duminică, 27 noiembrie 2011

Ce ne mai place sa aruncam cu pietre...

Aseara a fost publicata o stire conform careia IPS Teodosie este acuzat ca ar fi intretinut relatii sexuale cu un minor. Informatia - aparuta in editia online a unui ziar national, "rasfoit" de multa lume - a fost citita de aproape 11.000 de oameni. 87 dintre acestia (raportat la numarul de cititori, procentul este foarte mic) au comentat virulent respectiva stire. Cum era de asteptat de la acesti vasnici moralisti, aruncatul cu piatra in  directia Arhiepiscopului Tomisului a venit de la sine. Ce conteaza ca IPS a negat orice acuzatie si a spus ca individul care il invinuieste il hartuieste de ceva vreme? Ce conteaza ca au trecut 15 ani de la presupusa fapta si ca ea a fost dezvaluita, chipurile, de-abia acum? Ce conteaza ca IPS nu era inca venit in Dobrogea pe vremea aceea? Multi dintre noi, romanii, nu au nevoie de nici un fel de dovezi pentru a incrimina pe cineva, pentru orice fapta. Nu au auzit de prezumtia de nevinovatie, iar daca totusi au auzit de ea, este pentru ei un termen la fel ca oricare altul, fara prea mare insemnatate. Imi si amintesc de vremurile in care niste ofiteri de la Politia economica se faceau luntre si punte pentru obtinerea unui mandat de arestare impotriva cate unui inculpat. Iar eu, in naivitatea mea, intrebam de ce este atat de important acest mandat; raspunsul era mereu acelasi: "ancheta se va derula mult mai rapid, iar judecatorii vor fi mult mai atenti in acordarea unui verdict daca omul este arestat. Asupra lui planeaza suspiciunea, intarita si de existenta unui mandat de arestare".
 Si atunci, ca si acum, se omitea acest lucru "neinsemnat", cum este prezumtia de nevinovatie. Este la fel si cu dreptul la replica - scrie despre unul ca este hot si publica stirea de prima pagina. Toti cititorii ziarului tau afla ca "X" este un mare hot. Ai sau nu probe pentru a face aceasta afirmatie, ce conteaza. Omul e compromis - poate pentru totdeauna. Ulterior el vine cu un drept la replica, pe care tu - ca un ziar independent, cu o politica editoriala impartiala - il publici. Apar insa niste probleme: cati dintre cititorii editiei trecute citesc si editia in care publici tu dreptul la replica? Cati dintre ei cred in el? Si cator dintre ei le va ramane intiparit in memorie ca e ceva putred legat de domnul X. Dovedit sau nu ca domnul x este vinovat, audienta l-a catalogat deja: este vinovat!  Puneti-l la zid!
De-a lungul anilor am vazut numeroase persoane care si-au ratat cariera pentru ca au fost implicate in diverse scandaluri, de diverse naturi. Niciodata nu a fost dovedita vinovatia lor, insa niciodata nu au scapat de suspiciunea celor din jur.
Ne pretindem a fi un popor crestin, insa unii dintre noi uita prea usor invatatura lui Isus. (Cine dintre voi este fara de pacat, sa arunce primul cu piatra!). Unii dintre noi se hranesc din aruncatul cu piatra, fara a se gandi vreo clipa la repercusiuni. Stiti ca Voltaire spunea ca este mai bine riscam sa salvam un vinovat decat sa condamnam un nevinovat?
Dar sa revin la IPS Teodosie: pana sa-l cunosc, am fost tentata sa aplec urechea la diferite zvonuri si informatii publicate prin presa vremii. Din fericire, nu sunt usor influentabila si am fost educata sa nu judec pe nimeni dupa aparente si fara a ma pune in pielea unui om atunci cand a facut ceva condamnabil.
In momentul in care l-am vazut pentru prima oara pe IPS Teodosie - am avut sansa de a participa la un seminar care se chema "La inceput a fost cuvantul", sub patronajul Arhiepiscopiei Tomisului - si l-am ascultat vorbind, m-a fascinat. M-a cucerit pentru totdeauna! Omul aceasta imi  inspira credinta, imi insulfla crestinism. In Ardeal nu se obisnuieste prea mult sa se pupe mana preotului, motiv pentru care eu nu am pupat mana vreunui preot. Pana la IPS Teodosie! - si nu stiu cum, a venit foarte firesc! Am simtit comuniune!
Ar fi minunat daca ne-am limita la ce stim noi, la ce este certitudine si la ce simtim in anumite momente ale existentei noastre. Viata ar fi mult mai frumoasa, iar preocuparile noastre ar avea mai mult sens.
Ca sa inchei in acelasi ton, hai sa spun religios, nu uitati ca tot Isus a spus ca cine ridica sabia, de sabie va pieri!
Am un indemn pentru cei care sunt atotstiutori si fac comentarii asupra oricarei situatii: mai cititi, mai studiati si nu uitati ca omul cat traieste invata, si tot prost moare! A spus-o bunciul meu, Dumnezeu sa-l ierte, pe la 90 de ani!

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Esti Scorpion? Nu te angajez! :)

Am trait sa o vad si pe asta: angajari facute pe baza de ... zodie. Tineri, viitori parinti, va rog sa nu fiti inconstienti si sa calculati data la care se va naste copilul vostru. In caz contrar, s-ar putea sa va certe rau de tot atunci cand se va face mare si va incerca sa se angajeze, iar seful de resurse umane ii va spune: "Ce? Vrei sa te angajezi la noi si esti scorpion?Ia-ti gandul, noi angajam pentru aceasta pozitie doar capricorni!"
Pe cuvant de onoare ca nu-mi arde de glume - am citit deunazi o stire care m-a pus serios pe ganduri: o societate chineză care organizează cursuri de limbă engleză refuză să angajeze persoane născute în zodiile scorpion sau fecioară, considerate instabile sau prea critice. „Nu vrem scorpioni sau fecioare şi vom acorda prioritate capricornilor, peştilor şi balanţelor”, se arată în anunţul publicat într-o univeristate din oraşul Wuhan, citat de cotidianul local Chutian Dushi Bao.
Conform unui reprezentant al companiei, scorpionii au personalităţi prea puternice şi o stare instabilă, în timp ce fecioarele au un simţ critic exacerbat şi nu rămân prea mult timp acelaşi post.
Cotidianul chinez prezintă cazul unei studente a cărei candidatură la un post într-o agenţie matrimonială a fost respinsă pentru că este rac, iar „vărsătorii şi scorpionii sunt mai potriviţi pentru acest post”.
Stau si ma intreb de acum inainte, de cate ori fiul meu va avea un hop de trecut in viata profesionala daca nu cumva am gresit ca l-am adus pe lume in luna septembrie si ca nu am planificat totul, incepand cu momentul in care am ramas insarcinata si terminand cu ziua in care sa nasc prin operatie cezariana, ca sa ma incadrez intr-o anumita zodie.
In ceea ce priveste discriminarea de care dau dovada chinezii, nu prea stiu ce sa spun. Stiu doar ca ei au studiat sute de ani bolta cereasca si au invatat ce inseamna influenta astrala asupra comportamentului nostru. Si este perfect adevarat ca, daca ai curiozitatea si datele necesare pentru a face o comparatie corecta intre comportamentul mai multor persoane nascute sub aceeasi zodie, vei gasi o serie de similitudini comportamentale.
Insa de aici si pana la a-i refuza unui om dreptul la munca pentru simplul fapt ca este nascut intr-o zodie sau alta este cale lunga. Manifestandu-se atat de discriminatoriu, respectivii chinezi dau dovada ca nu cred in gena care se transmite din generatie in generatie, nici in rolul mediului in care s-a dezvoltat tanarul, nici in educatia pe care a primit-o Se raporteaza numai la influenta stelelor asupra unui individ. Ceea ce ma duce cu gandul la filozofia chineza antica - confucianismul - care este interzis in China de prin anii '60. Inclin totusi sa cred ca nu are nici o tenta politica respectiva intamplare.
Dar voi, tinerii, viitori parinti nu luati in deradere randurile mele - se spune ca cel de-al treilea Razboi Mondial nu va avea loc niciodata - si ca el va fi inlocuit cu ceva si mai sinistru, care este pe cale sa se indeplineasca - invazia rasei galbene. Iar daca acest lucru se va intampla, ati face bine ca, daca nu folositi prezervativ, sa calculati ce zodie va fi peste noua luni. Si studiati mai bine zodiile, ca sa stiti ce ii asteapta pe copiii vostri. :)

un zambet de week-end

vineri, 25 noiembrie 2011

Sefu', mi s-a parut ca aveti o scama!

Cat de mult este dispus caracterul uman sa accepte umilinta? Cat de mult este dispus caracterul uman sa fie o gluga de coceni?
De cate ori vi s-a intamplat la locul de munca sa va intristati ( ca sa nu spun sa va enervati sau chiar sa vi se faca scarba de-a binelea) atunci cand vedeti ca, intr-o situatie extrem de clara, un coleg/colega spune: "Da, sefu'!", atunci cand ar trebui sa spuna de-a dreptul: 'Sefule, esti un mare dobitoc!". Cu ce sentimente l-ati privit ulterior pe acel om? Cu respect? Ma indoiesc! Cu simpatie? Nu cred! Cu stima? Ooooo, nici pe departe! In ochii vostri, acel om a pierdut foarte mult - poate chiar sa fie o persoana extrem de inteligenta. Dar, din pacate, ne referim la un om cu coloana vertebrala extrem de flexibila, capabila sa faca un unghi de 90 de grade indiferent de context . Inteligenta, in acest caz, nu are nimic de-a face cu integritatea morala a unui om.
Am intalnit diferiti oameni care, in lipsa sefului erau cu adevarat zbiri - pe buna dreptate - erau profesionisti, specialisti in ceea ce faceau, buni organizatori , oameni care puteau scuipa, la propriu si la figurat, seminte in cap sefului numit pe criterii politice (dar nu neparat!). Sectoarele pe care le conduceau erau exemplare - profesionisti pana in maduva oaselor. Si, cum aparea seful, zbirul din ei disparea subit - seful exemplar devenea mielusel, cu un zambet profesional pe fata, unul larg - cu "dintile" (asa spunea la dinti,  pe vremuri,  o colega unguroaica) la vedere. Daca seful zambea, zambea si subalternul, (altminteri, un sef innascut), daca seful se incrunta, se incrunta si subalternul, daca seful era multumit la inspectie era si subalternul etc. Lipsea dor gestul simbolic (facut, de cele mai multe ori prin gestica) de a-l curata pe umar de matreata sau de scamele inxistente. De aici vine si expresia: 'Sefule, mi s-a parut ca aveti o scama pe sacou!".
Stau si ma gandesc oare cat de mare sa fie dorinta unora de a-si mentine un scaun - cat de mare sa fie orgoliul de a ocupa o functie vremelnica, astfel incat sa permiti unui neica-nimeni, pe care il desconsideri (pe buna dreptate), sa te trateze cu dispret, cu superioritate?
De ce sunt unii oameni dispusi la compromisuri mai mari decat demnitatea lor umana le admite? Pentru o functie? Pentru niste beneficii aiurea? Pentru o titulatura care nu are nimic de-a face cu fiinta lor?
Exact din cauza unor astfel de oameni - de care, din pacate, e plina societatea noastra - batem pasul pe loc si nu evoluam nicicand. Oare cate scame mai sunt? Sau cate maini nedemne, apte oricand sa indeparteze scamele de pe costumul vreunui sef?
Si, mai grav, oare cat vor tolera sefii astfel de situatii umillitoare (si pentru subalterni dar, mai ales, pentru sefi - ma refer la niste sefi a caror materie cenusie este incarcata cu neuroni in continua miscare) in care sa se inconjoare de niste nulitati care nu au alt merit decat acela  ca au coloana vertebrala flexibila, care se poate inclina de 90 de grade?

joi, 24 noiembrie 2011

Sanatate pentru Vio!

Si, cu toata starea mea de 2 lei, tot la Vio ma gandesc! Da-i, Doamne, sanatate!

La cata franceza stiu, atat am de spus!

Non, rien de rien, non je ne regrette rien,
Ni le bien qu’on m’a fait, ni le mal, tout ça m’est bien égal.
Non, rien de rien, non je ne regrette rien.

Gugustiucii din rahat

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, nu s-ar povesti. A fost odata un cuib de gugustiuci cu pretentii de primadone la opera. Nu stiau sa cante, nu stiau sa danseze, nu stiau nici macar sa tina capul drept in cuibul lor. Aveau o singura grija - sa nu il deranjeze pe gugustiucul sef. Stiti care este diferenta esentiala dintre gugustiuci si porumbei? Gugustiucul  este o pasare sedentara, care cuibareste aproape tot timpul anului, numai in localitati sau in imediat vecinatate a acestora. Ca sa nu ii fie greu sa isi asigure mancarea si sa traiasca. Scoate 3-5 randuri de pui pe an si are mari grija de ei. Porumbeii fata de gugustiuci sunt un fel de furnici fata de greieri. Iar poveste acestora din urma nu v-o spun. Este arhicunoscuta! Insa povestea  gugustiucilor este una de exceptie, care nu merita a trece neobservata. Era odata, asa cum va spuneam la inceput, un cuib de gugustiuci cu pretentii de primadona la opera. Ei stiau tot ce misca in tara asta, raul, ramul ... Unii dintre ei stiau, pentru ca erau contemporani cu Matusalem, altii pentru ca erau urmasii acestora si, cu asteptari de printi cu sange albastru. Unica lor grija era sa aiba cuibul - sau cuiuburile, ca de acum se inmultisera si nu mai incapeau cu totii in acelasi cuib, chiar daca era mare si dotat cu toate cele - incepand cu aer conditionat si termanand cu marmura la bucataria facuta in stil american. Vezi, Doamne, dupa mare zburtataceala, moment dupa care si-au castigat libertatea de a gugusti fara grija, gugustiucii nostri s-au hotarat sa traiasca mult mai bine decat stramosii lor. Asa ca giugustiucii nostri s-au inmultit ca iepurii (!?!), si  s-au hotarat sa isi faca propria afacere si sa aiba apucaturi de ... lei paralei. Au invatat repede ca romanul isi respecta seful: "Sefu-i sef, si-n sant", "Sefu-i sef, si-n pielea goala", " Sefu-i sef si daca spune prostii" etc. Si-l respecta in orice cuib, mic sau mare (cuibul despre care vorbesc nu are nici o legatura cu miscarea legionara, sa nu fiu gresit inteleasa!). Daca gugustiucul sef spune ca rahatul e roz-bombon, miroase a Amarige, creste pufos la copt  si are gust de lamaita, gugustiucii spun in cor: "Da!" Si parasesc cuibul in ritm de fanfara, care le este adusa atunci cand isi dau obstescul sfarsit si gugustiucul-sef considera ca e de datoria lor, a lui si a supravietuitorilor,  sa ii conduca cu mare fast pe ultimul drum.  Daca insa apare un gugustiuc mai mic, care nu face parte din cuib (in sensul ca nu este progenitura unui gugustiuc cu actiuni in cuib) sau care are indrazneala sa faca opinie separata de restul cuibului, atunci e vai si amar de ciocul lui. Nu mai papa mei, nici seminte de floarea soarelui si nici miez de seminte de dovleac! Pentru gugustiucul care a calcat pe bec nu mai este cale de intoarcere - trebuie sa plece in alt cuib. Sau sa-si faca un cuib, din ceva rahat, paie, pamant si frunze. Daca e toamna-iarna, a cam rahatit steagul, ca nu mai mare decat frunze uscate si rahat cu gust de pamant imbatranit!
Din fericire, gugustiucului napastuit i se arata seful cel mare, Dumnezeu, care - prin feluri stiute numai de el, cum ar fi cele de viata si de moarte, ii da de inteles gugustiucului despre care vorbim ca in viata sunt lucruri mult mai importante decat un biet cuib ravnit de giugustiuci afemeiati (care nu doresc decat sa isi treaca la activ cat mai multe pasarici sau, dupa o anumita varsta, sa saliveze privind decolteul unei gugustiuce proaspete) sau de niste gugustiuce cu pretentii de ... primadona la opera!

miercuri, 23 noiembrie 2011

Puneti lantul de gat maidanezilor

Nu sariti sa ma sfasiati! Sunt un iubitor al animalelor - al cainilor, in special. Am o relatie minunata cu tot cainii "educati", nu cu cei care sunt pe strada. Nu am nimic nici impotriva acestora, desi imi tremura picioarele ori de cate ori trec pe langa vreo haita sau pe langa vreun catel mai fioros.  Dar sunt de principiu ca trebuie gasita o solutie acceptabila din toate punctele de vedere.
De cand mai stiu pe lume, de la primele mele amintiri, in  curtea casei am avut cel putin un caine - daca nu doi sau chiar trei. Chiar si acum, dupa atatia ani, parintii mei au doi caini in curte = dar ii tin LEGATI in lant. Nu stiu daca asa e cel mai normal sa se intample lucrurile, insa pentru a-i proteja pe cei care ne calca pragul asa au considerat ei de cuviinta ca este normal. La fel procedeaza si vecinii lor si aproape toti cei pe care ii cunosc eu si au caine in curte sau in casa.
Problema cainilor aflati pe strada este una teribila - de ambele parti; si pentru ei, si pentru trecatori. Eu am nesansa de a avea o experienta neplacuta, de a fi fost muscata de un  caine. Dar am incercat si incerc in continuare sa nu ma raportez la experienta mea atunci cand emit judecati de valoare. Nu as vrea sa fie omorati cainii fara stapan, dar as vrea ca cineva sa isi asume totusi - in special cei care tuna si fulgera impotriva ideii de eutanasiere a cainilor maidanezi - responsabilitate lor. De acasa pana la piata merg pe o alee plina de caini - toti apartin cuiva, intr-un fel, sunt hraniti de locatarii blocurilor din jur. Cainii ii considera pe acestia drept stapanii lor si ii protejeaza; sa te fereasca Dumnezeu sa treci prin zona cand unul dintre aceesti asa-zisi stapani ies din scara blocului,. Cainii din zona sunt in stare sa te rupa daca oamenii care ii cunosc nu ii tempereaza. Dar acest comportament nu este unul normal. Firesc are fi ca oamenii care traiesc la bloc si hranesc o haita de caini sa faca - in fata blocului, pe spatiul verde sau unde considera ei de cuviinta, niste custi pentru caini si sa ii tina acolo, departe de trecatori. Sa ii tina in lant,  sa ii hraneasca si sa ii plimbe in lesa pana nu mai pot ei. Langa mine locuieste o doamna care a infiat mai multi caini maidanezi si  i-a luat in casa. Ii plimba zilnic si ii protejeaza. Bravo ei, respect si stima.  Insa cei care tipa in gura mare ca nu sunt de acord cu eutanasierea cainilor maidanezi si nu fac nimic in sensul adoptarii acestora ar trebui sa nu aiba dreptul la opinie.
Dupa ce m-am mutat in zona in  care locuiesc am incercat sa fac demersuri la Primarie pentru a fi adunati si dusi a adapost cainii maidanezi. Pe atunci nu se punea problema eutanasierii, ci doar cea a sterilizarii lor - chiar si atunci, angajatii Primariei erau intampinati cu huiduieli - lipseau doar pietrele aruncate in ei. Si dupa mai multe incercari esuate, oamenii au refuzat sa mai vina in zona, spunand ca nu se pot bate cu locatarii. Corect, foarte corect! Insa o solutie trebuie gasita - cum este, de pilda, in strainatate. Cainii fara stapan sunt luati la adapost, iar dupa o perioada in care nu sunt revendicati de vreun stapan (perioada cuprinsa intre cateva saptamani si cateva luni) sunt eutanasiati. Costa, intr-adevar, dar daca nu se ia o masura drastica si fara echivoc vom ajunge sa regretam amarnic - va fi prea tarziu.
In curand va trebui sa ne exprimam opinia vizavi de soarta maidanezilor. Parca vad ca numarul celor care se va opune euanasierii cainilor va fi mult mai mare decat al celor care sunt pro-eutanasiere. Si infinit mai mare fata de numarul celor care vin cu o solutie viabila. Astept cu interes momentul in care constantenii vor fi pusi in fata luarii unei decizii. Ce va prima oare?

Opozitia cade din lac in put

Nu as fi vrut sa fac vreun fel de comentarii vizavi de politica acestor zile. Din pacate, nu ma pot abtine sa nu fac o radiografie, ce-i drept, ca simplu spectator, care nu are acces la dedesubturi. Scurt si la obiect, am senzatia ca, pentru a castiga alegerile de anul viitor, ma refer la parlamentare, fireste, alianta PSD-PNL-PC are nevoie de un miracol in ceea ce priveste promovarea. Ceea ce s-a intamplat cu excluderea lui Mircea Geoana reprezinta, in opinia mea, un mare pas inapoi. Nu prin prisma pierderii unui post de o asemenea importanta, ci prin prisma perceptiei publice. Ce vede in aceste zile un simplu telespectator care urmareste jurnalele de stiri? Vede un circ mediatic, un Geoana cu un discurs virulent si suburban (a afirmat ca il vede pe Iliescu pe catafalc! - o fi vrut sa fie cu sens peiorativ, dar a iesit ceva lugubru, josnic), niste pesedisti aparent nepasatori la aceasta pierdere si o Putere care isi rade in barba si aplauda frenetic scandalul din ograda vecinilor. Nu fara motiv, fireste! Cu tot scandalul arestarilor din ultima vreme in randul primarilor PDL si a unor directori numiti pe criteriul culorii portocalii, pedelistii recastiga simpatia pierduta din cauza masurilor antipopulare luate de guvern. Am auzit numeroase voci (ale unor oameni simplii, dar care reprezinta votantii de anul viitor) care spun ca in sfarsit PDL scapa de hoti si de corupti si se erijeaza intr-un partid apt de a renaste din propria-i cenusa. Omul de rand vede doar ce i se arata, iar daca gunoiul este ascuns sub pres si nu are cine sa ridice presul pentru a dezvalui mizerie, aparenta de curatenie ramane imaculata.
Intelege omul de rand de ce a fost Geoana exclus si ce anume a provocat acest adevarat cutremur in randul Opozitiei? Eu cred ca nu! Geoana  a explicat de ce partidul sau este suparat pe el si printre cuvinte a lasat sa transpara ideea ca nu este un soldat disciplinat, care se conformeaza directiilor trasate de catre colegii lui de partid. Un astfel de om, cu un astfel de discurs, isi atrage oprobiul colegilor si simpatia maselor. Cred ca asta a reusit sa faca, una peste alta, Geoana. Multa lume il simpatizeaza la ora actuala numai pentru ca a facut opozitie in propriul sau partid. Dar sa nu se uite faptul ca acest om (si nu numai datorita faptului ca reprezenta PSD) a obtinut peste 5 milioane de voturi la ultimele alegeri prezidentiale. Va iesi Geoana pe usa din dos a politicii pentru simplul motiv ca a fost exclus din PSD? Sau pentru acela ca a fost pentru numai o noapte presedintele Romaniei, sau pentru ca va intra in istoria moderna pentru celebra sa fraza: "Mihaela, dragostea mea, am invins!"? Nu, Geoana va fi curtat de alte formatiuni politice si va continua sa faca parte din clasa noastra politica, sub indiferent ce culoare. Geoana are acum un capital imens de imagine - si pozitiva, si negativa, insa tot imagine se numeste. Toti ceilalti politicieni sunt in fata lui intr-un con urias de umbra. Geoana este omul zilei! Eu nu-l vad ca pe un perdant (a nu se intelege ca am vreo simpatie pentru el!); insa vad, categoric, Opozitia in postura de perdant. Atat pentru ca pierde postul de presedinte al Senatului, cat si pentru ca va pierde o parte dintre sustinatori. Pe unii i-a pierdut PNL atunci cand a facut alianta cu PSD (vazuta de multi adepti liberali drept o alinata nefireasca, impotriva firii), pe altii ii va pierde PSD (pe cei care il simpatizeaza pe Geoana - si nu sunt putini!). De aceea afirm ca USL are nevoie de o minune in precampanie si in campania electorala de anul viitor.
Pana acum, invingator la puncte pare a fi PDL; mai degraba UDMR, care se pare ca va desemna viitorul presedinte al Senatului.
Si atunci, cui a servit tot acest balamuc? Cu siguranta nu romanilor - viata lor e la fel de proasta, daca nu chiar mai proasta decat pana acum.

marți, 22 noiembrie 2011

Din suflet, pentru o floare de martie

Am aflat, cu mare, mare, mare durere ca un prieten drag este foarte bolnav. S-ar spune ca incurabil, daca nu l-as cunoaste. El invinge orice, inclusiv o boala incurabila. Ce ma doare si mai tare este ca mi-a ascuns boala lui. M-a sunat de ziua mea, de Sfanta Maria, si mi-a spus ca este in spital, la un prieten grav bolnav, care nu mai are mult de trait. Vorbea destul de ciudat, dar am crezut ca supararea lui este de vina. Dupa aproape doua luni am aflat adevarul: cel bolnav era chiar el! M-am gandit mult la atitudinea lui si am ajuns la concluzia ca el are dreptate, nu eu. Eu sunt doar inciudata ca nu mi-a spus. El, prin neacceptarea adevarului, ajunge sa il anihileze. Refuza sa se dea batut in fata bolii. Si stiu ca are dreptate sa se comporte asa. Se stie ce boala are mai multe componente - atat de natura fizica, cat, mai ales as spune eu, de natura psihica, spirituala. Odata ce spiritual si psihic reusesti sa demontezi piesele de domino ale bolii, latura fizica poate fi anihilata. Iar el, constient sau nu, exact asta face. Ce-i drept, are suportul moral al familiei. Doamne, ce mult conteaza sa aibe cine sa se roage pentru tine!
Mi-am amintit o poveste, pe care lui i-am spus-o candva: pe vremea cand bunicul meu avea peste 80 de ani si era vaduv de multi ani s-a imbolnavit foarte rau. Internat in spital, copiii si nepotii faceau cu schimbul la capataiul lui. Inclusiv eu am plecat de la Constanta la Targu Mures pentru a-i fi alaturi. Ceilalti pacienti de pe palier (din salonul lui si cei din alte saloane) susoteau pe la colturi: "trebuie sa aiba multa avere mosneagul asta, de-i stau toti alaturi". Avere avea multa, dar nu materiala! Era bogat sufleteste, si toti, copii, nepoti, vecini, il iubeau si se rugau pentru sanatatea lui. Apoi s-a intamplat minunea: pe cand medicii spuneau ca este grav bolnav si nu are multe zile, ne-au spus sa chemam un preot, pentru ultima spovedanie si impartasanie. Asadar, am chemat preotul: ne-a alungat pe toti din salon (bolnavi si vizitatori) si l-a spovedit pe bunicul. Ne gandeam deja cu totii la inmormantare, desi refuzam sa acceptam ca un om de talia lui morala se poate prapadi. Stiti cum este, indiferent de varsta bunicilor si parintilor nostri, ni se pare ca este prematur sa plece de langa noi. Dupa spovedanie (am uitat sa mentionez ca bunicul era foarte credincios, nu in sensul de bisericos, dar avea o relatie speciala cu Dumnezeu) a ramas pe marginea patului de spital, asa cum il ridicasem la cererea preotului. Cand am intrat la el in salon privea in zare, in gol, pe fereastra. Era perfect lucid si ne-a spus ca a vazut o lumina alba si ca a vazut-o pe bunica (moarta de cativa ani) si pe mai multi prieteni si rude de-ale lui, de asemenea trecute la cele vesnice. Dupa acest episod i s-a facut foame, apoi s-a intremat si, i scurt timp, l-am dus acasa.  Dupa cativa ani, juca fotbal cu nepotii in curtea casei. A murit dupa aproape 10 ani, la 92 de ani, poate de batranete, poate de altceva, poate doar pentru ca ii venise vremea.
Acum eu ma rog pentru sanatatea prietenului meu - si stiu ca multi altii o fac: Netty, Andreea, Aurelian, Marius, Adela, Alin, Alin, Alexandru, Ovidiu, Mihaela, George, Irina, Sorin, Alina, Vali etc.
Sunt atat de multi oameni care il iubesc pe acest om minunat si se roaga pentru el. Stiu ca toate rugaciunile noastre vor da rod, si el se va face bine!
Te iubim cu totii, prieten drag, si te asteptam acasa!
"Cînd disperarea cea mai neagră,
cînd durerea cea mai adîncă,
nimic de făcut, nici un sens,
atunci şi numai atunci îmi acopăr faţa :
un pîlc de viorele, o pajişte albastră."
Versuri de Petru Romosan.

Vio, te iubim!

luni, 21 noiembrie 2011

Suntem betivii Europei - inapoi la prohibitia lui Burebista!

Nu stiu daca exista dovezi scrise, dar felul nostru de a fi ma indreptateste sa cred ca este adevarat: legenda spune ca Burebista a fost primul care a introdus prohibitia in lume. Se spune ca, satul ca dacii lui sa se imbete si sa-si neglijeze indatoririle de luptatori, agricultori, crescatori de animale, apicultori, padurari, vanatori si alte alea cu care se ocupau stramosii nostri (ca asa am invatat la istorie - asupra acestui subiect voi reveni cu elan, ceva mai tarziu), marele Burebista a ordonat sa fie scoase viile astfel incat rodul lor sa nu-i mai zapaceasca de cap pe daci. Nu stiu daca ordinul lui a fost respectat in tot statul unitar dac si in cele mai izolate colturi (la tara, acolo unde fiecare familie in parte avea plantata vita de vie sau cate un prun, mar, par - pentru o tuica mica, pentru pofta de mancare). Cert este ca, dupa mai bine de 2000 de ani se simte acut nevoia prohibitiei. Toate rele pamantului se intampla in Romania "pe fondul consumului de alcool" - asa cum, cu limbaj  de lemn (gen Iliescu) obisnuiesc sa afirme reprezentantii Politiei si Parchetului atunci cand ceva grav se produce. Pe acest fond s-au produs 40% din crime, aproape 20% din cazurile de suicid, 40% din cazurile de inec si 70% din cazurile de violenta in familie.  25% dintre decesele inregistrate la barbatii tineri (15 - 29 de ani) sunt din cauza consumului abuziv de alcool, pana la 60% din cazurile de viol, 30% din accidentele fatale prin cadere, 46% din arsurile accidentale, cu consecinte fatale, 25% din accidentele petrecute la locul de munca. Sunt statistici oficiale, nu inventate de cine stie cine.
Cica suntem, conform statisticilor europene, printre cei mai mari consumatori de alcool din Europa, cu peste 18,5 litri pe an.
Gresit! Sustin cu voce tare si argumente "beton" ca nu ne intrece nimeni in Europa la capitolul betie! Statisticile sunt eronate deoarece sunt intocmite pe baza cantitatii OFICIALE de alcool vandut in frumoasa noastra tara. Statisticile nu iau in calcul tuica din prune, mere, pere, caise, boasca, pufoiaica si mai stiu ce materii prime, facuta in fiecare gospodarie din satele romanesti. Credeti ca multi tarani merg la crasma sa bea? Nu! La crasma merg de regula puturosii satului, cei care nu sunt in stare sa-si faca acasa tuica si vinul. Beutura care nu e inregistrata nicaieri! Dar care se bea cu mare placere!  Pai daca badea Gheo face vin si tuica acasa, nu pentru vanzare, ci pentru sufletul lui, cum credeti ca se incadreaza in "cota" europeana de 18,5 litri? El bea zilnic cel putin un det de tuica si un litru de vin. (Asta in cazul in care traieste in Ardeal si e mai ponderat!) Daca nea Gheo e in Moldova si are prin preajma podgorii vestite, bea vinul ca pe apa. (Scuze, dar nu am sa uit ca pentru prima oara in viata am vazut o femeie beata in Moldova!). Asadar, suntem campionii Europei! La baut! Ramane o singura solutie - sa-l invocam pe Burebista si, intr-o sedinta de spiritism, poate aflam cum a reusit sa-i struneasca pe dacii lui. Mai avem, insa, o problema: chiar daca am sti cum sa-i tinem pe romani in frau si am afla cum putem reveni la prohibitia strabuna, nu ar avea cine sa aplice invatatura: la Cotroceni se bea whisky, la Guvern tuica de prune, iar in Parlament si zaibar si vin si palinca.

.

duminică, 20 noiembrie 2011

Cum am devenit fan Florin Chilian

De cate ori l-am ascultat pe Florin Chilian mi-am propus sa il ascult mai des. Imi placeau piesele lui, imi placeau muzica si versurile lui. Compozitii proprii. Deh, un vers este mai pretios decat o mie de descrieri facute de cunostinte pentru a cunoaste sufletul unui om, a-i afla sperantele si neimplinirile, nazuintele si dramele. La Chilian sunt toate astea la un loc. Astazi l-am vazut intr-o emisiune la Antena 3. Nu stiam mai nimic despre el; eram pur si simplu un ascultator caruia ii placea ce aude. Incepand de astazi am devenit un fan - si nu numai atat. Iubesc sufletul lui Chilian. Si, va rog sa nu-mi spuneti ca a facut un accident rutier baut fiind. Si, de asemenea, va rog sa nu-mi spuneti ca a pocnit-o pe Ana-Maria (cea de la Festivalul Mamaia, cu "Ochii tai") pe vremea cand era iubita lui. Omul asta este un adevarat invingator, un fenomen, un exemplu de pus la panoul de onoare la "Asa da". Astazi am aflat ca Florin Chilian a fost un copil al strazii, care a cantat prin metrou si prin statii pentru a-si castiga existenta. Ascutati-i versurile - descriu de multe ori trairile lui, trairi intense pe care le poti reda prin vers numai daca le-ai trait. Chilian o face incredibil de profund. Chilian a reusit sa se ridice dintr-un mediu in care se putea afunda zi de zi in mocirla, din ce in ce mai adanc. Dar a avut taria de a nu o face. A avut puterea de a se ridica si a ramane sus. Mai stiti  multi ca el? Eu nu. Am facut multe reportaje la puscarie si am vazut multi oameni pe care viata i-a ingenunchiat. Multi copii (erau puscariasi si de 16 ani) spuneau - ca si argument "beton" - ca au ajuns in situatia data deoarece sunt copii abandonati de parinti. Si nu minteau, asa era. Chilian putea deveni unul dintre ei. Dar a ajuns unul dintre cei care pot forma opinii, pot face schimbari in mentalitati, in vieti. Chilian canta! Si canta al naibii de bine. L-as aprecia pentru ceea ce face. Dar face mult mai mult - din 11 concerte, 10 sunt umanitare. Banii de pe concerte (in mare parte) merg spre institutii de binefacere sau spre cazuri sociale. Canta pentru copii bolnavi, canta pentru copiii din centrele de reeducare, canta pentru cei care au nevoie de incurajari. Cati dintre cei pe care ii cunoasteti si sunt plini de bani fac astfel de acte de caritate? Cati parlamentari, oameni de afaceri din Top 300, oameni cu bani isi ajuta semenii? Daca ar catadisci sa sparga aura de zgarciti cu care s-au inconjurat precum sfintii pictati in biserici, lumea in care traim ar fi mai buna si mai curata. Poate il vor lua pe Chilian drept exemplu - sper din toata inima. A, si sa nu uit. Pe langa tot ce am spus, Florin Chilian are o bogatie in plus - il are pe Dumnezeu. Ascultati-i muzica. Poate daca il veti cauta mai des pe "goagle" nu o sa mai apara Florin Salam pe prima pozitie atunci cand veti tasta "Florin" ... Ar fi si asta un semn de intrare pe calea cea buna. De astazi am devenit fan Florin Chilian. Si am afirmat ca ii iubesc sufletul de OM. Ceea ce va doresc si voua!

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

"Nesupunerea civica" a ungurilor din Har-Cov "Az anyat...."

De la Mediafax citire: "Consiliul National Secuiesc (CNS) a aprobat, sambata, la Sfantu Gheorghe, o hotarare prin care face apel la populatia din secuime ca, folosind toate mijloacele, inclusiv nesupunerea civica, sa apere principiul formulat la Adunarea Alesilor Locali din Secuime, si anume acela ca Tinutul Secuiesc este indivizibil si ca singura varianta acceptabila pentru CNS este ca Tinutul Secuiesc sa formeze o regiune cu statut special.
In hotarare se subliniaza ca nesupunerea civica este considerata de CNS o ultima forma de protest, pentru cazurile in care nu se poate apara integritatea teritoriala a Tinutului Secuiesc in alt fel.
In acest context, CNS stabileste principiile unei eventuale forme de protest, si anume "principiul non-violentei, al solidaritatii si al gradualitatii".
"Hotararea este una de principiu, care doreste sa aduca mai aproape ideea nesupunerii civice de colectivitatea atinsa de o impartire administrativa neconvenabila pentru colectivitatea respectiva. Deci trebuie sa inteleaga ca exista acest mijloc democratic si pasnic, non-violent, si trebuie sa cunoasca din timp care sunt regulile de baza. Este ultima forma de protest la care am recurge, deoarece speram ca nu va fi necesar. Am foarte mare incredere ca solutia propusa de comisia Stanomir (comisia prezidentiala privind modificarea Constitutiei - n.r.) va fi totusi ascultata de partidele politice", a declarat presedintele CNS, Izsak Balazs."
Asadar, Tinutul Secuiesc este indivizibil! Daca as fi  sovina, as injura in cel mai neaos limbaj ..."unguresc' - ceva legat de "az anyat"  (mama lor). Asa, educata cum sunt, ma limitez la a spune ca "pasarea malai viseaza". Am vrut doar sa va aduc in atentie faptul ca ungurii nu dorm sambata, ci vegheaza la granitele netrasate inca, dar promise lor, ale Tinutului secuiesc.  Nici romanii nu dorm! Sper!

luni, 14 noiembrie 2011

Nurofen pentru copii cu aroma de portocale ...

Saraca limba romana - a ajuns atat de terfelita de toti agramatii, incat Poetul s-ar rasuci in mormant de mahnire. Cum, nu stiti cine e Poetul? Cel care a scris: "Fie a voastra intreaga tara, Si de cereti, va mai dam, numai dati-ne voi graiul tarii ..(...) Repezi trec cu vifor anii, Ispitind puterea ta, Neam român! Cu ură mare
Vor căta mereu dușmanii Graiului român pierzare; Dar să piară ei cu toții: Nu l-am dat, și nici nepoții
Nu-l vor da!". Cosbuc, saracul! Nu stia el ce fel de urmasi va avea. Doar Eminescu anticipase cand spunea: "Voi sunteti urmasii Romei, niste rai si niste fameni, i-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!"  Va amintiti afisele de pe vremea lui Ceasca, cele care faceau deliciul liceenilor? (Ca pe vremea aceea, liceenii chiar stiau limba romana si cunosteau si gramatica). "Vand cojoc de dama cu  blana brumarie", "Repar rochite fetite rupte", "Angajez vanzatoare baiat", "Cumpar cojoc dama de oaie" etc. Este foarte limpede nivelul de cultura al scriitorilor. Dar atunci cand cheltuiesti sute de mii de euro pentru o reclama care,  in schimbul altor sute de mii de euro, se va difuza la mai multe posturi TV, se presupune ca cineva trebuie sa verifice respectarea limbii romane in frazele respective. Si totusi ....tocmai am vazut reclama la Nurofen care suna asa: "Nurofen pentru copii cu aroma de portocale". Conform topicii frazei se intelege ca acei copii care inghit Nurofen (de parca al nostru Paracetamol nu are acelasi efect, ca sa nu mai spun de cartoful razuit si pus pe talpile picioarelor sau pe gat, in dreptul amigdalelor inflamate) au aroma de portocale. Poate Nurofenul contine si  sampon cu aroma de portocale, sa miroasa bine parul copiilor, sau detergent ori balsam de rufe, tot cu aroma de portocale, fireste, sa miroasa bine hainele copiilor care inghit Nurtofen.
Am vazut astfel de greseli, daca pot fi numite asa, si la iaurtul Covalact, cu ceva vreme in urma, dar si la alte produse romanesti. Iar intrebarea vine de la sine: cine trebuie sanctionat pentru aceste greseli acceptabile doar in bancurile cu Bula? Am ajuns atat de jos pe scara evolutiei noastre incat acceptam toate porcariile? Se vede treaba ca da! Vai si amar de noi. Cosbuc se rasuceste in mormant!

luni, 7 noiembrie 2011

Jemanfisism de Constanta

Sunt atat de dezamagita, incat imi gasesc foarte greu cuvintele pentru a reda starea de spirit pe care o am. Am aflat rezultatele finale ale referendumului de la Constanta. Doar 43% dintre locuitorii judetului Constanta  - daca admitem ca mai exista 780.000 de locuitori, cat erau in 2002, la ultimul recensamant, au catadicsit sa se prezinte la sectiile de votare pentru a-si exprima dreptul constitutional la vot. (Datele oficiale ale recensamantului din 2011 nu sunt inca validate de catre Institutul National de Statistica, insa, potrivit mass-media, am ramas mai putin de 690.000 de constanteni, ceea ce ridica procentul de participare la referendum la peste 51%). Cei care au ales sa nu voteze, nu au inteles nimic din acest drept obtinut prin sacrificii umane considerabile la revolutia din '89- ar fi putut amenda, pur si simplu, actul democratic, punand stampila acolo unde doreau ei, potrivit convingerilor launtrice.
Asta nu au vrut sa inteleaga romanii, in marea lor majoritate, ca nu prin neprezentarea la vot amendeaza clasa politica, ci prin modul in care pun stampila. Prin neprezentare permit doar fraudarea alegerilor.
Cred ca am ajuns, ca si popor, tributarul expresiei frantuzesti je m'en fiche. (Stiti ce m-a frapat "la maxim" cum spun initiatii! (:)). Ca notiunea de jemanfisism a intrart in vocabularul limbii romane - ca sa nu ne mai stresam cu traduceri! )
Ideea este ca am ajuns, ca si popor, atat de indiferenti, incat ne poate anunta NASA ca maine se va prabusi un satelit asupra noastra, iar singura salvare pentru noi ar fi sa votam desfiintarea Mafiei si a coruptiei din Romania, pentru ca Dumnezeu sa deturneze corpul ceresc din traiectoria lui spre Pamant, iar noua ne va fi lene sa mergem sa ne exprimam dreptul la vot! Este incredibil cat de mult rau au putut face politicienii in zalnica lor incercare de a ne face sa credem ca ei sunt buni, iar ceilalti (opozanti ai lor) sunt rai. Ne-au determinat ca popor sa ne pierdem increderea in tot si in toate. De aceea, clasa politica  a devenit doar un subiect de glume bune sau  nesarate. Dar tot glume se cheama, si ii stirbesc lui Bula din notorietate.
"Un individ e nevoit sa opreasca masina datorita unei congestii de trafic.
Deodata, cineva ii bate in geam:
"Ce s-a intamplat?"
"Teroristii i-au rapit pe cei 322 de parlamentari si cer 10 milioane de dolari rascumparare.
Altfel ameninta ca ii vor stropi cu benzina si le vor da foc.
Acum mergem din masina in masina si facem o cheta."
"Bine" - zice omul din masina. "Si cat da fiecare?"
"Cam 5 litri..."

marți, 1 noiembrie 2011

Romania, intre Kafka si Caragiale

"Cauza dezastrului în care a căzut țara este numai - da, numai, nenorocita politică ce o fac partidele și bărbații noștri de stat, de patruzeci de ani încoace.” - Va suna cunoscuta aceasta fraza? Vi se pare actuala si corecta? Ei , bine, a fost scrisa in urma cu peste 100 de ani, de nemuritorul Ion Luca Caragiale. Am convingerea ferma ca, daca as trai inca 100 de ani de acum incolo (ceea ce este imposibil si nici macar nu-mi doresc), scrierile lui Caragiale vor fi la fel de actuale. Nu detaliez mai mult deoarece orice novice l-a studiat la scoala pe Caragiale si i-a inteles foarte clar mesajul. Caragiale a luat in deradere latura neserioasa a romanului (nu generalizez, sa fiu bine inteleasa!), dorinta lui de a nu lasa ciolanul din mana, inclinatia spre arivism si "pupat seful in dos", spre PCR (pile, cunostinte, relatii) etc. Orice strain si-ar dori sa ne cunoasca ar trebui doar sa citeasca opera lui Caragiale. In ceea ce priveste starea natiunii, aici trebuie sa il aduc in atentie pe Kafka si celebrul sau "Procesul" (accentueza incertitudinea!). Daca ati citit Kafka si Caragiale, aveti imaginea globala, "tradusa" a ceea ce suntem si a ceea ce traim.
De unde mi-a venit ideea asta? Simplu, de la fratii nostri secuii, care nu mai vor sa traiasca in Harghita si Covasna, ci vor in Tinutul Secuiesc. Nu de capul lor au gandit aceasta transformare, ci indemnati si condusi de cel care a dat startul revolutiei de la Timisoara, nimeni altul decat preotul Laszlo Tokes - vicepresedinte al Parlamentului European, cel care a devenit președinte al Consiliului Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic, un consiliu multinațional care coordonează acțiuni maghiare pentru autonomie în Slovacia, Croația, Serbia, Ucraina, România (deci în Bazinul Panonic, Bazinul Carpatic și Ucraina subcarpatică).
Se va concretiza acest lucru vreodata? Depinde de numerosi factori, interni si externi. Dinspre partea "inchinarii" interne, nu m-ar mira foarte mult sa se concretizeze, avand in vedere ca "barbatii" nostri politici sunt cei descrisi de catre Caragiale. Cat despre sustinerea occidentului, aici nu prea am dubii. Parlamentul European il sustine pe Tokes, printul Charles promoveaza Transilvania (nu Romania in ansamblul ei, Soros este inca foarte potent financiar etc.). Chiar, ati vazut reportajele ample din presa britanica (atat ziare, cat si TV) extrem de favorabile tarii noastre? Dar pe cele din Italia si Franta? Oare ce le-a venit? Credeti ca dintr-o data s-au indragostit de Romania noastra? Stiti bancul cu "nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele?"
Cititi si retinti; "Un soarece alergat de o pisica intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:
- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog !
- Unde sa te ascund ma soarece?
Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:
- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece !
- Nu am vazut nici un soarece dar daca vrei uita-te si tu p-aici.
Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega. Trage de ea si scoate afara soricelul.
Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul.
Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele."
Iar eu stau acum si ma intreb: ce-i cu atata bunavointa pe capul alor straini?