Sebatin Memet - liderul comunitatii musulmane - este o persoana deschisa si, desi destul de tanar, povesteste ca un bunic. Are glasul molcom si vorbele putin taraganate; cunoaste istoria satului Baspinar mai bine decat oricine altcineva. Cat despre legendele care s-au povestit de sute de generatii incoace, el le da farmec si credibilitate. Una dintre cele mai dragi povesti ale lui este cea legata de intemeierea satului. Memet spune ca, in urma cu sute de ani, satul era sus pe deal. Si satenii sufereau destul de mult din cauza lipsei unei surse de apa. "Intr-o zi, taurul unui satean a venit acasa mocirlit din cap pana in picioare, semn ca a dat de un izvor de apa. Asa ca, stapanul lui s-a hotarat sa-l urmareasca. A doua zi s-a luat dupa taur si a ajuns la izvor. Dupa aceea, toti satenii au coborat in vale, sa fie aproape de izvorul acesta" - povesteste Sebatin Memet.
Apa este sensul existentei satului Fantana Mare. Sensul si destinul lui! Un destin legat indisolubil de apa - fie ca vorbim de un firicel de apa indispensabil vietii, fie ca vorbim de ape mai mari, care se pare ca au acoperit candva aceste meleaguri. Istoria satului se impleteste cu cea a fantanii care curge neincetat de sute de ani.
Aceasta cismea, atestata documentar din anii 1800, este singura sursa de apa de baut din sat. De aici se aprovizioneaza cu apa, atat pentru uzul propriu, cat si pentru gatit si spalat,dar si pentru adaparea animalelor din gospodarie intreaga suflare a satului. Ba mai vin si straini sa ia apa de aici pentru ca este foarte buna si are proprietatile apei plate. Sebatin Memet spune ca sunt multe familii care, saptamanal, bat drumul de la Constanta (70 km) pana aici pentru a se aproviziona cu apa. Tot el spune ca apa a fost testata in laboratoare de specialitate si este foarte curata si buna. In urma cu ceva ani, constient de bogatia ce o reprezinta satul din punct de vedere etnologic, primarul comunei Independenta, de care apartine satul Fantana Mare din punct de vedere administrativ, a demarat un proiect de natura a scoate satul Baspinar din nedreptul anonimat la care a fost condamnat. Incurajat de Ambasada Republicii Turcia la Bucuresti, de Consulatul de la Constanta si de comunitate oamenilor de afaceri turci din tara noastra, care si-au manifestat intentia de a sustine proiectul din punct de vedere financiar, primarul a vrut sa transforme satul intr-un muzeu in aer liber, care sa reprezinte un important punct de atractie turistica. Grupurile de turisti romani si/sau straini ar fi fost duse cu autocarele din Constanta pana la Fantana Mare, unde vizitatorii s-ar fi cazat acasa la localnici; ar fi mancat mancaruri traditionale si ar fi ramas peste noapte in casele traditionale. Singura conditie impusa pentru concretizarea acestui proiect ar fi fost obtinerea de fonduri de la bugetul de stat pentru a se putea face retea de alimentare cu apa si de canalizare. Oamenii din Baspinar nu pot beneficia nici macar de banalele masini de spalat rufe, din lipsa apei curente! Proiectul a ramas in aer, deoarece - in ciuda insistentelor primarului Cristea Gascan - care a facut anticamera la minister mai multe zile in sir, nu s-au alocat fonduri. Sebatin Memet ne spunea ca este convins ca respingerea proiectelor legate de Bapinar are substrat politic.
Pentru sateni, concretizarea acestui proiect ar fi fost o adevarata mana cereasca. Era o solutie pentru rezolvarea probemelor financiare cu care se confrunta. Satenii sunt, in marea lor majoritate, saraci. Traiesc din cresterea animalelor cultivarea pamantului si din pensii. 60% sunt pensionari, iar tinerii, someri. Multi dintre ei au plecat in strainatate, pentru a-si gasi de lucru si a avea un trai decent. Locuitorii din Baspinar sunt mareti in saracia lor - nu cersesc nimanui nimic, nu fura, nu se bat. Aici nu exista infractionalitate. Continua sa traiasca dupa reguli pastrate de sute de ani. Cele mai multe case sunt foarte vechi, construite in stil turcesc arhaic, din chirpic, cu doua camere si bucatarie alaturi, cu cerdac si cu gard facut din piatra. Piatra care aici se gaseste din belsug. Satul inconjurat de coline calcaroase inalte de 30-40 metri, asa numitele canarale. Din loc in loc se iteste cate o pestera micuta, ca o gura stirba si hada. Pesterile nu sunt adanaci; au doar 2-4 metri in pantecul pietrei. Copiii satului se mai plimba pe aici, departe de ochii vigilenti ai parintilor. Straturile de diferite culori care se observa pe versantii canaralelor vorbesc despre vechimea acestora. Legendele spuse de localnici soptesc lucruri banuite dar niciodata demonstrate. Dupa ei, aici a fost Potopul lui Noe, dar pe aici, intr-o alta perioada, s-a aflat si vechiul curs al Dunarii. Au si o zona de verdeata ilogic crescuta pe peretii canaralei, careia ii spun belciugul lui Noe. Si care este verde tot timpul anului.
Despre aceasta legende si multe altele, in postarile viitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu