Am scris aceste randuri in 2011; dar nimic din ceea ce simt pentru Laura Stoica nu s-a schimbat, asa ca repostez aceste randuri. De asemenea, voi publica si interviul pe care l-am realizat cu ea in anul 1994.
Stiu ca multi si-o amintesc pe Laura Stoica pe scena, asa cum i-a placut toata viata sa fie, in lumina reflectoarelor. Si-o amintesc cantand "Un actor grabit" - piesa care a propulsat-o sus-sus de tot. Multi - muzicieni sau profani - au catalogat-o drept prima si cea mai buna rock-erita din Romania. Si este adevarat; cand aparea Laura pe scena prindea viata totul - era o explozie de energie, deborda de fericire, imprima ritm vietii celor care o ascultau. I-a placut sa fie non-conformista, sa isi traiasca viata dupa propriile ei reguli facute conform stilului ei inconfundabil de viata.
Eu mi-o amintesc altfel - o tanara de 27 de ani, modesta, sportiva, relaxata, spontana. Era in anul 1994 si Laura deja cunoscuse celebritatea - era iubita de fani si apreciata de toata lumea. (Desi erau si unii ingusti la minte care spuneau ca este muuuult prea nonconformista - Laura purta pantaloni de piele, purta fuste foarte scurte, purta parul valvoi, era un spirit liber care parea ca nu poate fi daramat vreodata; sau ucis!). Avea concerte peste tot pe litoral, si era cazata la Costinesti. Intr-o dupa amiaza de iulie am ajuns la ea, cu intentia de a face un interviu. Am gasit-o langa hotelul unde locuia - avea o bancuta de lemn pe care trona un lighenus plin cu rufe, iar clabucii de detergent acopereau sosetele si tricourile pe care le spala. Mainile ei erau pline de clabuci si se udase toata pe blugii scurti si pe tricou. Cand i-am spus cine sunt si ce vreau de la ea si-a sters mana pe pantaloni si mi-a intins-o apoi. A zambit tot timpul cat am stat cu ea de vorba - si am stat vreo cinci ore! Cand am plecat de la ea se insera, iar ea se grabea sa isi faca un dus, sa se machieze, sa se imbrace si sa plece la concert. Avea spectacol la un club cu pretentii din Jupiter.
Pe vremea aceea era casatorita cu Florin Ionescu - o familie de muzicieni: ea era solista, el tobosar. Cantau impreuna si o faceau foarte-foarte bine - putini stiu ca Laura a fost prima solista din tara care si-a facut un band. Laura Stoica Band!
Interviul pe care l-am facut a fost complex - mi-a spus totul despre primele acorduri muzicale care i-au infrumusetat viata si i-au scris destinul, despre cursurile de muzica pe care le-a facut la Targoviste, despre lansarea ei in muzica, despre cum a participat la toate concursurile muzicale care s-a desfasurat in intervalul 1987-1990. In '90 cucerea juriul Festivalului de la Mamaia, iar dupa numai un an primea premiul pentru cea mai buna solista pop-rock. Mi-a povestit despre relatia ei cu Florin Ionescu - o relatie frumoasa si care parea indestructibila. Cand au divortat mi s-a parut neverosimil!
Apoi am jucat biliard, insa interviul nu se terminase. Tot timpul pe care l-am petrecut impreuna Laura a vorbit despre ea, despre ei, despre muzica ei, despre muzica lor, despre viata!
A fost prima si ultima oara cand am stat atat de mult de vorba cu ea si cand s-a lasat descoperita si cunoscuta de mine. Ulterior ne-am mai intalnit cu diverse ocazii, dar nu am schimbat mai mult de doua-trei cuvinte.
Imi era draga, imi placea nonconformismul ei, imi placea muzica ei, imi placea ea, asa cum era. Ii ascultam cu drag piesele si, din cand in cand, o mai fac si acum.
Si in 2006, cand m-am trezit dimineata am aflat la stiri ca in acea noapte de 9 martie Laura avusese un accident de masina in care si-au pierdut viata ea, copilul ei nenascut si logodnicul ei.
Am plans si toata ziua am fost trista - trista pentru ca mi s-a parut atat de nedreapta viata asta! Era fericita, asa cum numai maternitatea si dragostea iubitului tau te pot face - era o femeie implinita din toate punctele de vedere. Dar soarta ei a fost alta!
Am simtit nevoia sa scriu despre Laura Stoica astazi, cand se implinesc noua ani de la trecerea ei in nefiinta, pentru a-i aduce un omagiu, pentru a le aminti celor ce au iubit-o sa ii acorde un gand pios si sa isi spuna, asa cum o fac eu in scris: Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Ascultati-i muzica si incercati sa aflati cat de multe sentimente ne-a daruit Laura! Si amintiti-va ca, prin ceea ce ne-a lasat, Laura traieste cate putin in fiecare dintre noi!
Iata interviul pe care l-am facut cu Laura Stoica si cu Florin Ionescu, pe vremea cand erau sotie si sot, in anul 1994!
Imediat dupa inchiderea Festivalului de la Mamaia, unde a sustinut un recital si a lansat discul "Focul", originala si mult-gustata solista de muzica rock Laura Stoica a devenit una din incontestabilele vedete care evolueaza seara de seara, in programul de night-club al barului Paradis din Jupiter. Tot timpul sufletista in muzica, cu o energie debordanta si plina de farmec, ea isi fascineaza pur si simplu auditoriul. Avanadu-l mereu in preajma pe sotul ei, Florin Ionescu, tobosarul formatiei Directia 5, Laura Stoica, cea exuberanta pe scena, este calda, simpla si modesta in viata de zi cu zi.
Rep.: Cum e Laura Stoica in afara scenei?
Laura stoica: Mi se pare ca sunt un om normal. Nu am prea multe lucruri iesite din comun. Chiar incerc sa fiu cat mai normala.
Rep.: Si ce presupune acest lucru?
Laura Stoica: Tot ce mi se pare mie normal sa faca parte din viata mea personala, cititul, gospodaria, mersul la cumparaturi, la piata. De cele mai multe ori, toate aceste lucruri le fac impreuna cu Florin. La un moment-dat simtim amandoi aceeasi nevoie, de a fi in viata de toate zilele cat mai normali.
Rep.: Si reusiti?
Laura Stioca: Nu mereu, pentru ca timpul nu ne-o permite prea des. Atunci cand se poate, le facem impreuna.
Rep.: De cat timp sunteti impreuna?
Laura Stoica:De trei ani suntem logoditi, de doi suntem casatoriti si de trei ani si jumatate traim impreuna, zi si noapte.
Rep.: Si numai impreuna?
Laura Stoica: Ne-am dori foarte mult ca familiile noastre sa fie mai aproape. Sau, cel putin, mamele noastre. Am dori sa-i vedem mai des, dar viata noastra, fiind atat de tumultoasa, nu ne permite.
Rep.: Un copil ar rezolva, probabil, aceasta problema, pentru ca ambele mame devenite bunici s-ar grabi sa ajunga cat mai des la Bucuresti.
Laura Stoica: Da, insa vom fi frustrati, pentru ca ele ne vor acapara copilul si noi vom ramane cu ochii in soare. Nu stiu, o sa vedem. (catre Florin) Tu ce zici, vrei un copil ?
Florin Ionescu: Ma abtin!
Laura Stoica: Stiu ca-si doreste foarte mult un copil, iar eu sunt si mai turbata ca el.
Rep.: Asta inseamna ca peste un an vom putea consemna nasterea primului copil al familiei Laura Stoica-Florin Ionescu?
Laura Stoica: Nu se stie. Depinde foarte mult de meseria noastra. Sunt momente in care trebuie sa mergi foarte tare si nu poti sa faci nici o pauza.
Rep.: Debutul tau a fost in timpul Festivalului de la Mamaia, in anul 1990.
Laura Stoica: Cu toate ca am debutat la un festival de muzica usoara, eu nu consider ca am debutat cu muzica usoara. A fost un debut al Laurei Stoica. Muzica pe care o fac consider ca este a mea si nu face parte din muzica usoara romanesca, care este cu totul altceva. Eu de la inceput consider ca am avut personalitate.
Rep.: Intalnirea cu Florin Ionescu a marcat o schimbare in cariera muzicala?
Laura Stoica: In primul rand, s-a schimbat ceva in mine. Am cautat un echilibru pe care inainte nu il aveam. Asta datorita personalitatii lui, care mi-a palcut foarte mult, m-a atras. Si pentru ca el venea de la Rosu si Negru, pentru ca era deja intrat in lumea muzicii rock, bineinteles ca m-a influentat si mi-a dat curaj. Rock-ul mi s-a parut intotdeauna ca este stilul care cucereste cel mai usor publicul. Eu cochetam deja cu rock-ul si poate ca drumul meu ar fi fost acelasi, dar cu mai putine sanse de reusita. deci, datorita lui Florin am pus piciorul in prag mai bine. Adica mi-am gasit omul potrivit pe care sa-l am langa mine si-n acelasi timp, un sprijin in profesie. Este un lucru extraordinar sa ai un om cu care sa-ti imparti viata, dar si meseria intr-un mod in care sa-ti satisfaci dorintele.
Rep.: Pentru a inlatura confuzia care exista intre grupul Laura stoica Band si formatia Directia 5...
Laura Stoica: Lumea intelege gresit. In grupul Laura Stoica Band exista un singur membru din Directia 5.
Florin Ionescu: Actualmente fac parte din Directia 5, iar in timpul pe care il am separat lucrez, in primul si-n primul rand, cu Laura. Apoi mai am unele colaborari pentru discuri. Sper sa raman aici, la Directia 5.
Rep.: Cine va compune?
Laura Stoica: Noi compunem. Nu luam nimic de-a gata. Trebuie sa ne stoarcem creierii.
Rep.: Inclusiv textele?
Laura Stoica: Pentru discul Focul au compus mai multi: membrii grupului Laura stoica Band, Jeff Harisson, Bogdan Cristinoiu, Razvan Mirica, impreuna cu care eu am facut muzica pentru Focul, Florin IOnescu, Eugen Mihailescu, Mugurel Vrabete, Vladi Cnejevici. Textele, in majoritatea lor, au fost semnate de Mugurel Vrabete, de Eugen Mihailescu. Deci multi lucratori pentru discul asta, de cand erau piesele in forma de embrion.
Florin Ionescu: Apropo de compozitii, as dori sa facem o completare: pentru Laura putem accepta compozitii de la foarte multi compozitori, cu singura dorinta a noastra de a orchestra noi piesele, pentru ca numai asa putem pastra stilul Laurei. Asta nu este un cerc inchis.
Rep.: Aveti un impresar sau pe cineva care va reprezinta?
Laura Stoica: Deocamdata cei care lucreaza pentru mine, pentru noi sunt in primul rand prieteni. Nimeni nu face acest lucru foarte interesat pentru ca peste aceasta prietenie nu putem sa calcam. Cand vom castiga noi, artistii, atat de bine incat sa ne permitem sa ne construim castele cu piscina, in momentul acela toata lumea va dori sa devina impresar, manager etc. Noi nu ne plangem ca nu traim bine. Dar pentru ca toti ceilalti sa traiasca bine pe langa noi, ar trebui sa castigam cate un elicopter la fiecare concert.
Florin Ionescu: E clar, e diferenta foarte mare intre industria muzicala de aici si cea de unde se da ora exacta. Noi nu ne inspiram de acolo, dar tindem sa ajungem acolo. Incercam sa creem si aici o industrie muzicala asa cum ar trebui: fiecare solist sa aiba impresarul sau, producatorul sau, coaforul sau. Este o chestie fara de care nu se poate merge mai departe.
Rep.: Ce perspective de viitor aveti?
Forin Ionescu: Eu lucrand foarte tare pentru proiectul Laurei pot sa va spun ca deja se lucreaza la cel de-al doilea disc. Avem niste legaturi in Germania pentru a imprima acolo.
Laura Stoica: Edgar Surin este producatorul primului disc si ne-a promis ca o luam pe coaja daca nu ne imprimam cel de-al doilea disc in germania.
Florin Ionescu: Se pare ca lucrurile vor fi din ce in ce mai bune. Perspective, nu pot sa spun cu exactitate ce va fi, dar....
Rep.: Cum va petreceti timpul liber?
Laura Stoica: Eu as dansa, dar pentru ca lui Florin nu-i place la discoteca, m-am resemnat. Mai mult simtim nevoia de odihna decat de distractii.
Florin Ionescu: Toti cei care suntem in acest turneu ne si distram. Se joaca fotbal, tenis, mergem la Radio Skandik (care vine de la sticla de vodka Skandik) si emitem aproape in fiecare seara. Ne intalnim acolo, glumim, mai bem un sprit.
Laura Stoica: Adevarul e ca cel mai tare se distreaza Florin. El se duce si la biliard, chiar si de la 5 dimineata incolo.
Rep.: Aveti planuri de viitor? Ce va doriti cu ardoare?
Laura Stoica: In primul rand imi doresc ca in meserie sa am succes si sa-mi indeplinesc visele cele mai marete. Oricum eu am sa muncesc su am sa trag cu dintii sa ajung acolo. Pentru viata mea personala imi doresc liniste si-mi doresc ca sotul meu sa ramana asa ca acum, sa nu se mai schimbe, pentru ca este un tip deosebit. Si chiar si eu imi doresc sa nu ma schimb, sa nu ma inraiesc!
Rep.: catre Florin Ionescu: Va considerati un tip deosebit?
Florin Ionescu: Da. cred ca fiecare artist are nebunia lui, placerea lui. Eu m-am ras in cap, mi-am lasat coada si cioc. Si ce daca? Pentru ca eu vreau sa fiu deosebit, sa nu seman cu nimeni altcineva. Apropo de dorinte, ele sunt foarte mari. De exemplu pentru mine conteaza foarte foarte tare meseria pe care o fac. Asta este pe primul plan. Cred ca n-as putea sa traiesc fara chestia asta. pentru viata personala imi doresc sa am un baietel in aceasta familie scumpa si draga. Imi doresc foarte tare un baietel pe care sa-l crestem si sa-l educam in spirit revolutionar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu