Chiorul, stirbul si ciobanul

Viata noastra este, de cele mai mult ori, un sir nesfarsit de alegeri si de compromisuri mai mici sau mai mari. Dimensiunea compromisului depinde de coloana vertebrala a fiecaruia; de educatia primita acasa (in primii sapte ani de viata, dar si dupa aceea, cat timp locuiesti impreuna cu familia), coroborata cu cea dobandita de-a lungul timpului. Si mai depinde de dorinta fiecaruia de a accede intr-o functie sau de a obtine un beneficiu. De cat de puternica este aceasta dorinta. Si depinde foarte mult de gena. Gena pe care o mostenesti de la parinti, bunici, strabunici, pana la a saptea generatie. (De aceea este important sa ai  intocmit un arbore genealogic cat mai clar). Daca te-ai nascut cu gena afaceristului, atunci vei fi capabil sa faci bani si din piatra seaca. Daca, dimpotriva, gena ta este mai mult metafizica decat dialectica materialista (rog filozofii sa nu arunce cu pietre dupa mine!), atunci este clar ca vei fi toata viata sarac (asta, in cazul in care nu esti rentier sau nu castigi la loz in plic!) si vei ramane toata viata o persoana modesta din punct de vedere al veniturilor. Dar bogata din multe alte puncte de vedere. Pe de alta parte, pe langa inteligenta fiecaruia, pe comportamentul nostru se imprima sentimentele. Plecand de la ceea ce am simtit in burta mamei si terminand cu cele ce ne-au marcat copilaria si, mai apoi, adolescenta. Un copil chior (nu generalizez, ma refer strict la o persoana pe care o cunosc!), de care rad toti copiii si ii striga cu rautate (ca asa sunt copiii, rautaciosi!): "te uiti cu un ochi la slanina si cu unul la faina" va deveni un om rau sau, hai sa fiu mai indulgenta, va fi marcat pe viata.. I se va parea firesc sa raspunda cu aceeasi moneda celor ce l-au atacat. Va calca pe cadavre doar pentru ca isi va aminti ca acestea sunt rude de gradul cinci cu cei care l-au insultat sau umilit candva. Chiorul nu uita si nu iarta. Crede ca i se cuvine sa se comporte cum vrea muschii lui, drept recompensa pentru rautatile indurate odinioara. Cam la fel se comporta si stirbul (si aici ma refer la un stirb pe care il cunosc, fara a generaliza!). Si pe el il doare cand ii striga toti:"stirbule!" Ca atare, se va comporta ca un om razbunator atunci cand va avea ocazia. Partea buna a lucrurilor este ca atat chiorul, cat si stirbul pot scapa de aceste defecte. Sunt defecte remediabile; iar "indreptarea" ochilor si a dintilor este simpla. Trebuie doar dorinta, vointa, putirinta (in special de ordin financiar). Ce cauta ciobanul in toata aceasta poveste? (Fireste, in  discutie nu intra decat un anumit cioban!) Ei bine, ciobanul nu prea poate schimba lucurile; si nici nu ar vrea sa le schimbe. Intervine obisnuinta. Cu toate acestea, fiecare dintre acesti trei va fi judecat dupa atitudinea sa si dupa felul in care va sti sa administreze situatiile neprevazute. Incercati sa faceti un exercitiu de gandire, pe care eu l-am facut deja. Daca fiecare dintre cei trei va primi cate o turma de oi, ce va face cu ea? Cine va sti sa o pastoreasca cel mai bine? Ciobanul, cu siguranta. Indiferent daca este surd, schiop, stirb sau chiar chior. Tot ciobanul se va pricepe cel mai bine sa mulga oile si sa faca branza. Pentru ca asta este alegerea lui; si/sau educatia lui. Scrie in ADN-ul lui ca va fi cioban, pentru ca a mostenit asta din mosi stramosi. Pe de alta parte, ciobanul nu-si va putea depasi niciodata conditia; nu ca nu ar putea, ca nu are un IQ suficient. Ci pentru ca, pur si simplu nu este preocupat de evolutia lui pe scara ierarhica. Poate evolutia spirituala sa il atraga, iar atunci seara, dupa ce va adaposti animalele, va citi si rasciti Biblia, pana cand va avea o revelatie. Daca insa va incerca sa ajunga presedinte(orice fel de presedinte, incepand cu scara de bloc si terminand cu cine stie ce asociatie sau partid!), atunci va fi bai. Va trata pe oricine ii sta in cale precum isi trateaza oile. In vreme ce chiorul sau stirbul nu vor avea veleitati de cioban (decat daca provin din familii de ciobani, iar atunci soarta lor va fi pecetluita!), dar vor putea face orice in viata, incepand cu studii si pana la politica. Dar mereu isi vor purta crucea resentimentelor ce le-au marcat existenta, resentimente care se vor rasfrange asupra comportamentului lor. Cum bine spunea Creanga in Harap Alb. (citatul e aproximativ, din memorie..)"Mergi cu bine, fiul meu si sa te feresti de omul span si de omul rosu". Spanul si rosul sunt tot un fel de chior si stirb, doar ca s-au limitat la a-i face greutati lui Harap Alb, nu au facut politica.
Pe  de alta parte, legendele spun ca zeul Cronos (tatal lui Zeus) nu vedea prea bine.  Al. Mitru in "Zeus si legendele sale spune ca Reea, sotia zeului Cronos (care isi ucidea toti copiii, de fapt ii inghitea de vii, de teama ca acestia se vor ridica impotriva lui si il vor detrona) s-a dus intr-o pestera, unde l-a nascut pe Zeus. Apoi, ca sa-l pacaleasca pe Cronos, a luat un bolovan si l-a infasurat in scutece si i l-a dat sotului ei sa-l inghita, spunand ca este copilul nou-nascut. Cum nu vedea prea bine, Cronos a inghitit bolovanul si asa a scapat cu viata Zeus. Si acum ne iese pe nas Zeus.... Bine ca sunt numai legende si ca viata nu bate nici filmul, nici legendele! :)
Ramane, totusi, o intrebare: intre chior, stirb si cioban ce alegem? Raspunsul este simplu - dupa cum am spus la inceput, alegem in functie de ...dimensiunea compromisului.