Va mai amintiti de Dumitru Mazilu?

Cand imi amintesc de ziua de 12 ianuarie 1990 ma cam ia cu frisoane - era imediat dupa revolutia (sau ce a fost ea) din '89 si lumea era entuziasmata. Fiecare dintre romani credea ca, dupa disparitia familiei de trista amintire, pe aici va curge numai lapte si miere si o vom duce ca in sanul lui Avraam. Trebuie sa admit ca, dintr-un exces de adrenalina injectat de televiziunea romana prin transmiterea in direct a evenimentelor, si eu faceam parte din categoria celor surescitati. In fine, la acel moment FSN-ul lui Iliescu era un fel de Rai iar Ilici in persoana il cam intruchipa pe Cel-de-Sus(cel putin in mentalul colectiv). Dupa ce au fost perceputi ca salvatori ai tarii (desi printre ei erau aproape exclusiv securisti si activisti de partid din esalonul 2, care nu doreau nici un fel de schimbare, ci doar sa acceada in esalonul superior!), le-a fost usor sa dezinformeze si sa manipuleze intr-un stil care noua, muritorilor de rand, ne era strain si la care "am pus botul"(ca sa ma exprim intr-un limbaj pur neacademic!). Putini stiau (in special bucuresteni, ca doar - dupa cum bine va amintiti - vestile circulau destul de greu si foarte distrosionate) ca Iliescu era un inversunat adversar al lui Ceausescu prin prisma faptului ca, gratie relatiei lui cu Gorbaciov, ar fi vrut si ar fi trebuit sa fie urmatorul secretar general al PCR, care sa infaptuiasca Perestroika si in Romania. Este deja de notorietate ca la o ultima intalnire intre Ceausescu si mai-marii partidului, acesta a iesit furios din sala si a spus: "alegeti-va un alt secretar de partid!" (recte pe Iliescu). In fine, printre cei care stiau bine acest lucru se numara si Dumitru Mazilu. Cine este interesat de biografia lui, o poate gasi pe google. Incepand cu anul 1985, Mazilu fusese raportor al Natiunilor Unite. Inainte de revolutie el intocmise un raport asupra respectarii drepturilor omului in tara noastra. Era un raport foarte critic, motiv pentru care Mazilu a fost pus sub arest la domiciliu. In fine, revolutia l-a gasit in inchisoare; ce-i drept, a stat doar o zi, iar cand a fost eliberat s-a dus glont la Televiziunea Romana, unde a participat la Revolutia in direct! Desi prin prezenta sa a girat FSN-ul, in scurt timp si Mazilu a priceput ca Iliescu nu face decat sa confiste revolutia si sa-si pregateasca terenul pentru a deveni presedintele tarii (ceea ce s-a si intamplat, pentru 10 ani!). Asa ca, in 12 ianuarie 1990, in zi de doliu national, cand erau adunati mii de manifestanti in Bucuresti, Mazilu a incercat sa-l indeparteze pe Iliescu de la conducerea FSN si sa preia el puterea. Mi-l amintesc si acum cocotat pe un tanc si strigand: "Jos comunistii!". Fireste, a fost repede anihilat! Apoi, "presa libera" a vremii a scotocit prin dosarul lui Mazilu si a aflat ca fusese colonel de securitate. Credibilitatea lui a fost facuta praf, in ciuda a tot ceea ce facuse pentru tara, impotrivindu-se lui Ceausescu.
Nu pot sa nu ma intreb care ar fi fost soarta noastra daca atunci, la 12 ianuarie 1990, Mazilu ar fi avut parte de mai multi sustinatori. Eu cred ca ar fi fost cu totul si cu totul altceva - probabil s-ar fi votat si Punctul 8 de la Timisoara si atunci aveam astazi o alta structura a guvernului, o alta structura a parlamentului si o alta structura a alesilor locali din toata tara.  Din pacate, nu mai putem da timpul indarat si nici nu putem schimba peste noapte mentalitatile. Sper insa ca romanii sa se trezeasca si sa analizeze mai bine trecutul celor ce ne conduc. Poate asa se vor dezmetici. Trebuie sa se dezmeticeasca! Macar in cel de-al 12-lea ceas, pana cand nu cadem cu totul in groapa!