Politica lu' copy-paste

Ridicolul situatiei de ieri si de astazi, in care presedintele Basescu cere garantii ca senatorul Puiu Hasotti nu a plagiat mi-a adus aminte de o serie de politicieni de ieri si de azi, carora le place foarte mult titulatura de doctorand sau cea de doctor. Cunosc multi oameni care isi fac veacul prin politica (ceea ce nu inseamna ca au devenit oameni politici, ci un soi de picioru' broastei) si care au considerat ca nu le sade bine numai cu o diploma de absolvent de liceu, daca o aveau si pe aia! (Si nu doar eu ii cunosc pe acesti oameni, ci foarte multa lume, in special jurnalistii). Motiv pentru care s-au inscris la diverse facultati particulare, inutil sa dau nume, deoarece sunt de notorietate, pentru a urma cursurile unei facultati. Pe la scoala n-au dat ei, cursuri nu au luat, de invatat nu au invatat, dar dupa o perioada au devenit licentiati. Fara a se prinde ceva de ei! Dar romanul, in intelepciunea lui, a spus-o foarte clar: prostu' daca nu-i fudul, parca nu e prost destul! Asa si cu acesti politicieni care s-au facut pe la 40 sau chiar 50 de ani avocati sau ingineri sau experti in relatii internationale! Suna bine pe diploma si da bine la CV. Ce daca nu stiu nici macar un articol de lege sau o teorema. Sunt licentiati! Unii, mai avizi de titluri si mai frustrati ca banii si functia nu ii fac mai titrati, au considerat ca trebuie sa-si dea si doctoratul. Si am avut neplacuta surpriza sa ii intalnesc peste niste ani (timp in care au devenit doctori in diferite specializari, nu medicale, fireste!), in functii inalte, pe la capitala, ca secretari de stat. Studiile (!?) ii recomandau pentru aceste pozitii. Si daca le vedeam CV-ul, aproape ca ma impresiona ce de titluri au, ce de studii de specialitate, ce de lucrari publicate in reviste de specialitate! Oare acesti agramati frustrati cum si-au facut lucrarile de diploma si, mai apoi, pe cele de doctorat? Nu cumva urmand politica lui copy-paste? Dar oare si-au facut ei lucrarile sau le-au fost facute de alte persoane, care s-au vandut pentru niste arginti? Mi-am adus aminte de o poveste, foarte reala, de altfel, de pe vremea cand Elena Ceausescu incerca sa isi dea doctoratul intr-ale chimiei organice. Asa avea ea chef, sa fie academician profesor doctor inginer si mai stiu eu ce! Tot din cauza frustrarii! Nu era normal ca ea, la pozitia ei, sa nu aiba toate titlurile academice! Iar in acele vremuri, desi era perioada comunista in floare si Elena Ceausescu era cine era, mai multi rectori si decani din tara au refuzat sa ii acorde titlul mult-visat. S-au opus unei astfel de gogomanii, cu riscul de a-si pierde functiile! Cu chiu cu vai a reusit sa isi dea doctoratul (de fapt, sa il ia!). Dupa acel episod, nu mi-as fi imaginat ca, in viitor, aceste practici vor deveni atat de la ordinea zilei. Ca politica lui copy-paste va deveni o politica la nivel inalt.
Dar ca sa revin la Puiu Hasotti; il cunosc de vreo 20 de ani si nu face parte din clasa la care tocmai m-am referit. Hasotti este un om titrat, o persoana care si-a desavarsit studiile atunci cand acestea chiar insemnau ceva. Cu Hasotti am discutat despre istorie, despre literatura, despre politica dar si cate ceva despre drept. Nu este genul de om care sa accepte politica lui copy-paste. Si apoi, Hasotti si-a luat doctoratul in 1995, cu un an inainte de a deveni parlamentar de Constanta. Cei care sunt adeptii politicii copy-paste, devin mai intai parlamentari (sau secretari de stat, ori ministri) si apoi considera ca este sub demnitatea lor sa nu fie doctori!
Si, mai am ceva de spus despre Hasotti: nu este traseist politic! Este din '90 liberal si a ramas liberal si atunci cand partidul a fost in opozitie. Nu ca altii, nu dau nume, ca sunt prea multi! Mult prea multi!