Laura Stoica, un actor mult prea grabit

Am scris aceste randuri anul trecut, in 2011; dar nimic din ceea ce simt pentru Laura Stoica nu s-a schimbat, asa ca repostez aceste randuri. Stiu ca multi si-o amintesc pe Laura Stoica pe scena, asa cum i-a placut toata viata sa fie, in lumina reflectoarelor. Si-o amintesc cantand "Un actor grabit" - piesa care a propulsat-o sus-sus de tot. Multi - muzicieni sau profani - au catalogat-o drept prima si cea mai buna rock-erita din Romania. Si este adevarat; cand aparea Laura pe scena prindea viata totul - era o explozie de energie, deborda de fericire, imprima ritm vietii celor care o ascultau. I-a placut sa fie non-conformista, sa isi traiasca viata dupa propriile ei reguli facute conform stilului ei inconfundabil de viata.
Eu mi-o amintesc altfel - o tanara de 27 de ani, modesta, sportiva, relaxata, spontana. Era in anul 1994 si Laura deja cunoscuse celebritatea - era iubita de fani si apreciata de toata lumea. (Desi erau si unii ingusti la minte care spuneau ca este muuuult prea nonconformista - Laura purta pantaloni de piele, purta fuste foarte scurte, purta parul valvoi, era un spirit liber care parea ca nu poate fi daramat vreodata; sau ucis!). Avea concerte peste tot pe litoral, si era cazata la Costinesti. Intr-o dupa amiaza de iulie am ajuns la ea, cu intentia de a face un interviu. Am gasit-o langa hotelul unde locuia - avea o bancuta de lemn pe care trona un lighenus plin cu rufe, iar clabucii de detergent acopereau sosetele si tricourile pe care le spala. Mainile ei erau pline de clabuci si se udase toata pe blugii scurti si pe tricou. Cand i-am spus cine sunt si ce vreau de la ea si-a sters mana pe pantaloni si mi-a intins-o apoi. A zambit tot timpul cat am stat cu ea de vorba - si am stat vreo cinci ore! Cand am plecat de la ea se insera, iar ea se grabea sa isi faca un dus, sa se machieze, sa se imbrace si sa plece la concert. Avea spectacol la un club cu pretentii din Jupiter.
Pe vremea aceea era casatorita cu Florin Ionescu - o familie de muzicieni: ea era solista, el tobosar. Cantau impreuna si o faceau foarte-foarte bine - putini stiu ca Laura a fost prima solista din tara care si-a facut un band. Laura Stoica Band!
Interviul pe care l-am facut a fost complex - mi-a spus totul despre primele acorduri muzicale care i-au infrumusetat viata si i-au scris destinul, despre cursurile de muzica pe care le-a facut la Targoviste, despre lansarea ei in muzica, despre cum a participat la toate concursurile muzicale care s-a desfasurat in intervalul 1987-1990. In '90 cucerea juriul Festivalului de la Mamaia, iar dupa numai un an primea premiul pentru cea mai buna solista pop-rock. Mi-a povestit despre relatia ei cu Florin Ionescu - o relatie frumoasa si care parea indestructibila. Cand au divortat mi s-a parut neverosimil!
Apoi am jucat biliard, insa interviul nu se terminase. Tot timpul pe care l-am petrecut impreuna Laura a vorbit despre ea, despre ei, despre muzica ei, despre muzica lor, despre viata!
A fost prima si ultima oara cand am stat atat de mult de vorba cu ea si cand s-a lasat descoperita si cunoscuta de mine. Ulterior ne-am mai intalnit cu diverse ocazii, dar nu am schimbat mai mult de doua-trei cuvinte.
Imi era draga, imi placea nonconformismul ei, imi placea muzica ei, imi placea ea, asa cum era. Ii ascultam cu drag piesele si, din cand in cand, o mai fac si acum.
Si  in 2006, cand m-am trezit dimineata am aflat la stiri ca in acea noapte de 9 martie Laura avusese un accident de masina in care si-au pierdut viata ea, copilul ei nenascut si logodnicul ei.
Am plans si toata ziua am fost trista - trista pentru ca mi s-a parut atat de nedreapta viata asta! Era fericita, asa cum numai maternitatea si dragostea iubitului tau te pot face - era o femeie implinita din toate punctele de vedere. Dar soarta ei a fost alta!
Am simtit nevoia sa scriu despre Laura Stoica astazi, cand se implinesc sase ani de la trecerea ei in nefiinta, pentru a-i aduce un omagiu, pentru a le aminti celor ce au iubit-o sa ii acorde un gand pios si sa isi spuna, asa cum o fac eu in scris: Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Ascultati-i muzica si incercati sa aflati cat de multe sentimente ne-a daruit Laura! Si amintiti-va ca, prin ceea ce ne-a lasat, Laura traieste cate putin in fiecare dintre noi!