Nu mai vreau ghertoi in tara mea

Oamenii sunt de multe feluri; si nu ma refer la rasa ori la aspectul exterior. Frumusetea oamenilor este importanta numai pentru confortul propriu - este mai placut sa lucrezi cu o persoana draguta, care arata bine, are dintii albi si regulati, se preocupa de propria-i persoana -  in fond, este o dovada de respect de sine, care este foarte important. Daca tu  nu te respecti, cum sa te respecte cei din jurul tau?
Spuneam, insa, ca oameni sunt de multe feluri, prin prisma comportamentului lor, generat  de o serie de factori, numerosi si variabili, in acelasi timp:  educatie, anturaj, dorinta de evolutie spirituala.
Mereu m-am intrebat de ce unii oameni se limiteaza la ceea ce sunt si nu fac  nici cel mai mic efort de a urca pe scara evolutiva (nu in sensul darwinian, nu sariti sa ma omorati cu pietre!). De ce se simt unii mai confortabil scuipand pe strada sau spargand seminte la scara blocului si barfindu-si vecinii care intra sau ies din bloc? De ce le place, oare, sa hahaiasca in gura mare si nu invata sa rada?! Pentru ca si rasul este o arta, iar felul in care rade un om il defineste intr-o masura mai mica sau mai mare.
Va veti intreba, probabil, ce rost are aceasta polologhie a mea si ce mi-o fi venit. N-oi fi dormit bine noaptea trecuta? Ba da, am dormit bine si chiar am adormit fericita. Mi-am petrecut seara asa cum astept cu nerabdare sa-mi petrec prima zi a anului, cu un concert de inalta tinuta. Nu vreau sa fac vreo comparatie intre Opera de la Viena si cea din Bucuresti, deoarece nu vreau sa-mi atrag oprobiul public, scopul meu este altul - desi la capitolul muzica nu stam rau deloc; ba, dimpotriva! Am stat in fata televizorului si m-am delectat cu un concert de mare clasa, organizat in cinstea Regelui Mihai. Regalisti sau republicani, cei care au urmarit concertul nu puteau decat sa fie fericiti ca avem o Opera desavarsita - ma refer atat la orchestra, la solisti, cat si la cladire (acustica este impresionanta, iar arhitectura minunata!).
Insa, pe langa reusita concertului m-a impresionat tinuta participantilor, discretia lor, eleganta doamnelor si a domnilor. Am realizat, pentru a n-a oara, ca se poate si altfel, ca in Romania noastra draga sunt milioane de oameni care sunt discreti si eleganti. Si nu ma refer la costumele Armani sau Gucci... Pot fi eleganti si in cioareci (cine nu stie ce sunt cioarecii, sa intrebe!) si opinci. Din pacate, acesti oameni sunt decenti si  discreti, cu mult bun-simt si prefera sa nu iasa in fata prea mult. De aceea ne conduc niste oameni care numai de discretie si decenta nu dau dovada.
Iar acum m-am hotarat:  nu mai vreau ghertoi in jurul meu. Nu mai vreau sa vad coji de seminte pe strada, nu mai vreau sa vad tigari sau pachete goale aruncate pe geamurile masinilor, nu mai vreau sa vad bataie pe locurile de parcare sau in trafic, generate de sicanari, nu mai vreau sa aud manele din nici o casa, apartament sau masina, nu mai vreau sa  vad stiri manelizate (chipurile, mondene) la televizor. Vreau ca stirile sportive sa fie stiri sportive, nu elucubratiile zilnice ale lui Becali sau ale finului sau Borcea. Nu mai vreau voci ridicate si scandaluri nicaieri, cu atat mai putin in Parlament. Nu mai vreau agramati cu functii, nu mai vreau mojicie, nu mai vreau fitze de Dorobanti ridicate la rang de normalitate. Nu mai vreau sa fie facuta apologia operatiilor estetice, nu mai vreau fete siliconate devenite dintr-o data mari artiste carora implanturile le tin loc de calitati vocale  (pentru cultura lor generala - nu ca ar avea asa ceva- la Hollywood nu se mai poarta implanturile de silicoane, au iesit din moda, acum se bate moneda pe naturalete si simplitate!). Nu mai vreau sa aud in jurul meu ca tiganii ne fac de rusine peste tot in lume - cand am fost la Roma, in avionul de intoarecere nu era nici macar un tigan, dar oricine putea vedea de la o posta ca uriasa coada formata la o anumita poarta este formata din romani. Imbranceli, voci ridicate, strigate, fiecare se comporta ca pe mosia sa, nu exista respect pentru cei din jur. NU mai vreau sa ne plangem permanent ca nu avem bani atata vreme cat romanii fumeaza si beau pe rupte. Mi se pare umilitor tratamentul de care beneficiaza pensionarii si bolnavii, care nu au bani pentru medicamente si pentru alte cheltuieli cotidiene, dar nu o sa-mi fie mila de cine stie ce intervievat in fata carciumii care, cu sticla de bere intr-o mana si cu tigara intre degetele ingalbenite de atata tutun se plange ca nu are ce sa puna pe masa copiilor. Mi-e mila, in schimb, de copiii lui!
Pana cand nu vom ajunge sa fim condusi de oameni decenti si discreti, de oameni onorabili si corecti, care sa reprezinte un exemplu pentru ceilalti, soarta noastra va fi pecetluita. Sper sa ne trezim  mai repede, ca altfel murim cu speranta ca viitorul va fi mai bun.
Mi-a placut decenta mesajului Regelui Mihai I; m-a uns, insa, pe suflet ultima parte: "Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii noștri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri!"
Haideti sa facem ceva pentru a schimba lucrurile. Lipsa de implicare echivaleaza cu complicitarea. Voi nu v-ati saturat ca Romania sa fie doar tara lor?