Un cititor al postarii mele anterioare mi-a atras atentia ca generalizez atunci cand spun despre parintii care cumpara atentia copiilor lor cu daruri scumpe si se revanseaza in acest fel pentru ca nu le sunt niciodata (sau prea putin timp) alaturi. Ma vad, asadar, silita sa revin cu un nou "episod" - pana voi ajunge la un gen de roman-fluviu - pentru a detalia si mai mult subiectul. Este perfect adevarat ca nu exista doar alb si negru, ca exista si o multitudine de nuante de gri; la fel este si cu caracterul uman. Sunt caractere frumoase, caractere urate si caractere-trestie - acestea din urma se inclina dupa cum bate vantul si dupa cum le dicteaza interesul de moment. Sunt asa-zisii duplicitari.
Am sa ma refer in cele din urma la caracterele frumoase - asupra acestora nu am zabovit prea multa vreme, din motive lesne de inteles. Astfel de oameni sunt numerosi dar, gratie educatiei primite, li se pare greu si inutil sa iasa in fata. Sunt cei discreti, inteligenti de cele mai multe ori, cultivati, atenti la modul de viata - incearca pe cat posibil sa manance sanatos, sunt echilibrati, se preocupa si de natura lor spirituala, doar de cea materiala. Astfel de oameni isi educa si copiii pe masura educatiei lor. Acesti tineri sunt cei in care imi pun eu speranta pentru pensie (daca voi reusi sa traiesc pana atunci!).
Ei sunt vasele curate de la bucatarie ... Stiti cum este intr-o bucatarie? Gospodina se straduieste sa mentina curatenia, spala vasele, aragazul, spala pe jos, straluceste totul in jurul ei, iar apoi gaseste o farfurie murdara in camera copilului si o pune in chiuveta cu intentia de a o spala. Tocmai atunci suna la usa soacra (cine altcineva?) si singurul lucru pe care il vede este farfuria nespalata din chiuveta! Nu vede ca totul in jur este aidoma unei farmacii; nu, vede doar ceea ce e murdar! Si exact asta ii "toarna" fiului ei cand vine acasa!
La fel este si intr-o societate, fie ea si bolnava, precum a noastra; oamenii frumosi prefera sa isi faca treaba cu seriozitate, sa fie civilizati, iar ceilalti (cu caractere urate si cei cu caractere-trestie) ies la iveala pe unde si unde nici nu te astepti si incep sa dea din gura mult, prost, fara rost si ... pe ton ridicat.
Nu fac politica, dar sunt - zic eu - un bun observator al fenomenului. Si nu pot sa nu realizez ca mereu cei de la putere intrerup interlocutorii (imi vine in minte acum Boureanu), vorbesc pe langa subiect, ridica vocea ... atitudine tipica pentru cei ramasi fara argumente sau care trebuie sa bage gunoiul sub pres.
Si da, am vazut si oameni de o moralitate mai presus de orice indoiala plini de bani. Aceasta categorie limitata numeric este aparte. Cei cu multi bani si care au muncit pe branci pentru acei bani sunt seriosi, inteligenti, muncitori, stiu sa se comporte cu subalternii (nu-i injura ca ultimul birjar), sunt respectati de acestia si de parteneri. Sunt genul de oameni in fata carora iti vine sa iti ridici palaria, fie ea si imaginara. Astfel de oameni isi educa foarte bine copiii, ii invata ce este munca si le inoculeaza ideea ca numai muncind poti avea succes. (Dar nu este o conditie suficienta, din pacate!)
Dar sa revin la aroganta incultilor; un alt cititor imi reprosa faptul ca nu scriu nimic despre cei fara burta, carora burtosii le spun ca nu au ce manca. Cu alte cuvinte, ii numesc nemancati, lihniti de foame etc. O, da ... de parca ar trebui sa ii intereseze pe cei slabi parerea unui burtos! Trist este ca cei burtosi nu mai sunt ca pe vremuri. Odinioara burtosii erau oameni joviali, de o veselie molipsitoare. Un amic de-al meu chiar spunea ca omul cu cat e mai gras, cu atat e mai nepasator. Iar nepasatorii nu fac nici tensiune arteriala mare, nici nu pica in cine stie ce depresie.
Acum burtosii sunt asociati cefei late, lantului gros de aur de la gat, ghiulului specific si masinilor scumpe.
Si, tot din pacate, cei slabi (cu exceptia fotomodelelor si aspirantelor la podium) sunt, de cele mai multe ori asa din cauza lipsei de mancare... Sa traiti bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu