Pro-eutanasierea miilor de caini vagabonzi

Nu stiu daca opinia unui om obisnuit conteaza cat de cat, dar in privinta cainilor chiar am o problema: de cateva zile am oaspete un catel, al matusii mele. Ma ocup de el, il plimb cate o ora in fiecare dimineata, sunt atenta la nevoile sale, iar joaca face parte din cresterea lui. Este un catel mic, de apartament. Cat despre un caine mai mare, fie el si de rasa, cred ca trebuie sa stea in curte, afara. Cine are curte, sa-si cumpere caine, iar cine nu are sa spere ca intr-o buna zi va fi suficient de bogat incat sa-si permita o casa, pentru a-si putea permite sa fie posesor de catel.
Vorbeam inca de la inceput despre problema pe care o am cu cainii; da, am o problema. Si incep prin a va povesti ca, in urma cu niste ani, eram cu mai multi prieteni la munte, la vila unor cunostinte. Era Revelionul, iar noi petreceam. In seara de 30 decembrie, pe la vreo 11 noaptea, stateam cu totii la masa; cred ca apucasem sa beau un pahar de vin, dar atat. Pe langa noi se plimba cainele gazdelor, un lup superb si cuminte. Asa il vazusem eu pe parcursul celor aproape doua zile pe care le petrecusem in acel minunat cadru. In acea seara, insa, nu stiu ce s-a petrecut cu el; nimeni nu stie, cu toate ca am cautat cu totii explicatii. Cum spuneam, cainele se plimba pe sub masa, printre musafiri. Cred ca eram vreo 10 persoane. Obisnuita sa iubesc cainii, in special pe cei cu stapan, m-am jucat cu acel animalut; l-am mangaiat pe cap, in trecerea lui pe langa noi. Ce i-a venit inca tot nu stiu, cert este ca, intr-o fractiune de secunda m-a apucat de degetul mic, pe care aproape mi l-a rupt. Am reactionat cat se poate de firesc; ne-am imbracat de strada si am plecat cu masina spre cel mai apropiat spital, din Toplita. Nu mai spun ca am stat aproape o luna de zile cu pansament; nu mai spun ca, fiind degetul de la mana dreapta nu am putut sa lucrez aproape nimic, cel putin nu sa spal vase. Nu mai spun ca medicul de garda  din acea noapte era medic ginecolog, iar a doua zi, tot spitalul imi stia povestea. In fine, nu asta era scopul scrierii mele din aceasta dimineata; motivul era cu totul altul, si anume cainii vagabonzi din intreaba tara si intrebarea: ce vom face cu ei.
Se prefigureaza ideea eutanasierii acestor caini; sunt 100% de acord cu acest lucru - sunt gata sa primesc cate injuraturi vor veni, sunt gata sa primesc palme si pumni, imaginari, fireste. Asta este opinia unui om care s-a plimbat destul de mult in afara granitelor tarii, atat in Europa, cat si in Statele Unite. Vreau sa fiiu bine inteleasa: nu am vazut NICI UN CAINE MAIDANEZ in nici o tara a lumii (exceptand Bulgaria, in inima capitalei, la periferie era plin de caini fara stapan), o tara civilizata vreau sa spun. Cel mai mult am fost impresionata de Suedia, tara in care nu exista caini vagabonzi. Este dificil sa reusesti sa devii posesor de caine, caine de rasa vreau sa spun. Prietenii mei si-au luat un caine din Romania, un exemplar absolut superb. Era pui, iar ei au trebuit sa-l tine ceva vreme intr-un asa zis lagar. Autoritatile au fost nevoite sa faca acest lucru pentru a se convinge ca acel animalut era perfect sanatos, ca nu avea vreo boala. Acum este caine la casa lui, dar pana a deveni animal de companie suedez, a trebuit sa treaca testele impuse de stat.
Cati caini sunt oare in Constanta? M-am intrebat de fiecare data cand pe strada vad zilnic caini. Ce-i drept unii sunt maidanezi apropiati unor familii care locuiesc in zona. Chiar in aceasta dimineata am vazut unul, cu zgarda la gat, dar care era maidanez. Un vecin mi-a spus ca este cainele unor vecini de la scara D; este un caine care traieste pe langa bloc, dar de care se ingrijeste cineva. Dar in rest, cati caini maidanezi sunt pe strada; cati oameni au fost muscati si cine isi poate asuma aceasta stare de fapt? Stiu ca se pot gasi raspunsuri la aceste intrebari, dar nu conteaza niste date sterpe.
Va amintiti ca, si la Constanta a fost omorata o fetita muscata de caini? Din pacate, uitam foarte repede anumite lucruri care nu ne vizeaza direct, anumite situatii in care nu suntem eroii principali.
V-ati gandit ca va poate musca un caine, pe d-voastra, pe fratele sau sora d-voastra, pe copilul sau pe prietenul d-voastra? Atunci cum ati reactiona? Cum ati reactiona in cazul in care ati fi ranit doar; nu vorbesc despre moarte, pentru ca foarte putini isi pot imagina ce devastator este acest lucru.
Daca vrem sa fim niste persoane inteligente, putem lua masuri de referinta. Iar disparitia de pe strazi a cainilro vagabonzi mi se pare esentiala. Sa fie dusi la adaposturi, sa fie selectionati in functie de starea lor de sanatate. Cei apti, sa stea in adapost atata vreme cat se poate (uitati-va la filmele americane si convingeti-va ca nu suntem niste animale. Sunt si altii, mult mai civilizati decat noi, care au legi stricte si care se respecta!), iar cei bolnavi, sa fie eutanasiati. Este chiar atat de greu sa devenim civilizati si sa realizam ca traim in niste localitati mai mici sau mai mari, in care depindem unii de altii?