sâmbătă, 24 martie 2012

Ma gandesc cu groaza la mielul de Pasti

Desi mai sunt cateva saptamani pana la Pasti, ma gandesc cu groaza la cheltuielile ce vor trebui facute atunci;  nu pun la socoteala ca traditia ar cere sa ne innoim din cap pana in picioare! Insa imi aduc aminte de copilaria mea si de faptul ca mama imi cumpara pantofiori negri din lac (lacul din piele era la moda pe atunci, si vad ca este in trend si acum) si imi facea rochita noua, la o croitoreasa vestita de pe strada noastra. Maruntisurile gen chilotei, maieu, sosete, ciorapi sunt de la sine inteles.. In  fine, acum poate sa ne mai cumparam o pereche de ciorapi gauriti din fabrica, pentru ca oricum se rup la prima imbracare! Ca despre pantofi sau haine noi nici nu poate fi vorba. Nu dupa iarna teribila de care am avut parte si, pe cale de consecinta, dupa factura dodoloata tare (aproape 900 de lei) a carei scadenta va fi chiar in  preajma sarbatorilor. Dar, bogati sau saraci (nu ma refer chiar la cei mai saraci dintre romani, pentru care "Pastele nu vine cu bota", asa ca isi vor lua ce ii va ajuta Dumnezeu si vecinii milosi), romanii trebuie sa isi cumpere mielul de Pasti, sa faca ciorba si drob si friptura si cozonaci. Sa vopseasca macar 20-30 de oua si sa cumpere ceva de iepuras pentru copii. Ei, si nu ma gandeam deja la aceste cheltuieli, daca nu as fi ajuns ieri in Piata Grivitei din Constanta, unde atarnau niste miei cam de 8-10 kg pe niste carlige din metal. Parca imi rasuna in urechi plansul mieilor cand sunt taiati, plans care chiar seamana cu scancetul copiilor. Trecand peste filozofia taierii mieilor, revin la concretul situatiei: un kg de carne din miel costa nici mai mult, nici mai putin decat 25 de lei. "Usor negociabil" chipurile. Oricum, un miel din acela ajungea la 200-250 de lei, in functie de greutatea lui. Credeti ca in preajma Pastelui vor fi mai ieftini? Mie imi vine chiar greu sa cred ca nu se vor scumpi pana atunci. Deci, cat o sa ma coste pregatirea de Pasti? Pai, facem un calcul simplu: pentru ciorba trebuie ceapa verde (1 leu legatura), vreo 5 legaturi, zarzavat - 1,5 lei, smantana, vreo 3 oua, verdeata (leusetan si patrunjel), la 1-2 lei/legatura. Orezul nu il mai pun la socoteala, ca doar fiecare crestin are in bucatarie o lingura, doua de orez. La drob imi trebuie macar 7-8 oua, 2 legaturi de patrunjel, 2 legaturi de marar, vreo 5 de ceapa.  De vopsit trebuie vopsite cam 20 de oua; costa 1 leu oul, daca il vrei de la tarani, din piata. La magazin e 85 de bani, deci diferenta este nesemnificativa. La friptura am nevoie de ulei, condimente, usturoi verde (si asta va costa 2 lei/ legatura, ca popa!), vin rosu. Cartofii ii iau cu un leu/kg, iar salata trebuie sa fie din salata verde, ridichi, rosii, castraveti si ceapa verde. Alti bani, alta distractie! Salata costa 3,5 lei, ridichile 3 lei, rosiile 6 lei/kg, castravetii 7 lei/kg. Mai ca-mi vine sa ma opresc din calcul.  Cozonaci nu fac, ca nu ma pricep, dar de cumparat musai sa cumpar unul. Costa cam 14 lei/kg. Dulciuri, prajituri; fie le fac in casa, fie le cumpar de la cofetarie, la acelasi pret ajung. Vreo 10 lei. Apa minerala, sucuri, un vin  si cam atat.
Cat ma costa, asadar, masa? Stati sa calculez! Sper sa revin, sa nu ma apuce ameteala.
Ehe, la un calcul sumar (oi fi uitat ceva, n-oi fi uitat!) imi iese o cheltuiala de aproape 400 de lei! Ce-i drept, din mielul de Pasti mai fac cel putin o data ciorba, un gratar la iarba verde si un stufat. Dar tot ramane o cheltuiala foarte mare. Ma mai gandesc la ce va aduce iepurasul? Oare ce poate aduce? Dar mai vorbim pana atunci ....Poate mai tai ceva din lista ...

Vilele de protocol de pe litoral rămân „fete bătrâne”

Nimeni nu le vrea…

La licitațiile care ar fi trebuit să se desfășoare joi si vineri nu s-a prezentat nici un ofertant
 În urma vânzării a 8 active  din Neptun-Olimp și Mamaia – hoteluri, vile, terenuri de tenis și minigolf -  statul ar fi trebuit să câștige aproape 7 milioane de euro

Regia Autonoma Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS) vrea să vândă mai multe active pe care le deține în țară, la munte și la mare, dar și în unele orașe.  Pe litoral au fost scoase la vânzare hotelul Dacia din Neptun, vilele de protocol „Agigea” din Eforie Nord,  „Egreta” și „Cerna” din Mamaia, un complex restaurant din Neptun-Olimp, un teren de tenis și unul de minigolf din Neptun-Olimp, precum și o pepinieră aflată în Eforie Nord.
            La prima vedere, oferta ar putea suna tentant pentru unii oameni de afaceri, însă este numai o simplă aparență.  Un agent economic de pe litoral, ne-a declarat sub protecția anonimatului că nu l-a interesat această licitație deoarece activele sunt mult prea scumpe și au nevoie de investitii serioase pentru a reprezenta o alternativa viabilă pentru turiști. “Eu nu aș investi în nimic din toată lista RAAPPS. Te costă încă o dată valoarea lor pentru a le renova. Apoi urmează impozitele, care sunt năucitoare, după care nu-ți rămâne decât să stai și să aștepți turiștii, care preferă să plece în străinătate. Dar se spune că ești om de afaceri. Nu, mulțumesc!” – ne-a declarat un investitor de pe litoral.
            Iată și lista activelor scoase la licitație, precum și valoarea estimată de către RAAPPS:
1. Terenul de  tenis  din apropierea hotelului Arad, din Neptun-Olimp în suprafaţă totală de 6.661,07 mp. Activul este format din două terenuri de tenis de zgură, în suprafață de 606,92 mp, alei 690 mp , spaţiu verde 5.364,15 mp. Prețul de pornire a licitației este de 1.117.600 Euro (fără TVA).
2. Terenul de minigolf  din vecinătatea hotelului Arad,  din Neptun-Olimp, în suprafaţă totală de 7.753,28 mp. Alei 260 mp , spaţiu verde 7.490 mp. Neptun-Olimp. Preţul de pornire a licitaţiei  este de  1.296.000 Euro (fără TVA).
3. Complex restaurant Dunărea (restaurant, bar, braserie, cofetarie) din Neptun-Olimp,  care are parter plus un etaj, suprafaţa desfăşurată 3.247,38 mp, teren 6.808 mp.
Preţul de  pornire a licitaţiei  este de 1.333.500 Euro (fără TVA).
4. Hotel şi bar Dacia S+P+3E (176 camere duble), suprafaţa desfăşurată 7342,74 mp, teren 7990,84 mp, Neptun-Olimp. Preţul de  pornire a  licitaţiei  este de 2.438.800 Euro (fără TVA).
5. Vila Agigea cu dotări şi teren aferent (6.972,18 mp). Clădire cu subsol, parter și un etaj,  cu suprafaţa construită desfăşurată de 1073,03 mp, din Eforie Nord.  Preţul de  pornire a licitaţiei este de 1.313.500 Euro (fără TVA).
6. Teren (pepinieră) de 8.710, 04 mp în  Eforie Nord. Preţul de  pornire a licitaţiei este de 244.000 Euro (fără TVA).
7. Vila „Egreta”, care are parter și un etaj, cuprinde 4 apartamente și are suprafaţa construită desfăşurată de 346,43 mp. Se află în Mamaia. Preţul de  pornire a licitaţiei este de  302.100 Euro (fără TVA)
8. Vila „Cerna”, care are parter și etaj, cuprinde, de asemenea,  4 apartamente și are suprafaţa construită desfăşurată de 360,42 mp. Se află în Mamaia. Preţul de pornire a licitaţiei este de 301.200 Euro (fără TVA).
Simina Teodorof, reprezentanta SRP Neptun, cea care a fost desemnată să ofere informații vizavi de dosarele de prezentare, garanțiile și taxele de participare la licitații ne-a declarat că interesul pentru aceste licitații a fost deosebit de scăzut. „Am primit câteva telefoane prin care potențiali cumpărători se interesau de licitații, însă nu s-a vândut nici măcar un dosar de prezentare. Nimeni nu s-a înscris nici la licitația de astăzi, nici la cea de mâine”.
            O posibilă explicație a acestui eșec ar putea fi prețurile destul de piperate în condițiile unei piețe imobiliare în cădere liberă. Rămâne de văzut când va fi organizată o nouă rundă de licitații și care vor fi noile prețuri de pornire.
            RAAPS a încercat și în anul 2007 să vândă  hotelul Dacia din Neptun, însă fără nici un rezultat. La acel moment, prețul de pornire a licitației fusese stabilit la suma de 4,5 milioane de euro, fără TVA. De asemenea, complexul Dunărea a fost scos la vânzare, cu prețul de pornire a licitației stabilit la 2,65 milioane de euro, fără TVA. 

miercuri, 21 martie 2012

Dupa Bach, tacere

Bach - Cello Suite No.1 i-Prelude - The Silence Before Bach.
Astazi si-ar fi aniversat ziua de nastere. Dar nu mai este de multa vreme printre noi; in schimb ramane muzica lui. Frumoasa muzica! Bucurati-va de ea asa cum m-am bucurat si eu in aceasta dimineata, prima din primavara lui 2012.

vineri, 16 martie 2012

Sacrificati in numele politicii

Rita, Maria, Mirela, Csaba, Petre, Aurica, Levente, Danut, Mariana, Emil, Irma, Katalin, Hajnalka, Maria, Simona, Felicia, Viorica. Ei au fost colegii mei de clasa in liceu! Jumatatea de clasa romana - am fost in clasa bilingva, iar cealalta jumatate era formata numai din maghiari. Dupa cum se vede din numele colegilor mei de clasa romana, o treime erau maghiari. Totusi, orele de limba romana, geografie si istorie, si ceva cursuri de specialitate (faceam chimie organica) le faceam cu totii impreuna (sectia romana si sectia maghiara). Am terminat liceul pe vremea lui Ceasca. Niciodata nu s-a pus problema segregarii. Ba, dimpotriva, prin cursurile facute impreuna ne-am imprietenit cu colegii de la sectia maghiara. In fond, eram cu totii la B. Examenul de bacalaureat s-a sustinut in romana si, pentru colegii de la sectia maghiara, in ungureste. La fel a fost si la examenul pentru facultate. Cei ce terminasera liceul in limba maghiara si mergeau la o facultate in limba romana sustineau totusi examenul in ungureste. Le era greu in  facultate, dar alegerea de a termina sectia maghiara le apartinuse (lor si/sau parintilor lor). Multi au terminat Medicina in limba maghiara. Au ajuns medici buni, capabili sa trateze pacientii indiferent ca erau romani sau unguri. Si pe atunci existau sectii maghiare la Teatru si Medicina in Targu Mures, asa cum exista si acum. Infiintarea sectiei maghiare la teatru a fost pe deplin justificata la Targu Mures. Aproape jumatate dintre locuitori sunt unguri si special pentru ei se jucau piese in limba maghiara. Nimanui nu i s-a parut a fi un lucru deplasat. De fapt, inca de pe vremea lui Ceasca la Targu Mures pe placutele cu numele strazilor scria si "strada" si "utca", la magazinele de paine scria "paine" si "kenyer" iar la cele de carne scria "carne" si "hus". Si acest lucru nu parea sa deranjeze pe cineva! Asa eram educati, asa ne comportam, ne respectam unii pe altii, in ciuda unor diferende istorice pe care le transam cu nonsalanta specifica varstei. Ne "bateam" in argumente, nu cu pumnii! In fine, ce se intampla acum la UMF mi se pare de domeniul absurdului. Acolo exista sectii maghiare in cadrul mai multor facultati. Asa cum se intampla in liceul meu, se intampla si la facultatile din cadrul UMF; teoria se face in limba maghiara, iar practica se fac in limba romana. Fapt firesc daca ne gadim ca viitorii medici trebuie sa stie si limba romana, pentru ca boala nu tine cont de faptul ca esti roman sau minoritar. Asa ca un medic nu poate trata doar pacienti maghiari, sub pretextul ca doar in ungureste stie sa spuna "sziv" (infarct). Iar ca sa ne imaginam un scenariu de genul: scoli maghiare, licee maghiare, facultati maghiare, spitale maghiare ... este o utopie. Asadar, ce-i mana pe UDMR-isti in lupta? Cred ca numai dorinta de castigare a capitalului electoral, intr-o perioada in care guvernarea alaturi de pedelisti i-a erodat si, concomitent, pe scena politica au aparut concurenti ce vizeaza acelasi electorat maghiar. Din pacate, insa, acest lucru ar putea sa coste mult. Prea mult daca ne gandim la scop. Pentru ca nu trebuie sa uitam ca evenimentele din martie '90 de la Targu Mures se pot repeta oricand; iar scanteia unor conflicte o poate reprezenta si infiintarea acestei linii maghiare, prin hotarare de guvern. (cu incalcarea autonomiei universitare si prin fortarea mainii guvernului Ungureanu). Aceasta hotarare de guvern se afla in dezbatere publica; iar minunatul TVR, care ar trebui sa aloce  un spatiu generos discutarii acestei hotarari, s-a "jucat' aseara cu Laszlo Borbely si cu Ioan Rus pe marginea acestui subiect. Pret de vreun sfert de ora! Ma astept ca studentii sa protesteze; nu doar cei din Targu Mures, ci din intreaga tara. Insa pentru a o face, trebuie sa inteleaga exact cum stau lucrurile, ce se doreste prin adoptarea acesti hotarari si ce schimbari se vor produce dupa ce va intra in vigoare. Cine le va explica oare?

miercuri, 14 martie 2012

MRU, o nuca tare!

Am urmarit cu interes emisiunea de aseara a lui Gadea; am fost curioasa ce abordare va folosi avandu-l invitat pe Mihai Razvan Ungureanu. O nuca tare, asta a fost premierul! Inca de la inceput am remarcat emotia amandurora; nu razbatea prea mult din vocile lor, dar Gadea a terminat repede apa din pahar, iar Ungureanu a transpirat din abundenta si nu a avut cum sa-si stapaneasca urechile! Acestea, stacojii pe tot parcursul emisiunii, au fost singurele care l-au tradat. In rest, stapanire de sine cat cuprinde! Am avut senzatia ca asist la o lupta cu lasere intre doi Jedi. Adversari inteligenti! Gadea a adoptat o alta tactica de invaluire, plecand de la punerea cartilor pe masa inca de la inceput. S-a comportat elegant, pe masura elegantei interlocutorului sau. Ungureanu a dovedit ca este foarte bine pregatit si din punct de vedere psihologic - putin voalat, l-a si avertizat pe Gadea ca in acest domeniu este "tatic". Nu degeaba a fost  director al SIE. A vorbit mult si nu a spus aproape nimic. Mi-a amintit de vremea cand Magureanu era director al SRI si avea acelasi stil de a vorbi fara a spune ceva concret. Pe de alta parte, a dat senzatia - atat de importanta pentru perceptia maselor - ca nu are nimic de ascuns si da raspunsuri la toate intrebarile ce i-au fost adresate. Asta este o arta pe care putina lume o stapaneste. Una peste alta, Ungureanu "a dat bine". In timpul emisiunii am realizat insa jocul periculos, destul de evident pe care Puterea il face cu scopul clar de a discredita USL. Ungureanu a spus ca a vorbit la telefon cu Ponta, inoculand astfel ideea ca intre ei este o prietenie perceputa - foarte posibil - de catre pesedisti si liberali drept neloiala. Imi si imaginez cum au luat foc Antonescu si Daniel Constantin cand au aflat de la televizor (asta, daca Ponta nu i-a anuntat intre timp!) ca aliatul lor politic a vorbit cu MRU si ei nu stiu! Pe de alta parte, o alta declaratie a presedintelui Basescu a fost de natura a starni zazanie in USL; el a declarat ca cea mai fireasca alianta este intre PDL si PNL. Iata cum din doua declaratii aparent fara vreo legatura, Basescu si Ungureanu reusesc sa planteze neincrederea. Stapanesc foarte bine tactica "divide et impera".
Revenind la emisiunea de aseara, m-a distrat jocul lui Gadea cu Ungureanu si viceversa. Un joc al cuvintelor, un joc al malitiozitatii; parca amandoi incercau sa il domine intelectual pe celalalt, iar ce se spunea trecea in planul secund. Citind printre cuvinte, eu una am inteles ca cei doi s-au placut. Sunt curioasa ce va urma in viitorul apropiat, pentru ca in cel indepartat il vad pe Ungureanu prezidentiabil. Adversarul lui Antonescu! Iar batalia a inceput deja!

vineri, 9 martie 2012

Laura Stoica, un actor mult prea grabit


Am scris aceste randuri anul trecut, in 2011; dar nimic din ceea ce simt pentru Laura Stoica nu s-a schimbat, asa ca repostez aceste randuri. Stiu ca multi si-o amintesc pe Laura Stoica pe scena, asa cum i-a placut toata viata sa fie, in lumina reflectoarelor. Si-o amintesc cantand "Un actor grabit" - piesa care a propulsat-o sus-sus de tot. Multi - muzicieni sau profani - au catalogat-o drept prima si cea mai buna rock-erita din Romania. Si este adevarat; cand aparea Laura pe scena prindea viata totul - era o explozie de energie, deborda de fericire, imprima ritm vietii celor care o ascultau. I-a placut sa fie non-conformista, sa isi traiasca viata dupa propriile ei reguli facute conform stilului ei inconfundabil de viata.
Eu mi-o amintesc altfel - o tanara de 27 de ani, modesta, sportiva, relaxata, spontana. Era in anul 1994 si Laura deja cunoscuse celebritatea - era iubita de fani si apreciata de toata lumea. (Desi erau si unii ingusti la minte care spuneau ca este muuuult prea nonconformista - Laura purta pantaloni de piele, purta fuste foarte scurte, purta parul valvoi, era un spirit liber care parea ca nu poate fi daramat vreodata; sau ucis!). Avea concerte peste tot pe litoral, si era cazata la Costinesti. Intr-o dupa amiaza de iulie am ajuns la ea, cu intentia de a face un interviu. Am gasit-o langa hotelul unde locuia - avea o bancuta de lemn pe care trona un lighenus plin cu rufe, iar clabucii de detergent acopereau sosetele si tricourile pe care le spala. Mainile ei erau pline de clabuci si se udase toata pe blugii scurti si pe tricou. Cand i-am spus cine sunt si ce vreau de la ea si-a sters mana pe pantaloni si mi-a intins-o apoi. A zambit tot timpul cat am stat cu ea de vorba - si am stat vreo cinci ore! Cand am plecat de la ea se insera, iar ea se grabea sa isi faca un dus, sa se machieze, sa se imbrace si sa plece la concert. Avea spectacol la un club cu pretentii din Jupiter.
Pe vremea aceea era casatorita cu Florin Ionescu - o familie de muzicieni: ea era solista, el tobosar. Cantau impreuna si o faceau foarte-foarte bine - putini stiu ca Laura a fost prima solista din tara care si-a facut un band. Laura Stoica Band!
Interviul pe care l-am facut a fost complex - mi-a spus totul despre primele acorduri muzicale care i-au infrumusetat viata si i-au scris destinul, despre cursurile de muzica pe care le-a facut la Targoviste, despre lansarea ei in muzica, despre cum a participat la toate concursurile muzicale care s-a desfasurat in intervalul 1987-1990. In '90 cucerea juriul Festivalului de la Mamaia, iar dupa numai un an primea premiul pentru cea mai buna solista pop-rock. Mi-a povestit despre relatia ei cu Florin Ionescu - o relatie frumoasa si care parea indestructibila. Cand au divortat mi s-a parut neverosimil!
Apoi am jucat biliard, insa interviul nu se terminase. Tot timpul pe care l-am petrecut impreuna Laura a vorbit despre ea, despre ei, despre muzica ei, despre muzica lor, despre viata!
A fost prima si ultima oara cand am stat atat de mult de vorba cu ea si cand s-a lasat descoperita si cunoscuta de mine. Ulterior ne-am mai intalnit cu diverse ocazii, dar nu am schimbat mai mult de doua-trei cuvinte.
Imi era draga, imi placea nonconformismul ei, imi placea muzica ei, imi placea ea, asa cum era. Ii ascultam cu drag piesele si, din cand in cand, o mai fac si acum.
Si  in 2006, cand m-am trezit dimineata am aflat la stiri ca in acea noapte de 9 martie Laura avusese un accident de masina in care si-au pierdut viata ea, copilul ei nenascut si logodnicul ei.
Am plans si toata ziua am fost trista - trista pentru ca mi s-a parut atat de nedreapta viata asta! Era fericita, asa cum numai maternitatea si dragostea iubitului tau te pot face - era o femeie implinita din toate punctele de vedere. Dar soarta ei a fost alta!
Am simtit nevoia sa scriu despre Laura Stoica astazi, cand se implinesc sase ani de la trecerea ei in nefiinta, pentru a-i aduce un omagiu, pentru a le aminti celor ce au iubit-o sa ii acorde un gand pios si sa isi spuna, asa cum o fac eu in scris: Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Ascultati-i muzica si incercati sa aflati cat de multe sentimente ne-a daruit Laura! Si amintiti-va ca, prin ceea ce ne-a lasat, Laura traieste cate putin in fiecare dintre noi!

marți, 6 martie 2012

Baspinar - Satul lui Allah (ultima parte)

Sus, pe deal, se afla cimitirul din Baspinar. Drumul pana acolo este anevoios, urcusul este greu, chiar si cu masina. Strabunii fantanenilor isi dorm somnul  de veci in acest cimitir aflat la 4 km, pe dealul pe care se pare ca s-a aflat vechea vatra a satului. Cimitirul, care se intinde pe o suprafata de 3 ha, este acum o adevarata padure deasa, in care nu se poate patrunde si in care animalele salbatice si-au facut salas. Cum a ajuns cimitirul padure ne-a spus tot Sebatin Memet, liderul comunitatii musulmane din Fantana Mare. Din vremuri stravechi si pana pe la mijlocul anilor '70 fiecare mormant era marcat, pe langa piatra funerara, si de un arbust. Se plantau liliac si pomi fructiferi. In epoca moderna s-a renuntat la acest obicei, motiv pentru care doar marginea cimitirului este curata; numai aici se vad pietrele de mormant - la mai putin de 20 de metri deja incepe padurea de pe morminte. Nimeni nu stie exact cate morminte sunt aici sau din ce an dateaza ele, dar la un calcul simplu rezulta ca sunt peste 7000 de fantaneni ingropati aici. Sute de generatii.... iar legendele nu se opresc aici. Iat-o si pe ultima, povestita tot de Sebatin Memet - este povestea similara cu cea a Mesterului Manole, doar ca mesterul era musulman. Cu multa vreme in urma, nu se stie exact cand, doar batranii povestesc povestea ce s-a transmis din generatie in generatie, in mijlocul cimitirului satenii au incercat sa faca o geamie din piatra. Ziua zideau peretii, care noaptea se prabuseau. A doua zi au luat-o de la capat, iar rezultatul a fost acelasi. Ce zideau ziua, noaptea se darama. Satenii s-au speriat si si-au dat seama ca "pazitorul cimitirului" nu doreste ca aici sa se ridice o geamie. "Pazitorul cimitirului, care exista si acum aici, dar noi nu-l vedem, nu a vrut sa se ridice aceasta geamie. Stia ca va veni ziua de astazi, cu toate cate se imtampla si a vrut ca cimitirul sa fie ferit de toate relele" - ne-a spus Sebatin Memet. Chiar daca geamia din cimitir nu a durat, Baspinar are toate premisele sa existe peste veacuri. Religia este foarte importanta in aceasta comunitate. Cand este anuntata slujba de vineri, batranii satului se aduna la gemaie. Lasa orice treaba ar avea si vin sa se inchine lui Allah. Isi lasa incaltamintea la usa si desculti intra in casa sfanta. Se roaga nestingheriti de nimeni. Prima porunca a lui Allah catre Mohamed a fost "Citeste". Un om care citeste, cunoaste. Cine cunoaste, traieste in curatenie, este un om sanatos. Un om sanatos este de folos societatii.

Tocmai de aceea, gradinita si scoala sunt foarte importante in comunitatea de la Fantana Mare. La gradinita merg zilnic 25 de copii. Curat imbracati, frumosi, zglobii si plini de energie, la fel ca totii copiii de varsta lor. Nici unul dintre ei nu stie romaneste atunci cand vine pentru prima oara la gradinita - nu are de  unde sa stie, pentru ca in nici o familie nu se vorbeste romaneste. Sarcina educatoarei este dificila - ea ii pregateste pe copii pentru marea intalnire cu Romania in care traiesc.
"Ursul doarme si viseaza
Ca papucii lui danseaza,
Ce sa-i dam noi de mancare?
Lapte dulce sau cafea?
Sa prinda pe cineva...”
Asa cantau copiii prinsi intr-o hora atunci cand am ajuns la gradinita. Unii dintre ei nu stiau ce canta, dar se prindeau in jocul celorlalti. Incet, cu rabdare, vor invata si limba romana. Educatoarea Emerla Aitem iubeste copiii si are multa rabdare cu ei. Ne-a spus ca incearca pe cat posibil sa vorbeasca doar in limba romana, dar e greu, in special cu cei mici. La 3 ani, pentru unii copii gradinita este primul loc in care aud vorbindu-se in alta limba decat cea pe  care o cunosc ei. Insa jocurile ii ajuta sa invete. Gradinita si ciclul primar le fac la Fantana Mare. Clasele 5-8 la Independenta, iar liceul la Cobadin, Medgidia sau Constanta. Daca vor avea carte, vor respecta prima porunca a lui Allah si poate vor ajunge oge in Fantana Mare, masteranzi cu bursa de stat in Turcia sau chiar oameni de afaceri.  Insa legendele satului in care au crescut ii vor insoti de-a lungul intregii vieti. Iar cand vor deveni, la randul lor, parinti sau bunici vor povesti urmasilor lor povestea singurului sat din Romania in care traiesc doar musulmani. Si poate vor mai adauga noi povesti despre transformarea satului lor in muzeu in are liber, daca nu-si va mai baga politicul coada.
Apa, care este destinul satenilor din Fantana Mare, este pentru ei si agonie, dar si extaz. Lipsa conditiilor civilizate de trai, care presupun apa curenta in casele lor si sistem de canalizare in sat este factorul determinant al continuarii zbaterii in saracie. Din fericire, naturii nu-i pasa de nici o culoare politica. Ea permite in continuare apei care curge neincetat de sute de ani sa fi izvorul vietii locuitorilor din satul Baspinar. Singurul sat din Romania exclusiv sub semnul lui Allah.

Unde au disparut cei 7 ani de acasa?

Transportul in comun este, fara indoiala, un etalon al gradului de civilizatie la care am ajuns; nu autobuzele in sine, cu toate ca si acestea au rolul lor intr-o analiza a societatii, ci gustul amar cu care ramai dupa o calatorie cu troleibuzul sau autobuzul. Intr-o buna dimineata, saptamana trecuta, m-am dus frumusel in statia de autobuz; batea un vant taios si lumea care astepta ramasese intepenit cu privirea spre stanga, de unde ar fi trebuit sa apara un minunat mijloc de transport in comun. Acesta intarzia si au trecut cam 15 minute pana a venit. Burdusit bine, autobuzul s-a pus in miscare; pe scaune si in picioare o multime de persoane varstnice; doamne bine imbracate si extrem de civilizate se uitau cu grija pe unde pun piciorul si isi cereau scuze daca inghionteau pe cineva. Alte persoane isi ofereau una alteia locul, gest facut aproape instantaneu daca remarcau pe cineva cu cativa ani mai in varsta. Din Tomis Nord si pana la spital o eleva a ramas neclintita pe scaun, fara sa-i pese ca pe langa ea stateau aproape intr-un picior calatori care ar fi putut sa-i fie bunici sau bunice. S-a uitat in permanenta pe geam, intr-o absenta care parca ilustra viata ei intreaga. Nici un muschi nu se clintea pe fata ei. Nici o privire, fie ea si in sila, nu arunca in interiorul autobuzului. Probabil se gandea ca este sub demnitatea ei si visa la ziua in care transportul in comun urma sa devina pentru ea o trista amintire, pe care sa o uite cat mai repede. Si mi-am amintit cum in copilaria mea, atat acasa, cat si la scoala am fost invatata sa ofer locul persoanelor mai in varsta. Cum saream de pe scaun, ca impinsa de un arc, atunci cand urca cineva de varsta parintilor sau bunicilor mei. Gandul mi-a fost intrerupt cu brutalitate de o conversatie pe ton inalt izbucnita in apropierea mea. O pustoiaca ii spunea colegei care o insotea, cu voce suficient de ridicata incat sa fie auzita: "Eu cand voi fi ca babele astea, o sa stau acasa, nu o sa ma plimb cu autobuzul!". O doamna de langa ea, evident iritata de remarca ireverentioasa, i-a spus ca nu este frumos  sa vorbeasca asa, ca oamenii au treaba si nu merg de placere cu autobuzul, pe frigul si inghesuiala asta. Insa pustoaica nu s-a lasat si a continuat galceava; a ajuns chiar pana acolo incat sa-i spuna doamnei ce o apostrofase ca drumul ei trebuie sa fie spre cimitir! Si a repetat cuvantul cimitir pana a coborat. Satisfacuta ca "i-a tinut piept babei!" Cine o fi educat-o pe fata asta? Unde i-or fi fost parintii sau bunicii? Si ce a facut in primii 7 ani ai vietii? Fireste, stilul ei grobian reflecta si educatia precara a celor ce au crescut-o. Pentru ca oricat ai incerca sa-i spui unui copil sa multumeasca atunci cand primeste ceva, daca el  nu aude in casa cuvantul "multumesc" acesta nu-i va intra in vocabular. Pana la urma am compatimit-o pe pustoiaca obraznica; chinul ei in viata de-abia acum incepe! Va fi mai tot timpul artagoasa si nemultumita si se va intreba de ce nu are noroc. Si, mai mult, va avea copii! Pe care (nu) ii va educa dupa chipul si asemanarea sa! Cazul acestei fete nu este singular, din pacate! Si, ma repet: unde au disparut cei 7 ani de acasa? La cresa? La gradinita? La scoala? Ca acasa, in multe familii, nu mai sunt....

luni, 5 martie 2012

Baspinar - Satul lui Allah (III)

Ca a fost sau nu fundul marii pe aceste locuri, este greu de spus. Cert este ca satenii nu pot sapa nici o fantana pentru ca dau de nisip. Au sapat aproape 10 metri in speranta ca vor da de apa, dar au ajuns tot la nisip - iar asta numai in vale, in plan cu soseaua care strabate localitatea. Ceva mai sus, daca sapa dau de piatra! Oricum, satenii vorbesc despre un mare potop. Babai Asan Mamut este unul dintre varstnicii satului. Are casa frumoasa, gospodarie ingrijita si copii cu afaceri la oras. Vorbeste destul de stricat romaneste, dar este amabil cu noi si ne spune ce stie de la bunicii si parintii lui. "A fost o apa mare aici - ati auzit de Potopul lui Noe? Dar de Turnul Babel? Pe aici a fost, iar apoi apele s-au retras spre mare. Pe aici a fost si Dunarea - pe vremea lui Noe, vedeti belciugul acela din canara? Acolo isi ancorau vapoarele cand navigau pe aici" Si Memet Iusein, un localnic pe care l-am intalnit pe strada si s-a dovedit a fi destul de vorbaret ne-a spus ca, din batrani se stie ca la belciugul lui Noe, care este verde tot timpul anului, se ancorau vapoarele care treceau pe aici.
De unde stiau stramosii fantanenilor de marele potop biblic si cum l-au localizat ei aici este greu de spus. Singura explicatie este ca intr-adevar asa s-a intamplat cu mii de ani in urma. Intersant este faptul ca de-abia in anul 1996, 3 cercetatori americani de la Universitatea Columbia au afirmat, in urma unor studii aprofundate, ca in urma cu 7000 de ani, in Marea Neagra a avut loc o o catastrofa soldata cu un mare potop. Conform studiilor cercetatorilor, pe atunci nivelul marii era mai scazut cu 110 metri decat acum. Marea Neagra era un lac intracontinental, separat de pragul Bosfor-Dardanele de apele sarate ale Marii Mediterane. Diferenta de nivel dintre cele doua era de 140 de metri. Din cauze necunoscute, pragul Bosfor-Dardanele a cedat, iar nivelul  marii a inceput sa creasca treptat. Apele au inaintat catre uscat cu 1 km/zi, timp de un an, un an si jumatate, pana au atins nivelul actual. (Daca doriti mai multe detalii vizavi de aceste cercetari, dati cautare pe youtube "Black Sea was a lake" si veti vedea mai multe...) Poate ca apele marii au patruns mai adanc in platoul continental, pana pe la Fantana Mare, iar apoi s-au retras si s-au asezat in actuala matca. La fel de interesant este si faptul ca in Biblie se spune ca marele potop al lui Noe a fost cauzat de ploi care au cazut fara contenire timp de 370 de zile, adica mai bine de un an.....
Privit dintr-un alt unghi, satul Baspinar pare amplasat pe fundul unui mare rau. Privind in  stanga si in dreapta satului  ai strania senzatie ca acesta a fost traversat de un fluviu lat si navalnic, ce si-a croit drum prin stanca spre mare.  Ca in orice comunitate relativ izolata, si aici legendele constituie un simbol al continuitatii; ele au insotit toate generatiile de musulmani care au trait la Fantana Mare de sute de ani incoace.  Foarte multe legende din Antichitate vorbesc despre existenta unui alt curs al Dunarii fata de cel actual. Si toti localnicii din Baspinar stiu din spusele mosilor si stramosilor lor  ca pe aceste meleaguri a curs Dunarea. Poate nu este o poveste nefondata - in antichitate Herodot vorbea de 5 brate ale Dunarii, Ptolemeu de 6, iar Polybiu chiar de 7 brate ale fluviului. Ei vorbeau despre brate navigabile ale Dunarii, de aici si povestile despre pontoanele existente si despre belciugele in care se ancorau navele.
Ca a fost potopul sau a fost un brat al Dunarii, sau si una si alta poate nu vom sti cu certitudine niciodata. Dar legendele fantanenilor vor continua sa fie spuse copiilor si nepotilor si asfel vor fi duse mai departe.

joi, 1 martie 2012

Baspinar - Satul lui Allah (II)

Sebatin Memet - liderul comunitatii musulmane - este o persoana deschisa si, desi destul de tanar, povesteste ca un bunic. Are glasul molcom si vorbele putin taraganate; cunoaste istoria satului Baspinar mai bine decat oricine altcineva. Cat despre legendele care s-au povestit de sute de generatii incoace, el le da farmec si credibilitate. Una dintre cele mai dragi povesti ale lui este cea legata de intemeierea satului. Memet spune ca, in urma cu sute de ani, satul era sus pe deal. Si satenii sufereau destul de mult din cauza lipsei unei surse de apa. "Intr-o zi, taurul unui satean a venit acasa mocirlit din cap pana in picioare, semn ca a dat de un izvor de apa. Asa ca, stapanul lui s-a hotarat sa-l urmareasca. A doua zi s-a luat dupa taur si a ajuns la izvor. Dupa aceea, toti satenii au coborat in vale, sa fie aproape de izvorul acesta" - povesteste Sebatin Memet.
Apa este sensul existentei satului Fantana Mare. Sensul si destinul lui! Un destin legat indisolubil de apa - fie ca vorbim de un firicel de apa indispensabil vietii, fie ca vorbim de ape mai mari, care se pare ca au acoperit candva aceste meleaguri. Istoria satului se impleteste cu cea a fantanii  care curge neincetat de sute de ani.
Aceasta cismea, atestata documentar din anii 1800, este singura sursa de apa de baut din sat. De aici se aprovizioneaza cu apa, atat pentru uzul propriu, cat si pentru gatit si spalat,dar si pentru adaparea animalelor din gospodarie intreaga suflare a satului. Ba mai vin si straini sa ia apa de aici pentru ca este foarte buna si are proprietatile apei plate. Sebatin Memet spune ca sunt multe familii care, saptamanal, bat drumul de la Constanta (70 km) pana aici pentru a se aproviziona cu apa. Tot el spune ca apa a fost testata in laboratoare de specialitate si este foarte curata si buna. In urma cu ceva ani, constient de bogatia ce o reprezinta satul din punct de vedere etnologic, primarul comunei Independenta, de care apartine satul Fantana Mare din punct de vedere administrativ, a demarat un proiect de natura a scoate satul Baspinar din nedreptul anonimat la care a fost condamnat. Incurajat de Ambasada Republicii Turcia la Bucuresti, de Consulatul de la Constanta si de comunitate oamenilor de afaceri turci din tara noastra, care si-au manifestat intentia de a sustine proiectul din punct de vedere financiar, primarul a vrut sa transforme satul intr-un muzeu in aer liber, care sa reprezinte un important punct de atractie turistica. Grupurile de turisti romani si/sau straini ar fi fost duse cu autocarele din Constanta pana la Fantana Mare, unde vizitatorii s-ar fi cazat acasa la localnici; ar fi mancat mancaruri traditionale si ar fi ramas peste noapte in casele traditionale. Singura conditie impusa pentru concretizarea acestui proiect ar fi fost obtinerea de fonduri de la bugetul de stat pentru a se putea face retea de alimentare cu apa si de canalizare. Oamenii din Baspinar nu pot beneficia nici macar de banalele masini de spalat rufe, din lipsa apei curente! Proiectul a ramas in aer, deoarece - in ciuda insistentelor primarului Cristea Gascan - care a facut anticamera la minister mai multe zile in sir, nu s-au alocat fonduri. Sebatin Memet ne spunea ca este convins ca respingerea proiectelor legate de Bapinar are substrat politic.
Pentru sateni, concretizarea acestui proiect ar fi fost o adevarata mana cereasca. Era o solutie pentru rezolvarea probemelor financiare cu care se confrunta. Satenii sunt, in marea lor majoritate, saraci. Traiesc din cresterea animalelor cultivarea pamantului si din pensii. 60% sunt pensionari, iar tinerii, someri. Multi dintre ei au plecat in strainatate, pentru a-si gasi de lucru si a avea un trai decent. Locuitorii din Baspinar sunt mareti in saracia lor - nu cersesc nimanui nimic, nu fura, nu se bat. Aici nu exista infractionalitate. Continua sa traiasca dupa reguli pastrate de sute de ani. Cele mai multe case sunt foarte vechi, construite in stil turcesc arhaic, din chirpic, cu doua camere si bucatarie alaturi, cu cerdac si cu gard facut din piatra. Piatra care aici se gaseste din belsug. Satul  inconjurat de coline calcaroase inalte de 30-40 metri, asa numitele canarale. Din loc in loc se iteste cate o pestera micuta, ca o gura stirba si hada. Pesterile nu sunt adanaci; au doar 2-4 metri in pantecul pietrei. Copiii satului se mai plimba pe aici, departe de ochii vigilenti ai parintilor. Straturile de diferite culori care se observa pe versantii canaralelor vorbesc despre vechimea acestora. Legendele spuse de localnici soptesc lucruri banuite dar niciodata demonstrate. Dupa ei, aici a fost Potopul lui Noe, dar pe aici, intr-o alta perioada, s-a aflat si vechiul curs al Dunarii. Au si o zona de verdeata ilogic crescuta pe peretii canaralei, careia ii spun belciugul lui Noe. Si care este verde tot timpul anului.
Despre aceasta legende si multe altele, in postarile viitoare!