Dupa cum v-am anuntat intr-o postare anterioara, Corneliu Stroe - tobosarul nostru minunat, ardelean stabilit la malul marii (amandoi facem parte si suntem membrii fondatori ai Clubului Ardelenilor infiintat in urma cu 6 ani la Constanta) cel care a incantat generatii de romani cu muzica pe care a facut-o impreuna cu Harry Tavitian, cu Ovidiu Lipan Tandarica, cu greii nostri din rock, jazz (pana si numarul la masina il are JAZ), blues etc. a suportat in iarna o interventie chirurgicala pe cord deschis. Pentru a-i fi alaturi, mai multi artisti romani au organizat un concert la Bucuresti, urmand ca banii obtinuti din vanzarea biletelor sa-i fie inmanati lui Corneliu pentru a achita conrtavaloarea operatiei. Din pacate, suma obtinuta este insuficienta, iar Corneliu are in continuare nevoie de ajutorul nostru, al tuturor melomanilor romani. Redau mai jos o postare a maestrului Harry Tavitian, muzicianul care i-a fost ani de zile alaturi lui Corneliu Stroe, pe cele mai mari scene.
"Multumesc prietenilor stiuti si nestiuti care au venit la concert. S-au vandut 85 de bilete. Dupa ce a scazut cheltuielile, Cornel a ramas doar cu 1000 de Euro. Cum spuneam, doar operatia a costat peste 6000 de Euro si are in continuare nevoie de ajutor.
Cine mai doreste sa il ajute pe Cornel o poate face in contul (in lei): RO 86BTRL 0140 1201 C 38096XX; titularul contului e Stroe Maria (sotia lui Cornel). Orice contributie cat de mica este binevenita.
Nu in ultimul rand, pentru Cornel au fost extrem de importante toate cuvintele de incurajare si faptul ca a simtit ca nu e singur. Va multumeste tuturor."
Fac si eu apel catre toti cititorii blogului meu, si catre toti oamenii care au ceva posibilitati materiale sa doneze o suma de bani, cat de mica, in contul mentionat de Harry.
Va rog, de dragul inimii lui Corneliu, renuntati la cateva pachete de tigari si ajutati-l. Va faceti si voua un bine si ii sariti in ajutor si lui Corneliu.
Corneliu este un artist, deci nu are conturi in banca! Nu este milionar de carton, este un om mistuit de pasiunea pentru muzica si care si-a dedicat intreaga viata acestei pasiuni.
Fiti alaturi de el, iar - cand se va inzdraveni - Corneliu va bate la tobe pentru fiecare dintre voi. Si fiecare bataie in toba, va echivala cu o bataie a inimii lui.
Va multumesc anticipat tuturor.
joi, 30 iunie 2011
Wow, ne-am pus rusii in cap
Nu sunt monarhista, insa declaratiile lui Traian Basescu vizavi de Regele Mihai m-au suparat foatre tare. In primul, rand pentru ca Majestarea Sa este parte a istoriei noastre. Iar a-ti renega istoria, trecutul este nu numai jenant, dar este si o dovada a lipsei de asumare.
Cum nu sunt istoric, m-am limitat la a citi ce au declarat: Zoie Petre, Adrian Cioroianu si alti specialisti.
Iar astazi a venit si bomboana pe coliva: rusii s-au simtit extrem de revoltati de afirmatiile sefului statului nostru.
Iata ce a declarat un oficial al Ministerului Afacerilor Externe din Rusia, A. Lucashevich
"Rusia este nemultumita de declaratiile recente ale presedintelui Traian Basescu despre faptul ca: “In locul maresalului I. Antonescu, in 1941 si eu (n. red. Basescu) as fi trimis soldatii romani peste Prut”, pentru participarea la agresiunea Germaniei hitleriste impotriva URSS. Astfel de declaratii, facute mai ales in contextul zilei de doliu a comemorarii a 70 de ani de la inceputul celui de-al doilea Razboi Mondial ( n. red., in limba rusa: Marele Razboi pentru Apararea Patriei), in timpul caruia poporul nostru a pierdut 27 de milioane de vieti omenesti, declaratii pe care nu poti sa le explici prin situatia politica interna, nici prin intrebarile provocatoare ale jurnalistilor.Este evident ca aceasta bravada nerusinata, care justifica agresiunea fascista si profaneaza memoria milioanelor de victime ale nazismului, sunt inacceptabile si trebuie sa primeasca o reactie adecvata din partea Europei civilizate.
30 iunie 2011".
Sunt curioasa daca in aceasta seara va iesi din nou Traian Basescu la B1Tv pentru a da o replica caracteristica sau daca macar Ministerul Afacerilor Externe va da un comunicat oficial.
Oare cine va mai lua atitudine dupa Rusia? Marea Britanie, Germania?
Cred ca acum era momentul sa incercam unele contracte economice cu Rusia, nu sa le aruncam peste granita cu oua stricate. Ca alea put a hidrogen sulfurat, iar mirosul lor urat ajunge pana dincolo de muntii Urali.
Sa importam britanici
Despre greci nu mai spun, ca de luni intregi sunt in strada, cu mici pauze de Uzo. Nemultumiti de masurile de austeritate. Ca le scad lefurile de la 1800 la 1600 de euro! Dupa anuntale masuri, care au fost adoptate de-abia ieri in Parlamentul grec, cred ca manifenstantii vor fi si mai violenti decat pana acum. Nu vor sa accepte saracia.
Astazi, sute de mii de britanici au iesit in strada nemultumiti de reforma sistemului de pensii.
Romanii stau - nu indemn la violente, departe de mine gandul asta; eu sunt un om pasnic.
Dar atata indiferenta fata de prezentul si viitorul nostru, nu doar ca indivizi, ci chiar ca si popor nu cred ca mai exista undeva in lumea asta.
Cand sunt anuntate mitinguri ale confederatiilor sindicale, se mizeaza pe participarea a zeci de mii de oameni. Iar la fata locului se aduna cateva mii. Romanii sunt tributari trecutului comunist. Frica de atunci s-a transformat in lehamite. Romanii refuza sa mai iasa in strada deorece sunt convinsi de inutilitatea demersului lor.
Oare nu am putea importa niscaiva greci sau britanici macar pana ne vor invata lectiile despre democratie?
Astazi, sute de mii de britanici au iesit in strada nemultumiti de reforma sistemului de pensii.
Romanii stau - nu indemn la violente, departe de mine gandul asta; eu sunt un om pasnic.
Dar atata indiferenta fata de prezentul si viitorul nostru, nu doar ca indivizi, ci chiar ca si popor nu cred ca mai exista undeva in lumea asta.
Cand sunt anuntate mitinguri ale confederatiilor sindicale, se mizeaza pe participarea a zeci de mii de oameni. Iar la fata locului se aduna cateva mii. Romanii sunt tributari trecutului comunist. Frica de atunci s-a transformat in lehamite. Romanii refuza sa mai iasa in strada deorece sunt convinsi de inutilitatea demersului lor.
Oare nu am putea importa niscaiva greci sau britanici macar pana ne vor invata lectiile despre democratie?
miercuri, 29 iunie 2011
De-a pisica si soarecele puterii
Joaca de-a pisica si soarecele am definit-o noi, oamenii, insa asta nu inseamna ca nu reprezinta o situatie reala. Se stie ca pisica prinde soareci. Oricine a avut in viata lui un hambar in care soarecii s-au strecurat pe nesimtite, a apelat la "serviciile" unei pisici care sa omoare soareci. Pe de alta parte, expresia "a arata cuiva pisica" nu prea mai are legatura cu soarecii, doar daca acel cineva (sau acei cineva) seamana cu Jerry. Si acum sa vedem talcul povestii mioritice cu soarecele si pisica.
Cand am vorbit despre regionalizare, proiectul era pe placul presedintelui Basescu; dar - in forma propusa de catre PDL - displacea profund aliatilor pedelisti, udemeristii. Spuneam atunci ca UDMR arata pisica PDL si ameninta ca populatia minoritara va iesi pe strada. Si spuneam, plastic vorbind, ca ungurii arata pisica, subliniind ca mata lor zgarie rau. Iata ca vremurile s-au schimbat - de comun acord, mai mult fortati de imprejurari, aliatii aflati la putere au stabilit sa amane acest moment delicat pana la toamna. Ca sa poata si ei intra linistiti in vacanta parlamentara. Dar iata ca "dirigintele" nu se lasa si, in aceasta seara, a facut acuzatii grave la adresa partenerilor de guvernare ai PDL - seful statului a improscat cu noroi spre unguri, spunand ca UDMR santajeaza si ca totul are o limita. Tonul presedintelui a fost tunator, semn ca de data asta el este cel care arata pisica ungurilor. Vai, se poate asa ceva? Sa santajeze ungurii aliatii?
Oare Doamne-Doamne a ascultat rugaciunile romanilor atunci cand spuneau "intarata-i, Doamne"?
Nu stiu, dar in mintea mea persista o intrebare? Cine-i soarecele si cine e pisica in aceasta ecuatie? Sau vorbim despre sobolani? Ca pentru astia e nevoie de caini... Si Dinamo e in cantonament....:))
Cand am vorbit despre regionalizare, proiectul era pe placul presedintelui Basescu; dar - in forma propusa de catre PDL - displacea profund aliatilor pedelisti, udemeristii. Spuneam atunci ca UDMR arata pisica PDL si ameninta ca populatia minoritara va iesi pe strada. Si spuneam, plastic vorbind, ca ungurii arata pisica, subliniind ca mata lor zgarie rau. Iata ca vremurile s-au schimbat - de comun acord, mai mult fortati de imprejurari, aliatii aflati la putere au stabilit sa amane acest moment delicat pana la toamna. Ca sa poata si ei intra linistiti in vacanta parlamentara. Dar iata ca "dirigintele" nu se lasa si, in aceasta seara, a facut acuzatii grave la adresa partenerilor de guvernare ai PDL - seful statului a improscat cu noroi spre unguri, spunand ca UDMR santajeaza si ca totul are o limita. Tonul presedintelui a fost tunator, semn ca de data asta el este cel care arata pisica ungurilor. Vai, se poate asa ceva? Sa santajeze ungurii aliatii?
Oare Doamne-Doamne a ascultat rugaciunile romanilor atunci cand spuneau "intarata-i, Doamne"?
Nu stiu, dar in mintea mea persista o intrebare? Cine-i soarecele si cine e pisica in aceasta ecuatie? Sau vorbim despre sobolani? Ca pentru astia e nevoie de caini... Si Dinamo e in cantonament....:))
Aroganta incultilor (III)
Un cititor al postarii mele anterioare mi-a atras atentia ca generalizez atunci cand spun despre parintii care cumpara atentia copiilor lor cu daruri scumpe si se revanseaza in acest fel pentru ca nu le sunt niciodata (sau prea putin timp) alaturi. Ma vad, asadar, silita sa revin cu un nou "episod" - pana voi ajunge la un gen de roman-fluviu - pentru a detalia si mai mult subiectul. Este perfect adevarat ca nu exista doar alb si negru, ca exista si o multitudine de nuante de gri; la fel este si cu caracterul uman. Sunt caractere frumoase, caractere urate si caractere-trestie - acestea din urma se inclina dupa cum bate vantul si dupa cum le dicteaza interesul de moment. Sunt asa-zisii duplicitari.
Am sa ma refer in cele din urma la caracterele frumoase - asupra acestora nu am zabovit prea multa vreme, din motive lesne de inteles. Astfel de oameni sunt numerosi dar, gratie educatiei primite, li se pare greu si inutil sa iasa in fata. Sunt cei discreti, inteligenti de cele mai multe ori, cultivati, atenti la modul de viata - incearca pe cat posibil sa manance sanatos, sunt echilibrati, se preocupa si de natura lor spirituala, doar de cea materiala. Astfel de oameni isi educa si copiii pe masura educatiei lor. Acesti tineri sunt cei in care imi pun eu speranta pentru pensie (daca voi reusi sa traiesc pana atunci!).
Ei sunt vasele curate de la bucatarie ... Stiti cum este intr-o bucatarie? Gospodina se straduieste sa mentina curatenia, spala vasele, aragazul, spala pe jos, straluceste totul in jurul ei, iar apoi gaseste o farfurie murdara in camera copilului si o pune in chiuveta cu intentia de a o spala. Tocmai atunci suna la usa soacra (cine altcineva?) si singurul lucru pe care il vede este farfuria nespalata din chiuveta! Nu vede ca totul in jur este aidoma unei farmacii; nu, vede doar ceea ce e murdar! Si exact asta ii "toarna" fiului ei cand vine acasa!
La fel este si intr-o societate, fie ea si bolnava, precum a noastra; oamenii frumosi prefera sa isi faca treaba cu seriozitate, sa fie civilizati, iar ceilalti (cu caractere urate si cei cu caractere-trestie) ies la iveala pe unde si unde nici nu te astepti si incep sa dea din gura mult, prost, fara rost si ... pe ton ridicat.
Nu fac politica, dar sunt - zic eu - un bun observator al fenomenului. Si nu pot sa nu realizez ca mereu cei de la putere intrerup interlocutorii (imi vine in minte acum Boureanu), vorbesc pe langa subiect, ridica vocea ... atitudine tipica pentru cei ramasi fara argumente sau care trebuie sa bage gunoiul sub pres.
Si da, am vazut si oameni de o moralitate mai presus de orice indoiala plini de bani. Aceasta categorie limitata numeric este aparte. Cei cu multi bani si care au muncit pe branci pentru acei bani sunt seriosi, inteligenti, muncitori, stiu sa se comporte cu subalternii (nu-i injura ca ultimul birjar), sunt respectati de acestia si de parteneri. Sunt genul de oameni in fata carora iti vine sa iti ridici palaria, fie ea si imaginara. Astfel de oameni isi educa foarte bine copiii, ii invata ce este munca si le inoculeaza ideea ca numai muncind poti avea succes. (Dar nu este o conditie suficienta, din pacate!)
Dar sa revin la aroganta incultilor; un alt cititor imi reprosa faptul ca nu scriu nimic despre cei fara burta, carora burtosii le spun ca nu au ce manca. Cu alte cuvinte, ii numesc nemancati, lihniti de foame etc. O, da ... de parca ar trebui sa ii intereseze pe cei slabi parerea unui burtos! Trist este ca cei burtosi nu mai sunt ca pe vremuri. Odinioara burtosii erau oameni joviali, de o veselie molipsitoare. Un amic de-al meu chiar spunea ca omul cu cat e mai gras, cu atat e mai nepasator. Iar nepasatorii nu fac nici tensiune arteriala mare, nici nu pica in cine stie ce depresie.
Acum burtosii sunt asociati cefei late, lantului gros de aur de la gat, ghiulului specific si masinilor scumpe.
Si, tot din pacate, cei slabi (cu exceptia fotomodelelor si aspirantelor la podium) sunt, de cele mai multe ori asa din cauza lipsei de mancare... Sa traiti bine!
Am sa ma refer in cele din urma la caracterele frumoase - asupra acestora nu am zabovit prea multa vreme, din motive lesne de inteles. Astfel de oameni sunt numerosi dar, gratie educatiei primite, li se pare greu si inutil sa iasa in fata. Sunt cei discreti, inteligenti de cele mai multe ori, cultivati, atenti la modul de viata - incearca pe cat posibil sa manance sanatos, sunt echilibrati, se preocupa si de natura lor spirituala, doar de cea materiala. Astfel de oameni isi educa si copiii pe masura educatiei lor. Acesti tineri sunt cei in care imi pun eu speranta pentru pensie (daca voi reusi sa traiesc pana atunci!).
Ei sunt vasele curate de la bucatarie ... Stiti cum este intr-o bucatarie? Gospodina se straduieste sa mentina curatenia, spala vasele, aragazul, spala pe jos, straluceste totul in jurul ei, iar apoi gaseste o farfurie murdara in camera copilului si o pune in chiuveta cu intentia de a o spala. Tocmai atunci suna la usa soacra (cine altcineva?) si singurul lucru pe care il vede este farfuria nespalata din chiuveta! Nu vede ca totul in jur este aidoma unei farmacii; nu, vede doar ceea ce e murdar! Si exact asta ii "toarna" fiului ei cand vine acasa!
La fel este si intr-o societate, fie ea si bolnava, precum a noastra; oamenii frumosi prefera sa isi faca treaba cu seriozitate, sa fie civilizati, iar ceilalti (cu caractere urate si cei cu caractere-trestie) ies la iveala pe unde si unde nici nu te astepti si incep sa dea din gura mult, prost, fara rost si ... pe ton ridicat.
Nu fac politica, dar sunt - zic eu - un bun observator al fenomenului. Si nu pot sa nu realizez ca mereu cei de la putere intrerup interlocutorii (imi vine in minte acum Boureanu), vorbesc pe langa subiect, ridica vocea ... atitudine tipica pentru cei ramasi fara argumente sau care trebuie sa bage gunoiul sub pres.
Si da, am vazut si oameni de o moralitate mai presus de orice indoiala plini de bani. Aceasta categorie limitata numeric este aparte. Cei cu multi bani si care au muncit pe branci pentru acei bani sunt seriosi, inteligenti, muncitori, stiu sa se comporte cu subalternii (nu-i injura ca ultimul birjar), sunt respectati de acestia si de parteneri. Sunt genul de oameni in fata carora iti vine sa iti ridici palaria, fie ea si imaginara. Astfel de oameni isi educa foarte bine copiii, ii invata ce este munca si le inoculeaza ideea ca numai muncind poti avea succes. (Dar nu este o conditie suficienta, din pacate!)
Dar sa revin la aroganta incultilor; un alt cititor imi reprosa faptul ca nu scriu nimic despre cei fara burta, carora burtosii le spun ca nu au ce manca. Cu alte cuvinte, ii numesc nemancati, lihniti de foame etc. O, da ... de parca ar trebui sa ii intereseze pe cei slabi parerea unui burtos! Trist este ca cei burtosi nu mai sunt ca pe vremuri. Odinioara burtosii erau oameni joviali, de o veselie molipsitoare. Un amic de-al meu chiar spunea ca omul cu cat e mai gras, cu atat e mai nepasator. Iar nepasatorii nu fac nici tensiune arteriala mare, nici nu pica in cine stie ce depresie.
Acum burtosii sunt asociati cefei late, lantului gros de aur de la gat, ghiulului specific si masinilor scumpe.
Si, tot din pacate, cei slabi (cu exceptia fotomodelelor si aspirantelor la podium) sunt, de cele mai multe ori asa din cauza lipsei de mancare... Sa traiti bine!
Aroganta incultilor e uriasa...
Am promis ca voi reveni cu un nou, hai sa-i spun - episod, din postarea "Aroganta incultilor". Nu vreau sa ma refer, inca de la inceput, la perlele de la examenul de testare nationala, nici la cel de Bacalaureat, desi si acestea sunt destul de semnificative in contextul subiectului abordat. Vreau sa plec, insa, de la cauza care a generat acest efect. Spuneam in postarea anterioara ca milionarii, miliararii de carton au dat intr-un fel startul escaladarii arogantei incultilor. Si de ce spun asta? Pentru ca ei au plecat de la premisa americana "easy come, easy go", pe care au inoculat-o si familiilor lor. In vreme ce amarasteanul care munceste pentru cateva sute de lei pe luna se revanseaza fata de copiii lui ducandu-i la film, la gradina zoologica sau la biliard (in cel mai fericit caz), miliardarii de carton au veleitati revansarde pe masura conturilor lor bancare - cumpara dragostea copiilor lor cu obiecte dintre cele mai scumpe: haine de firma, jucarii deosebite, iar mai tarziu, cand ajung la varsta majoratului, le cumpara masini luxoase - BMW, Mercedes, Bugatti, Jeep etc. Din pacate, foarte putini dintre parintii care s-au imbogatit peste noapte pun accent si pe educatia copiilor lor. Bibliotecile, neincapatoare altadata, sunt acum pustii.
Inca din primele clase primare, copiii sunt meditati - le dispare astfel spiritul de luptator si de competitie si se instaleaza in subconstientul lor un sentiment de suficienta. Am auzit de multe ori urmatoarea intrebare: "- de ce sa invat atat de mult, sa citesc si sa imi pierd vremea cu studiatul cand in tara asta cei cu studii superioare si cu pregatire de specialitate sunt muritori de foame? Voua la ce v-a folosit atata carte? Numai smecherii se descurca, deci nu trebuie sa invat!" Iar cei care puneau astfel problema erau copii din familii de intelectuali, care vad in ce saracie se zbat parintii lor si ce eforturi supraomenesti fac acestia pentru a-si putea cumpara o carte sau pentru a-si permite niste bilete la un spectacol de teatru sau de opera.
Si asta nu ar fi o problema daca la scoala ar avea mediul propice dezvoltarii armonioase; din pacate, insa, nici profesorii nu mai sunt motivati - si cum sa fie cand exista o lipsa de respect aproape cronica pentru meseria lor si pentru menirea lor sacra. Salariile lor sunt mici, cu ele de-abia reusesc sa isi achite darile catre stat si sa isi cumpere de mancare. Ce haine noi, ce manuale de specialitate, ce carti?
Cand eram eu eleva priveam cu respect si cu admiratie catre profesoarele mele. Nu existau dubii vizavi de pregatirea lor profesionala, asa ca admiratia noastra se indrepta catre tinuta si eleganta lor.
Acum elevele (in special cele din liceu) sunt mult mai elegante decat profesoarele lor, mult mai ingrijie (machiaj, cosmetice, parfumuri, sala ...). Ar parea ca unica lor preocupare este aceea de a arata cat mai bine. Exemplele lor de viata sunt: Monica Columbeanu -Gabor, Sanziana, Adelina Pestritu etc. - adica exact ceea ce mass-media le serveste zilnic pe tava sub titulatura de diva. Daca Alexandra Nechita (micuta Picasso), Stefan Gramatovici (olimpic international la matematica), Sandra Izbasa (gimnasta noastra olimpica) ar fi promovati mai mult de mass-media ar putea spune cata munca se ascunde in spatele succesului. Ar putea deveni exemple pentru generatia lor si pentru generatiile viitoare. Dar, cum ar spune directorii de programe, nu sunt comerciali , nu vand...
Si cum totul se limiteaza la aspectul comercial, avem ceea ce am semanat.
Cum spuneam, aroganta adultilor se transmite cu usurinta asupra copiilor - un tanar de 18 ani, care merge le liceu cu BMW-ul lui plin de cai-putere nu va fi preocupat de integrale, nici de analiza unui text literar, ci se va lauda colegilor si, mai ales, colegelor, cu bijuteria lui pe patru roti. Va realiza rapid ca nu are nevoie de prea multa carte, deoarece deja are tot ce si-a dorit si ceea ce altii nici macar nu i ndraznesc sa viseze.
Mi-a placut foarte mult ideea vesticilor de a-si educa odraslele in conditii austere, de internat. Pe langa invatatura pe care o primesc, acolo invata si cum trebuie sa se comporte in societate, in diverse imprejurari, invata cum se fac afacerile serioase si ce inseamna seriozitatea.
La noi, aceste lucruri au cazut in desuetudine.
Si, cum sa nu cada, atata vreme cat tinerii sunt indemnati sa plece din tara?
Cei mai multi cunoscuti ai mei isi educa copiii special pentru a putea face cariera in strainatate - se axeaza pe limbi straine, pe IT, pe Medicina, pe meserii care au mare cautare in Occident si sunt si foarte bine platite.
Ce se va alege de tara asta in urmatorii 50 de ani este greu de prevazut, Singura noastra sansa este ca nepoti nostri sa realizeze ca nu se poate face performanta in nici un domeniu fara munca, fara o pregatire serioasa.
Si poate pe atunci si televiziunile vor invata ca au si un rol educativ si vor pune un mai mare accent pe exemplele demne de urmat. Nu pe columbeni si zavoreni ...
Inca din primele clase primare, copiii sunt meditati - le dispare astfel spiritul de luptator si de competitie si se instaleaza in subconstientul lor un sentiment de suficienta. Am auzit de multe ori urmatoarea intrebare: "- de ce sa invat atat de mult, sa citesc si sa imi pierd vremea cu studiatul cand in tara asta cei cu studii superioare si cu pregatire de specialitate sunt muritori de foame? Voua la ce v-a folosit atata carte? Numai smecherii se descurca, deci nu trebuie sa invat!" Iar cei care puneau astfel problema erau copii din familii de intelectuali, care vad in ce saracie se zbat parintii lor si ce eforturi supraomenesti fac acestia pentru a-si putea cumpara o carte sau pentru a-si permite niste bilete la un spectacol de teatru sau de opera.
Si asta nu ar fi o problema daca la scoala ar avea mediul propice dezvoltarii armonioase; din pacate, insa, nici profesorii nu mai sunt motivati - si cum sa fie cand exista o lipsa de respect aproape cronica pentru meseria lor si pentru menirea lor sacra. Salariile lor sunt mici, cu ele de-abia reusesc sa isi achite darile catre stat si sa isi cumpere de mancare. Ce haine noi, ce manuale de specialitate, ce carti?
Cand eram eu eleva priveam cu respect si cu admiratie catre profesoarele mele. Nu existau dubii vizavi de pregatirea lor profesionala, asa ca admiratia noastra se indrepta catre tinuta si eleganta lor.
Acum elevele (in special cele din liceu) sunt mult mai elegante decat profesoarele lor, mult mai ingrijie (machiaj, cosmetice, parfumuri, sala ...). Ar parea ca unica lor preocupare este aceea de a arata cat mai bine. Exemplele lor de viata sunt: Monica Columbeanu -Gabor, Sanziana, Adelina Pestritu etc. - adica exact ceea ce mass-media le serveste zilnic pe tava sub titulatura de diva. Daca Alexandra Nechita (micuta Picasso), Stefan Gramatovici (olimpic international la matematica), Sandra Izbasa (gimnasta noastra olimpica) ar fi promovati mai mult de mass-media ar putea spune cata munca se ascunde in spatele succesului. Ar putea deveni exemple pentru generatia lor si pentru generatiile viitoare. Dar, cum ar spune directorii de programe, nu sunt comerciali , nu vand...
Si cum totul se limiteaza la aspectul comercial, avem ceea ce am semanat.
Cum spuneam, aroganta adultilor se transmite cu usurinta asupra copiilor - un tanar de 18 ani, care merge le liceu cu BMW-ul lui plin de cai-putere nu va fi preocupat de integrale, nici de analiza unui text literar, ci se va lauda colegilor si, mai ales, colegelor, cu bijuteria lui pe patru roti. Va realiza rapid ca nu are nevoie de prea multa carte, deoarece deja are tot ce si-a dorit si ceea ce altii nici macar nu i ndraznesc sa viseze.
Mi-a placut foarte mult ideea vesticilor de a-si educa odraslele in conditii austere, de internat. Pe langa invatatura pe care o primesc, acolo invata si cum trebuie sa se comporte in societate, in diverse imprejurari, invata cum se fac afacerile serioase si ce inseamna seriozitatea.
La noi, aceste lucruri au cazut in desuetudine.
Si, cum sa nu cada, atata vreme cat tinerii sunt indemnati sa plece din tara?
Cei mai multi cunoscuti ai mei isi educa copiii special pentru a putea face cariera in strainatate - se axeaza pe limbi straine, pe IT, pe Medicina, pe meserii care au mare cautare in Occident si sunt si foarte bine platite.
Ce se va alege de tara asta in urmatorii 50 de ani este greu de prevazut, Singura noastra sansa este ca nepoti nostri sa realizeze ca nu se poate face performanta in nici un domeniu fara munca, fara o pregatire serioasa.
Si poate pe atunci si televiziunile vor invata ca au si un rol educativ si vor pune un mai mare accent pe exemplele demne de urmat. Nu pe columbeni si zavoreni ...
luni, 27 iunie 2011
Jurnalistii lui peste-prajit si orasul fantoma din China
Vuieste presa nationala - ziare serioase: jurnalul.ro, gandul.info, televiziuni cu audienta foarte mare: stirileprotv, antena 1, realitatea, site-uri online, bloguri etc - pe maginea unui subiect spectaculos. Orasul misterios-fantoma-holograma- lumi paralele etc. care a aparut zilele trecute pe raul Xin din China. Pasionata fiind de astfel de lucruri am urmarit cu atentie clipuletul postat de toata lumea. Pe langa imaginea cu adevarat senzationala, care te duce cu gandul la toate cele de mai sus, m-a frapat seninatatea cu care trecatorii priveau ciudata aparitie. La fel de senina si zambitoare era si chinezoaica intervievata de un post de televiziune local.
Comentariile cititorilor acestor site-uri sunt si mai frumoase - daca aveti timp si vreti sa va distrati, cititi-le!
Dar plecand de la un dram de indoiala strecurata in mintea mea exact din motivele expuse mai sus, am pus mana pe mouse si am butonat pe google. Lucru pe care il puteau face si jurnalistii care s-au grabit sa traduca o stire publicata in Daily Mail, si sa o posteze fara o minima documentare.
Si, cand-colo, ce surpriza? Locul cu pricina este intr-adevar un oras, dar nu unul misterios si nici unul dintr-o lume paralela. E acolo pur si simplu, locuit de ceva vreme de chinezii care au facut un orasel pe o insula aflata in mijlocul raului Xin. Farmecul stirii consta de fapt in aspectul ireal pe care il avea acel loc in urma unor fenomene meteorologice absolut normale - multa umezeala si ceata densa .
Sunt acum curioasa daca aceste posturi de televiziune, ziare etc, vor reveni cu informatia corecta sau isi vor lasa cititorii intr-o mare eroare.
Comentariile cititorilor acestor site-uri sunt si mai frumoase - daca aveti timp si vreti sa va distrati, cititi-le!
Dar plecand de la un dram de indoiala strecurata in mintea mea exact din motivele expuse mai sus, am pus mana pe mouse si am butonat pe google. Lucru pe care il puteau face si jurnalistii care s-au grabit sa traduca o stire publicata in Daily Mail, si sa o posteze fara o minima documentare.
Si, cand-colo, ce surpriza? Locul cu pricina este intr-adevar un oras, dar nu unul misterios si nici unul dintr-o lume paralela. E acolo pur si simplu, locuit de ceva vreme de chinezii care au facut un orasel pe o insula aflata in mijlocul raului Xin. Farmecul stirii consta de fapt in aspectul ireal pe care il avea acel loc in urma unor fenomene meteorologice absolut normale - multa umezeala si ceata densa .
Sunt acum curioasa daca aceste posturi de televiziune, ziare etc, vor reveni cu informatia corecta sau isi vor lasa cititorii intr-o mare eroare.
duminică, 26 iunie 2011
Pentru inima lui Corneliu Stroe - preluare de pe blogul lui Harry Tavitian
Luni 27 iunie cantam la Arcub pentru Corneliu Stroe care are mare nevoie de ajutor!
De harrytavitian
Anul acesta se implinesc 30 de ani de colaborare cu percutionistul Corneliu Stroe. Din pacate Cornel a facut in iarna un infarct si a trebuit sa suporte saptamana trecuta o operatie grea si costisitoare pe cord deschis. Slava Domnului ca operatia a decurs bine si Cornel a inceput sa isi revina. Are insa nevoie neaparat de ajutorul nostru ca sa poata plati costul operatiei.
Luni 27 iunie 2011 de la ora 19.30 va asteptam la Sala Arcub, la concertul organizat cu acest scop. Inima lui Cornel merita toate eforturile noastre!
Biletele costa 100 lei şi se găsesc la www.ticketfan.ro şi la secretariatul sălii ARCUB, din Str. Batiştei nr. 14, telefon 021-319.26.90/91.
Dupa debutul meu cu un recital de blues la Festivalul de jazz de la Sibiu din 1974, am pus bazele grupului Creativ la Constanta in 1978, impreuna cu violonistul George Manescu. In 1980 Creativul avea sa castige premiul I pentru debut la Festivalul de Jazz de la Sibiu, devenind promotorul jazzului de avangarda in Romania. Grupul Creativ a functionat ca o structura deschisa, de-alungul anilor colaborand cu jazzmani romani si straini. Corneliu Stroe a fost cooptat in Creativ in 1981. Tandemul Tavitian – Stroe avea sa fie nucleul Creativului intre anii 1985 – 2002.
In 1985 si 1986 Creativul a scos doua LP-uri la casa londoneza Leo Records. Fanii de jazz din Romania au primit vestea cu entuziasm, ca un semn al spargerii universului concentrationar al dictaturii Ceausescu. In Romania, primul LP al grupului (“Creatiunea”, in formula Tavitian – Stroe) va aparea de-abia in 1991.
Cornel mi-a fost alaturi nu doar in jazzul de avangarda cu influente etnice al formatiei Creativ ci si in blues. In 1985 am infiintat Harry Tavitian & „The Blues Community”, tot ca formula deschisa. In vremurile grele dinainte de ’89 au cantat in Blues Community Mihai Iordache (1986), Hanno Hoefer (1987), A.G. Weinberger (1988) si multi altii.
Iulian Ignat: Ce a facut ca dintre toate formulele Creativului acest duo cu Stroe sa reziste atatia ani?
Harry Tavitian: Fiecare formula a Creativului a avut o identitate a ei, data de personalitatea fiecarui muzician cu care am colaborat. Totdeauna am cautat oameni deschisi, inventivi, “creativi”, lucru care a dat si a pastrat autenticitatea grupului de-a lungul anilor. Dintre toti, Stroe a fost cel mai longeviv. (Fragment din articolul lui Iulian Ignat din Formula AS 13 – 20martie 2009)
http://www.trilulilu.ro/Kruczynski/ba9b4f4847af70 Duo Tavitian – Stroe – muzica de pe LP-ul „Creatiunea” (Electrecord 1991).
Articol al sociologului francez Claude Karnoouh despre duo Creativ + o fotografie a noastra la zidul Berlinului, din 1988!: http://harrytavitian.wordpress.com/2007/06/11/berlinul-de-vest-1988/
O alta fotografie a noastra din 1988, care ilustreaza perfect ce traiam atunci: http://harrytavitian.wordpress.com/2007/06/11/romania-1988/
Impreuna cu Cornel am fost cei care am promovat in jazzul romanesc al anilor ’80 sincretismul artelor: http://harrytavitian.wordpress.com/2007/07/12/harry-tavitian-si-corneliu-stroe-din-nou-la-brasov/
Aroganta incultilor
"La ora de psihologie profesorul prezinta elevilor cele trei stari ale psihicului uman: starea de calm, de iritare si de enervare.
Scoate un celular, formeaza un numar de telefon si spune:
- Alo, buna seara, as dori cu Gica, spuse profesorul!
- Gica nu locuieste aici! spune persoana! (cu calm)
- Aceasta a fost starea de calm, spuse profesorul. Formeaza acelasi numar de telefon si spune:
- Alo, buna seara, Gica este acasa?
- Domnule v-am mai spus, Gica nu locuieste aici, spuse aceeasi persoana (cu iritare).
Profesorul spune:
- Aceasta a fost starea de iritare. Formeaza pentru a treia oara acelasi numar de telefon si spuse:
- Alo, buna seara, Gica este acasa ?
Persoana, de-a dreptul enervata ii spune:
- Domnule, fir-ai tu sa fii... nu este nici un Gica aici ! ! !
Acestea au fost cele trei stari.
Bula, un elev inteligent vine din spate si zice:
- Mai exista o stare in psihicul uman, o stare de disperare. Ia telefonul, formeaza acslasi numar si spune:
- Alo, sunt Gica, m-a cautat cineva?... "
Nu stiu daca acest banc are foarte mare legatura cu subiectul postarii mele, dar mie chiar mi-a placut. Si de multe ori am fost martora, intr-o forma sau alta, a unei experimentari de soiul celei descriese in gluma (?!?) de mai sus.
Ati asistat (sau participat) vreodata la o discutie contradictorie in care, dupa ce nervii se tocesc, spiritele se aprind si vocile se ridica? Ati remarcat faptul ca, de regula, cel care se enerveaza mai tare si ridica vocea pana la tonalitati de soprana este cel care a epuizat argumentele?
Am stat de multe ori si m-am gandit de ce ni se pare ca daca vorbim cu voce ridicata avem mai multa dreptate. Sau ca ne facem mai bine auzite ideile. O idee este buna sau proasta, si o poti rosti soptit sau, dimpotriva, tipat. Dar a tipa intr-o discutie este semn de lipsa de educatie.
Oricine a citit un mic Cod al manierelor elegante, stie ca un om civilizat, educat, vorbeste pe un ton cumpatat - si mai stie ca "tonul face muzica". Un om educat nu va ridica tonul niciodata, se va sti tempera chiar daca este adus in ultimul stadiu de iritare, enervare sau disperare. Pentru un om educat este, de cele mai multe ori, un om civilizat.
Din pacate, pestele de la cap se impute, iar in conditiile in care iazul (ca sa nu zic balta) in care traim e plin de peste in stare avansata de putrefactie este greu sa iti mentii prospetimea. Fapt ce ne influenteaza si ne afecteaza pe toti. Traim intr-o tara in care anormalul a devenit normalitate, in care "cine nu e cu noi, e impotriva noastra", in care daca ai si sustii propriile idei esti dusman declarat.
Traim intr-o tara in care respectul fata de semeni este pe cale de disparitie, recunoasterea valorilor este sub demnitatea individului, in care adevarul are multe fete si este diferit in functie de situatie. Daca situatia o cere, adevarul e alb, daca nu poate fi negru sau gri, sau chiar portocaliu.
A striga pe strada, chiar daca sunt deranjati zeci de trecatori, este o atitudine din ce in ce mai prezenta, a face afirmatii aberante, dar sustinute de o aroganta specifica celor inculti, este la ordinea zilei, a cataloga oamenii si faptele fara pic de discernamant si fara nici o documentare prealabila este, de asemenea, o practica pacatoasa.
Am devenit un popor care poate fi usor catalogat drept un popor de inculti! Nu fac aceasta afirmatie gandindu-ma la milioanele de romani decenti care traiesc in tara asta, care sunt civilizati, care stiu sa poarte o discutie, care stiu sa mai citeasca o carte, care au si alte preocupari decat fotbalul, semintele, berea la bidon, strigatul de la geam dupa plodul obraznic care a spart cu mingea geamul magazinului de vizavi, care isi respecta vecinii, colegii, interlocutorii, care vorbesc cumpatat si care au in vocabular, la loc de cinste cuvantul "multumesc"! Vizati de afirmatia mea, credeti-ma ca nu este gratuita, sunt care ne fac sa ne simtim prost ca suntem romani. Cine sunt aceia? Sunt multi, dar nu atat de multi incat, printr-un efort concertat, sa nu poata fi anihilati. Totul pleaca de la lipsa de educatie. Imi cer iertare pentru ceea ce voi scrie celor care stiu sa isi educe copiii, care le-au dat cei 7 ani de acasa atat de trebuinciosi in viata. Pe de alta parte, insa, stiu ca aceia nu se vor supara pe mine, pentru ca vor intelege exact ceea ce spun.
Deci totul pleaca de la cei 7 ani de acasa. Parintii sunt foarte ocupati si isi petrec din ce in ce mai putin timp cu copiii lor. Cei care sunt de o conditie materiala mai modesta vor incerca sa se revanseze ducandu-si copiii in parc, eventual la un film sau la un biliard. Inteleg ca nu le pot oferi cine stie ce bunuri materiale, dar vor alege sa isi petreaca timpul cu copiii lor si sa le ofere cat mai multa dragoste. Buba pleaca de la cei care au multi bani, pe care i-au facut din afaceri necurate. Pe vremuri li se spunea milionari de carton; acum au prins cheag si fac parte din protipendada. Ei sunt cei care au avut o contributie decisiva la proliferarea arogantei incultilor. Am scris atat de mult fara a intra macar in subiect, incat simt ca voi deveni plictisitoare. Asa ca ma opresc, pentru scurt timp aici si imi voi continua ideile intr-o alta postare.
Scoate un celular, formeaza un numar de telefon si spune:
- Alo, buna seara, as dori cu Gica, spuse profesorul!
- Gica nu locuieste aici! spune persoana! (cu calm)
- Aceasta a fost starea de calm, spuse profesorul. Formeaza acelasi numar de telefon si spune:
- Alo, buna seara, Gica este acasa?
- Domnule v-am mai spus, Gica nu locuieste aici, spuse aceeasi persoana (cu iritare).
Profesorul spune:
- Aceasta a fost starea de iritare. Formeaza pentru a treia oara acelasi numar de telefon si spuse:
- Alo, buna seara, Gica este acasa ?
Persoana, de-a dreptul enervata ii spune:
- Domnule, fir-ai tu sa fii... nu este nici un Gica aici ! ! !
Acestea au fost cele trei stari.
Bula, un elev inteligent vine din spate si zice:
- Mai exista o stare in psihicul uman, o stare de disperare. Ia telefonul, formeaza acslasi numar si spune:
- Alo, sunt Gica, m-a cautat cineva?... "
Nu stiu daca acest banc are foarte mare legatura cu subiectul postarii mele, dar mie chiar mi-a placut. Si de multe ori am fost martora, intr-o forma sau alta, a unei experimentari de soiul celei descriese in gluma (?!?) de mai sus.
Ati asistat (sau participat) vreodata la o discutie contradictorie in care, dupa ce nervii se tocesc, spiritele se aprind si vocile se ridica? Ati remarcat faptul ca, de regula, cel care se enerveaza mai tare si ridica vocea pana la tonalitati de soprana este cel care a epuizat argumentele?
Am stat de multe ori si m-am gandit de ce ni se pare ca daca vorbim cu voce ridicata avem mai multa dreptate. Sau ca ne facem mai bine auzite ideile. O idee este buna sau proasta, si o poti rosti soptit sau, dimpotriva, tipat. Dar a tipa intr-o discutie este semn de lipsa de educatie.
Oricine a citit un mic Cod al manierelor elegante, stie ca un om civilizat, educat, vorbeste pe un ton cumpatat - si mai stie ca "tonul face muzica". Un om educat nu va ridica tonul niciodata, se va sti tempera chiar daca este adus in ultimul stadiu de iritare, enervare sau disperare. Pentru un om educat este, de cele mai multe ori, un om civilizat.
Din pacate, pestele de la cap se impute, iar in conditiile in care iazul (ca sa nu zic balta) in care traim e plin de peste in stare avansata de putrefactie este greu sa iti mentii prospetimea. Fapt ce ne influenteaza si ne afecteaza pe toti. Traim intr-o tara in care anormalul a devenit normalitate, in care "cine nu e cu noi, e impotriva noastra", in care daca ai si sustii propriile idei esti dusman declarat.
Traim intr-o tara in care respectul fata de semeni este pe cale de disparitie, recunoasterea valorilor este sub demnitatea individului, in care adevarul are multe fete si este diferit in functie de situatie. Daca situatia o cere, adevarul e alb, daca nu poate fi negru sau gri, sau chiar portocaliu.
A striga pe strada, chiar daca sunt deranjati zeci de trecatori, este o atitudine din ce in ce mai prezenta, a face afirmatii aberante, dar sustinute de o aroganta specifica celor inculti, este la ordinea zilei, a cataloga oamenii si faptele fara pic de discernamant si fara nici o documentare prealabila este, de asemenea, o practica pacatoasa.
Am devenit un popor care poate fi usor catalogat drept un popor de inculti! Nu fac aceasta afirmatie gandindu-ma la milioanele de romani decenti care traiesc in tara asta, care sunt civilizati, care stiu sa poarte o discutie, care stiu sa mai citeasca o carte, care au si alte preocupari decat fotbalul, semintele, berea la bidon, strigatul de la geam dupa plodul obraznic care a spart cu mingea geamul magazinului de vizavi, care isi respecta vecinii, colegii, interlocutorii, care vorbesc cumpatat si care au in vocabular, la loc de cinste cuvantul "multumesc"! Vizati de afirmatia mea, credeti-ma ca nu este gratuita, sunt care ne fac sa ne simtim prost ca suntem romani. Cine sunt aceia? Sunt multi, dar nu atat de multi incat, printr-un efort concertat, sa nu poata fi anihilati. Totul pleaca de la lipsa de educatie. Imi cer iertare pentru ceea ce voi scrie celor care stiu sa isi educe copiii, care le-au dat cei 7 ani de acasa atat de trebuinciosi in viata. Pe de alta parte, insa, stiu ca aceia nu se vor supara pe mine, pentru ca vor intelege exact ceea ce spun.
Deci totul pleaca de la cei 7 ani de acasa. Parintii sunt foarte ocupati si isi petrec din ce in ce mai putin timp cu copiii lor. Cei care sunt de o conditie materiala mai modesta vor incerca sa se revanseze ducandu-si copiii in parc, eventual la un film sau la un biliard. Inteleg ca nu le pot oferi cine stie ce bunuri materiale, dar vor alege sa isi petreaca timpul cu copiii lor si sa le ofere cat mai multa dragoste. Buba pleaca de la cei care au multi bani, pe care i-au facut din afaceri necurate. Pe vremuri li se spunea milionari de carton; acum au prins cheag si fac parte din protipendada. Ei sunt cei care au avut o contributie decisiva la proliferarea arogantei incultilor. Am scris atat de mult fara a intra macar in subiect, incat simt ca voi deveni plictisitoare. Asa ca ma opresc, pentru scurt timp aici si imi voi continua ideile intr-o alta postare.
marți, 21 iunie 2011
Painea biblica, acum si la Constanta
Saptamana trecuta, Dobrogea Grup (unul din principalii producatori din industria de morarit-panificatie din Romania) a lansat Painea Antica Romana. Aceasta paine este facuta din faina integrala de grau spelta si este fabricata dupa o reteta veche de 2000 de ani. Uleiul de masline si mierea din compozitie dau aceste paini o aroma deosebita. Painea Antica Romana lansata de Dobrogea are efect de dubla si consistenta hrana - Fizica, importanta pentru organism- si Spirituala. O parte din sumele de bani obtinute din vanzarea acestei paini va fi directionata spre refacerea Edificiului Roman cu mozaic din Constanta.
Restaurarea Edificiului Roman cu mozaic face parte dintr-un proiect deosebit de frumos initiat si pus in practica de Groove Hour SRL Constanta.
Asa ca, adresez un indemn constantenilor: mancati sanatos si contribuiti la restaurarea unuia dintre cele mai frumoase monumente istorice din Constanta.
Zau ca nu as fi scris aceste randuri daca nu eram ferm convinsa de adevarul lor!
Painea din faina de grau spelta - recomandata si in Vechiului Testament
In decursul anilor, omenirea a deprins obiceiuri alimentare noi, iar acest lucru a reprezentat de multe ori un deserviciu adus organismului uman prin renuntarea la anumite alimente complexe si inlocuirea acestora cu altele mai putin bogate in vitamine, fibre, minerale, acizi grasi esentiali. In aceasta categorie de produse care au fost aproape uitate se gaseste si graul spelta. Acesta a fost cultivat cu mii de ani in urma - anumite descoperiri arheologice au scos la iveala vase din lut pline cu grau spelta in santiere arheologice din Egipt, Caucaz, sud-vestul Asiei si in Europa. Se estimeaza ca unele dintre ele au o vechime de peste 8.000 de ani. Nu se stie cu exactitate cand a inceput sa fie cultivat si apreciat de catre oameni, insa este cert ca in Vechiul Testament a fost mentionat: in versetul 9 din capitoliul 4, profetul Ezechiel (care a trait cu 500 de ani inaintea erei noastre) scrie ca a fost sfatuit de Dumnezeu sa ia cu el in desert grau, alac (grau spelta), linte, soia, orz si mei pentru a le amesteca si a avea mancare pentru 390 de zile pe care avea sa le petreaca in pustietate. Cateva sute de ani mai tarziu, poetul Horatiu scria intr-una din satirele sale despre un locuitor de la tara, care manca grau spelta pentru a ramane sanatos. O mie de ani mai tarziu, sfanta Hildegard din Bingen (care a fost o deosebita observatoare a plantelor si a lasat multe indicatii asupra folosirii terapeutice a plantelor, urmate cu succes si in ziua de astazi) a scris despre efectele vindecatoare ale graului spelta. Ea mentiona ca graul spelta este cea mai buna cereala, grasa si plina de forta. Ea numea graul spelta drept medicament, pentru ca, fata de celelalte specii de cereale, ar avea in continut substante optim echilibrate. Potrivit sfintei Hildegard, cine mananca grau spelta va avea "o carne buna si un sange bun" - printre sfaturile sfintei se numara si cel potrivit caruia daca cineva este foarte bolnav si nu mai poate manca nimic din cauza slabiciunii, sa i se dea boabe intregi de grau spelta, fierte in apa, la care se va adauga (pentru gust) putin unt sau un ou fiert. "Aceasta il va vindeca dinspre inauntru, ca o pomada buna si vindecatoare" - a scris sfanta Hildegard.
Din cate se pare, pana si soldatii din legiunile romane aveau in permanenta asupra lor un saculet plin cu grau spelta, pentru a se energiza in timpul lungilor razboiae.
Proprietati ale graului spelta
Cercetari minutioase efectuate pe parcursul multor ani au scos la iveala calitatile miraculoase ale graului spelta. Spre deosebire de graul obisnuit, graul spelta are toate ingredientele care asigura atributele unei hraniri integrale: are continut ridicat de fibre si este bogat in vitaminele A, E, B1, B2, B6, PP, ceea ce asigura o buna functionare a nervilor, un metabolism bine reglat si o piele sanatoasa. Graul spelta este, de asemenea, bogat in aciz grasi esentiali si in minerale: fier, calciu, magneziu si fosfor. Acest soi de grau contine albumine de calitate, hidrocarburi complexe si grasimi naturale.
Tot acest complex de vitamine, minerale, grasimi, acizi grasi si hidrocarburi determina un efect miraculos asupra starii de sanatate; faina de grau spelta si, implicit, painea de grau spelta este usor digerabila, stimuleaza metabolismul si activitatea rinichilor, produce o dezintoxicare a organismului, creste starea de bine si capacitatea de performanta.
O serie de studii facute in Germania au reliefat o digestibilitate crescuta a graului spelta; datorita solvabilitatii deosebite in apa, substantele vitale ale graului spelta sunt asimilate mult mai usor si facil ca hrana pentru organism. Acesta este motivul pentru care copiii mici si persoanel bolnave pot suporta mai bine graul spelta decat grau comun.
La simpozionul cu tema Graul spelta desfasurat in anul 1991 in localiatatea germana Hohenheim s-au dat publicitatii o serie de date de analiza comparative intre graul spelta si graul comun. Potrivit acestora, graul spelta are un continut mai mare de grasimi, contine Thiocyanat (care are un efect vitalizant, de stimulare a imunitatii si antiinflamator), are un continut de vitamine mai ridicat, are un continut mai ridicat de substante minerale. De asemenea, graul spelta are un continut mai mare de L-Tryptophan, precursor al hormonului de buna dispozitie si neurotransmitatorului serotonina. Aceleasi date oficiale mentioneaza continutul mai mare de acizi grasi nesaturati, indeosebi acid linoleic si acid linolenic, care activeaza lipidele necesare generarii celulelor nervoase.
Efecte asupra organismului uman
Este cunoscut de mii de ani ca graul spelta are efect regenerator asupra celulelor, marind capacitatea acestora si potentialul intelectual. Datorita proprietatilor sale deosebite, graul spelta este folosit in diverse regimuri alimentare frecvent folosite in sanatorii la bolnavii de leucemie, pentru efectul benefic asupra splinei si maduvei. Fiind foarte usor digerabil, se poate folosi sub forma de fulgi in alimentatia sugarilor.
De asemenea, se foloseste cu succes in alimentatia persoanelor care sufera de migrene, ateroscleroza sau diabet si poate lupta impotriva unor boli de inima si a cancerului.
Graul spelta si-a dovedit calitatile in diete de tratare a bolilor degenerative, ale imbolnavirii pielii si mucoaselor si ale deranjamentelor metabolismuli si digestiei. De asemenea, dieta pe baza de faina de grau spelta este indicata in cazul neurodermitelor.
luni, 20 iunie 2011
>5000
Multumesc celor care ma cititi .. in urma cu numai cateva zile va multumeam pentru ca depasisem 4.000 de accesari, iar acum va marturisesc cu emotie si cu speranta ca am depasit 5000 de accesari. Ma onoreaza si ma incurajeaza faptul ca ma cititi ... O seara buna, tuturor!
vineri, 17 iunie 2011
Badea Ion si Andras baci
M-am nascut in Regiunea Mures Autonoma Maghiara - forma de organizare teritoriala desfiintata de Ceausescu in 1968. Recent m-am intors din vacanta si m-am oprit cateva zile la Targu Mures. La ora actuala, ungurii din Ardeal au o mare preocupare: isi intocmesc dosare legale pentru obtinerea dublei cetatenii, romano-maghiare. Credeti ca o fac din prea multa dragoste de Ungaria? Ei, bine, nu! Motivul este unul cat e poate de pragmatic; ca cetateni unguri pot circula fara viza pe pasaport in Canada, SUA, Australia, Noua Zeelanda si cine stie in ce alta tara a lumii. Mai dragut este faptul ca am intalnit romani get-beget care, inventivi ca toti romanii, isi cauta stramosi unguri pentru a obtine cetatenia maghiara! Tot pentru ca, satui de refuzul Ambasadei SUA la Bucuresti de a le pune viza pe pasaport, prefera sa aiba dubla cetatenie romano-maghiara. Si asta cu toate ca unii dintre ei au avut bunici care au fost torturati de unguri si care acum se rascolesc in mormant din cauza demersurilor nepotilor lor! Un alt roman isi cauta radacini maghiare pentru a putea deschide o firma in Germania. A incercat si ca roman sa o faca, insa i se cereau 10.000 de euro drept garantie, si nu avea banii astia. Insa ca cetatean maghiar nu i se cere nici o garantie pentru a deveni patron in Germania. Ce vreau sa reliefez prin asta este ca traim intr-o epoca moderna, in care important este sa ne mearga bine, sa ne putem misca liberi prin aceasta lume, fara sa conteze ca suntem cetateni romani sau de alta nationalitate.
Pe de alta parte, cand postasul a intarziat doua zile cu pensia, atat badea Ion, cat si Andras baci s-au dus la bolda (magazinul satesc) si l-au rugat pe vanzator sa ii treaca in caiet ca sa poata cumpara pita si ulei, ca nu au bani sa plateasca pe loc.
Se face atat de mult caz de nationalitatea fiecaruia, incat stau si ma gandesc cui foloseste acest lucru. In fond, atat badea Ion, cat si Andras baci se trezesc dimineata, se spala pe ochi si pe dinti (chiar se spala!), stau pe wc (uneori sunt constipati si pierd mai mult timp acolo), dau de mancare la galite si la porci sau la alte oratanii de prin ograda, iar apoi se intorc in casa si beau jinarsul de dimineata, mananca si se apuca din nou de treaba.
Atat unul, cat si altul isi fac griji pentru viitorul copiilor lor, pentru sanatatea lor si a sotiilor lor, ca medicamentele sunt scumpe, iar pretul in farmacii nu e stabilit in functie de nationalitate!
Si badea Ion si Andras baci se plang ca gazele sunt foarte scumpe, si se bucura ca a venit vara si nu mai consuma atat de mult, fac economie la curentul electric si stau duminica dupa-amiaza de vorba la poarta. Duminica dimineata amandoi se primenesc, isi pun camasi albe, costum negru, pantofii din piele, isi pun o batista curata si calcata in buzunar si pornesc spre biserica - ce-i drept, merg in directii diferite, unul la ortodocsi, iar altul la catolici sau la protestanti. Alte diferente intre ei nu sunt, decat ca unu spune Dumnezeule, iar altul Istenem - ca daca se lovesc peste deget amandoi spun : ioi, ... cuvantul de dupa vigula difera din nou. Cine stie cum injura si unii si altii, stie ce am vrut sa spun!
Pe Andras baci nu il intereseaza cetatenia maghiara, nu il ajuta cu nimic. E intelept si mucalit: "Eu, szivem, nu am fost plecat nici pana la Cluj, la ce-mi trebe sa ma duc la Budapesta?? Da'copiii mei isi fac si buletine unguresti ...".
Poate ca in Harghita si Covasna, unde ungurii sunt majoritari, lucrurile sa fie diferite. Si cred ca sunt - lor li se pare firesc ca, daca sunt toti maghiari, sa vorbeasca ungureste, la Politie, la Spital, la Primarie. Poate ca ei si-ar dori sa se revina asupra regiunii Mures Autonoma Maghiara. Nu prea are cine sa le faca opozitie; in Mures, insa, lucrurile stau cu totul altfel...
Si atunci stau si ma intreb cui foloseste ideea de enclavizare a Ardealului? Nici macar ungurilor - care ar pierde cateva posturi de consilier judetean (se presupune ca regiunea ar avea un consiliu unic!), cateva posturi de conducere etc.
Ar castiga, in schimb politicieni ungurii: o groaza de capital de imagine! Le-au promis votantilor lor ca vor castiga autonomia si iata ca se tin de cuvant! Pentru ca politicienii unguri si-au urmarit intotdeauna interesul; au facut tot ce le-a stat in putinta si au inclinat balanta in favoarea lor; nu le-a placut opozitia si , ca atare, au fost mereu la putere. Au facut guverne, au desfacut guverne - cne e fraierul in situatia asta? Ungurul, care isi atinge obiectivele, sau romanul care sta capra de cate ori are ocazia (la UDMR, la UE, la NATO etc. )
Sunt convinsa ca aceasta enclavizare nu va avea loc - acum UDMR arata guvernului pisica si ii explica pe romaneste, sa inteleaga toti, ca felina are unghii si zgarie rau! Dar pedelistii in general si presedintele Basescu, in special, stiu ca o astfel de tampenie i-ar scoate definitiv din viata politica.
Insa nici unii, nici altii nu sunt prosti; stiu cu totii ce fac: AVERI! Nu conteaza ca sunt romani sau unguri, politicienii nostri stiu sa faca un singur lucru: BANI! Din paduri, din terenuri, din pamant, din iarba-verde! Si atunci cine e dusmanul comun? Nu cumva politicianul de langa noi? In clipa in care extremistii unguri si cei romani vor pricepe acest lucru, situatia se va schimba in tara asta. De-abia atunci multimea (nu prostimea) va reprezenta o forta de care va trebui sa se tina cont. Oare voi mai trai sa prind astfel de vremuri?
Pe de alta parte, cand postasul a intarziat doua zile cu pensia, atat badea Ion, cat si Andras baci s-au dus la bolda (magazinul satesc) si l-au rugat pe vanzator sa ii treaca in caiet ca sa poata cumpara pita si ulei, ca nu au bani sa plateasca pe loc.
Se face atat de mult caz de nationalitatea fiecaruia, incat stau si ma gandesc cui foloseste acest lucru. In fond, atat badea Ion, cat si Andras baci se trezesc dimineata, se spala pe ochi si pe dinti (chiar se spala!), stau pe wc (uneori sunt constipati si pierd mai mult timp acolo), dau de mancare la galite si la porci sau la alte oratanii de prin ograda, iar apoi se intorc in casa si beau jinarsul de dimineata, mananca si se apuca din nou de treaba.
Atat unul, cat si altul isi fac griji pentru viitorul copiilor lor, pentru sanatatea lor si a sotiilor lor, ca medicamentele sunt scumpe, iar pretul in farmacii nu e stabilit in functie de nationalitate!
Si badea Ion si Andras baci se plang ca gazele sunt foarte scumpe, si se bucura ca a venit vara si nu mai consuma atat de mult, fac economie la curentul electric si stau duminica dupa-amiaza de vorba la poarta. Duminica dimineata amandoi se primenesc, isi pun camasi albe, costum negru, pantofii din piele, isi pun o batista curata si calcata in buzunar si pornesc spre biserica - ce-i drept, merg in directii diferite, unul la ortodocsi, iar altul la catolici sau la protestanti. Alte diferente intre ei nu sunt, decat ca unu spune Dumnezeule, iar altul Istenem - ca daca se lovesc peste deget amandoi spun : ioi, ... cuvantul de dupa vigula difera din nou. Cine stie cum injura si unii si altii, stie ce am vrut sa spun!
Pe Andras baci nu il intereseaza cetatenia maghiara, nu il ajuta cu nimic. E intelept si mucalit: "Eu, szivem, nu am fost plecat nici pana la Cluj, la ce-mi trebe sa ma duc la Budapesta?? Da'copiii mei isi fac si buletine unguresti ...".
Poate ca in Harghita si Covasna, unde ungurii sunt majoritari, lucrurile sa fie diferite. Si cred ca sunt - lor li se pare firesc ca, daca sunt toti maghiari, sa vorbeasca ungureste, la Politie, la Spital, la Primarie. Poate ca ei si-ar dori sa se revina asupra regiunii Mures Autonoma Maghiara. Nu prea are cine sa le faca opozitie; in Mures, insa, lucrurile stau cu totul altfel...
Si atunci stau si ma intreb cui foloseste ideea de enclavizare a Ardealului? Nici macar ungurilor - care ar pierde cateva posturi de consilier judetean (se presupune ca regiunea ar avea un consiliu unic!), cateva posturi de conducere etc.
Ar castiga, in schimb politicieni ungurii: o groaza de capital de imagine! Le-au promis votantilor lor ca vor castiga autonomia si iata ca se tin de cuvant! Pentru ca politicienii unguri si-au urmarit intotdeauna interesul; au facut tot ce le-a stat in putinta si au inclinat balanta in favoarea lor; nu le-a placut opozitia si , ca atare, au fost mereu la putere. Au facut guverne, au desfacut guverne - cne e fraierul in situatia asta? Ungurul, care isi atinge obiectivele, sau romanul care sta capra de cate ori are ocazia (la UDMR, la UE, la NATO etc. )
Sunt convinsa ca aceasta enclavizare nu va avea loc - acum UDMR arata guvernului pisica si ii explica pe romaneste, sa inteleaga toti, ca felina are unghii si zgarie rau! Dar pedelistii in general si presedintele Basescu, in special, stiu ca o astfel de tampenie i-ar scoate definitiv din viata politica.
Insa nici unii, nici altii nu sunt prosti; stiu cu totii ce fac: AVERI! Nu conteaza ca sunt romani sau unguri, politicienii nostri stiu sa faca un singur lucru: BANI! Din paduri, din terenuri, din pamant, din iarba-verde! Si atunci cine e dusmanul comun? Nu cumva politicianul de langa noi? In clipa in care extremistii unguri si cei romani vor pricepe acest lucru, situatia se va schimba in tara asta. De-abia atunci multimea (nu prostimea) va reprezenta o forta de care va trebui sa se tina cont. Oare voi mai trai sa prind astfel de vremuri?
miercuri, 15 iunie 2011
inchisoare pentru betivii la volan ....(in Suedia)
Stiti cati romani isi pierd anual viata in accidente rutiere? Peste 2500.... Ceea ce inseamna ca peste 2500 de familii sunt distruse pe viata... Insa numarul poate fi mult mai mare daca tinem cont de faptul ca in urma unui accident rutier sufera mame, tati, copii, unchi, matusi, veri, frati etc. In Suedia numarul mortilor in accidente rutiere este cam de 10 ori mai mic. Statisticile sunt doar cifre, dar situatia trebuie aprofundata. Desi orice comparatie este neavenita, voi incerca sa fac o scurta radiografie a celor doua realitati. In Suedia soselele sunt extraordinare, inclusiv cele care reprezinta drumuri judetene. Sunt cam ceea ce inseamna la noi drumurile nationale. Asfaltul perfect nu se degradeaza de la an la an, ci este rezistent la iernile grele din Suedia. Cand ninge abundent si zapada e cat casa, la propriu, primariile se ocupa de deszapezire; se arunca cu nisip, cu solutie salina si cu alte substante de natura a curata stratul de zapada si polei de pe sosea. Cu toate acestea, primavara soselele nu sunt distruse astfel incat sa necesite alte reparatii. De aceea ei nici nu au "Regi ai asfaltului" cum avem noi. Mi-l amintesc pe primarul Mazare care a spus intr-o iarna grea ca nu da cu nisip si sare pentru cu va distruge asfaltul! Ce daca oamenii nu puteau circula nici pe strada, nici pe trotuar! Ce daca zilnic aveau loc sute de tamponari!?!
Deci situatia soselelor am lamurit-o. Urmeaza civilizatia la volan .... Din loc in loc, pe soselele Suediei sunt amplasate indicatoare rutiere limitatoare de viteza. Cum credeti ca se circula? Daca exista indicator de 50 km/h, atunci CU SIGURANTA toata lumea circula cu viteza de 50 km/h. Nu sunt exceptii, nu sunt smecheri! Este o dovada a civilizatiei suedeze despre care o sa tot scriu....
Pe de alta parte, si aceasta civilizatie a fost cladita in timp, prin masuri coercitive, uneori masuri de ordin politic luate de guvernele suedeze. Daca nu ai purat centura de siguranta, inclusiv pe scaunele din spate, amenda este de 70 de euro (ma rog, se plateste in coroane, ca suedezii nu vor sa fie turma a uniunii europene). Daca ai depasit cu doar 2 km viteza legala pe care ti-o arata indicatoarele perfect aliniate pe sosele, amenda este de 161 de euro, Iar daca te-ai urcat baut la volan, atunci te paste puscaria. Ma rog, puscarie la ei inseamna un singur detinut in camera, iar celula lui este dotata cum putine apartamente din Romania sunt.
In Romania nema sosele, nema respectarea indicatoarelor rutiere, nema respectarea legilor...
Si, spre stiinta cui se simte cu musca pe caciula, in Suedia este monarhie. Asa sa ne ajute Dumenzeu!
Deci situatia soselelor am lamurit-o. Urmeaza civilizatia la volan .... Din loc in loc, pe soselele Suediei sunt amplasate indicatoare rutiere limitatoare de viteza. Cum credeti ca se circula? Daca exista indicator de 50 km/h, atunci CU SIGURANTA toata lumea circula cu viteza de 50 km/h. Nu sunt exceptii, nu sunt smecheri! Este o dovada a civilizatiei suedeze despre care o sa tot scriu....
Pe de alta parte, si aceasta civilizatie a fost cladita in timp, prin masuri coercitive, uneori masuri de ordin politic luate de guvernele suedeze. Daca nu ai purat centura de siguranta, inclusiv pe scaunele din spate, amenda este de 70 de euro (ma rog, se plateste in coroane, ca suedezii nu vor sa fie turma a uniunii europene). Daca ai depasit cu doar 2 km viteza legala pe care ti-o arata indicatoarele perfect aliniate pe sosele, amenda este de 161 de euro, Iar daca te-ai urcat baut la volan, atunci te paste puscaria. Ma rog, puscarie la ei inseamna un singur detinut in camera, iar celula lui este dotata cum putine apartamente din Romania sunt.
In Romania nema sosele, nema respectarea indicatoarelor rutiere, nema respectarea legilor...
Si, spre stiinta cui se simte cu musca pe caciula, in Suedia este monarhie. Asa sa ne ajute Dumenzeu!
luni, 13 iunie 2011
>4000
Cu maxima multumire, satisfactie si mandrie am aflat pe "statistici" ca, din ianuarie, de cand am inceput sa scriu pe acest blog, am avut peste 4000 de accesari. Va multumesc tuturor celor care ma cititi!
13 iunie
Toata ziua am avut strania senzatie ca ziua de 13 iunie imi spune ceva important - nu stiam ce, dar am tot scormonit in memorie si, finally, am gasit: in urma cu ceva ani (multi, ar spune unii, putini, ar spune altii) am absolvit liceul. O, Doamne, ce mult a trecut de atunci si cate amintiri vii mai traiesc in mine. Imi amintesc cu dor si temere de acea zi: am ajuns la scoala in costumul meu gri facut special pentru acea ocazie. Dragut costum si cu o istorie aparte. In aprilie murise bunica mea, pe care am iubit-o tare mult. Cam tot de prin acea vreme incepusem sa merg la croitor pentru a-mi face costumul de absolvire - in Ardeal este important acest moment al absolvirii! Si, in decurs de cateva saptamani, talia mea se subtiase considerabil; de la o proba la alta, croitorul trebuia sa mai micsoreze putin talia. La ultima proba aveam 68 cm, iar croitorul mi-a spus ca daca mai slabesc, el nu mai are ce sa faca, voi purta un costum care nu va sta bine pe mine . Si am incercat sa ma mentin! Dimineata, in ziua absolvirii, radiam. De-abia asteptam momentul. Totul a fost minunat pana cand diriginta noastra a intrat in clasa si mi-a spus ca voi preda cheia liceului si ca va trebui sa sustin si un discurs. Si, in copilaria mea nealterata, tot ce am putut sa spun a fost: "de ce tocmai eu?"D-na Letitia Besa (diriginta noastra) s-a suparat tare din cauza reactiei mele si mi-a spus trista: "in loc sa te bucuri ca ai fost cea aleasa..."
Nu am inteles eu mare lucru, dar imi aduc aminte ca, la festivitate, am predat cheia liceului, gest simbolic, impreuna cu doi colegi, unul de la chimie, iar altul de la mecanica. Spre rusinea mea, nu imi amintesc numele lor! Nu mai stiu exact ce am spus - nu aveam un discurs dinainte pregatit - dar stiu ca am amintit ceva de mandria de a fi absolvent. Stiu ca am fost aplaudata, si mi s-a parut ciudat! Tot din acea zi imi amintesc buchetul de trandafiri rosii primiti de la Andrei (un fost priten care ma dezamagise si al carui buchet de trandafiri nu mai insemna mare lucru!), florile primite din partea alor mei, si terasa cu mici si bere la care am poposit dupa festivitate!
Nu-mi amintesc asteptarile mele de la acea vreme, dar sunt sigura ca mare parte din ele s-au indeplinit. Poate va mai amintiti voi, colegii mei: Felicia, Rita, Maria, Aurica, Petre, Danut, Emil, Viorica, Mirela, Piri, Mariana, Simona, Margit, Kati, Hajnalka, Marika, Levente, Csaba, Irma (draga mea Irma, pe care nu am vazut-o de o mie de ani!), dar si colegii de la sectia maghiara. Mi-e dor de toti si tare mi-ar placea sa stiu ce fac si ce le-a rezervat viata. Daca cineva dintre ei citeste aceste randuri, il rog din inima sa imi scrie!
Este o parte din viata mea, si - asa cum mereu spunea Hajni Trufan, toate aceste intamplari si toti oamenii care au facut parte din viata noastra au avut rolul de a ne infrumuseta viata! Si au facut-o cu brio!
Nu am inteles eu mare lucru, dar imi aduc aminte ca, la festivitate, am predat cheia liceului, gest simbolic, impreuna cu doi colegi, unul de la chimie, iar altul de la mecanica. Spre rusinea mea, nu imi amintesc numele lor! Nu mai stiu exact ce am spus - nu aveam un discurs dinainte pregatit - dar stiu ca am amintit ceva de mandria de a fi absolvent. Stiu ca am fost aplaudata, si mi s-a parut ciudat! Tot din acea zi imi amintesc buchetul de trandafiri rosii primiti de la Andrei (un fost priten care ma dezamagise si al carui buchet de trandafiri nu mai insemna mare lucru!), florile primite din partea alor mei, si terasa cu mici si bere la care am poposit dupa festivitate!
Nu-mi amintesc asteptarile mele de la acea vreme, dar sunt sigura ca mare parte din ele s-au indeplinit. Poate va mai amintiti voi, colegii mei: Felicia, Rita, Maria, Aurica, Petre, Danut, Emil, Viorica, Mirela, Piri, Mariana, Simona, Margit, Kati, Hajnalka, Marika, Levente, Csaba, Irma (draga mea Irma, pe care nu am vazut-o de o mie de ani!), dar si colegii de la sectia maghiara. Mi-e dor de toti si tare mi-ar placea sa stiu ce fac si ce le-a rezervat viata. Daca cineva dintre ei citeste aceste randuri, il rog din inima sa imi scrie!
Este o parte din viata mea, si - asa cum mereu spunea Hajni Trufan, toate aceste intamplari si toti oamenii care au facut parte din viata noastra au avut rolul de a ne infrumuseta viata! Si au facut-o cu brio!
Hey - hey do
Nu stiu daca suedezii au vreo expresie sinonima Wow-ului american. Daca nu o au, ar trebui sa o inventeze special pentru mine - pentru a-mi veni mai simplu sa vorbesc despre aventura mea suedeza si pentru a ma ajuta sa ma dezmeticesc mai usor. Inca plutesc dupa terminarea vacantei. Dar memoria mea este plina si suficient de extensibila astfel incat sa incapa in ea locuri, oameni, imagini, caini, pisici, pescarusi si cai. Si multa, multa civilizatie nativa (si impusa, pe alocuri) transmisa din generatie in generatie. M-am indragostit iremediabil de Suedia inca dinainte de a cobori din avion. Sute de insulite sunt brodate pe malul suedez; printre ele am zarit (pe cand ne indreptram deja spre aterizare) multe nave de croaziera. Ulterior am aflat ca suedezii sunt mari amatori de plimbari cu navele de croaziera - iar sistemul lor ii deteremina sa fie vajnici urmasi ai vikingilor: te plimbi frumusel in excursii de o zi, faci cumparaturi de la bordul vaporului (alimente, tigari, bauturi, parfumuri etc.) si, in functie de suma cheltuita, primesti in schimb gratuit unul sau doua bilete de excursie cu nava de croaziera, pe care le poti folosi intr-un anumit interval de timp.
Imediat ce am dat cu nasul de Suedia, mi-am dat seama ca este o tara in care mi-ar placea sa traiesc pentru totdeauna; pe langa peisajul minunat, m-a fascinat in scurt timp armonia dintre oameni, armonia dintre om si natura pe care am gasit-o. In plus, simplitatea in tot ceea ce fac este un exemplu de gandire sanatoasa. Pentru suedezi masinile sunt niste obiecte alese in functie de confortul si siguranta pe care le ofera. Nu conteaza ca masina pe care si-o alege sudezul nu este noua si nu costa peste 15.000 de euro. Important este sa fie intacta, sa nu fie ruginita, sa fie incapatoare si sa aiba cauciucuri bune, cu care sa nu derapeze, sa aiba bara de protectie deasupra scaunelor din fata astfel incat, daca ai nesansa unui accident, sa fii protejat la fel ca intr-o colivie, sa aiba scaun reglabil in functie de nevoi, sa aiba volan reglabil etc. Nu conteaza marca masinii, dar daca se poate sa isi cumpere un Volvo sanatos, chiar daca este din anii '90 sau 2000, este OK! In 10 zile de stat in Suedia am vazut un singur Volvo jeep - stiu ca asocierea este nefericita si in ochii celor cunoscatori as putea parea o neavenita, dar sper din inima ca voi fi inteleasa. Jeep-ul e jeep ca marca, dar asa cum folosesc pentru pantofii sport numele de Adidasi, la fel folosesc si pentru a defini Volvo jeep ca masina de teren. Prin comparatie, pe drumul ce leaga Tg-Mures de Constanta am vazut 3 astfel de masini, noi-noute.
Modestia suedezilor este splendida, iar in Romania am intalnit-o numai la oamenii mari, la caracterele puternice si frumoase. Acolo o gasesti la tot pasul, in fiecare persoana intalnita.
Voi continua sa povestesc despre Suedia mult si bine de acum inainte. Am prea multe de spus ca sa ma limitez la cateva randuri.
Si ca sa revin la titlu - hey inseamna salut, iar hey do - la revedere.
Deci, pe curand, cu noi ganduri despre civilizatia suedeza.
Imediat ce am dat cu nasul de Suedia, mi-am dat seama ca este o tara in care mi-ar placea sa traiesc pentru totdeauna; pe langa peisajul minunat, m-a fascinat in scurt timp armonia dintre oameni, armonia dintre om si natura pe care am gasit-o. In plus, simplitatea in tot ceea ce fac este un exemplu de gandire sanatoasa. Pentru suedezi masinile sunt niste obiecte alese in functie de confortul si siguranta pe care le ofera. Nu conteaza ca masina pe care si-o alege sudezul nu este noua si nu costa peste 15.000 de euro. Important este sa fie intacta, sa nu fie ruginita, sa fie incapatoare si sa aiba cauciucuri bune, cu care sa nu derapeze, sa aiba bara de protectie deasupra scaunelor din fata astfel incat, daca ai nesansa unui accident, sa fii protejat la fel ca intr-o colivie, sa aiba scaun reglabil in functie de nevoi, sa aiba volan reglabil etc. Nu conteaza marca masinii, dar daca se poate sa isi cumpere un Volvo sanatos, chiar daca este din anii '90 sau 2000, este OK! In 10 zile de stat in Suedia am vazut un singur Volvo jeep - stiu ca asocierea este nefericita si in ochii celor cunoscatori as putea parea o neavenita, dar sper din inima ca voi fi inteleasa. Jeep-ul e jeep ca marca, dar asa cum folosesc pentru pantofii sport numele de Adidasi, la fel folosesc si pentru a defini Volvo jeep ca masina de teren. Prin comparatie, pe drumul ce leaga Tg-Mures de Constanta am vazut 3 astfel de masini, noi-noute.
Modestia suedezilor este splendida, iar in Romania am intalnit-o numai la oamenii mari, la caracterele puternice si frumoase. Acolo o gasesti la tot pasul, in fiecare persoana intalnita.
Voi continua sa povestesc despre Suedia mult si bine de acum inainte. Am prea multe de spus ca sa ma limitez la cateva randuri.
Si ca sa revin la titlu - hey inseamna salut, iar hey do - la revedere.
Deci, pe curand, cu noi ganduri despre civilizatia suedeza.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)