joi, 5 septembrie 2013

Pro-eutanasierea miilor de caini vagabonzi

Nu stiu daca opinia unui om obisnuit conteaza cat de cat, dar in privinta cainilor chiar am o problema: de cateva zile am oaspete un catel, al matusii mele. Ma ocup de el, il plimb cate o ora in fiecare dimineata, sunt atenta la nevoile sale, iar joaca face parte din cresterea lui. Este un catel mic, de apartament. Cat despre un caine mai mare, fie el si de rasa, cred ca trebuie sa stea in curte, afara. Cine are curte, sa-si cumpere caine, iar cine nu are sa spere ca intr-o buna zi va fi suficient de bogat incat sa-si permita o casa, pentru a-si putea permite sa fie posesor de catel.
Vorbeam inca de la inceput despre problema pe care o am cu cainii; da, am o problema. Si incep prin a va povesti ca, in urma cu niste ani, eram cu mai multi prieteni la munte, la vila unor cunostinte. Era Revelionul, iar noi petreceam. In seara de 30 decembrie, pe la vreo 11 noaptea, stateam cu totii la masa; cred ca apucasem sa beau un pahar de vin, dar atat. Pe langa noi se plimba cainele gazdelor, un lup superb si cuminte. Asa il vazusem eu pe parcursul celor aproape doua zile pe care le petrecusem in acel minunat cadru. In acea seara, insa, nu stiu ce s-a petrecut cu el; nimeni nu stie, cu toate ca am cautat cu totii explicatii. Cum spuneam, cainele se plimba pe sub masa, printre musafiri. Cred ca eram vreo 10 persoane. Obisnuita sa iubesc cainii, in special pe cei cu stapan, m-am jucat cu acel animalut; l-am mangaiat pe cap, in trecerea lui pe langa noi. Ce i-a venit inca tot nu stiu, cert este ca, intr-o fractiune de secunda m-a apucat de degetul mic, pe care aproape mi l-a rupt. Am reactionat cat se poate de firesc; ne-am imbracat de strada si am plecat cu masina spre cel mai apropiat spital, din Toplita. Nu mai spun ca am stat aproape o luna de zile cu pansament; nu mai spun ca, fiind degetul de la mana dreapta nu am putut sa lucrez aproape nimic, cel putin nu sa spal vase. Nu mai spun ca medicul de garda  din acea noapte era medic ginecolog, iar a doua zi, tot spitalul imi stia povestea. In fine, nu asta era scopul scrierii mele din aceasta dimineata; motivul era cu totul altul, si anume cainii vagabonzi din intreaba tara si intrebarea: ce vom face cu ei.
Se prefigureaza ideea eutanasierii acestor caini; sunt 100% de acord cu acest lucru - sunt gata sa primesc cate injuraturi vor veni, sunt gata sa primesc palme si pumni, imaginari, fireste. Asta este opinia unui om care s-a plimbat destul de mult in afara granitelor tarii, atat in Europa, cat si in Statele Unite. Vreau sa fiiu bine inteleasa: nu am vazut NICI UN CAINE MAIDANEZ in nici o tara a lumii (exceptand Bulgaria, in inima capitalei, la periferie era plin de caini fara stapan), o tara civilizata vreau sa spun. Cel mai mult am fost impresionata de Suedia, tara in care nu exista caini vagabonzi. Este dificil sa reusesti sa devii posesor de caine, caine de rasa vreau sa spun. Prietenii mei si-au luat un caine din Romania, un exemplar absolut superb. Era pui, iar ei au trebuit sa-l tine ceva vreme intr-un asa zis lagar. Autoritatile au fost nevoite sa faca acest lucru pentru a se convinge ca acel animalut era perfect sanatos, ca nu avea vreo boala. Acum este caine la casa lui, dar pana a deveni animal de companie suedez, a trebuit sa treaca testele impuse de stat.
Cati caini sunt oare in Constanta? M-am intrebat de fiecare data cand pe strada vad zilnic caini. Ce-i drept unii sunt maidanezi apropiati unor familii care locuiesc in zona. Chiar in aceasta dimineata am vazut unul, cu zgarda la gat, dar care era maidanez. Un vecin mi-a spus ca este cainele unor vecini de la scara D; este un caine care traieste pe langa bloc, dar de care se ingrijeste cineva. Dar in rest, cati caini maidanezi sunt pe strada; cati oameni au fost muscati si cine isi poate asuma aceasta stare de fapt? Stiu ca se pot gasi raspunsuri la aceste intrebari, dar nu conteaza niste date sterpe.
Va amintiti ca, si la Constanta a fost omorata o fetita muscata de caini? Din pacate, uitam foarte repede anumite lucruri care nu ne vizeaza direct, anumite situatii in care nu suntem eroii principali.
V-ati gandit ca va poate musca un caine, pe d-voastra, pe fratele sau sora d-voastra, pe copilul sau pe prietenul d-voastra? Atunci cum ati reactiona? Cum ati reactiona in cazul in care ati fi ranit doar; nu vorbesc despre moarte, pentru ca foarte putini isi pot imagina ce devastator este acest lucru.
Daca vrem sa fim niste persoane inteligente, putem lua masuri de referinta. Iar disparitia de pe strazi a cainilro vagabonzi mi se pare esentiala. Sa fie dusi la adaposturi, sa fie selectionati in functie de starea lor de sanatate. Cei apti, sa stea in adapost atata vreme cat se poate (uitati-va la filmele americane si convingeti-va ca nu suntem niste animale. Sunt si altii, mult mai civilizati decat noi, care au legi stricte si care se respecta!), iar cei bolnavi, sa fie eutanasiati. Este chiar atat de greu sa devenim civilizati si sa realizam ca traim in niste localitati mai mici sau mai mari, in care depindem unii de altii?

10 comentarii:

  1. Lipsa de resposabilitate , curaj ; nu comenteaza lasii. NU exista alta solutie sa salvam copiii si oamenii.

    RăspundețiȘtergere
  2. mutumesc, d-le Neagoe! Mi-este dor de d-voastra si tare mult mi-ar placea sa ne revedem intr-o buna zi. Aveti vreo idee?

    RăspundețiȘtergere
  3. nu sunt de acord cu eutanasierea lor. sunt de acord cu strangerea lor de pe strazi sau orice alta solutie. insa eutanasierea lor nu este o solutie. legat de cainii bolnavi da, sunt de acord. dar in rest ceilalti cu ce au gresit?

    RăspundețiȘtergere
  4. oana, nu cainii au gresit, ci oamenii. din pacate, insa au ajuns sa fie zeci de mii de caini, iar noi avem de luat unele decizii in favoarea lor. pentru viitorul lor; nu mi se pare normal sa existe caini PE STRADA! in strainatate nu sunt, iar daca apare vreunul, exista legi! la noi, nimic!

    RăspundețiȘtergere
  5. Uca, anul trecut o fetita doar putin mai marisoara decat Ionut a murit cazand in latrina scolii si atunci n-am vazut nici primari inlacrimati, nici directori de scoala cerandu-si iertare si nici haite de parinti inarmati cu mistrii si bidinele, hotarati sa refaca si sa aduca la standarde normale grupurile sanitare din scoli. Cu cele 6 milioane cat vrea Oprescu sa cheltuie pe referendum, oare cate scoli ar capata WC-uri cat de cat oneste? Sunt banii bucurestenilor, zic ei, dar sigur sunt si prin Bucuresti scoli care nu-s tocmai cum ar trebui..E usor sa strigi "Eutanasiati-i!" Cuvantul suna oarecum septic, dar cine ar face operatiunea? Teoretic medicii veterinari, dar deontologia profesionala ii impiedica sa omoare animale sanatoase, ei cei ce ar treebui sa le vindece si in clasicul stil romanesc teama mi-i ca injectia de anestezie urmata de cea letala ar fi inlocuite cu sticla pisata in mancare, otrava sau o bataie buna cu un par, ca-i mai ieftin-si prestatorii ar ajunge sa faca jobul cu bucurie, ca aduce senzatii tari. Asa cum cu 6 milioane bani publici nu s-ar putea reface prea multe buzi in scoli, ca s-ar cumpara placi de faianta la pretul marmurei de Carrara si vase de wc la echivalentul greutatii lor in aur.

    RăspundețiȘtergere
  6. Iulia, stiu ca ai dreptate; insa nu cred ca este neaparat necesar sa se organizeze un referendum. Legea s-a votat deja si cred ca stii ce continut are... sa ne auzim cu bine!
    Oana, te pup si pe tine!

    RăspundețiȘtergere
  7. Am sa-mi permit sa comentez aici.Eu am avut si recunosc,inca de cand eram mic copil o frica ingrozitoare de caini.Si acu mai am inca vise cu canii care ma apuca de picior.Dar asa cum se intampla de obicei,contrariile se atrag,sotiei mele si copilului meu le-au placut f mult cainii.Cand locuiam in apartament copilul mi-a adus un maidanez,nu l-am putut tine si l-am dus la curte la bunici,mai tarziu ne-am mutat la casa si eram de acord sa cumparam un caine de rasa,dar a venit un maidanez,ne-am atasat de el si nu l-am mai lasat sa plece.Iubeam(pt ca a murit) toti acel catel, facea parte din familie, avea parte de tratament,plimbari si toate necesare.Si el era fericit si simteam asta.
    Eutanasierea,da sunt perfect de acord,nu pentru frica mea de caini,pt faptul ca ei se inmultesc,nu sunt tratati,devin sursa de infectie si mai rau, au reactii necontrolabile.
    Da, sunt vinovate autoritatile care rezolvasera problema cainilor vagabonzi in stil clasic romanesc.Au aruncat bani(e drept nu prea multi) catre ONG-uri, dar nu au verificat ce au facut acestea.Sau nici nu aveau interesul sa o faca.Acu s-a ajuns ca aproape in orice oras sa intalnesti in plimbari cate o haita de 10 cani mari si bine hraniti,care pot avea reactii foarte urate.
    Si atunci ce sa mai asteptam?Imi asum cele scrise, chiar daca pt multi voi fi catalogat utat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi se pare hilar (si, in acelasi timp, incurajator) ca unii din cei care contesta masura eutanasierii sunt, totusi, de acord ca locul cainilor nu este pe strada. OK, deci ii adunam din spatiul public. Si, mai departe? Daca nu sunt adoptati si nici nu ii putem hrani, ii ingramadim intr-un spatiu insuficient si ii lasam sa moara de foame? E mai bine asa? Este mai uman?
    Chiar daca este de domeniul evidentei ca nu ai cum sa cazezi si sa intretii toti cainii comunitari, adversarii eutanasiei ridica din umeri, infantil: "nu stiu, orice, numai asta nu!"
    Poate ca acum, dupa ce a trecut si ceasul al doisprezecelea si un copil mic a avut parte de o moarte ingrozitoare, ar fi cazul sa ne trezim si sa fim ceva mai responsabili. Nu zice nimeni sa nu extindem la maximum variantele posibile pana la eutanasiere - adoptii nationale si internationale, donatii catre ONG-uri pentru cazarea si intretinerea cainilor - dar dincolo de acestea trebuie sa ne asumam (cu tot regretul si cu toata durerea aferente) si solutia eutanasierii. Pentru ca trebuie sa alegem intre siguranta noastra si a copiilor nostri si viata unor animale. Si cred ca orice mama ( spun asa pentru ca am vazut comentariile unor doamne mai sus) intreaga la minte ar face o singura alegere.

    RăspundețiȘtergere
  9. DL, Gabriel Varga, va multumesc pentru opiniile pertinente - stiu ca multa lume are alte pareri, dar pentru asta trebuie sa existe si solutii. Iar alte solutii nu exista, deocamdata. Sunt mult prea multi caini pentru alte solutii - stiu ca tarile europene reprezinta raiul pe pamant si din acest punct de vedere - DAR ACOLO NU SUNT CAINI MAIDANEZI!

    RăspundețiȘtergere