica insemnata as putea spune!) si l-a iubit, cu bune si cu mai putin bune!
In ziua in care l-am cunoscut pe Feri (era de fapt prima zi in care imi faceam intrarea in club), am stiut ca diplomatia si eleganta sunt calitati din nastere. Le mai poti cizela pe parcursul vietii, dar daca nu te nasti cu aceste calitati, nu vei fi niciodata desavarsit. Iar Feri imi aparea in fata ochilor ca un barbat elegant, stilat, peste care viata si-a pus in mod frumos amprenta. La inceput a fost Feri; mai apoi aveam sa aflu ca cel care ne-a impus tuturor sa il tutuim este Francisc Palosi, Consul onorific al Republicii Ungaria la Constanta, diplomat, presedinte al UDMR Sud-Est, si, mai apoi, in urma alegerilor din club, ales si vicepresedinte al Clubului Ardelenilor. Feri ne-a permis, si mi-a permis sa il cunoastem asa cum era: un om minunat, cu un caracter ireprosabil, serios si foarte bine organizat, dar si un excelent om de petrecere. Feri stia mai multe cantece decat noi toti la un loc, Feri canta alaturi de noi, Feri dansa si invartita si ceardas, si vals, si tango. Unul dintre cantecele dragi lui, pe langa imnul nostru, "Pe unde ma poarta valul, ma cheama la el Ardealul", era "Ana, zorile se lasa". Il cantam cu totii pentru ca ne facea mare placere dar si pentru ca stiam ca il face si lui Feri mare placere. L-am iubit cu totii; iubire este ceea ce am simtit noi fata de el. Dar si mult respect! Feri impunea respect prin simpla lui prezenta.
Feri a fost un mare roman, dar a fost si un mare maghiar. Si un mare neamt. Feri a fost un exemplu de mare european si sunt convinsa ca daca ar exista mai multi oameni ca el cuvantul "sovinism" ar disparea din Dictionarul Explicativ al limbii romane. Ca si politician l-am cunoscut mult prea putin pentru a ma exprima in cunostinta de cauza; imi ajung insa opiniile politicienilor care l-au cunoscut si care nu au decat cuvinte de lauda despre el, gen: parolist, serios, partener. Cuvantul lui Feri era sfant; daca depindea ceva de el, cu siguranta rezolva problema. Daca era convins ca un lucru este fair, atunci se lupta cu toata lumea pentru a demonstra acest lucru.
Ieri l-am conudus pe Feri pe ultimul lui drum. A disparut fulgerator dintre noi, la 65 de ani, in deplinatea fortelor lui fizice si intelectuale. Inima lui cea mare si buna a cedat. Am fost cu totii acolo: familie, prieteni, colegi. Nu au curs foarte multe lacrimi - a fost inmormantat cu aceeasi demnitate care l-a caracterizat toata viata. Dar in sufletele noastre lacrimile se rostogoleau ca dintr-o cascada. Iar durerea despartirii era mai mare decat Carpatii care ne despart de Ardeal.
Stiu ca Feri va fi mereu alaturi de noi si ne va trage de urechi printr-un bland "No, no" atunci cand vom fi pe punctul de a face greseli.
Aceste lucruri ar fi trebuit rostite la inmormantarea lui Feri. Dar nu am putut sa le scriu si , chiar daca le-as fi scris, nu as fi putut sa le rostesc. Asa ca le scriu acum, de dragul lui si in memoria lui.
Feri, nu te vom uita niciodata!
"Pe unde ma poarta valul, ma cheama la el Ardealul...". A fost acelasi sentiment ca cel pe care l-a ilustrat Jack London in "Chemarea strabunilor". Pe noi ne-a unit DORUL, asa cum am spus la bun inceput. Si-am inceput sa ne cautam, mai exact, au inceput sa ne caute. Calin, Nelu, Nelu, Corneliu, Dan, Feri, Grig. Si ne-am intalnit; a fost dragoste la prima vedere, o dragoste platonica, matura si dezinteresata pe care nici distanta, nici trecerea timpului si nici scurgerea timpului vietii noastre fizice pe acest pamant nu o vor sterge.
Ne-am intalnit tipic ardeleneste, in modul care avea sa devina felul nostru de a ne manifesta bucuria intalnirii, cu un pahar de palinca in fata, cu slanina, branza si ceapa rosie. Asa am pus bazele Clubului Ardelenilor din Constanta. De-a lungul timpului am avut parte impreuna de clipe minunate, de petreceri de Craciun si de Pasti pentru care ne invidia toata lumea si la care toti cunoscutii nostri doreau sa fie invitati. Multi artisti ardeleni au fost invitati la spectacolele noastre, iar colindele lor de Craciun si cantecele populare pe care le-au interpretat la spectacolele clubului nostru nu vor fi usor uitate. Spiritul ardelenesc era cel mai pregnant in acele zile de sarbatoare. Si va fi in continuare! De-a lungul anilor unii au plecat din club, din diverse motive, alti colegi noi ni s-au alaturat. Feri a fost acolo mereu! Nici o greutate nu l-a facut sa abandoneze clubul. Era o particica din el (o particica insemnata as putea spune!) si l-a iubit, cu bune si cu mai putin bune!
In ziua in care l-am cunoscut pe Feri (era de fapt prima zi in care imi faceam intrarea in club), am stiut ca diplomatia si eleganta sunt calitati din nastere. Le mai poti cizela pe parcursul vietii, dar daca nu te nasti cu aceste calitati, nu vei fi niciodata desavarsit. Iar Feri imi aparea in fata ochilor ca un barbat elegant, stilat, peste care viata si-a pus in mod frumos amprenta. La inceput a fost Feri; mai apoi aveam sa aflu ca cel care ne-a impus tuturor sa il tutuim este Francisc Palosi, Consul onorific al Republicii Ungaria la Constanta, diplomat, presedinte al UDMR Sud-Est, si, mai apoi, in urma alegerilor din club, ales si vicepresedinte al Clubului Ardelenilor. Feri ne-a permis, si mi-a permis sa il cunoastem asa cum era: un om minunat, cu un caracter ireprosabil, serios si foarte bine organizat, dar si un excelent om de petrecere. Feri stia mai multe cantece decat noi toti la un loc, Feri canta alaturi de noi, Feri dansa si invartita si ceardas, si vals, si tango. Unul dintre cantecele dragi lui, pe langa imnul nostru, "Pe unde ma poarta valul, ma cheama la el Ardealul", era "Ana, zorile se lasa". Il cantam cu totii pentru ca ne facea mare placere dar si pentru ca stiam ca il face si lui Feri mare placere. L-am iubit cu totii; iubire este ceea ce am simtit noi fata de el. Dar si mult respect! Feri impunea respect prin simpla lui prezenta.
Feri a fost un mare roman, dar a fost si un mare maghiar. Si un mare neamt. Feri a fost un exemplu de mare european si sunt convinsa ca daca ar exista mai multi oameni ca el cuvantul "sovinism" ar disparea din Dictionarul Explicativ al limbii romane. Ca si politician l-am cunoscut mult prea putin pentru a ma exprima in cunostinta de cauza; imi ajung insa opiniile politicienilor care l-au cunoscut si care nu au decat cuvinte de lauda despre el, gen: parolist, serios, partener. Cuvantul lui Feri era sfant; daca depindea ceva de el, cu siguranta rezolva problema. Daca era convins ca un lucru este fair, atunci se lupta cu toata lumea pentru a demonstra acest lucru.
Ieri l-am conudus pe Feri pe ultimul lui drum. A disparut fulgerator dintre noi, la 65 de ani, in deplinatea fortelor lui fizice si intelectuale. Inima lui cea mare si buna a cedat. Am fost cu totii acolo: familie, prieteni, colegi. Nu au curs foarte multe lacrimi - a fost inmormantat cu aceeasi demnitate care l-a caracterizat toata viata. Dar in sufletele noastre lacrimile se rostogoleau ca dintr-o cascada. Iar durerea despartirii era mai mare decat Carpatii care ne despart de Ardeal.
Stiu ca Feri va fi mereu alaturi de noi si ne va trage de urechi printr-un bland "No, no" atunci cand vom fi pe punctul de a face greseli.
Aceste lucruri ar fi trebuit rostite la inmormantarea lui Feri. Dar nu am putut sa le scriu si , chiar daca le-as fi scris, nu as fi putut sa le rostesc. Asa ca le scriu acum, de dragul lui si in memoria lui.
Feri, nu te vom uita niciodata!
luni, 28 noiembrie 2011
duminică, 27 noiembrie 2011
Ce ne mai place sa aruncam cu pietre...
Aseara a fost publicata o stire conform careia IPS Teodosie este acuzat ca ar fi intretinut relatii sexuale cu un minor. Informatia - aparuta in editia online a unui ziar national, "rasfoit" de multa lume - a fost citita de aproape 11.000 de oameni. 87 dintre acestia (raportat la numarul de cititori, procentul este foarte mic) au comentat virulent respectiva stire. Cum era de asteptat de la acesti vasnici moralisti, aruncatul cu piatra in directia Arhiepiscopului Tomisului a venit de la sine. Ce conteaza ca IPS a negat orice acuzatie si a spus ca individul care il invinuieste il hartuieste de ceva vreme? Ce conteaza ca au trecut 15 ani de la presupusa fapta si ca ea a fost dezvaluita, chipurile, de-abia acum? Ce conteaza ca IPS nu era inca venit in Dobrogea pe vremea aceea? Multi dintre noi, romanii, nu au nevoie de nici un fel de dovezi pentru a incrimina pe cineva, pentru orice fapta. Nu au auzit de prezumtia de nevinovatie, iar daca totusi au auzit de ea, este pentru ei un termen la fel ca oricare altul, fara prea mare insemnatate. Imi si amintesc de vremurile in care niste ofiteri de la Politia economica se faceau luntre si punte pentru obtinerea unui mandat de arestare impotriva cate unui inculpat. Iar eu, in naivitatea mea, intrebam de ce este atat de important acest mandat; raspunsul era mereu acelasi: "ancheta se va derula mult mai rapid, iar judecatorii vor fi mult mai atenti in acordarea unui verdict daca omul este arestat. Asupra lui planeaza suspiciunea, intarita si de existenta unui mandat de arestare".
Si atunci, ca si acum, se omitea acest lucru "neinsemnat", cum este prezumtia de nevinovatie. Este la fel si cu dreptul la replica - scrie despre unul ca este hot si publica stirea de prima pagina. Toti cititorii ziarului tau afla ca "X" este un mare hot. Ai sau nu probe pentru a face aceasta afirmatie, ce conteaza. Omul e compromis - poate pentru totdeauna. Ulterior el vine cu un drept la replica, pe care tu - ca un ziar independent, cu o politica editoriala impartiala - il publici. Apar insa niste probleme: cati dintre cititorii editiei trecute citesc si editia in care publici tu dreptul la replica? Cati dintre ei cred in el? Si cator dintre ei le va ramane intiparit in memorie ca e ceva putred legat de domnul X. Dovedit sau nu ca domnul x este vinovat, audienta l-a catalogat deja: este vinovat! Puneti-l la zid!
De-a lungul anilor am vazut numeroase persoane care si-au ratat cariera pentru ca au fost implicate in diverse scandaluri, de diverse naturi. Niciodata nu a fost dovedita vinovatia lor, insa niciodata nu au scapat de suspiciunea celor din jur.
Ne pretindem a fi un popor crestin, insa unii dintre noi uita prea usor invatatura lui Isus. (Cine dintre voi este fara de pacat, sa arunce primul cu piatra!). Unii dintre noi se hranesc din aruncatul cu piatra, fara a se gandi vreo clipa la repercusiuni. Stiti ca Voltaire spunea ca este mai bine riscam sa salvam un vinovat decat sa condamnam un nevinovat?
Dar sa revin la IPS Teodosie: pana sa-l cunosc, am fost tentata sa aplec urechea la diferite zvonuri si informatii publicate prin presa vremii. Din fericire, nu sunt usor influentabila si am fost educata sa nu judec pe nimeni dupa aparente si fara a ma pune in pielea unui om atunci cand a facut ceva condamnabil.
In momentul in care l-am vazut pentru prima oara pe IPS Teodosie - am avut sansa de a participa la un seminar care se chema "La inceput a fost cuvantul", sub patronajul Arhiepiscopiei Tomisului - si l-am ascultat vorbind, m-a fascinat. M-a cucerit pentru totdeauna! Omul aceasta imi inspira credinta, imi insulfla crestinism. In Ardeal nu se obisnuieste prea mult sa se pupe mana preotului, motiv pentru care eu nu am pupat mana vreunui preot. Pana la IPS Teodosie! - si nu stiu cum, a venit foarte firesc! Am simtit comuniune!
Ar fi minunat daca ne-am limita la ce stim noi, la ce este certitudine si la ce simtim in anumite momente ale existentei noastre. Viata ar fi mult mai frumoasa, iar preocuparile noastre ar avea mai mult sens.
Ca sa inchei in acelasi ton, hai sa spun religios, nu uitati ca tot Isus a spus ca cine ridica sabia, de sabie va pieri!
Am un indemn pentru cei care sunt atotstiutori si fac comentarii asupra oricarei situatii: mai cititi, mai studiati si nu uitati ca omul cat traieste invata, si tot prost moare! A spus-o bunciul meu, Dumnezeu sa-l ierte, pe la 90 de ani!
Si atunci, ca si acum, se omitea acest lucru "neinsemnat", cum este prezumtia de nevinovatie. Este la fel si cu dreptul la replica - scrie despre unul ca este hot si publica stirea de prima pagina. Toti cititorii ziarului tau afla ca "X" este un mare hot. Ai sau nu probe pentru a face aceasta afirmatie, ce conteaza. Omul e compromis - poate pentru totdeauna. Ulterior el vine cu un drept la replica, pe care tu - ca un ziar independent, cu o politica editoriala impartiala - il publici. Apar insa niste probleme: cati dintre cititorii editiei trecute citesc si editia in care publici tu dreptul la replica? Cati dintre ei cred in el? Si cator dintre ei le va ramane intiparit in memorie ca e ceva putred legat de domnul X. Dovedit sau nu ca domnul x este vinovat, audienta l-a catalogat deja: este vinovat! Puneti-l la zid!
De-a lungul anilor am vazut numeroase persoane care si-au ratat cariera pentru ca au fost implicate in diverse scandaluri, de diverse naturi. Niciodata nu a fost dovedita vinovatia lor, insa niciodata nu au scapat de suspiciunea celor din jur.
Ne pretindem a fi un popor crestin, insa unii dintre noi uita prea usor invatatura lui Isus. (Cine dintre voi este fara de pacat, sa arunce primul cu piatra!). Unii dintre noi se hranesc din aruncatul cu piatra, fara a se gandi vreo clipa la repercusiuni. Stiti ca Voltaire spunea ca este mai bine riscam sa salvam un vinovat decat sa condamnam un nevinovat?
Dar sa revin la IPS Teodosie: pana sa-l cunosc, am fost tentata sa aplec urechea la diferite zvonuri si informatii publicate prin presa vremii. Din fericire, nu sunt usor influentabila si am fost educata sa nu judec pe nimeni dupa aparente si fara a ma pune in pielea unui om atunci cand a facut ceva condamnabil.
In momentul in care l-am vazut pentru prima oara pe IPS Teodosie - am avut sansa de a participa la un seminar care se chema "La inceput a fost cuvantul", sub patronajul Arhiepiscopiei Tomisului - si l-am ascultat vorbind, m-a fascinat. M-a cucerit pentru totdeauna! Omul aceasta imi inspira credinta, imi insulfla crestinism. In Ardeal nu se obisnuieste prea mult sa se pupe mana preotului, motiv pentru care eu nu am pupat mana vreunui preot. Pana la IPS Teodosie! - si nu stiu cum, a venit foarte firesc! Am simtit comuniune!
Ar fi minunat daca ne-am limita la ce stim noi, la ce este certitudine si la ce simtim in anumite momente ale existentei noastre. Viata ar fi mult mai frumoasa, iar preocuparile noastre ar avea mai mult sens.
Ca sa inchei in acelasi ton, hai sa spun religios, nu uitati ca tot Isus a spus ca cine ridica sabia, de sabie va pieri!
Am un indemn pentru cei care sunt atotstiutori si fac comentarii asupra oricarei situatii: mai cititi, mai studiati si nu uitati ca omul cat traieste invata, si tot prost moare! A spus-o bunciul meu, Dumnezeu sa-l ierte, pe la 90 de ani!
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
Esti Scorpion? Nu te angajez! :)
Am trait sa o vad si pe asta: angajari facute pe baza de ... zodie. Tineri, viitori parinti, va rog sa nu fiti inconstienti si sa calculati data la care se va naste copilul vostru. In caz contrar, s-ar putea sa va certe rau de tot atunci cand se va face mare si va incerca sa se angajeze, iar seful de resurse umane ii va spune: "Ce? Vrei sa te angajezi la noi si esti scorpion?Ia-ti gandul, noi angajam pentru aceasta pozitie doar capricorni!"
Pe cuvant de onoare ca nu-mi arde de glume - am citit deunazi o stire care m-a pus serios pe ganduri: o societate chineză care organizează cursuri de limbă engleză refuză să angajeze persoane născute în zodiile scorpion sau fecioară, considerate instabile sau prea critice. „Nu vrem scorpioni sau fecioare şi vom acorda prioritate capricornilor, peştilor şi balanţelor”, se arată în anunţul publicat într-o univeristate din oraşul Wuhan, citat de cotidianul local Chutian Dushi Bao.
Conform unui reprezentant al companiei, scorpionii au personalităţi prea puternice şi o stare instabilă, în timp ce fecioarele au un simţ critic exacerbat şi nu rămân prea mult timp acelaşi post.
Cotidianul chinez prezintă cazul unei studente a cărei candidatură la un post într-o agenţie matrimonială a fost respinsă pentru că este rac, iar „vărsătorii şi scorpionii sunt mai potriviţi pentru acest post”.
Stau si ma intreb de acum inainte, de cate ori fiul meu va avea un hop de trecut in viata profesionala daca nu cumva am gresit ca l-am adus pe lume in luna septembrie si ca nu am planificat totul, incepand cu momentul in care am ramas insarcinata si terminand cu ziua in care sa nasc prin operatie cezariana, ca sa ma incadrez intr-o anumita zodie.
In ceea ce priveste discriminarea de care dau dovada chinezii, nu prea stiu ce sa spun. Stiu doar ca ei au studiat sute de ani bolta cereasca si au invatat ce inseamna influenta astrala asupra comportamentului nostru. Si este perfect adevarat ca, daca ai curiozitatea si datele necesare pentru a face o comparatie corecta intre comportamentul mai multor persoane nascute sub aceeasi zodie, vei gasi o serie de similitudini comportamentale.
Insa de aici si pana la a-i refuza unui om dreptul la munca pentru simplul fapt ca este nascut intr-o zodie sau alta este cale lunga. Manifestandu-se atat de discriminatoriu, respectivii chinezi dau dovada ca nu cred in gena care se transmite din generatie in generatie, nici in rolul mediului in care s-a dezvoltat tanarul, nici in educatia pe care a primit-o Se raporteaza numai la influenta stelelor asupra unui individ. Ceea ce ma duce cu gandul la filozofia chineza antica - confucianismul - care este interzis in China de prin anii '60. Inclin totusi sa cred ca nu are nici o tenta politica respectiva intamplare.
Dar voi, tinerii, viitori parinti nu luati in deradere randurile mele - se spune ca cel de-al treilea Razboi Mondial nu va avea loc niciodata - si ca el va fi inlocuit cu ceva si mai sinistru, care este pe cale sa se indeplineasca - invazia rasei galbene. Iar daca acest lucru se va intampla, ati face bine ca, daca nu folositi prezervativ, sa calculati ce zodie va fi peste noua luni. Si studiati mai bine zodiile, ca sa stiti ce ii asteapta pe copiii vostri. :)
Pe cuvant de onoare ca nu-mi arde de glume - am citit deunazi o stire care m-a pus serios pe ganduri: o societate chineză care organizează cursuri de limbă engleză refuză să angajeze persoane născute în zodiile scorpion sau fecioară, considerate instabile sau prea critice. „Nu vrem scorpioni sau fecioare şi vom acorda prioritate capricornilor, peştilor şi balanţelor”, se arată în anunţul publicat într-o univeristate din oraşul Wuhan, citat de cotidianul local Chutian Dushi Bao.
Conform unui reprezentant al companiei, scorpionii au personalităţi prea puternice şi o stare instabilă, în timp ce fecioarele au un simţ critic exacerbat şi nu rămân prea mult timp acelaşi post.
Cotidianul chinez prezintă cazul unei studente a cărei candidatură la un post într-o agenţie matrimonială a fost respinsă pentru că este rac, iar „vărsătorii şi scorpionii sunt mai potriviţi pentru acest post”.
Stau si ma intreb de acum inainte, de cate ori fiul meu va avea un hop de trecut in viata profesionala daca nu cumva am gresit ca l-am adus pe lume in luna septembrie si ca nu am planificat totul, incepand cu momentul in care am ramas insarcinata si terminand cu ziua in care sa nasc prin operatie cezariana, ca sa ma incadrez intr-o anumita zodie.
In ceea ce priveste discriminarea de care dau dovada chinezii, nu prea stiu ce sa spun. Stiu doar ca ei au studiat sute de ani bolta cereasca si au invatat ce inseamna influenta astrala asupra comportamentului nostru. Si este perfect adevarat ca, daca ai curiozitatea si datele necesare pentru a face o comparatie corecta intre comportamentul mai multor persoane nascute sub aceeasi zodie, vei gasi o serie de similitudini comportamentale.
Insa de aici si pana la a-i refuza unui om dreptul la munca pentru simplul fapt ca este nascut intr-o zodie sau alta este cale lunga. Manifestandu-se atat de discriminatoriu, respectivii chinezi dau dovada ca nu cred in gena care se transmite din generatie in generatie, nici in rolul mediului in care s-a dezvoltat tanarul, nici in educatia pe care a primit-o Se raporteaza numai la influenta stelelor asupra unui individ. Ceea ce ma duce cu gandul la filozofia chineza antica - confucianismul - care este interzis in China de prin anii '60. Inclin totusi sa cred ca nu are nici o tenta politica respectiva intamplare.
Dar voi, tinerii, viitori parinti nu luati in deradere randurile mele - se spune ca cel de-al treilea Razboi Mondial nu va avea loc niciodata - si ca el va fi inlocuit cu ceva si mai sinistru, care este pe cale sa se indeplineasca - invazia rasei galbene. Iar daca acest lucru se va intampla, ati face bine ca, daca nu folositi prezervativ, sa calculati ce zodie va fi peste noua luni. Si studiati mai bine zodiile, ca sa stiti ce ii asteapta pe copiii vostri. :)
vineri, 25 noiembrie 2011
Sefu', mi s-a parut ca aveti o scama!
Cat de mult este dispus caracterul uman sa accepte umilinta? Cat de mult este dispus caracterul uman sa fie o gluga de coceni?
De cate ori vi s-a intamplat la locul de munca sa va intristati ( ca sa nu spun sa va enervati sau chiar sa vi se faca scarba de-a binelea) atunci cand vedeti ca, intr-o situatie extrem de clara, un coleg/colega spune: "Da, sefu'!", atunci cand ar trebui sa spuna de-a dreptul: 'Sefule, esti un mare dobitoc!". Cu ce sentimente l-ati privit ulterior pe acel om? Cu respect? Ma indoiesc! Cu simpatie? Nu cred! Cu stima? Ooooo, nici pe departe! In ochii vostri, acel om a pierdut foarte mult - poate chiar sa fie o persoana extrem de inteligenta. Dar, din pacate, ne referim la un om cu coloana vertebrala extrem de flexibila, capabila sa faca un unghi de 90 de grade indiferent de context . Inteligenta, in acest caz, nu are nimic de-a face cu integritatea morala a unui om.
Am intalnit diferiti oameni care, in lipsa sefului erau cu adevarat zbiri - pe buna dreptate - erau profesionisti, specialisti in ceea ce faceau, buni organizatori , oameni care puteau scuipa, la propriu si la figurat, seminte in cap sefului numit pe criterii politice (dar nu neparat!). Sectoarele pe care le conduceau erau exemplare - profesionisti pana in maduva oaselor. Si, cum aparea seful, zbirul din ei disparea subit - seful exemplar devenea mielusel, cu un zambet profesional pe fata, unul larg - cu "dintile" (asa spunea la dinti, pe vremuri, o colega unguroaica) la vedere. Daca seful zambea, zambea si subalternul, (altminteri, un sef innascut), daca seful se incrunta, se incrunta si subalternul, daca seful era multumit la inspectie era si subalternul etc. Lipsea dor gestul simbolic (facut, de cele mai multe ori prin gestica) de a-l curata pe umar de matreata sau de scamele inxistente. De aici vine si expresia: 'Sefule, mi s-a parut ca aveti o scama pe sacou!".
Stau si ma gandesc oare cat de mare sa fie dorinta unora de a-si mentine un scaun - cat de mare sa fie orgoliul de a ocupa o functie vremelnica, astfel incat sa permiti unui neica-nimeni, pe care il desconsideri (pe buna dreptate), sa te trateze cu dispret, cu superioritate?
De ce sunt unii oameni dispusi la compromisuri mai mari decat demnitatea lor umana le admite? Pentru o functie? Pentru niste beneficii aiurea? Pentru o titulatura care nu are nimic de-a face cu fiinta lor?
Exact din cauza unor astfel de oameni - de care, din pacate, e plina societatea noastra - batem pasul pe loc si nu evoluam nicicand. Oare cate scame mai sunt? Sau cate maini nedemne, apte oricand sa indeparteze scamele de pe costumul vreunui sef?
Si, mai grav, oare cat vor tolera sefii astfel de situatii umillitoare (si pentru subalterni dar, mai ales, pentru sefi - ma refer la niste sefi a caror materie cenusie este incarcata cu neuroni in continua miscare) in care sa se inconjoare de niste nulitati care nu au alt merit decat acela ca au coloana vertebrala flexibila, care se poate inclina de 90 de grade?
De cate ori vi s-a intamplat la locul de munca sa va intristati ( ca sa nu spun sa va enervati sau chiar sa vi se faca scarba de-a binelea) atunci cand vedeti ca, intr-o situatie extrem de clara, un coleg/colega spune: "Da, sefu'!", atunci cand ar trebui sa spuna de-a dreptul: 'Sefule, esti un mare dobitoc!". Cu ce sentimente l-ati privit ulterior pe acel om? Cu respect? Ma indoiesc! Cu simpatie? Nu cred! Cu stima? Ooooo, nici pe departe! In ochii vostri, acel om a pierdut foarte mult - poate chiar sa fie o persoana extrem de inteligenta. Dar, din pacate, ne referim la un om cu coloana vertebrala extrem de flexibila, capabila sa faca un unghi de 90 de grade indiferent de context . Inteligenta, in acest caz, nu are nimic de-a face cu integritatea morala a unui om.
Am intalnit diferiti oameni care, in lipsa sefului erau cu adevarat zbiri - pe buna dreptate - erau profesionisti, specialisti in ceea ce faceau, buni organizatori , oameni care puteau scuipa, la propriu si la figurat, seminte in cap sefului numit pe criterii politice (dar nu neparat!). Sectoarele pe care le conduceau erau exemplare - profesionisti pana in maduva oaselor. Si, cum aparea seful, zbirul din ei disparea subit - seful exemplar devenea mielusel, cu un zambet profesional pe fata, unul larg - cu "dintile" (asa spunea la dinti, pe vremuri, o colega unguroaica) la vedere. Daca seful zambea, zambea si subalternul, (altminteri, un sef innascut), daca seful se incrunta, se incrunta si subalternul, daca seful era multumit la inspectie era si subalternul etc. Lipsea dor gestul simbolic (facut, de cele mai multe ori prin gestica) de a-l curata pe umar de matreata sau de scamele inxistente. De aici vine si expresia: 'Sefule, mi s-a parut ca aveti o scama pe sacou!".
Stau si ma gandesc oare cat de mare sa fie dorinta unora de a-si mentine un scaun - cat de mare sa fie orgoliul de a ocupa o functie vremelnica, astfel incat sa permiti unui neica-nimeni, pe care il desconsideri (pe buna dreptate), sa te trateze cu dispret, cu superioritate?
De ce sunt unii oameni dispusi la compromisuri mai mari decat demnitatea lor umana le admite? Pentru o functie? Pentru niste beneficii aiurea? Pentru o titulatura care nu are nimic de-a face cu fiinta lor?
Exact din cauza unor astfel de oameni - de care, din pacate, e plina societatea noastra - batem pasul pe loc si nu evoluam nicicand. Oare cate scame mai sunt? Sau cate maini nedemne, apte oricand sa indeparteze scamele de pe costumul vreunui sef?
Si, mai grav, oare cat vor tolera sefii astfel de situatii umillitoare (si pentru subalterni dar, mai ales, pentru sefi - ma refer la niste sefi a caror materie cenusie este incarcata cu neuroni in continua miscare) in care sa se inconjoare de niste nulitati care nu au alt merit decat acela ca au coloana vertebrala flexibila, care se poate inclina de 90 de grade?
joi, 24 noiembrie 2011
Sanatate pentru Vio!
Si, cu toata starea mea de 2 lei, tot la Vio ma gandesc! Da-i, Doamne, sanatate!
Gugustiucii din rahat
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, nu s-ar povesti. A fost odata un cuib de gugustiuci cu pretentii de primadone la opera. Nu stiau sa cante, nu stiau sa danseze, nu stiau nici macar sa tina capul drept in cuibul lor. Aveau o singura grija - sa nu il deranjeze pe gugustiucul sef. Stiti care este diferenta esentiala dintre gugustiuci si porumbei? Gugustiucul este o pasare sedentara, care cuibareste aproape tot timpul anului, numai in localitati sau in imediat vecinatate a acestora. Ca sa nu ii fie greu sa isi asigure mancarea si sa traiasca. Scoate 3-5 randuri de pui pe an si are mari grija de ei. Porumbeii fata de gugustiuci sunt un fel de furnici fata de greieri. Iar poveste acestora din urma nu v-o spun. Este arhicunoscuta! Insa povestea gugustiucilor este una de exceptie, care nu merita a trece neobservata. Era odata, asa cum va spuneam la inceput, un cuib de gugustiuci cu pretentii de primadona la opera. Ei stiau tot ce misca in tara asta, raul, ramul ... Unii dintre ei stiau, pentru ca erau contemporani cu Matusalem, altii pentru ca erau urmasii acestora si, cu asteptari de printi cu sange albastru. Unica lor grija era sa aiba cuibul - sau cuiuburile, ca de acum se inmultisera si nu mai incapeau cu totii in acelasi cuib, chiar daca era mare si dotat cu toate cele - incepand cu aer conditionat si termanand cu marmura la bucataria facuta in stil american. Vezi, Doamne, dupa mare zburtataceala, moment dupa care si-au castigat libertatea de a gugusti fara grija, gugustiucii nostri s-au hotarat sa traiasca mult mai bine decat stramosii lor. Asa ca giugustiucii nostri s-au inmultit ca iepurii (!?!), si s-au hotarat sa isi faca propria afacere si sa aiba apucaturi de ... lei paralei. Au invatat repede ca romanul isi respecta seful: "Sefu-i sef, si-n sant", "Sefu-i sef, si-n pielea goala", " Sefu-i sef si daca spune prostii" etc. Si-l respecta in orice cuib, mic sau mare (cuibul despre care vorbesc nu are nici o legatura cu miscarea legionara, sa nu fiu gresit inteleasa!). Daca gugustiucul sef spune ca rahatul e roz-bombon, miroase a Amarige, creste pufos la copt si are gust de lamaita, gugustiucii spun in cor: "Da!" Si parasesc cuibul in ritm de fanfara, care le este adusa atunci cand isi dau obstescul sfarsit si gugustiucul-sef considera ca e de datoria lor, a lui si a supravietuitorilor, sa ii conduca cu mare fast pe ultimul drum. Daca insa apare un gugustiuc mai mic, care nu face parte din cuib (in sensul ca nu este progenitura unui gugustiuc cu actiuni in cuib) sau care are indrazneala sa faca opinie separata de restul cuibului, atunci e vai si amar de ciocul lui. Nu mai papa mei, nici seminte de floarea soarelui si nici miez de seminte de dovleac! Pentru gugustiucul care a calcat pe bec nu mai este cale de intoarcere - trebuie sa plece in alt cuib. Sau sa-si faca un cuib, din ceva rahat, paie, pamant si frunze. Daca e toamna-iarna, a cam rahatit steagul, ca nu mai mare decat frunze uscate si rahat cu gust de pamant imbatranit!
Din fericire, gugustiucului napastuit i se arata seful cel mare, Dumnezeu, care - prin feluri stiute numai de el, cum ar fi cele de viata si de moarte, ii da de inteles gugustiucului despre care vorbim ca in viata sunt lucruri mult mai importante decat un biet cuib ravnit de giugustiuci afemeiati (care nu doresc decat sa isi treaca la activ cat mai multe pasarici sau, dupa o anumita varsta, sa saliveze privind decolteul unei gugustiuce proaspete) sau de niste gugustiuce cu pretentii de ... primadona la opera!
Din fericire, gugustiucului napastuit i se arata seful cel mare, Dumnezeu, care - prin feluri stiute numai de el, cum ar fi cele de viata si de moarte, ii da de inteles gugustiucului despre care vorbim ca in viata sunt lucruri mult mai importante decat un biet cuib ravnit de giugustiuci afemeiati (care nu doresc decat sa isi treaca la activ cat mai multe pasarici sau, dupa o anumita varsta, sa saliveze privind decolteul unei gugustiuce proaspete) sau de niste gugustiuce cu pretentii de ... primadona la opera!
miercuri, 23 noiembrie 2011
Puneti lantul de gat maidanezilor
Nu sariti sa ma sfasiati! Sunt un iubitor al animalelor - al cainilor, in special. Am o relatie minunata cu tot cainii "educati", nu cu cei care sunt pe strada. Nu am nimic nici impotriva acestora, desi imi tremura picioarele ori de cate ori trec pe langa vreo haita sau pe langa vreun catel mai fioros. Dar sunt de principiu ca trebuie gasita o solutie acceptabila din toate punctele de vedere.
De cand mai stiu pe lume, de la primele mele amintiri, in curtea casei am avut cel putin un caine - daca nu doi sau chiar trei. Chiar si acum, dupa atatia ani, parintii mei au doi caini in curte = dar ii tin LEGATI in lant. Nu stiu daca asa e cel mai normal sa se intample lucrurile, insa pentru a-i proteja pe cei care ne calca pragul asa au considerat ei de cuviinta ca este normal. La fel procedeaza si vecinii lor si aproape toti cei pe care ii cunosc eu si au caine in curte sau in casa.
Problema cainilor aflati pe strada este una teribila - de ambele parti; si pentru ei, si pentru trecatori. Eu am nesansa de a avea o experienta neplacuta, de a fi fost muscata de un caine. Dar am incercat si incerc in continuare sa nu ma raportez la experienta mea atunci cand emit judecati de valoare. Nu as vrea sa fie omorati cainii fara stapan, dar as vrea ca cineva sa isi asume totusi - in special cei care tuna si fulgera impotriva ideii de eutanasiere a cainilor maidanezi - responsabilitate lor. De acasa pana la piata merg pe o alee plina de caini - toti apartin cuiva, intr-un fel, sunt hraniti de locatarii blocurilor din jur. Cainii ii considera pe acestia drept stapanii lor si ii protejeaza; sa te fereasca Dumnezeu sa treci prin zona cand unul dintre aceesti asa-zisi stapani ies din scara blocului,. Cainii din zona sunt in stare sa te rupa daca oamenii care ii cunosc nu ii tempereaza. Dar acest comportament nu este unul normal. Firesc are fi ca oamenii care traiesc la bloc si hranesc o haita de caini sa faca - in fata blocului, pe spatiul verde sau unde considera ei de cuviinta, niste custi pentru caini si sa ii tina acolo, departe de trecatori. Sa ii tina in lant, sa ii hraneasca si sa ii plimbe in lesa pana nu mai pot ei. Langa mine locuieste o doamna care a infiat mai multi caini maidanezi si i-a luat in casa. Ii plimba zilnic si ii protejeaza. Bravo ei, respect si stima. Insa cei care tipa in gura mare ca nu sunt de acord cu eutanasierea cainilor maidanezi si nu fac nimic in sensul adoptarii acestora ar trebui sa nu aiba dreptul la opinie.
Dupa ce m-am mutat in zona in care locuiesc am incercat sa fac demersuri la Primarie pentru a fi adunati si dusi a adapost cainii maidanezi. Pe atunci nu se punea problema eutanasierii, ci doar cea a sterilizarii lor - chiar si atunci, angajatii Primariei erau intampinati cu huiduieli - lipseau doar pietrele aruncate in ei. Si dupa mai multe incercari esuate, oamenii au refuzat sa mai vina in zona, spunand ca nu se pot bate cu locatarii. Corect, foarte corect! Insa o solutie trebuie gasita - cum este, de pilda, in strainatate. Cainii fara stapan sunt luati la adapost, iar dupa o perioada in care nu sunt revendicati de vreun stapan (perioada cuprinsa intre cateva saptamani si cateva luni) sunt eutanasiati. Costa, intr-adevar, dar daca nu se ia o masura drastica si fara echivoc vom ajunge sa regretam amarnic - va fi prea tarziu.
In curand va trebui sa ne exprimam opinia vizavi de soarta maidanezilor. Parca vad ca numarul celor care se va opune euanasierii cainilor va fi mult mai mare decat al celor care sunt pro-eutanasiere. Si infinit mai mare fata de numarul celor care vin cu o solutie viabila. Astept cu interes momentul in care constantenii vor fi pusi in fata luarii unei decizii. Ce va prima oare?
De cand mai stiu pe lume, de la primele mele amintiri, in curtea casei am avut cel putin un caine - daca nu doi sau chiar trei. Chiar si acum, dupa atatia ani, parintii mei au doi caini in curte = dar ii tin LEGATI in lant. Nu stiu daca asa e cel mai normal sa se intample lucrurile, insa pentru a-i proteja pe cei care ne calca pragul asa au considerat ei de cuviinta ca este normal. La fel procedeaza si vecinii lor si aproape toti cei pe care ii cunosc eu si au caine in curte sau in casa.
Problema cainilor aflati pe strada este una teribila - de ambele parti; si pentru ei, si pentru trecatori. Eu am nesansa de a avea o experienta neplacuta, de a fi fost muscata de un caine. Dar am incercat si incerc in continuare sa nu ma raportez la experienta mea atunci cand emit judecati de valoare. Nu as vrea sa fie omorati cainii fara stapan, dar as vrea ca cineva sa isi asume totusi - in special cei care tuna si fulgera impotriva ideii de eutanasiere a cainilor maidanezi - responsabilitate lor. De acasa pana la piata merg pe o alee plina de caini - toti apartin cuiva, intr-un fel, sunt hraniti de locatarii blocurilor din jur. Cainii ii considera pe acestia drept stapanii lor si ii protejeaza; sa te fereasca Dumnezeu sa treci prin zona cand unul dintre aceesti asa-zisi stapani ies din scara blocului,. Cainii din zona sunt in stare sa te rupa daca oamenii care ii cunosc nu ii tempereaza. Dar acest comportament nu este unul normal. Firesc are fi ca oamenii care traiesc la bloc si hranesc o haita de caini sa faca - in fata blocului, pe spatiul verde sau unde considera ei de cuviinta, niste custi pentru caini si sa ii tina acolo, departe de trecatori. Sa ii tina in lant, sa ii hraneasca si sa ii plimbe in lesa pana nu mai pot ei. Langa mine locuieste o doamna care a infiat mai multi caini maidanezi si i-a luat in casa. Ii plimba zilnic si ii protejeaza. Bravo ei, respect si stima. Insa cei care tipa in gura mare ca nu sunt de acord cu eutanasierea cainilor maidanezi si nu fac nimic in sensul adoptarii acestora ar trebui sa nu aiba dreptul la opinie.
Dupa ce m-am mutat in zona in care locuiesc am incercat sa fac demersuri la Primarie pentru a fi adunati si dusi a adapost cainii maidanezi. Pe atunci nu se punea problema eutanasierii, ci doar cea a sterilizarii lor - chiar si atunci, angajatii Primariei erau intampinati cu huiduieli - lipseau doar pietrele aruncate in ei. Si dupa mai multe incercari esuate, oamenii au refuzat sa mai vina in zona, spunand ca nu se pot bate cu locatarii. Corect, foarte corect! Insa o solutie trebuie gasita - cum este, de pilda, in strainatate. Cainii fara stapan sunt luati la adapost, iar dupa o perioada in care nu sunt revendicati de vreun stapan (perioada cuprinsa intre cateva saptamani si cateva luni) sunt eutanasiati. Costa, intr-adevar, dar daca nu se ia o masura drastica si fara echivoc vom ajunge sa regretam amarnic - va fi prea tarziu.
In curand va trebui sa ne exprimam opinia vizavi de soarta maidanezilor. Parca vad ca numarul celor care se va opune euanasierii cainilor va fi mult mai mare decat al celor care sunt pro-eutanasiere. Si infinit mai mare fata de numarul celor care vin cu o solutie viabila. Astept cu interes momentul in care constantenii vor fi pusi in fata luarii unei decizii. Ce va prima oare?
Opozitia cade din lac in put
Nu as fi vrut sa fac vreun fel de comentarii vizavi de politica acestor zile. Din pacate, nu ma pot abtine sa nu fac o radiografie, ce-i drept, ca simplu spectator, care nu are acces la dedesubturi. Scurt si la obiect, am senzatia ca, pentru a castiga alegerile de anul viitor, ma refer la parlamentare, fireste, alianta PSD-PNL-PC are nevoie de un miracol in ceea ce priveste promovarea. Ceea ce s-a intamplat cu excluderea lui Mircea Geoana reprezinta, in opinia mea, un mare pas inapoi. Nu prin prisma pierderii unui post de o asemenea importanta, ci prin prisma perceptiei publice. Ce vede in aceste zile un simplu telespectator care urmareste jurnalele de stiri? Vede un circ mediatic, un Geoana cu un discurs virulent si suburban (a afirmat ca il vede pe Iliescu pe catafalc! - o fi vrut sa fie cu sens peiorativ, dar a iesit ceva lugubru, josnic), niste pesedisti aparent nepasatori la aceasta pierdere si o Putere care isi rade in barba si aplauda frenetic scandalul din ograda vecinilor. Nu fara motiv, fireste! Cu tot scandalul arestarilor din ultima vreme in randul primarilor PDL si a unor directori numiti pe criteriul culorii portocalii, pedelistii recastiga simpatia pierduta din cauza masurilor antipopulare luate de guvern. Am auzit numeroase voci (ale unor oameni simplii, dar care reprezinta votantii de anul viitor) care spun ca in sfarsit PDL scapa de hoti si de corupti si se erijeaza intr-un partid apt de a renaste din propria-i cenusa. Omul de rand vede doar ce i se arata, iar daca gunoiul este ascuns sub pres si nu are cine sa ridice presul pentru a dezvalui mizerie, aparenta de curatenie ramane imaculata.
Intelege omul de rand de ce a fost Geoana exclus si ce anume a provocat acest adevarat cutremur in randul Opozitiei? Eu cred ca nu! Geoana a explicat de ce partidul sau este suparat pe el si printre cuvinte a lasat sa transpara ideea ca nu este un soldat disciplinat, care se conformeaza directiilor trasate de catre colegii lui de partid. Un astfel de om, cu un astfel de discurs, isi atrage oprobiul colegilor si simpatia maselor. Cred ca asta a reusit sa faca, una peste alta, Geoana. Multa lume il simpatizeaza la ora actuala numai pentru ca a facut opozitie in propriul sau partid. Dar sa nu se uite faptul ca acest om (si nu numai datorita faptului ca reprezenta PSD) a obtinut peste 5 milioane de voturi la ultimele alegeri prezidentiale. Va iesi Geoana pe usa din dos a politicii pentru simplul motiv ca a fost exclus din PSD? Sau pentru acela ca a fost pentru numai o noapte presedintele Romaniei, sau pentru ca va intra in istoria moderna pentru celebra sa fraza: "Mihaela, dragostea mea, am invins!"? Nu, Geoana va fi curtat de alte formatiuni politice si va continua sa faca parte din clasa noastra politica, sub indiferent ce culoare. Geoana are acum un capital imens de imagine - si pozitiva, si negativa, insa tot imagine se numeste. Toti ceilalti politicieni sunt in fata lui intr-un con urias de umbra. Geoana este omul zilei! Eu nu-l vad ca pe un perdant (a nu se intelege ca am vreo simpatie pentru el!); insa vad, categoric, Opozitia in postura de perdant. Atat pentru ca pierde postul de presedinte al Senatului, cat si pentru ca va pierde o parte dintre sustinatori. Pe unii i-a pierdut PNL atunci cand a facut alianta cu PSD (vazuta de multi adepti liberali drept o alinata nefireasca, impotriva firii), pe altii ii va pierde PSD (pe cei care il simpatizeaza pe Geoana - si nu sunt putini!). De aceea afirm ca USL are nevoie de o minune in precampanie si in campania electorala de anul viitor.
Pana acum, invingator la puncte pare a fi PDL; mai degraba UDMR, care se pare ca va desemna viitorul presedinte al Senatului.
Si atunci, cui a servit tot acest balamuc? Cu siguranta nu romanilor - viata lor e la fel de proasta, daca nu chiar mai proasta decat pana acum.
Intelege omul de rand de ce a fost Geoana exclus si ce anume a provocat acest adevarat cutremur in randul Opozitiei? Eu cred ca nu! Geoana a explicat de ce partidul sau este suparat pe el si printre cuvinte a lasat sa transpara ideea ca nu este un soldat disciplinat, care se conformeaza directiilor trasate de catre colegii lui de partid. Un astfel de om, cu un astfel de discurs, isi atrage oprobiul colegilor si simpatia maselor. Cred ca asta a reusit sa faca, una peste alta, Geoana. Multa lume il simpatizeaza la ora actuala numai pentru ca a facut opozitie in propriul sau partid. Dar sa nu se uite faptul ca acest om (si nu numai datorita faptului ca reprezenta PSD) a obtinut peste 5 milioane de voturi la ultimele alegeri prezidentiale. Va iesi Geoana pe usa din dos a politicii pentru simplul motiv ca a fost exclus din PSD? Sau pentru acela ca a fost pentru numai o noapte presedintele Romaniei, sau pentru ca va intra in istoria moderna pentru celebra sa fraza: "Mihaela, dragostea mea, am invins!"? Nu, Geoana va fi curtat de alte formatiuni politice si va continua sa faca parte din clasa noastra politica, sub indiferent ce culoare. Geoana are acum un capital imens de imagine - si pozitiva, si negativa, insa tot imagine se numeste. Toti ceilalti politicieni sunt in fata lui intr-un con urias de umbra. Geoana este omul zilei! Eu nu-l vad ca pe un perdant (a nu se intelege ca am vreo simpatie pentru el!); insa vad, categoric, Opozitia in postura de perdant. Atat pentru ca pierde postul de presedinte al Senatului, cat si pentru ca va pierde o parte dintre sustinatori. Pe unii i-a pierdut PNL atunci cand a facut alianta cu PSD (vazuta de multi adepti liberali drept o alinata nefireasca, impotriva firii), pe altii ii va pierde PSD (pe cei care il simpatizeaza pe Geoana - si nu sunt putini!). De aceea afirm ca USL are nevoie de o minune in precampanie si in campania electorala de anul viitor.
Pana acum, invingator la puncte pare a fi PDL; mai degraba UDMR, care se pare ca va desemna viitorul presedinte al Senatului.
Si atunci, cui a servit tot acest balamuc? Cu siguranta nu romanilor - viata lor e la fel de proasta, daca nu chiar mai proasta decat pana acum.
marți, 22 noiembrie 2011
Din suflet, pentru o floare de martie
Am aflat, cu mare, mare, mare durere ca un prieten drag este foarte bolnav. S-ar spune ca incurabil, daca nu l-as cunoaste. El invinge orice, inclusiv o boala incurabila. Ce ma doare si mai tare este ca mi-a ascuns boala lui. M-a sunat de ziua mea, de Sfanta Maria, si mi-a spus ca este in spital, la un prieten grav bolnav, care nu mai are mult de trait. Vorbea destul de ciudat, dar am crezut ca supararea lui este de vina. Dupa aproape doua luni am aflat adevarul: cel bolnav era chiar el! M-am gandit mult la atitudinea lui si am ajuns la concluzia ca el are dreptate, nu eu. Eu sunt doar inciudata ca nu mi-a spus. El, prin neacceptarea adevarului, ajunge sa il anihileze. Refuza sa se dea batut in fata bolii. Si stiu ca are dreptate sa se comporte asa. Se stie ce boala are mai multe componente - atat de natura fizica, cat, mai ales as spune eu, de natura psihica, spirituala. Odata ce spiritual si psihic reusesti sa demontezi piesele de domino ale bolii, latura fizica poate fi anihilata. Iar el, constient sau nu, exact asta face. Ce-i drept, are suportul moral al familiei. Doamne, ce mult conteaza sa aibe cine sa se roage pentru tine!
Mi-am amintit o poveste, pe care lui i-am spus-o candva: pe vremea cand bunicul meu avea peste 80 de ani si era vaduv de multi ani s-a imbolnavit foarte rau. Internat in spital, copiii si nepotii faceau cu schimbul la capataiul lui. Inclusiv eu am plecat de la Constanta la Targu Mures pentru a-i fi alaturi. Ceilalti pacienti de pe palier (din salonul lui si cei din alte saloane) susoteau pe la colturi: "trebuie sa aiba multa avere mosneagul asta, de-i stau toti alaturi". Avere avea multa, dar nu materiala! Era bogat sufleteste, si toti, copii, nepoti, vecini, il iubeau si se rugau pentru sanatatea lui. Apoi s-a intamplat minunea: pe cand medicii spuneau ca este grav bolnav si nu are multe zile, ne-au spus sa chemam un preot, pentru ultima spovedanie si impartasanie. Asadar, am chemat preotul: ne-a alungat pe toti din salon (bolnavi si vizitatori) si l-a spovedit pe bunicul. Ne gandeam deja cu totii la inmormantare, desi refuzam sa acceptam ca un om de talia lui morala se poate prapadi. Stiti cum este, indiferent de varsta bunicilor si parintilor nostri, ni se pare ca este prematur sa plece de langa noi. Dupa spovedanie (am uitat sa mentionez ca bunicul era foarte credincios, nu in sensul de bisericos, dar avea o relatie speciala cu Dumnezeu) a ramas pe marginea patului de spital, asa cum il ridicasem la cererea preotului. Cand am intrat la el in salon privea in zare, in gol, pe fereastra. Era perfect lucid si ne-a spus ca a vazut o lumina alba si ca a vazut-o pe bunica (moarta de cativa ani) si pe mai multi prieteni si rude de-ale lui, de asemenea trecute la cele vesnice. Dupa acest episod i s-a facut foame, apoi s-a intremat si, i scurt timp, l-am dus acasa. Dupa cativa ani, juca fotbal cu nepotii in curtea casei. A murit dupa aproape 10 ani, la 92 de ani, poate de batranete, poate de altceva, poate doar pentru ca ii venise vremea.
Acum eu ma rog pentru sanatatea prietenului meu - si stiu ca multi altii o fac: Netty, Andreea, Aurelian, Marius, Adela, Alin, Alin, Alexandru, Ovidiu, Mihaela, George, Irina, Sorin, Alina, Vali etc.
Sunt atat de multi oameni care il iubesc pe acest om minunat si se roaga pentru el. Stiu ca toate rugaciunile noastre vor da rod, si el se va face bine!
Te iubim cu totii, prieten drag, si te asteptam acasa!
"Cînd disperarea cea mai neagră,
cînd durerea cea mai adîncă,
nimic de făcut, nici un sens,
atunci şi numai atunci îmi acopăr faţa :
un pîlc de viorele, o pajişte albastră."
Versuri de Petru Romosan.
Vio, te iubim!
Mi-am amintit o poveste, pe care lui i-am spus-o candva: pe vremea cand bunicul meu avea peste 80 de ani si era vaduv de multi ani s-a imbolnavit foarte rau. Internat in spital, copiii si nepotii faceau cu schimbul la capataiul lui. Inclusiv eu am plecat de la Constanta la Targu Mures pentru a-i fi alaturi. Ceilalti pacienti de pe palier (din salonul lui si cei din alte saloane) susoteau pe la colturi: "trebuie sa aiba multa avere mosneagul asta, de-i stau toti alaturi". Avere avea multa, dar nu materiala! Era bogat sufleteste, si toti, copii, nepoti, vecini, il iubeau si se rugau pentru sanatatea lui. Apoi s-a intamplat minunea: pe cand medicii spuneau ca este grav bolnav si nu are multe zile, ne-au spus sa chemam un preot, pentru ultima spovedanie si impartasanie. Asadar, am chemat preotul: ne-a alungat pe toti din salon (bolnavi si vizitatori) si l-a spovedit pe bunicul. Ne gandeam deja cu totii la inmormantare, desi refuzam sa acceptam ca un om de talia lui morala se poate prapadi. Stiti cum este, indiferent de varsta bunicilor si parintilor nostri, ni se pare ca este prematur sa plece de langa noi. Dupa spovedanie (am uitat sa mentionez ca bunicul era foarte credincios, nu in sensul de bisericos, dar avea o relatie speciala cu Dumnezeu) a ramas pe marginea patului de spital, asa cum il ridicasem la cererea preotului. Cand am intrat la el in salon privea in zare, in gol, pe fereastra. Era perfect lucid si ne-a spus ca a vazut o lumina alba si ca a vazut-o pe bunica (moarta de cativa ani) si pe mai multi prieteni si rude de-ale lui, de asemenea trecute la cele vesnice. Dupa acest episod i s-a facut foame, apoi s-a intremat si, i scurt timp, l-am dus acasa. Dupa cativa ani, juca fotbal cu nepotii in curtea casei. A murit dupa aproape 10 ani, la 92 de ani, poate de batranete, poate de altceva, poate doar pentru ca ii venise vremea.
Acum eu ma rog pentru sanatatea prietenului meu - si stiu ca multi altii o fac: Netty, Andreea, Aurelian, Marius, Adela, Alin, Alin, Alexandru, Ovidiu, Mihaela, George, Irina, Sorin, Alina, Vali etc.
Sunt atat de multi oameni care il iubesc pe acest om minunat si se roaga pentru el. Stiu ca toate rugaciunile noastre vor da rod, si el se va face bine!
Te iubim cu totii, prieten drag, si te asteptam acasa!
"Cînd disperarea cea mai neagră,
cînd durerea cea mai adîncă,
nimic de făcut, nici un sens,
atunci şi numai atunci îmi acopăr faţa :
un pîlc de viorele, o pajişte albastră."
Versuri de Petru Romosan.
Vio, te iubim!
luni, 21 noiembrie 2011
Suntem betivii Europei - inapoi la prohibitia lui Burebista!
Nu stiu daca exista dovezi scrise, dar felul nostru de a fi ma indreptateste sa cred ca este adevarat: legenda spune ca Burebista a fost primul care a introdus prohibitia in lume. Se spune ca, satul ca dacii lui sa se imbete si sa-si neglijeze indatoririle de luptatori, agricultori, crescatori de animale, apicultori, padurari, vanatori si alte alea cu care se ocupau stramosii nostri (ca asa am invatat la istorie - asupra acestui subiect voi reveni cu elan, ceva mai tarziu), marele Burebista a ordonat sa fie scoase viile astfel incat rodul lor sa nu-i mai zapaceasca de cap pe daci. Nu stiu daca ordinul lui a fost respectat in tot statul unitar dac si in cele mai izolate colturi (la tara, acolo unde fiecare familie in parte avea plantata vita de vie sau cate un prun, mar, par - pentru o tuica mica, pentru pofta de mancare). Cert este ca, dupa mai bine de 2000 de ani se simte acut nevoia prohibitiei. Toate rele pamantului se intampla in Romania "pe fondul consumului de alcool" - asa cum, cu limbaj de lemn (gen Iliescu) obisnuiesc sa afirme reprezentantii Politiei si Parchetului atunci cand ceva grav se produce. Pe acest fond s-au produs 40% din crime, aproape 20% din cazurile de suicid, 40% din cazurile de inec si 70% din cazurile de violenta in familie. 25% dintre decesele inregistrate la barbatii tineri (15 - 29 de ani) sunt din cauza consumului abuziv de alcool, pana la 60% din cazurile de viol, 30% din accidentele fatale prin cadere, 46% din arsurile accidentale, cu consecinte fatale, 25% din accidentele petrecute la locul de munca. Sunt statistici oficiale, nu inventate de cine stie cine.
Cica suntem, conform statisticilor europene, printre cei mai mari consumatori de alcool din Europa, cu peste 18,5 litri pe an.
Gresit! Sustin cu voce tare si argumente "beton" ca nu ne intrece nimeni in Europa la capitolul betie! Statisticile sunt eronate deoarece sunt intocmite pe baza cantitatii OFICIALE de alcool vandut in frumoasa noastra tara. Statisticile nu iau in calcul tuica din prune, mere, pere, caise, boasca, pufoiaica si mai stiu ce materii prime, facuta in fiecare gospodarie din satele romanesti. Credeti ca multi tarani merg la crasma sa bea? Nu! La crasma merg de regula puturosii satului, cei care nu sunt in stare sa-si faca acasa tuica si vinul. Beutura care nu e inregistrata nicaieri! Dar care se bea cu mare placere! Pai daca badea Gheo face vin si tuica acasa, nu pentru vanzare, ci pentru sufletul lui, cum credeti ca se incadreaza in "cota" europeana de 18,5 litri? El bea zilnic cel putin un det de tuica si un litru de vin. (Asta in cazul in care traieste in Ardeal si e mai ponderat!) Daca nea Gheo e in Moldova si are prin preajma podgorii vestite, bea vinul ca pe apa. (Scuze, dar nu am sa uit ca pentru prima oara in viata am vazut o femeie beata in Moldova!). Asadar, suntem campionii Europei! La baut! Ramane o singura solutie - sa-l invocam pe Burebista si, intr-o sedinta de spiritism, poate aflam cum a reusit sa-i struneasca pe dacii lui. Mai avem, insa, o problema: chiar daca am sti cum sa-i tinem pe romani in frau si am afla cum putem reveni la prohibitia strabuna, nu ar avea cine sa aplice invatatura: la Cotroceni se bea whisky, la Guvern tuica de prune, iar in Parlament si zaibar si vin si palinca.
.
Cica suntem, conform statisticilor europene, printre cei mai mari consumatori de alcool din Europa, cu peste 18,5 litri pe an.
Gresit! Sustin cu voce tare si argumente "beton" ca nu ne intrece nimeni in Europa la capitolul betie! Statisticile sunt eronate deoarece sunt intocmite pe baza cantitatii OFICIALE de alcool vandut in frumoasa noastra tara. Statisticile nu iau in calcul tuica din prune, mere, pere, caise, boasca, pufoiaica si mai stiu ce materii prime, facuta in fiecare gospodarie din satele romanesti. Credeti ca multi tarani merg la crasma sa bea? Nu! La crasma merg de regula puturosii satului, cei care nu sunt in stare sa-si faca acasa tuica si vinul. Beutura care nu e inregistrata nicaieri! Dar care se bea cu mare placere! Pai daca badea Gheo face vin si tuica acasa, nu pentru vanzare, ci pentru sufletul lui, cum credeti ca se incadreaza in "cota" europeana de 18,5 litri? El bea zilnic cel putin un det de tuica si un litru de vin. (Asta in cazul in care traieste in Ardeal si e mai ponderat!) Daca nea Gheo e in Moldova si are prin preajma podgorii vestite, bea vinul ca pe apa. (Scuze, dar nu am sa uit ca pentru prima oara in viata am vazut o femeie beata in Moldova!). Asadar, suntem campionii Europei! La baut! Ramane o singura solutie - sa-l invocam pe Burebista si, intr-o sedinta de spiritism, poate aflam cum a reusit sa-i struneasca pe dacii lui. Mai avem, insa, o problema: chiar daca am sti cum sa-i tinem pe romani in frau si am afla cum putem reveni la prohibitia strabuna, nu ar avea cine sa aplice invatatura: la Cotroceni se bea whisky, la Guvern tuica de prune, iar in Parlament si zaibar si vin si palinca.
.
duminică, 20 noiembrie 2011
Cum am devenit fan Florin Chilian
De cate ori l-am ascultat pe Florin Chilian mi-am propus sa il ascult mai des. Imi placeau piesele lui, imi placeau muzica si versurile lui. Compozitii proprii. Deh, un vers este mai pretios decat o mie de descrieri facute de cunostinte pentru a cunoaste sufletul unui om, a-i afla sperantele si neimplinirile, nazuintele si dramele. La Chilian sunt toate astea la un loc. Astazi l-am vazut intr-o emisiune la Antena 3. Nu stiam mai nimic despre el; eram pur si simplu un ascultator caruia ii placea ce aude. Incepand de astazi am devenit un fan - si nu numai atat. Iubesc sufletul lui Chilian. Si, va rog sa nu-mi spuneti ca a facut un accident rutier baut fiind. Si, de asemenea, va rog sa nu-mi spuneti ca a pocnit-o pe Ana-Maria (cea de la Festivalul Mamaia, cu "Ochii tai") pe vremea cand era iubita lui. Omul asta este un adevarat invingator, un fenomen, un exemplu de pus la panoul de onoare la "Asa da". Astazi am aflat ca Florin Chilian a fost un copil al strazii, care a cantat prin metrou si prin statii pentru a-si castiga existenta. Ascutati-i versurile - descriu de multe ori trairile lui, trairi intense pe care le poti reda prin vers numai daca le-ai trait. Chilian o face incredibil de profund. Chilian a reusit sa se ridice dintr-un mediu in care se putea afunda zi de zi in mocirla, din ce in ce mai adanc. Dar a avut taria de a nu o face. A avut puterea de a se ridica si a ramane sus. Mai stiti multi ca el? Eu nu. Am facut multe reportaje la puscarie si am vazut multi oameni pe care viata i-a ingenunchiat. Multi copii (erau puscariasi si de 16 ani) spuneau - ca si argument "beton" - ca au ajuns in situatia data deoarece sunt copii abandonati de parinti. Si nu minteau, asa era. Chilian putea deveni unul dintre ei. Dar a ajuns unul dintre cei care pot forma opinii, pot face schimbari in mentalitati, in vieti. Chilian canta! Si canta al naibii de bine. L-as aprecia pentru ceea ce face. Dar face mult mai mult - din 11 concerte, 10 sunt umanitare. Banii de pe concerte (in mare parte) merg spre institutii de binefacere sau spre cazuri sociale. Canta pentru copii bolnavi, canta pentru copiii din centrele de reeducare, canta pentru cei care au nevoie de incurajari. Cati dintre cei pe care ii cunoasteti si sunt plini de bani fac astfel de acte de caritate? Cati parlamentari, oameni de afaceri din Top 300, oameni cu bani isi ajuta semenii? Daca ar catadisci sa sparga aura de zgarciti cu care s-au inconjurat precum sfintii pictati in biserici, lumea in care traim ar fi mai buna si mai curata. Poate il vor lua pe Chilian drept exemplu - sper din toata inima. A, si sa nu uit. Pe langa tot ce am spus, Florin Chilian are o bogatie in plus - il are pe Dumnezeu. Ascultati-i muzica. Poate daca il veti cauta mai des pe "goagle" nu o sa mai apara Florin Salam pe prima pozitie atunci cand veti tasta "Florin" ... Ar fi si asta un semn de intrare pe calea cea buna. De astazi am devenit fan Florin Chilian. Si am afirmat ca ii iubesc sufletul de OM. Ceea ce va doresc si voua!
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
"Nesupunerea civica" a ungurilor din Har-Cov "Az anyat...."
De la Mediafax citire: "Consiliul National Secuiesc (CNS) a aprobat, sambata, la Sfantu Gheorghe, o hotarare prin care face apel la populatia din secuime ca, folosind toate mijloacele, inclusiv nesupunerea civica, sa apere principiul formulat la Adunarea Alesilor Locali din Secuime, si anume acela ca Tinutul Secuiesc este indivizibil si ca singura varianta acceptabila pentru CNS este ca Tinutul Secuiesc sa formeze o regiune cu statut special.
In hotarare se subliniaza ca nesupunerea civica este considerata de CNS o ultima forma de protest, pentru cazurile in care nu se poate apara integritatea teritoriala a Tinutului Secuiesc in alt fel.
In acest context, CNS stabileste principiile unei eventuale forme de protest, si anume "principiul non-violentei, al solidaritatii si al gradualitatii".
"Hotararea este una de principiu, care doreste sa aduca mai aproape ideea nesupunerii civice de colectivitatea atinsa de o impartire administrativa neconvenabila pentru colectivitatea respectiva. Deci trebuie sa inteleaga ca exista acest mijloc democratic si pasnic, non-violent, si trebuie sa cunoasca din timp care sunt regulile de baza. Este ultima forma de protest la care am recurge, deoarece speram ca nu va fi necesar. Am foarte mare incredere ca solutia propusa de comisia Stanomir (comisia prezidentiala privind modificarea Constitutiei - n.r.) va fi totusi ascultata de partidele politice", a declarat presedintele CNS, Izsak Balazs."
Asadar, Tinutul Secuiesc este indivizibil! Daca as fi sovina, as injura in cel mai neaos limbaj ..."unguresc' - ceva legat de "az anyat" (mama lor). Asa, educata cum sunt, ma limitez la a spune ca "pasarea malai viseaza". Am vrut doar sa va aduc in atentie faptul ca ungurii nu dorm sambata, ci vegheaza la granitele netrasate inca, dar promise lor, ale Tinutului secuiesc. Nici romanii nu dorm! Sper!
In hotarare se subliniaza ca nesupunerea civica este considerata de CNS o ultima forma de protest, pentru cazurile in care nu se poate apara integritatea teritoriala a Tinutului Secuiesc in alt fel.
In acest context, CNS stabileste principiile unei eventuale forme de protest, si anume "principiul non-violentei, al solidaritatii si al gradualitatii".
"Hotararea este una de principiu, care doreste sa aduca mai aproape ideea nesupunerii civice de colectivitatea atinsa de o impartire administrativa neconvenabila pentru colectivitatea respectiva. Deci trebuie sa inteleaga ca exista acest mijloc democratic si pasnic, non-violent, si trebuie sa cunoasca din timp care sunt regulile de baza. Este ultima forma de protest la care am recurge, deoarece speram ca nu va fi necesar. Am foarte mare incredere ca solutia propusa de comisia Stanomir (comisia prezidentiala privind modificarea Constitutiei - n.r.) va fi totusi ascultata de partidele politice", a declarat presedintele CNS, Izsak Balazs."
Asadar, Tinutul Secuiesc este indivizibil! Daca as fi sovina, as injura in cel mai neaos limbaj ..."unguresc' - ceva legat de "az anyat" (mama lor). Asa, educata cum sunt, ma limitez la a spune ca "pasarea malai viseaza". Am vrut doar sa va aduc in atentie faptul ca ungurii nu dorm sambata, ci vegheaza la granitele netrasate inca, dar promise lor, ale Tinutului secuiesc. Nici romanii nu dorm! Sper!
luni, 14 noiembrie 2011
Nurofen pentru copii cu aroma de portocale ...
Saraca limba romana - a ajuns atat de terfelita de toti agramatii, incat Poetul s-ar rasuci in mormant de mahnire. Cum, nu stiti cine e Poetul? Cel care a scris: "Fie a voastra intreaga tara, Si de cereti, va mai dam, numai dati-ne voi graiul tarii ..(...) Repezi trec cu vifor anii, Ispitind puterea ta, Neam român! Cu ură mare
Vor căta mereu dușmanii Graiului român pierzare; Dar să piară ei cu toții: Nu l-am dat, și nici nepoții
Nu-l vor da!". Cosbuc, saracul! Nu stia el ce fel de urmasi va avea. Doar Eminescu anticipase cand spunea: "Voi sunteti urmasii Romei, niste rai si niste fameni, i-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!" Va amintiti afisele de pe vremea lui Ceasca, cele care faceau deliciul liceenilor? (Ca pe vremea aceea, liceenii chiar stiau limba romana si cunosteau si gramatica). "Vand cojoc de dama cu blana brumarie", "Repar rochite fetite rupte", "Angajez vanzatoare baiat", "Cumpar cojoc dama de oaie" etc. Este foarte limpede nivelul de cultura al scriitorilor. Dar atunci cand cheltuiesti sute de mii de euro pentru o reclama care, in schimbul altor sute de mii de euro, se va difuza la mai multe posturi TV, se presupune ca cineva trebuie sa verifice respectarea limbii romane in frazele respective. Si totusi ....tocmai am vazut reclama la Nurofen care suna asa: "Nurofen pentru copii cu aroma de portocale". Conform topicii frazei se intelege ca acei copii care inghit Nurofen (de parca al nostru Paracetamol nu are acelasi efect, ca sa nu mai spun de cartoful razuit si pus pe talpile picioarelor sau pe gat, in dreptul amigdalelor inflamate) au aroma de portocale. Poate Nurofenul contine si sampon cu aroma de portocale, sa miroasa bine parul copiilor, sau detergent ori balsam de rufe, tot cu aroma de portocale, fireste, sa miroasa bine hainele copiilor care inghit Nurtofen.
Am vazut astfel de greseli, daca pot fi numite asa, si la iaurtul Covalact, cu ceva vreme in urma, dar si la alte produse romanesti. Iar intrebarea vine de la sine: cine trebuie sanctionat pentru aceste greseli acceptabile doar in bancurile cu Bula? Am ajuns atat de jos pe scara evolutiei noastre incat acceptam toate porcariile? Se vede treaba ca da! Vai si amar de noi. Cosbuc se rasuceste in mormant!
Vor căta mereu dușmanii Graiului român pierzare; Dar să piară ei cu toții: Nu l-am dat, și nici nepoții
Nu-l vor da!". Cosbuc, saracul! Nu stia el ce fel de urmasi va avea. Doar Eminescu anticipase cand spunea: "Voi sunteti urmasii Romei, niste rai si niste fameni, i-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!" Va amintiti afisele de pe vremea lui Ceasca, cele care faceau deliciul liceenilor? (Ca pe vremea aceea, liceenii chiar stiau limba romana si cunosteau si gramatica). "Vand cojoc de dama cu blana brumarie", "Repar rochite fetite rupte", "Angajez vanzatoare baiat", "Cumpar cojoc dama de oaie" etc. Este foarte limpede nivelul de cultura al scriitorilor. Dar atunci cand cheltuiesti sute de mii de euro pentru o reclama care, in schimbul altor sute de mii de euro, se va difuza la mai multe posturi TV, se presupune ca cineva trebuie sa verifice respectarea limbii romane in frazele respective. Si totusi ....tocmai am vazut reclama la Nurofen care suna asa: "Nurofen pentru copii cu aroma de portocale". Conform topicii frazei se intelege ca acei copii care inghit Nurofen (de parca al nostru Paracetamol nu are acelasi efect, ca sa nu mai spun de cartoful razuit si pus pe talpile picioarelor sau pe gat, in dreptul amigdalelor inflamate) au aroma de portocale. Poate Nurofenul contine si sampon cu aroma de portocale, sa miroasa bine parul copiilor, sau detergent ori balsam de rufe, tot cu aroma de portocale, fireste, sa miroasa bine hainele copiilor care inghit Nurtofen.
Am vazut astfel de greseli, daca pot fi numite asa, si la iaurtul Covalact, cu ceva vreme in urma, dar si la alte produse romanesti. Iar intrebarea vine de la sine: cine trebuie sanctionat pentru aceste greseli acceptabile doar in bancurile cu Bula? Am ajuns atat de jos pe scara evolutiei noastre incat acceptam toate porcariile? Se vede treaba ca da! Vai si amar de noi. Cosbuc se rasuceste in mormant!
miercuri, 9 noiembrie 2011
luni, 7 noiembrie 2011
Jemanfisism de Constanta
Sunt atat de dezamagita, incat imi gasesc foarte greu cuvintele pentru a reda starea de spirit pe care o am. Am aflat rezultatele finale ale referendumului de la Constanta. Doar 43% dintre locuitorii judetului Constanta - daca admitem ca mai exista 780.000 de locuitori, cat erau in 2002, la ultimul recensamant, au catadicsit sa se prezinte la sectiile de votare pentru a-si exprima dreptul constitutional la vot. (Datele oficiale ale recensamantului din 2011 nu sunt inca validate de catre Institutul National de Statistica, insa, potrivit mass-media, am ramas mai putin de 690.000 de constanteni, ceea ce ridica procentul de participare la referendum la peste 51%). Cei care au ales sa nu voteze, nu au inteles nimic din acest drept obtinut prin sacrificii umane considerabile la revolutia din '89- ar fi putut amenda, pur si simplu, actul democratic, punand stampila acolo unde doreau ei, potrivit convingerilor launtrice.
Asta nu au vrut sa inteleaga romanii, in marea lor majoritate, ca nu prin neprezentarea la vot amendeaza clasa politica, ci prin modul in care pun stampila. Prin neprezentare permit doar fraudarea alegerilor.
Cred ca am ajuns, ca si popor, tributarul expresiei frantuzesti je m'en fiche. (Stiti ce m-a frapat "la maxim" cum spun initiatii! (:)). Ca notiunea de jemanfisism a intrart in vocabularul limbii romane - ca sa nu ne mai stresam cu traduceri! )
Ideea este ca am ajuns, ca si popor, atat de indiferenti, incat ne poate anunta NASA ca maine se va prabusi un satelit asupra noastra, iar singura salvare pentru noi ar fi sa votam desfiintarea Mafiei si a coruptiei din Romania, pentru ca Dumnezeu sa deturneze corpul ceresc din traiectoria lui spre Pamant, iar noua ne va fi lene sa mergem sa ne exprimam dreptul la vot! Este incredibil cat de mult rau au putut face politicienii in zalnica lor incercare de a ne face sa credem ca ei sunt buni, iar ceilalti (opozanti ai lor) sunt rai. Ne-au determinat ca popor sa ne pierdem increderea in tot si in toate. De aceea, clasa politica a devenit doar un subiect de glume bune sau nesarate. Dar tot glume se cheama, si ii stirbesc lui Bula din notorietate.
"Un individ e nevoit sa opreasca masina datorita unei congestii de trafic.
Deodata, cineva ii bate in geam:
"Ce s-a intamplat?"
"Teroristii i-au rapit pe cei 322 de parlamentari si cer 10 milioane de dolari rascumparare.
Altfel ameninta ca ii vor stropi cu benzina si le vor da foc.
Acum mergem din masina in masina si facem o cheta."
"Bine" - zice omul din masina. "Si cat da fiecare?"
"Cam 5 litri..."
Asta nu au vrut sa inteleaga romanii, in marea lor majoritate, ca nu prin neprezentarea la vot amendeaza clasa politica, ci prin modul in care pun stampila. Prin neprezentare permit doar fraudarea alegerilor.
Cred ca am ajuns, ca si popor, tributarul expresiei frantuzesti je m'en fiche. (Stiti ce m-a frapat "la maxim" cum spun initiatii! (:)). Ca notiunea de jemanfisism a intrart in vocabularul limbii romane - ca sa nu ne mai stresam cu traduceri! )
Ideea este ca am ajuns, ca si popor, atat de indiferenti, incat ne poate anunta NASA ca maine se va prabusi un satelit asupra noastra, iar singura salvare pentru noi ar fi sa votam desfiintarea Mafiei si a coruptiei din Romania, pentru ca Dumnezeu sa deturneze corpul ceresc din traiectoria lui spre Pamant, iar noua ne va fi lene sa mergem sa ne exprimam dreptul la vot! Este incredibil cat de mult rau au putut face politicienii in zalnica lor incercare de a ne face sa credem ca ei sunt buni, iar ceilalti (opozanti ai lor) sunt rai. Ne-au determinat ca popor sa ne pierdem increderea in tot si in toate. De aceea, clasa politica a devenit doar un subiect de glume bune sau nesarate. Dar tot glume se cheama, si ii stirbesc lui Bula din notorietate.
"Un individ e nevoit sa opreasca masina datorita unei congestii de trafic.
Deodata, cineva ii bate in geam:
"Ce s-a intamplat?"
"Teroristii i-au rapit pe cei 322 de parlamentari si cer 10 milioane de dolari rascumparare.
Altfel ameninta ca ii vor stropi cu benzina si le vor da foc.
Acum mergem din masina in masina si facem o cheta."
"Bine" - zice omul din masina. "Si cat da fiecare?"
"Cam 5 litri..."
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
marți, 1 noiembrie 2011
Romania, intre Kafka si Caragiale
"Cauza dezastrului în care a căzut țara este numai - da, numai, nenorocita politică ce o fac partidele și bărbații noștri de stat, de patruzeci de ani încoace.” - Va suna cunoscuta aceasta fraza? Vi se pare actuala si corecta? Ei , bine, a fost scrisa in urma cu peste 100 de ani, de nemuritorul Ion Luca Caragiale. Am convingerea ferma ca, daca as trai inca 100 de ani de acum incolo (ceea ce este imposibil si nici macar nu-mi doresc), scrierile lui Caragiale vor fi la fel de actuale. Nu detaliez mai mult deoarece orice novice l-a studiat la scoala pe Caragiale si i-a inteles foarte clar mesajul. Caragiale a luat in deradere latura neserioasa a romanului (nu generalizez, sa fiu bine inteleasa!), dorinta lui de a nu lasa ciolanul din mana, inclinatia spre arivism si "pupat seful in dos", spre PCR (pile, cunostinte, relatii) etc. Orice strain si-ar dori sa ne cunoasca ar trebui doar sa citeasca opera lui Caragiale. In ceea ce priveste starea natiunii, aici trebuie sa il aduc in atentie pe Kafka si celebrul sau "Procesul" (accentueza incertitudinea!). Daca ati citit Kafka si Caragiale, aveti imaginea globala, "tradusa" a ceea ce suntem si a ceea ce traim.
De unde mi-a venit ideea asta? Simplu, de la fratii nostri secuii, care nu mai vor sa traiasca in Harghita si Covasna, ci vor in Tinutul Secuiesc. Nu de capul lor au gandit aceasta transformare, ci indemnati si condusi de cel care a dat startul revolutiei de la Timisoara, nimeni altul decat preotul Laszlo Tokes - vicepresedinte al Parlamentului European, cel care a devenit președinte al Consiliului Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic, un consiliu multinațional care coordonează acțiuni maghiare pentru autonomie în Slovacia, Croația, Serbia, Ucraina, România (deci în Bazinul Panonic, Bazinul Carpatic și Ucraina subcarpatică).
Se va concretiza acest lucru vreodata? Depinde de numerosi factori, interni si externi. Dinspre partea "inchinarii" interne, nu m-ar mira foarte mult sa se concretizeze, avand in vedere ca "barbatii" nostri politici sunt cei descrisi de catre Caragiale. Cat despre sustinerea occidentului, aici nu prea am dubii. Parlamentul European il sustine pe Tokes, printul Charles promoveaza Transilvania (nu Romania in ansamblul ei, Soros este inca foarte potent financiar etc.). Chiar, ati vazut reportajele ample din presa britanica (atat ziare, cat si TV) extrem de favorabile tarii noastre? Dar pe cele din Italia si Franta? Oare ce le-a venit? Credeti ca dintr-o data s-au indragostit de Romania noastra? Stiti bancul cu "nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele?"
Cititi si retinti; "Un soarece alergat de o pisica intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:
- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog !
- Unde sa te ascund ma soarece?
Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:
- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece !
- Nu am vazut nici un soarece dar daca vrei uita-te si tu p-aici.
Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega. Trage de ea si scoate afara soricelul.
Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul.
Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele."
Iar eu stau acum si ma intreb: ce-i cu atata bunavointa pe capul alor straini?
De unde mi-a venit ideea asta? Simplu, de la fratii nostri secuii, care nu mai vor sa traiasca in Harghita si Covasna, ci vor in Tinutul Secuiesc. Nu de capul lor au gandit aceasta transformare, ci indemnati si condusi de cel care a dat startul revolutiei de la Timisoara, nimeni altul decat preotul Laszlo Tokes - vicepresedinte al Parlamentului European, cel care a devenit președinte al Consiliului Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic, un consiliu multinațional care coordonează acțiuni maghiare pentru autonomie în Slovacia, Croația, Serbia, Ucraina, România (deci în Bazinul Panonic, Bazinul Carpatic și Ucraina subcarpatică).
Se va concretiza acest lucru vreodata? Depinde de numerosi factori, interni si externi. Dinspre partea "inchinarii" interne, nu m-ar mira foarte mult sa se concretizeze, avand in vedere ca "barbatii" nostri politici sunt cei descrisi de catre Caragiale. Cat despre sustinerea occidentului, aici nu prea am dubii. Parlamentul European il sustine pe Tokes, printul Charles promoveaza Transilvania (nu Romania in ansamblul ei, Soros este inca foarte potent financiar etc.). Chiar, ati vazut reportajele ample din presa britanica (atat ziare, cat si TV) extrem de favorabile tarii noastre? Dar pe cele din Italia si Franta? Oare ce le-a venit? Credeti ca dintr-o data s-au indragostit de Romania noastra? Stiti bancul cu "nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele?"
Cititi si retinti; "Un soarece alergat de o pisica intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:
- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog !
- Unde sa te ascund ma soarece?
Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:
- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece !
- Nu am vazut nici un soarece dar daca vrei uita-te si tu p-aici.
Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega. Trage de ea si scoate afara soricelul.
Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul.
Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele."
Iar eu stau acum si ma intreb: ce-i cu atata bunavointa pe capul alor straini?
joi, 27 octombrie 2011
De la Giordano Bruno la Funes
Deunazi citeam niste fragmente dintr-un interviu acordat ziarului Vaticanului de astronomul sef al Vaticanului (chiar, stiati ca Vaticanul are un astronom sef?), Jose Gabriel Funes. Si nenea acesta spunea clar si raspicat ca "putem vorbi despre frati extraterestrii ca parte a creatiei lui Dumnezeu". Nu este pentru prima data in ultima perioada cand, prin vocea lui Funes, Vaticanul aduce in atentie viata extraterestra. Iar mintea mea a inceput sa lucreze frenetic. Mi-am amintit cat de mult m-a marcat, copil fiind, cand am citit despre viata si scrierile lui Giordano Bruno si cand am aflat ca a fost ars pe rug pentru simplul (acum simplu) motiv ca a sustinut ca universul este infinit si contine un numar infinit de lumi populate de fiinte inteligente. In anul 1600!!! Mie mi se parea absolut firesc sa fie asa cum sustinea Giordano Bruno - numai un arogant isi poate imagina ca suntem singuri intr-un univers infinit. Acum stim ca universul este infinit, studiem la scoala acest lucru. Dar Bruno a fost acuzat de erezie si de blasfemie si ars pe rug. Si nu era vreun filozof oarecare, ci era preot - un preot care si-a dedicat intreaga viata studiului!
Dar sa revin la declaratia lui Funes -dupa ce a fost publicata, forumurile s-au umplut imediat de comentarii, care mai de care mai nastrusnice, au reinviat polemicile pe teme religioase, este sau nu Dumnezeu Creatorul, cum sunt extraterestrii, daca oamenii sunt facuti dupa chipul si asemanarea Domnului etc.. Nu vreau sa comentez pe marginea acestui subiect deoarece eu am propriile mele convingeri launtrice, pe care le consider deocamdata intime si destul de greu de ingurgitat de alte persoane cu care nu ma aflu pe aceeasi lungime de unda.
Si nu, declaratia lui Funes nu este in contradictie cu Biblia! Cine nu ma crede, sa citeasca CARTEA!
Mie, declaratia lui Funes mi-a conferit certitudinea ca, inclusiv Vaticanul (dupa NASA) pregateste omenirea pentru ADEVAR. Sunt ferm convinsa ca exista dovezi concludente ca nu suntem singuri in univers, ca exista civilizatii extraterestre inteligente (unele mai inteligente, altele mai putin inteligente decat omenirea), ca poate noi, pamantenii, suntem urmasii unor civilizatii martiene sau venusiene sau de pe o planeta din alt sistem solar. Deocamdata ni se ofera cu lingurita informatii , ni se inoculeaza ideea ca nu suntem singuri, ca traim intr-o interdependenta pe care nici macar nu o banuim cu "fratii nostri extraterestrii". Suntem pregatiti prin metoda "picatura chinezeasca". Da randament intotdeauna!
Dar sa revin la declaratia lui Funes -dupa ce a fost publicata, forumurile s-au umplut imediat de comentarii, care mai de care mai nastrusnice, au reinviat polemicile pe teme religioase, este sau nu Dumnezeu Creatorul, cum sunt extraterestrii, daca oamenii sunt facuti dupa chipul si asemanarea Domnului etc.. Nu vreau sa comentez pe marginea acestui subiect deoarece eu am propriile mele convingeri launtrice, pe care le consider deocamdata intime si destul de greu de ingurgitat de alte persoane cu care nu ma aflu pe aceeasi lungime de unda.
Si nu, declaratia lui Funes nu este in contradictie cu Biblia! Cine nu ma crede, sa citeasca CARTEA!
Mie, declaratia lui Funes mi-a conferit certitudinea ca, inclusiv Vaticanul (dupa NASA) pregateste omenirea pentru ADEVAR. Sunt ferm convinsa ca exista dovezi concludente ca nu suntem singuri in univers, ca exista civilizatii extraterestre inteligente (unele mai inteligente, altele mai putin inteligente decat omenirea), ca poate noi, pamantenii, suntem urmasii unor civilizatii martiene sau venusiene sau de pe o planeta din alt sistem solar. Deocamdata ni se ofera cu lingurita informatii , ni se inoculeaza ideea ca nu suntem singuri, ca traim intr-o interdependenta pe care nici macar nu o banuim cu "fratii nostri extraterestrii". Suntem pregatiti prin metoda "picatura chinezeasca". Da randament intotdeauna!
miercuri, 26 octombrie 2011
Nu mai vreau ghertoi in tara mea
Oamenii sunt de multe feluri; si nu ma refer la rasa ori la aspectul exterior. Frumusetea oamenilor este importanta numai pentru confortul propriu - este mai placut sa lucrezi cu o persoana draguta, care arata bine, are dintii albi si regulati, se preocupa de propria-i persoana - in fond, este o dovada de respect de sine, care este foarte important. Daca tu nu te respecti, cum sa te respecte cei din jurul tau?
Spuneam, insa, ca oameni sunt de multe feluri, prin prisma comportamentului lor, generat de o serie de factori, numerosi si variabili, in acelasi timp: educatie, anturaj, dorinta de evolutie spirituala.
Mereu m-am intrebat de ce unii oameni se limiteaza la ceea ce sunt si nu fac nici cel mai mic efort de a urca pe scara evolutiva (nu in sensul darwinian, nu sariti sa ma omorati cu pietre!). De ce se simt unii mai confortabil scuipand pe strada sau spargand seminte la scara blocului si barfindu-si vecinii care intra sau ies din bloc? De ce le place, oare, sa hahaiasca in gura mare si nu invata sa rada?! Pentru ca si rasul este o arta, iar felul in care rade un om il defineste intr-o masura mai mica sau mai mare.
Va veti intreba, probabil, ce rost are aceasta polologhie a mea si ce mi-o fi venit. N-oi fi dormit bine noaptea trecuta? Ba da, am dormit bine si chiar am adormit fericita. Mi-am petrecut seara asa cum astept cu nerabdare sa-mi petrec prima zi a anului, cu un concert de inalta tinuta. Nu vreau sa fac vreo comparatie intre Opera de la Viena si cea din Bucuresti, deoarece nu vreau sa-mi atrag oprobiul public, scopul meu este altul - desi la capitolul muzica nu stam rau deloc; ba, dimpotriva! Am stat in fata televizorului si m-am delectat cu un concert de mare clasa, organizat in cinstea Regelui Mihai. Regalisti sau republicani, cei care au urmarit concertul nu puteau decat sa fie fericiti ca avem o Opera desavarsita - ma refer atat la orchestra, la solisti, cat si la cladire (acustica este impresionanta, iar arhitectura minunata!).
Insa, pe langa reusita concertului m-a impresionat tinuta participantilor, discretia lor, eleganta doamnelor si a domnilor. Am realizat, pentru a n-a oara, ca se poate si altfel, ca in Romania noastra draga sunt milioane de oameni care sunt discreti si eleganti. Si nu ma refer la costumele Armani sau Gucci... Pot fi eleganti si in cioareci (cine nu stie ce sunt cioarecii, sa intrebe!) si opinci. Din pacate, acesti oameni sunt decenti si discreti, cu mult bun-simt si prefera sa nu iasa in fata prea mult. De aceea ne conduc niste oameni care numai de discretie si decenta nu dau dovada.
Iar acum m-am hotarat: nu mai vreau ghertoi in jurul meu. Nu mai vreau sa vad coji de seminte pe strada, nu mai vreau sa vad tigari sau pachete goale aruncate pe geamurile masinilor, nu mai vreau sa vad bataie pe locurile de parcare sau in trafic, generate de sicanari, nu mai vreau sa aud manele din nici o casa, apartament sau masina, nu mai vreau sa vad stiri manelizate (chipurile, mondene) la televizor. Vreau ca stirile sportive sa fie stiri sportive, nu elucubratiile zilnice ale lui Becali sau ale finului sau Borcea. Nu mai vreau voci ridicate si scandaluri nicaieri, cu atat mai putin in Parlament. Nu mai vreau agramati cu functii, nu mai vreau mojicie, nu mai vreau fitze de Dorobanti ridicate la rang de normalitate. Nu mai vreau sa fie facuta apologia operatiilor estetice, nu mai vreau fete siliconate devenite dintr-o data mari artiste carora implanturile le tin loc de calitati vocale (pentru cultura lor generala - nu ca ar avea asa ceva- la Hollywood nu se mai poarta implanturile de silicoane, au iesit din moda, acum se bate moneda pe naturalete si simplitate!). Nu mai vreau sa aud in jurul meu ca tiganii ne fac de rusine peste tot in lume - cand am fost la Roma, in avionul de intoarecere nu era nici macar un tigan, dar oricine putea vedea de la o posta ca uriasa coada formata la o anumita poarta este formata din romani. Imbranceli, voci ridicate, strigate, fiecare se comporta ca pe mosia sa, nu exista respect pentru cei din jur. NU mai vreau sa ne plangem permanent ca nu avem bani atata vreme cat romanii fumeaza si beau pe rupte. Mi se pare umilitor tratamentul de care beneficiaza pensionarii si bolnavii, care nu au bani pentru medicamente si pentru alte cheltuieli cotidiene, dar nu o sa-mi fie mila de cine stie ce intervievat in fata carciumii care, cu sticla de bere intr-o mana si cu tigara intre degetele ingalbenite de atata tutun se plange ca nu are ce sa puna pe masa copiilor. Mi-e mila, in schimb, de copiii lui!
Pana cand nu vom ajunge sa fim condusi de oameni decenti si discreti, de oameni onorabili si corecti, care sa reprezinte un exemplu pentru ceilalti, soarta noastra va fi pecetluita. Sper sa ne trezim mai repede, ca altfel murim cu speranta ca viitorul va fi mai bun.
Mi-a placut decenta mesajului Regelui Mihai I; m-a uns, insa, pe suflet ultima parte: "Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii noștri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri!"
Haideti sa facem ceva pentru a schimba lucrurile. Lipsa de implicare echivaleaza cu complicitarea. Voi nu v-ati saturat ca Romania sa fie doar tara lor?
Spuneam, insa, ca oameni sunt de multe feluri, prin prisma comportamentului lor, generat de o serie de factori, numerosi si variabili, in acelasi timp: educatie, anturaj, dorinta de evolutie spirituala.
Mereu m-am intrebat de ce unii oameni se limiteaza la ceea ce sunt si nu fac nici cel mai mic efort de a urca pe scara evolutiva (nu in sensul darwinian, nu sariti sa ma omorati cu pietre!). De ce se simt unii mai confortabil scuipand pe strada sau spargand seminte la scara blocului si barfindu-si vecinii care intra sau ies din bloc? De ce le place, oare, sa hahaiasca in gura mare si nu invata sa rada?! Pentru ca si rasul este o arta, iar felul in care rade un om il defineste intr-o masura mai mica sau mai mare.
Va veti intreba, probabil, ce rost are aceasta polologhie a mea si ce mi-o fi venit. N-oi fi dormit bine noaptea trecuta? Ba da, am dormit bine si chiar am adormit fericita. Mi-am petrecut seara asa cum astept cu nerabdare sa-mi petrec prima zi a anului, cu un concert de inalta tinuta. Nu vreau sa fac vreo comparatie intre Opera de la Viena si cea din Bucuresti, deoarece nu vreau sa-mi atrag oprobiul public, scopul meu este altul - desi la capitolul muzica nu stam rau deloc; ba, dimpotriva! Am stat in fata televizorului si m-am delectat cu un concert de mare clasa, organizat in cinstea Regelui Mihai. Regalisti sau republicani, cei care au urmarit concertul nu puteau decat sa fie fericiti ca avem o Opera desavarsita - ma refer atat la orchestra, la solisti, cat si la cladire (acustica este impresionanta, iar arhitectura minunata!).
Insa, pe langa reusita concertului m-a impresionat tinuta participantilor, discretia lor, eleganta doamnelor si a domnilor. Am realizat, pentru a n-a oara, ca se poate si altfel, ca in Romania noastra draga sunt milioane de oameni care sunt discreti si eleganti. Si nu ma refer la costumele Armani sau Gucci... Pot fi eleganti si in cioareci (cine nu stie ce sunt cioarecii, sa intrebe!) si opinci. Din pacate, acesti oameni sunt decenti si discreti, cu mult bun-simt si prefera sa nu iasa in fata prea mult. De aceea ne conduc niste oameni care numai de discretie si decenta nu dau dovada.
Iar acum m-am hotarat: nu mai vreau ghertoi in jurul meu. Nu mai vreau sa vad coji de seminte pe strada, nu mai vreau sa vad tigari sau pachete goale aruncate pe geamurile masinilor, nu mai vreau sa vad bataie pe locurile de parcare sau in trafic, generate de sicanari, nu mai vreau sa aud manele din nici o casa, apartament sau masina, nu mai vreau sa vad stiri manelizate (chipurile, mondene) la televizor. Vreau ca stirile sportive sa fie stiri sportive, nu elucubratiile zilnice ale lui Becali sau ale finului sau Borcea. Nu mai vreau voci ridicate si scandaluri nicaieri, cu atat mai putin in Parlament. Nu mai vreau agramati cu functii, nu mai vreau mojicie, nu mai vreau fitze de Dorobanti ridicate la rang de normalitate. Nu mai vreau sa fie facuta apologia operatiilor estetice, nu mai vreau fete siliconate devenite dintr-o data mari artiste carora implanturile le tin loc de calitati vocale (pentru cultura lor generala - nu ca ar avea asa ceva- la Hollywood nu se mai poarta implanturile de silicoane, au iesit din moda, acum se bate moneda pe naturalete si simplitate!). Nu mai vreau sa aud in jurul meu ca tiganii ne fac de rusine peste tot in lume - cand am fost la Roma, in avionul de intoarecere nu era nici macar un tigan, dar oricine putea vedea de la o posta ca uriasa coada formata la o anumita poarta este formata din romani. Imbranceli, voci ridicate, strigate, fiecare se comporta ca pe mosia sa, nu exista respect pentru cei din jur. NU mai vreau sa ne plangem permanent ca nu avem bani atata vreme cat romanii fumeaza si beau pe rupte. Mi se pare umilitor tratamentul de care beneficiaza pensionarii si bolnavii, care nu au bani pentru medicamente si pentru alte cheltuieli cotidiene, dar nu o sa-mi fie mila de cine stie ce intervievat in fata carciumii care, cu sticla de bere intr-o mana si cu tigara intre degetele ingalbenite de atata tutun se plange ca nu are ce sa puna pe masa copiilor. Mi-e mila, in schimb, de copiii lui!
Pana cand nu vom ajunge sa fim condusi de oameni decenti si discreti, de oameni onorabili si corecti, care sa reprezinte un exemplu pentru ceilalti, soarta noastra va fi pecetluita. Sper sa ne trezim mai repede, ca altfel murim cu speranta ca viitorul va fi mai bun.
Mi-a placut decenta mesajului Regelui Mihai I; m-a uns, insa, pe suflet ultima parte: "Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii noștri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri!"
Haideti sa facem ceva pentru a schimba lucrurile. Lipsa de implicare echivaleaza cu complicitarea. Voi nu v-ati saturat ca Romania sa fie doar tara lor?
luni, 24 octombrie 2011
Genial - cum scapi de amenda pentru depasirea vitezei legale!
"Domnule Presedinte, cu privire la procesul verbal intocmit, rog sa aveti in vedere urmatoarele: intr-adevar, am vazut semnul de circulatie de "70", scris cu negru pe fond alb si incadrat intr-un cerc rosu, pe un panou fara nici o alta indicatie de unitati de masura. Dar dupa cum stiti, Legea din 4 iulie 1837 impune ca obligatoriu in Franta sistemul metric, in timp ce Decretul nr. 65-501 din 3 mai 1961, modificat conform directivelor europene, defineste ca unitati de baza legale, unitatile Sistemului International (S.I.). Ori, in sistemul de unitati S.I., unitatea de masura a lungimii este metrul, iar unitatea de masura a timpului este secunda.
Este deci evident ca unitatea de masura legala a vitezei este metrul pe secunda.
Eu nu pot sa-mi imaginez nici o clipa ca Ministerul de Interne nu ar aplica Legile Republicii. Prin urmare, 70 metri/secunda corespund exact la 252 kilometri/ora. Politistii au afirmat ca eu am fost cronometrat cu 250 km/h, lucru pe care eu nu-l contest. Ma aflam, deci, cu 2 km/h sub limita autorizata de viteza.
Va rog sa luati nota si sa-mi restituiti permisul de conducere. Am onoarea sa va salut!"
Este absolut genial!
duminică, 16 octombrie 2011
Moartea este biblioteca sufletelor?
Sunt ravasita foarte tare; un prieten drag a ramas fara mama! Eu fac parte din categoria celor pe care viata i-a alintat din acest punct de vedere - am in viata ambii parinti! Nu stiu ce inseamna sa fii orfan si nici nu-mi doresc acest lucru. Insa, fie ca ne dorim sau nu, vine o vreme cand parintii nostri se duc "dincolo". M-am intrebat de multe ori ce inseamna "dincolo" - este un loc in care se aduna suflete? Este o "biblioteca a sufletelor"? Daca este asa, oare cine o sterge de praf? Cunoasteti raspunsul? Spuneti-mi si mie, va rog ce cuvinte poti spune prin telefon unui prieten care a ramas fara mama?
miercuri, 5 octombrie 2011
De la Ghandi citire
Nu stiu daca este adevarat sau nu, dar se spune ca cineva l-ar fi intrebat pe Gandhi care sunt factorii care distrug fiinta umana si ca el ar fi raspuns:
-politica fara principii,
-placerea fara angajament,
-bogatia fara munca,
-intelepciunea fara caracter,
-afacerile fara de morala,
-stiinta fara umanitate
si
-rugaciunea fara caritate.
-politica fara principii,
-placerea fara angajament,
-bogatia fara munca,
-intelepciunea fara caracter,
-afacerile fara de morala,
-stiinta fara umanitate
si
-rugaciunea fara caritate.
Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara daca eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunoscator.
Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca!
Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.
Funeriu, pe "Walk of fame"-ul agramatilor
Avem un ministru al Educatiei asa cum este si educatia in Romania: VARZA! Ieri a recidivat in ceea ce priveste stalcirea limbii romane, pe care a facut-o harcea-parcea; inexatitati! Suna cam ca succesurile Elenei Basescu, sau ca almanahele lui Vanghelie. De unde se vedere treaba ca agramatii nu au culoare politica! Curioasa din fire, am intrat pe edu.presidency.ro pentru a vedea ce CV si-a postat ministrul Funeriu pe site-ul oficial al ministerului pe care il conduce vremelnic (nu l-ar mai conduce!). Iar acolo, alta surpriza, adresa sa este din Germania, iar la numarul de telefon de serviciu scrie servici. De unde se vede treaba ca nu doar dl. Funeriu sta foarte prost la capitolul limba romana, ci si o parte a subalternilor sai, in speta cei care ar fi trebuit sa corecteze CV-ul inaintea publicarii lui. M-am documentat un pic mai mult in ceea ce il priveste pe cel care gestioneaza educatia din Romania (cum o face, stim cu totii, a se vedea rezultatele dezastruoase de la Bac, si din vara, si din toamna! Ceea ce nu inseamna ca ii pun lui in carca, exclusiv, aceste rezultate! ) si am citit pe wikipedia ca, pe la 17 ani, Funeriu a taiat-o din tara (in '88) si a ajuns in Franta. Ce a facut pana in anul 1991 nu se stie, dar in intervalul 91'-94' a urmat cursurile European Higher institute of Chemistry din Strasbourg, Franta, unde a obtinut diploma de inginer in chimie, specializarea Chimie Organica. Sunt convinsa ca, daca ar trebui sa sustina un test de chimie, ar sti - fara echivoc - care este formula alcanilor, alchinelor, alcoolilor sau a altor compusi organici. Din pacate, insa, ca ministru al Educatiei, nu este suficient sa cunosti foarte bine Chimia. Este o conditie necesara, poate, dar nu suficienta. Poate daca am vorbi despre alchimie, s-ar schimba putin lucrurile!
Se pare ca nu doar romanii au probleme de gramatica. Dar pe noi ei ne intereseaza cel mai mult. Iar pentru agramatii gen cei nominalizati mai sus, propun sa se infiinteze unWalk of fame al genului. Undeva in fata Ministerului Educatiei sau, macar, in fata unei scoli generale din capitala; pentru ca greselile gramaticale pe care le fac multi dintre alesii nostri se pot corecta in clasele primare.
sâmbătă, 1 octombrie 2011
Stofa de primar marca Mariana Gaju
Tocmai am venit de la Cumpana, de la Ziua Recoltei. Nu mai fusesem pe acolo de niste ani buni. Si, in cele cateva ore in care am stat pe "teritoriul" Marianei Gaju mi-am amintit un banc. Pe vremuri era o intrebare vizavi de vecinii nostri rusi. "Cu cine se invecineaza URSS? Raspuns: cu cine vrea!" Parafrazand bancul, intrebarea care mi-a fost in cap pentru cateva ore a fost: "Cat va mai fi Mariana Gaju primar in Cumpana? Rapsuns: cat va avea chef!". La Cumpana am asistat la o lectie de "stofa de primar". Mariana Gaju o are! Dis-de-dimineata pe stadionul din comuna (sa nu va imaginati un stadion in adevaratul sens al cuvantului, ci un teren de fotbal satesc mai degraba!), pe o ploaie mocaneasca si pe un frig de vreo 10 grade, zeci de oameni trabaluiau; unii intindeau corturi pentru a-si amplasa standurile, altii adunau eventualele resturi de pe teren, unii verificau statia de amplificare de pe scena, altii amenajau mici scene pentru evolutia copiilor; intr-o efervescenta specifica targurilor, toti dadeau zor cu cutii pline de marfa si cu lazi incarcate cu legume si fructe. Zeci de standuri au fost amplasate pe marginile asa-zisului stadion; producatori de miere, gogosari frumosi, rosii spalate si sterse cu grija, gogonele, vinete, mere stralucitoare, la care era deja coada, producatori de carne si produse de panificatie (in speta Dobrogea Grup) etc. In mijloc, pentru a avea toata lumea acces, erau mai multe standuri cu mici si bere, dar si pastrama cu mamaliguta. Mirosea a gratar pana la cateva strazi departare. Chiar daca nu ar fi vrut sa iasa din case, cumpenenii au fost atrasi de muzica si de mirosul de mici la gratar. Prin multimea de oameni isi facea din loc in loc aparitia si Mariana Gaju - in haine "de scandal". Se ocupa de ultimele retusuri. Pe la ora 10.00 toata lumea era pe pozitii. Vremea parea ca da semne de schimbare. In momentul in care fanfara Comandamentului Marinei (sau a Academiei Navale, nu stiu sigur de unde era, dar cert este ca era fanfara a marinei militare) intra pe stadion condusa de Mariana Gaju (imbracata din cap pana in picioare in alb si cu tricolorul pus "regulamentar") si cantand cu foc "Treceti batalioane romane Carpatii", a iesit si soarele. Fireste, vremea buna i-a venit ca o manusa Marianei Gaju. Si-a modificat discursul, precizand cu vremea tine cu locuitorii din Cumpana si ca, desi dimineata a plouat - dar a fost bine ca a indepartat colbul de pe ulite -, a iesit si soarele pentru ca de Zilele Cumpenei locuitorii sa se bucure de vremea buna. Invitatii, unul si unul: prefectul Claudiu Palaz, consulul Rusiei, cel al Turciei, Elena Francu, directorul DJTS, Petre Dinica, directorul DJPC, dr. Viorel Tode etc. Infipta, cum este catalogata primarita din Cumpana, a trecut pe la fiecare stand in parte, "actiune" ce i-a luat mai mult de o ora. Fireste, a fost insotita de tot alaiul de personalitati. Dupa ce a facut turul standurilor, s-a adresat din nou multimii, spunand ca l-a rugat pe Claudiu Palaz sa o ajute sa obtina ceva fonduri guvernamentale. Nu a omis sa spuna ca painea nu are culoare politica (Palaz este PDL-ist, iar ea este PSD-ista!) si ca sarbatoarea Zilele Recoltei nu trebuie sa fie politizata. Palaz i-a dat replica pe masura si a spus in gura mare ca Mariana Gaju stie sa ceara pentru comuna! La fel spunea pe vremuri si Dan Matei Agathon, cand era ministrul Turismului! Peisajul trebuia pigmentat si cu ansambluri foclorice din Cumpana, Cernavoda, Chirnogeni, Ovidiu, Gura Humorului etc. (cred ca am uitat ceva comune din Constanta) - copii imbracati in costume populare, frumosi foc si "de acolo". Intr-un cuvant, actiunea de astazi a fost una reusita! Iar pentru Mariana Gaju inseamna o noua bila alba - a cata oare, ca nu le mai retin numarul?!
Mariana Gaju a dat o noua proba de "stofa de primar" - viitorii candidati din judet ar trebui sa fie consiliati de ea, sa participe la niste work-shop-uri organizate la Cumpana. Sunt sigura ca nu este apreciata de toti locuitorii comunei, nimeni nu este, dar atunci cand am plecat de acolo am auzit multa lume spunand: "data in ... primarita asta!"
Pentru o clipa am regretat faptul ca am fost saptamana trecuta la cumparaturi pentru iarna (castraveti, gogosari, fructe etc.) si ca m-am intors acasa de la Cumpana cu traista goala... De fapt, fara nici o traista! Preturile erau bune, iar produsele frumoase! Poate anul viitor!
Mariana Gaju a dat o noua proba de "stofa de primar" - viitorii candidati din judet ar trebui sa fie consiliati de ea, sa participe la niste work-shop-uri organizate la Cumpana. Sunt sigura ca nu este apreciata de toti locuitorii comunei, nimeni nu este, dar atunci cand am plecat de acolo am auzit multa lume spunand: "data in ... primarita asta!"
Pentru o clipa am regretat faptul ca am fost saptamana trecuta la cumparaturi pentru iarna (castraveti, gogosari, fructe etc.) si ca m-am intors acasa de la Cumpana cu traista goala... De fapt, fara nici o traista! Preturile erau bune, iar produsele frumoase! Poate anul viitor!
vineri, 23 septembrie 2011
Televiziunile deprima Romania
"Viata este o tragedie atunci cand e privita in prim-plan si o comedie cand o privesti in plan larg" - spunea Charlie Chaplin. Multa vreme nu i-am inteles profunzimea gandirii, poate din cauza infatisarii sale numai bune de comedie, pe de-o parte, si datorita mutrei sale jalnice (in "Vagabondul"), cu privirea trista, de caine batut, buna numai de tragedie. Citatul lui Chaplin parea un non-sens pentru mine, dar, printr-o conjunctura favorabila mie, de curand mi s-a luat ceata de pe ochi (nu, nu am cataracta!). Am avut ocazia ca, pentru o saptamana, televizorul parintilor mei sa tina doar loc de mobilier - am fost atat de ocupata cu alte treburi, de suflet si de indatorire copil-parinte incat nu am mai avut nici timp, nici chef sa deschid televizorul. Singurul prilej in care am facut-o a fost cand Steaua a jucat impotriva TSK Sofia. Dar a fost o "pierdere de vreme" utila pentru un microbist.
Si am remarcat ca, fara sa-mi dau seama, zilele treceau usor una dupa alta, iar viata mi s-a parut dintr-o data plina de alte intelesuri. La tara, oamenii pot trai simplu si frumos; se trezesc dimineata, deschid gainile, le dau porumb si apa, dau mancare cainilor din batatura; cei care au alte animale in gospodarie se ocupa de ele, iar mai apoi intra in casa pentru a se ocupa de propria lor persoana - se spala, mananca si apoi se odihnesc putin, pregatindu-se pentru alte treburi. Mereu m-am intrebat de ce oare cei care traiesc la tara se ocupa mai intai de animale si mai apoi de ei? M-am intrebat de ce nu se spala mai intai si mananca (sau beau cafea si fumeaza o tona de tigari, cum fac multi dintre oraseni), iar mai apoi sa se ocupe de galite. Mi s-a raspus simplu: pai ele s-au culcat odata cu gainile, adica dorm de foarte multe ore, iar la rasaritul soarelui trebuie sa manance si sa bea apa. Daca nu le ingrijim, cum se mai oua si cum se mai ingrasa gainile ca sa faca zama buna?! Gratie acestei gandiri, aproape toate gesturile noastre in viata capata un substrat de interes ( nu aruncati cu pietre in mine, insa pana si cea mai sincera relatie de prietenie se bazeaza tot pe interes; respectiv interesul de a nu fi singur, de a comunica pe aceeasi lungime de unda cu oameni care simt la fel ca si tine unele lucruri).
In fine, am remarcat cat de simplu poate fi sa fim fericiti. Daca nu ne raportam in permanenta la mediul si la lumea inconjuratoare, viata pare (si chiar este!) mult mai frumoasa.
Daca ne uitam la televizor ce aflam? Ca in Constanta se inregistreaza un val de violuri, ca x l--a injunghiat pe y in fata liceului, ca mancarea se scumpeste, ca politicienii sunt niste magari, ca Romania este un loc neprielnic vietii civilizate, ca sucurile contin multe, prea multe e-uri, coloranti si conservanti, ca gazele s-au scumpit din nou, ca masina va deveni un obiect de decor pentru parcarea din fata blocului, deoarece benzina si motorina devin combustibili de lux, ca tiganii au luat cu asalt Finlanda (daca pana si in racoroasa tara au ajuns, nu stiu ce sa mai cred - doar ca li s-a modificat structura ADN-ului si li s-a incalzit brusc sangele ce le curge prin vene), ca Europa nu ne vrea (Voda Lapusneanu, de la care ar fi trebuit sa invatam foarte multe - dar pentru a-l sti pe Voda Lapusneanu trebuie sa fi luat macar examenul de Bac - deci, revenind, Voda Lapusneanu spunea celebrul citat" Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!"), ca Elenin, cometa Elenin se indreapta spre Pamant si-i va produce modificari esentiale, ;poate chiar va determina disparitia umanitatii etc. Foarte rar, televiziunile ofera cate un reportaj pozitiv, artistic, cultural, social. Mi-a placut foarte mult faptul ca, la redeschiderea Muzeului Antipa bucurestenii au stat ore in sir la coada pentru a-l vizita!
Asa ca romanii sunt deprimati din cauza stirilor negative care le sunt servite zilnic pe tava; sunt "imbibati" cu negativism prin metoda "picatura chinezeasca". Cei ce refuza sa se uite la TV sunt mult mai relaxati si mai predispusi spre fapte si ganduri bune.
Cel putin asta este concluzia la care am ajuns eu in ultima perioada.
Pe final va invit sa va relaxati cu o piesa vesela: "O, happy day!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)