Deunzi am avut ocazia sa ajung intr-un sat din Romania mileniului III, in care exista 5 case in care locuiesc 8 familii. Catun l-as putea denumi mai degraba, dar nici asa nu ar fi treaba "oabla" (drepta, in limbaj neaos ardelenesc). Din drumul judetean pe care ne aflam, eu si insotitorul meu am depasit intersectia cu satul respectiv si am ajuns in alta localitate. Oamenii din zona au fost foarte indatotoritori si ne-au indrumat spre destinatie. Doamne, ce mai drum! Cred si sunt aproape convinsa ca este unicul sat din tara asta spre care nu exista indicator rutier. Primarul comunei (un tip destul de smecheras, ca sa ma limitez la o descriere simpatica) ne-a spus ca, pe vremuri, exista indicator dar l-au inlaturat cei de la drumuri, cand au asfaltat. Ce gluma buna! Cea cu asfaltatul, vreau sa zic! Spre acel catun am mers vreun km pe drum pietruit, iar apoi - pret de vreo 2 km - pe drum de pamant. Ce drum? Era mai degraba tot o groapa si-o hartoapa! Urme de tractor, urme de roti de caruta, sus-jos, jos-sus. La un moment-dat a aparut o casa, drumul se prelingea usor pe langa ea. Dupa cateva sute de metri ne indreptam vertiginos catre camp. Culmea este ca ne insotea si o ceata deasa, de am zis ca am patruns in zona crepusculara.
Cam asa arata drumul spre o localitate din Romania, tara membra a Uniunii Europene, in mileniul III. Ne-am intors putin din drum si am luat-o la dreapta pe ceva ce parea mai degraba o poteca cu iarba decat un drum - ulterior aveam sa aflam ca "strada" are si nume, respectiv strada Iubirii. Halal imaginatie la edilii locali! Prima persoana ce ne-a iesit in drum a fost o doamna. Era inconjurata de vreo 10 caini. Cica a avut mai multi, dar i-a dat. O apara de hoti, care vin din toate directiile si fura tot ce le pica in mana: vaci, cai, oi, gaini. O vecina a doamnei ne-a spus ca saracia ii impinge pe hoti sa dea buzna peste ei si ca pot muri nevinovati, ca nu au nici o para chioara. Dar hotii nu stiu acest lucru! Deci, prima doamna a catunului ne-a spus ca a venit acolo de vreo cativa ani, cu intentia de a-si face o ferma de animale - a avut zeci de porci si vaci dar, incet-incet, din cauza drumului impracticabil, a renuntat la ele. Acum vrea sa renunte si la casa in care a bagat cateva zeci de mii de euro. Am intrebat-o de ce nu o vinde, dar mi-a spus ca nu are cine sa o cumpere, ca toata lumea incearca sa plece din satul respectiv; nimeni nu e dispus sa investeasca intr-o zona moarta. Ne-a mai spus doamna ca primarul a promis inca din campania electorala trecuta ca va face drumul circulabil, macar sa-l pietruiasca. Dae nu a facut nimic, cica din lipsa de bani. Pentru bugetul de anul viitor (din nou an electoral, iar primarul vrea sa candideze iar!), incearca sa prinda ca si cheltuiala pietruirea drumului catre catunul la care fac referire.
Zona, saraca, nu ar fi chiar moarta, este la numai 40 km de Constanta, dar toata lumea pare resemnata. Cei cativa locuitori din sat cara apa din satele invecinate pentru a avea apa de baut, pentru animale cara de la o fantana plina de mizerii. Copiii merg la scoala pe jos, pana la sosea; calul si caruta sunt o necesitate. Cand au nevoie de ambulanta suna de pe telefonul mobil - numai Cosmote are arie de acoperire in acel catun. Ambulanta vine pana la sosea, iar ei transporta bolnavul cu caruta pana la punctul de intalnire. Dar si caii mor. De foame si de folositi ce sunt. Oameni si animale, isi duc zilele ca vai de ei. O alta tanti stirba s-a temut sa vorbeasca despre neajunsurile vietii din acel catun. De parca cine stie cine ii putea face rau pentru ca s-a plans de conditiile inumane in care traieste impreuna cu cei noua copii ai ei. Una dintre fete suferea de retard grav - incerca sa ne spuna ca vine Mos Craciun, dar nu reuseste decat sa scoata niste baiguieli fara noima. In jurul ei o mizerie de nedescris! Pet-uri, hartii, gunoie diverse. In curtea lor nici gainile nu stateau. Cred ca de foame. Si m-am gandit serios la faptul ca intram in saptamana Craciunului. Pentru oamenii de aici, Craciunul vine doar ca data in calendar. Ei stiu ca magazinul din comuna alaturata este inchis. Trebuie sa-si cumpere paine cu o zi inainte de 25 decembrie. Si m-am mai gandit ca daca un singur miliardar de carton ar crede in spiritul Craciunului si ar dori sa-si mai spele o parte din pacate ar fi suficient sa-si ia djeepul incapator si sa mearga pana in acel catun pentru a duce ceva de mancare si de imbracat celor de acolo. Cu cateva sute de lei ar rezolva-o. Dar cui ii pasa ca unii oameni mor de foame si din lipsa conditiilor elementare de trai? Si daca este cineva filantrop, ar trebui sa se grabeasca. Pentru ca se anunta ploi si ninsori. Iar daca se schimba vremea nu se mai poate ajunge la acei oameni; pot muri linistiti cu zile. Chiar in ziua de Craciun. Daca e cineva interesat sa ii ajute, sa ma contacteze.
PS - eu am fost in acel catun in urma cu cateva zile. Mi-am uitat aparatul de fotografiat acasa, motiv pentru care am "furat" o poza de pe internet. Singura pe care am gasit-o!
Draga Maria, tot incerc sa te-nteleg, dar parca ma trezesc mereu cu fata spre un zid! Pur si simplu nu pot trece dincolo. Din descrierea *satului* in care nu se stie ce anume te-a manat, sat format din cateva case aruncate ca boabele de porumb prin curte, (un catun) din infatisarea drumului spre acel catun, drum prin aratura, din demografia locului descrisa de tine (1 femeie-9 copii(tatal absent *din cadru*)), din murdaria endemica a curtii, din lipsa animalelor prin curte, am dedus destul de usor ca este vorba despre o slobozie de tigani. Avem si pe la noi prin judet asemenea *adunaturi*. Propunerea ta este...cum sa spun eu cat mai civilizat, cam nelalocul ei. Pur si simplu apartine altor timpuri, altor spatii, altor realitati. Apartine doctrinei "socialismul-abuntentei" european, doctrina care a tarat dus tarile continentului la indatorarea cu 80-120 % din PIB-ul lor. Ei bine, doctrina asta a murit acum un an, despre falimentul ei se vorbea de trei, numai tu persisti in ea, ghidata de-un soi de entuziasm romantic. Ce bucurie crezi ca vei aduce unor copii care stau 11 intr-o camera, de cand se stiu ei? Aproape nici una. Este bucuria gainii cand ii dai boabe. (Am dus "ajutoare" 10 ani de zile la o familie de 2 parinti + 7 puradei, cunosc expresiile, sentimentele, evolutia, devenirea.) Nu esti filantrop cand dai pomana. Filantrop este acel milionar care poarta un copil sarac in scoala. Filantrop este acela care permite unui artist sarac dar daruit sa se exprime catre semenii lui. Cred ca cel ce hraneste greseala unei femei nebune se-amesteca prea mult in treburile lui Dumnezeu. Spun nebuna pentru ca la cinci copii putea sa se opreasca. Dar nu a vrut...si s-a asezat pentru al saselea. Care...tot n-a avut ce sa manance, ca si precedentii cinci. Apoi al saptelea..., se putea opri la al optulea, etc. Eu cred ca pur si simplu asa sunt croiti acei oameni. Si nu este nimic de facut. Chiar si startul a fost eronat: i-ai masurat dupa valorile tale.
RăspundețiȘtergereDan, e intotdeauna o placere sa iti citesc comentariile. Sincer! Nu, catunul la care ma refer nu este locuit de tigani. Nu! Candva a fost un sat, pe care politica lui Ceasca a vrut sa il stearga de pe fata pamantului pentru a mari suprafata agricola. Daca revolutia ar fi venit cu cateva luni mai tarziu, asta i-ar fi fost soarta. Oar oamenii care au scapat nedemolati au ramas pe loc, sa-si vada de gospodarii. Incearca sa traiasca din cresterea animalelor, au vaci si vand laptele la ICIL. II despart doar cativa km de drumul judetean, iar daca acest drum ar fi facut (macar cu niste piatra, nu trebuie asfalt, neaparat, ca e scump si nu sunt bani la buget), ar disparea multe dintre problemele lor. Imaginea de sat din evul mediu s-ar mai atenua. Cat priveste femeia care a facut 9 copii, sunt in asentiment cu tine. In fine, ti-am mai explicat de ce am facut acest blog - sa imi impartasesc trairile si gandurile. Asa am simtit eu si asa am scris! Ma poti condamna pentru ceea ce sunt? Dar, repet, iti multumesc pentru ca ma citesti si pentru comentariile tare mereu pertinente.
RăspundețiȘtergere