Puneti lantul de gat maidanezilor

Nu sariti sa ma sfasiati! Sunt un iubitor al animalelor - al cainilor, in special. Am o relatie minunata cu tot cainii "educati", nu cu cei care sunt pe strada. Nu am nimic nici impotriva acestora, desi imi tremura picioarele ori de cate ori trec pe langa vreo haita sau pe langa vreun catel mai fioros.  Dar sunt de principiu ca trebuie gasita o solutie acceptabila din toate punctele de vedere.
De cand mai stiu pe lume, de la primele mele amintiri, in  curtea casei am avut cel putin un caine - daca nu doi sau chiar trei. Chiar si acum, dupa atatia ani, parintii mei au doi caini in curte = dar ii tin LEGATI in lant. Nu stiu daca asa e cel mai normal sa se intample lucrurile, insa pentru a-i proteja pe cei care ne calca pragul asa au considerat ei de cuviinta ca este normal. La fel procedeaza si vecinii lor si aproape toti cei pe care ii cunosc eu si au caine in curte sau in casa.
Problema cainilor aflati pe strada este una teribila - de ambele parti; si pentru ei, si pentru trecatori. Eu am nesansa de a avea o experienta neplacuta, de a fi fost muscata de un  caine. Dar am incercat si incerc in continuare sa nu ma raportez la experienta mea atunci cand emit judecati de valoare. Nu as vrea sa fie omorati cainii fara stapan, dar as vrea ca cineva sa isi asume totusi - in special cei care tuna si fulgera impotriva ideii de eutanasiere a cainilor maidanezi - responsabilitate lor. De acasa pana la piata merg pe o alee plina de caini - toti apartin cuiva, intr-un fel, sunt hraniti de locatarii blocurilor din jur. Cainii ii considera pe acestia drept stapanii lor si ii protejeaza; sa te fereasca Dumnezeu sa treci prin zona cand unul dintre aceesti asa-zisi stapani ies din scara blocului,. Cainii din zona sunt in stare sa te rupa daca oamenii care ii cunosc nu ii tempereaza. Dar acest comportament nu este unul normal. Firesc are fi ca oamenii care traiesc la bloc si hranesc o haita de caini sa faca - in fata blocului, pe spatiul verde sau unde considera ei de cuviinta, niste custi pentru caini si sa ii tina acolo, departe de trecatori. Sa ii tina in lant,  sa ii hraneasca si sa ii plimbe in lesa pana nu mai pot ei. Langa mine locuieste o doamna care a infiat mai multi caini maidanezi si  i-a luat in casa. Ii plimba zilnic si ii protejeaza. Bravo ei, respect si stima.  Insa cei care tipa in gura mare ca nu sunt de acord cu eutanasierea cainilor maidanezi si nu fac nimic in sensul adoptarii acestora ar trebui sa nu aiba dreptul la opinie.
Dupa ce m-am mutat in zona in  care locuiesc am incercat sa fac demersuri la Primarie pentru a fi adunati si dusi a adapost cainii maidanezi. Pe atunci nu se punea problema eutanasierii, ci doar cea a sterilizarii lor - chiar si atunci, angajatii Primariei erau intampinati cu huiduieli - lipseau doar pietrele aruncate in ei. Si dupa mai multe incercari esuate, oamenii au refuzat sa mai vina in zona, spunand ca nu se pot bate cu locatarii. Corect, foarte corect! Insa o solutie trebuie gasita - cum este, de pilda, in strainatate. Cainii fara stapan sunt luati la adapost, iar dupa o perioada in care nu sunt revendicati de vreun stapan (perioada cuprinsa intre cateva saptamani si cateva luni) sunt eutanasiati. Costa, intr-adevar, dar daca nu se ia o masura drastica si fara echivoc vom ajunge sa regretam amarnic - va fi prea tarziu.
In curand va trebui sa ne exprimam opinia vizavi de soarta maidanezilor. Parca vad ca numarul celor care se va opune euanasierii cainilor va fi mult mai mare decat al celor care sunt pro-eutanasiere. Si infinit mai mare fata de numarul celor care vin cu o solutie viabila. Astept cu interes momentul in care constantenii vor fi pusi in fata luarii unei decizii. Ce va prima oare?