de la strajeri, la pionieri si, mai apoi, la nimic

Am ramas foarte surprinsa, ieri, cand matusa mea imi povestea amintiri din copilarie. Si-mi spunea ea cum, copil fiind, privea admirativ strajerii constanteni. Cand am intrebat-o ce au fost strajerii mi-a spus: "da' tu nu stii? Erau tineri si frumosi, purtau uniforme si aveau trese si drapele si fanioane". In sinea mea am fost tare dezamagita de mine, ca nu stiam atata lucru din perioada interbelica. Am revenit acasa si m-am pus pe citit, sa acopar aceasta lipsa din educatia mea. Si am aflat urmatoarele: Straja Tarii (Strejaria) a luat fiinta in 1938 si era o organizatie de tineret initiata si patronata de regele Carol al II-lea.. Toti baietii cu varste cuprinse intre 7 si 18 ani si toate fetele (de la 7 la 21 de ani) erau obligati sa faca parte din aceasta organizatie. Strajerii desfasurau activitati specifice cercetasilor, care cuprindeau educatie sportiva dar, in plus, organizatia era propagandistica si inregimentata politic. Comandantul suprem era regele Carol  al II_lea, caruia i se spunea si Marele strajer.  Deviza strajerilor era "credinta si munca, pentru tara si rege". Membrii organizatiei erau legati printr-un Crez, care spunea: 1. Cred in Dumnezeu si in Biserica strabunilor mei; 2. Cred in Regele tarii, marele nostru strajer, carmuitorul destinelor poporului roman;  3. Cred in munca si jerfta, inchinandu-mi intreaga mea fiinta pentru ridicarea si propasirea patriei; 4. Cred in Straja tarii, chezasia unitatii neamului, hotarelor si sufletului romanesc.   Precursoare a acestei organizatii a fost asociatia Cercetasii Romaniei, infiintata la inceputul anilor 1900. Aceasta era voluntara si avea scopul educarii tineretului scolar in spirit sportiv. Dar intre cercetasi si strajeri a fost o mare diferenta. Cei  din urma reprezentau o organizatie paramilitara, cu rolul de a contrabalansa influenta din ce in ce mai mare a miscarii legionare in randul tineretului roman. Strajerii aveau propriile drapele, fanioane si cantece strejaresti. Erau implicati in actiuni de munca colectiva. In anul 1940, an in care a fost desfiintata organizatia numara 4 milioane de membri activi. 

Timp de cativa ani, tinerii din Romania nu au mai fost "organizati". Intre timp au fost la razboi, au asistat la bombardamante,  au ramas orfani de parinti, au rabdat foamea si umilintele rusilor care au pus stapanire pe tara (nu intamplator, atat mama, cat si matusa mea - oarecum de aceeasi varsta - si care au trait in doua regiuni diferite ale tarii, spun acelasi lucru: nemtii le dadeau bomboane, iar de rusi fugeau cat de departe se putea, pentru ca se comportau la fel ca niste animale). Educatia popoarelor s-a vazut inca de atunci. 

Insa dupa ce s-a terminat cel de-al doilea razboi mondial, in anul 1945 a luat nastere o alta organizatie obligatorie pentru tineri: "pionierii Romaniei". Doi ani mai tarziu, pionierii au fost incadrati in UAER (Uniunea asociatiilor de elevi din Romania). In '49, intr-o sedinta festiva, 500 de copii au rostit angajamentul de pionier. (Vi-l mai amintiti?) 

In statutul pionierilor era stipulat faptul ca este o organizatie de masa a copiilor, uniunea tuturor detasamentelor si unitatilor de pionieri din RSR, care ii ajuta pe pionieri sa cunoasca si sa inteleaga politica PCR, ii mobilizeaza sa participe la infaptuirea acesteia. Organizatia pionierilor spunea ca educa scolarii in spiritul devotamentului nemarginit fata de poporul nostru, fata de RSR,  ajuta toti copiii sa cunoasca traditiile si trecutul nostru glorios, sa indrageasca frumusetile si bogatiile tarii etc. 

In anul 1984, la aniversarea a 35 de ani de la crearea organizatiei, aceasta avea 2.695.000 de membri. 

Cercetasii s-au dus pe apa Sambetei, pentru ca in locul lor sa  apara pionierii. Si acestia s-au dus pe aceeasi apa nepieritoare, dar numai ca si organizare oficiala. Pionierii sunt toti romanii care au depasit varsta de 28-30 de ani. Si spun ca sunt, pentru ca fiecare a depus juramantul de pionier (nu neaparat de placere, desi un elev care nu era facut pionier suferea foarte mult din pricina asta). Am avut, spre exemplu, un coleg care a repetat clasa a IV-a, motiv pentru care nu a fost facut pionier. Acest lucru l-a durut atat de mult, incat luni de zile nu a mai vrut sa iasa la joaca, in pauze. Cred ca a fost marcat pe viata!

Ma distreaza si acum persoanele care arata cu degetul si spun: uite, x a facut parte din organizatia nationala a pionierilor, deci a fost comunist de mic! Imi vine sa rad si ma gandesc ca cei care fac astfel de acuzatii sunt fosti pionieri frustrati (ma refer, desigur, la oameni de peste 30-35 de ani), care nu au fost alesi nici comandanti de grupa, nici de detasament, nici de unitate. Iar asta i-a durut si nu au uitat niciodata acest lucru. Eu, spre exemplu, am fost atat comandant de  grupa, cat si de detasament si, mai apoi, de unitate. La alegeri pentru comandant de unitate, am obtinut un singur vot impotriva, dar aceasta m-a durut. Ce am facut? Am intrebat-o pe colega care a votat impotriva mea (a, sa nu uit, la pionieri am vazut cele mai corecte alegeri din viata mea!), ce a determinat-o sa nu ma aleaga. 

Dar am deviat de la subiect... de 22 de ani nu mai exista nici un fel de organizatii pentru elevi. Nu spun ca trebuie sa fie, dar istoria ne arata ca, inevitabil, acest lucru se repeta. 

Ma intreb insa daca partidele politice nu-si vor extinde influenta si asupra copiilor (ca tinerii sunt deja prinsi in diverse structuri poolitice!). Oricum, ca si in cazul unui vid legislativ, lipsa  unor preocupari colective (gen cercetasii, care au fost, in fond, cea mai curata miscare de elevi) isi pune amprenta asupra copiilor nostri. Sa ma contraziceti cu argumente, daca o veti face!