duminică, 16 octombrie 2011
Moartea este biblioteca sufletelor?
Sunt ravasita foarte tare; un prieten drag a ramas fara mama! Eu fac parte din categoria celor pe care viata i-a alintat din acest punct de vedere - am in viata ambii parinti! Nu stiu ce inseamna sa fii orfan si nici nu-mi doresc acest lucru. Insa, fie ca ne dorim sau nu, vine o vreme cand parintii nostri se duc "dincolo". M-am intrebat de multe ori ce inseamna "dincolo" - este un loc in care se aduna suflete? Este o "biblioteca a sufletelor"? Daca este asa, oare cine o sterge de praf? Cunoasteti raspunsul? Spuneti-mi si mie, va rog ce cuvinte poti spune prin telefon unui prieten care a ramas fara mama?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Prin telefon, se pune ca, nu e cel mai potrivit mod de a transmite condoleante. Din experienta mea, (eu mi-am pierdut tatal), e bine sa-l imbratisezi pe prietenul tau si sa-i spui ca-ti pare rau..
RăspundețiȘtergereDin pacate, orice ce ti-ar spune ceilalti, te afli singur in fata "mortii", pierderii radacinii, eu asa am simtit. Cand ii pierzi pe amandoi parintii, simti ca ..nu ai radacini. Compasiunea, intelegerea si iubirea sunt sentimentele pe care le simti din partea celor ce-ti sunt alaturi in momente grele. Doamne Ajuta!
Niciodata nu m-am priceput prea bine in a consola persoanele aproapiate care au pierdut pe cineva drag. Sunt o persoana simpla, nu ma pot lauda cu o educatie aleasa, dar atunci cand bunica mea a murit (ea m-a crescut, mi-a fost ca o mama), am suferit, si nimic din ceea ce imi spuneau cei din jur nu alunga suferinta. Incerc sa ma gandesc la lucrurile bune, ma gandesc ca a fost o femeie fericita, care a iubit, a dansat, a zambit, si a avut norocul sa isi vada copii si nepotii crescand fericiti langa ea. Nu cred ca cineva poate cere mai mult de la viata. Oricum am incerca sa consolam o persoana aflata in doliu, nu vom putea niciodata sa alinam acel gol ramas in sufletul lor. Tot ce putem face este sa fim blanzi si sa incercam sa ii sprijinim pe cat putem. Sper ca Dumnezeu sa vegheze asupra celor morti si sa le ierte pacatele.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, Andrew pentru cuvintele tale - mi-au facut tare bine si m-au ajutat sa fiu alaturi de prietenul meu. De la distanta l-am incurajat si sper ca am reusit sa il sprijin.
RăspundețiȘtergereIn fata destinului, cuvintele palesc...doar gesturile conteaza. O imbratisare din suflet, o prezenta atunci cand este nevoie, conteaza mai mult decat mii de cuvinte.
RăspundețiȘtergereFrumos spus "biblioteca sufletelor". Oare vom putea citi dincolo din sufletele celorlalti?
Poti sa-i transmiti un mesaj din partea mea. Chiar daca la inceput e ceva de neinteles ca parintele pe care stiai in orice moment unde il gasesti, nu mai este...acolo unde tu poti sa il vezi, sa ii vorbesti, sa il asculti, sa il atingi. Dar spune-i prietenului tau ca nu se opreste lumea acolo unde se opresc simturile noastre. Cu siguranta va avea parte de unele mesaje, doar sa nu inchida usa in nas mesagerului. Am fost plecata de acasa pentru cateva zile si am gasit in locul acela un fular al tatalui meu Am dormit cu el pe cap, infasurat ca un turban. Cand m-am intors, mama mi-a spus:
RăspundețiȘtergeream visat ca taica-tu era foarte bucuros, te pupa, dar tu aveai ceva negru pe cap, infasurat de jur-imprejur.
Sunt convinsa ca ei sunt cu noi, dar intr-o alta forma.
Anonimule, multumesc pentru randurile tale. Profunde si sincere!
RăspundețiȘtergere