Scriam pe facebook ca ii multumesc mamei mele ca m-a adus pe lume in aceeasi in zi in care Ion Luca Caragiale a vazut pentru prima oara lumina lumii. Da, astazi este ziua mea! Nu-mi place sa fac bilanturi, nici sa ma gandesc la varsta pe care o am - sunt de parere ca varsta este un numar, un simplu numar inventat. Tocmai de aceea mi-am propus ca astazi sa ma plimb pe malul marii. Vreo minus 11 grade arata mercurul din termometru, dar pe malul marii se simtea mult mai frig. Totul era incremenit in jurul meu, iar oamenii nu se zareau pe nicaieri. Doar niste caini m-au speriat foarte tare - din fericire, de frig nu mai aveau nici chef sa ma latre! Soarele si-a aratat fata, dar dintii au iesit in castig de cauza. Iar vantul, care in oras parea calm, musca cu putere din obrajii mei. Am incercat sa fac poze, dar aparatul a inghetat repede, dupa numai cateva instantanee reusite.
Iata niste lebede zgribulite! M-a cuprins mila vazandu-le atat de amarate! Nimic din maretia lor obisnuita nu se mai intrevedea. Si la oameni este la fel, in functie de context - am intalnit, cu multi ani in urma, o doamna bine de tot. Era director ceausist si se comporta ca atare! Dura, intepata, foarte eleganta, coafata etc. - un exponat al celor cu bani si cu putere. Dupa multi ani am revazut-o. Se pensionase si nu mai avea nimic din stralucirea de alta data. Cara o sacosa intr-o mana si se misca incet, de parca toata vlaga ei se consumase in anii de glorie! Mi-a fost mila de ea, desi cu mine s-a comportat ca un vechil cu muncitorii de pe mosie! Insa roata se invarte! Si pentru aceste lebede, care acum tremura pe faleza de la Cazino.
Daca am fi un pic mai atenti la ceea ce este in jurul nostru, am invata mult mai repede si am intelege mai usor ce este cu noi pe aici. Marea, de exemplu, nu este niciodata la fel. Si cu toate astea, sau poate tocmai de aceea, este atat de iubita! Printre turturii de gheata, marea era astazi involburata, cenusie spre neagra. Dar, in ciuda furiei pe care o manifesta, nu parea pusa pe fapte mari! Ma uitam la ea si ma gandeam cum arata in vara trecuta, la Corbu sau la Vama Veche.
Asa arata la Vama Veche!
Dar si iarna are farmecul ei!
Cazinoul pare si el inghetat - la propriu, si la figurat! Tin minte si acum serile de vara in care pe terasa nu gaseai un loc liber! Cum spuneam anterior, roata se invarte... Cam atatea poze am reusit sa fac, dupa care aparatul de fotografiat m-a abandonat! Insa mi-am atins scopul - o plimbare scurta pe faleza, soare cu dinti, zapada care scrasneste sub picioare.... Apoi asteptarea in statia de autobuz; fascinant pe un ger de crapa pietrele sa vezi si sa asculti doi pensionari care fac politica zilei: "dar cu cine sa votezi, ca toti sunt la fel!". Apogeul l-a atins, insa, o doamna in autobuz. Imbracata elegant, cu blana de astrahan si caciula din blana de iepure, doamna s-a asezat pe scaun, cu o tinuta regala (spatele drept, capul inainte!). Apoi, tacticos, si-a sters nasul inrosit si ... curgator cu manusile verzi, din lana. Frumoasa tara avem!
Asta este jumatate din fata mea; am vrut sa-mi fac o poza pe faleza si ... asta a iesit! Sper sa va placa!
Iata niste lebede zgribulite! M-a cuprins mila vazandu-le atat de amarate! Nimic din maretia lor obisnuita nu se mai intrevedea. Si la oameni este la fel, in functie de context - am intalnit, cu multi ani in urma, o doamna bine de tot. Era director ceausist si se comporta ca atare! Dura, intepata, foarte eleganta, coafata etc. - un exponat al celor cu bani si cu putere. Dupa multi ani am revazut-o. Se pensionase si nu mai avea nimic din stralucirea de alta data. Cara o sacosa intr-o mana si se misca incet, de parca toata vlaga ei se consumase in anii de glorie! Mi-a fost mila de ea, desi cu mine s-a comportat ca un vechil cu muncitorii de pe mosie! Insa roata se invarte! Si pentru aceste lebede, care acum tremura pe faleza de la Cazino. 
Asa arata la Vama Veche!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu