Aroganta incultilor

"La ora de psihologie profesorul prezinta elevilor cele trei stari ale psihicului uman: starea de calm, de iritare si de enervare.
Scoate un celular, formeaza un numar de telefon si spune:
- Alo, buna seara, as dori cu Gica, spuse profesorul!
- Gica nu locuieste aici! spune persoana! (cu calm)
- Aceasta a fost starea de calm, spuse profesorul. Formeaza acelasi numar de telefon si spune:
- Alo, buna seara, Gica este acasa?
- Domnule v-am mai spus, Gica nu locuieste aici, spuse aceeasi persoana (cu iritare).
Profesorul spune:
- Aceasta a fost starea de iritare. Formeaza pentru a treia oara acelasi numar de telefon si spuse:
- Alo, buna seara, Gica este acasa ?
Persoana, de-a dreptul enervata ii spune:
- Domnule, fir-ai tu sa fii... nu este nici un Gica aici ! ! !
Acestea au fost cele trei stari.
Bula, un elev inteligent vine din spate si zice:
- Mai exista o stare in psihicul uman, o stare de disperare. Ia telefonul, formeaza acslasi numar si spune:
- Alo, sunt Gica, m-a cautat cineva?... "

Nu stiu daca acest banc are foarte mare legatura cu subiectul postarii mele, dar mie chiar mi-a placut. Si de multe ori am fost martora, intr-o forma sau alta, a unei experimentari de soiul celei descriese in gluma (?!?) de mai sus.
Ati asistat (sau participat) vreodata la o discutie contradictorie in care, dupa ce nervii se tocesc, spiritele se aprind si vocile se ridica?  Ati remarcat faptul ca, de regula, cel care se enerveaza mai tare si ridica vocea pana la tonalitati de soprana este cel care a epuizat argumentele?
Am stat de multe ori si m-am gandit de ce ni se pare ca daca vorbim cu voce ridicata avem mai multa dreptate. Sau ca ne facem mai bine auzite ideile. O idee este buna sau proasta, si o poti rosti soptit sau, dimpotriva, tipat. Dar a tipa intr-o discutie este semn de lipsa de educatie.
Oricine a citit un mic Cod al manierelor elegante, stie ca un om civilizat, educat, vorbeste pe un ton cumpatat - si mai stie ca "tonul face muzica". Un om educat nu va ridica tonul niciodata, se va sti tempera chiar daca este adus in ultimul stadiu de iritare, enervare sau disperare. Pentru un om educat este, de cele mai multe ori, un om civilizat.
Din pacate, pestele de la cap se impute, iar in conditiile in care iazul (ca sa  nu zic balta) in care traim e plin  de peste in stare avansata de putrefactie este greu sa iti mentii prospetimea. Fapt ce ne influenteaza si ne afecteaza pe toti. Traim  intr-o tara in care anormalul a devenit normalitate, in care "cine nu e cu noi, e impotriva noastra", in care daca ai si sustii propriile idei esti dusman declarat.
Traim intr-o tara in care respectul fata de semeni este pe cale de disparitie, recunoasterea valorilor este sub demnitatea individului, in care adevarul are multe fete si este diferit in functie de situatie. Daca situatia o cere, adevarul e alb, daca nu poate fi negru sau gri, sau chiar portocaliu.
A striga pe strada, chiar daca sunt deranjati zeci de trecatori, este o atitudine din ce in ce mai prezenta, a face afirmatii aberante, dar sustinute de o aroganta specifica celor inculti, este la ordinea zilei, a cataloga oamenii si faptele fara pic de discernamant si fara nici o documentare prealabila este, de asemenea, o practica pacatoasa.
Am devenit un popor care poate fi usor catalogat drept un popor de inculti! Nu fac aceasta afirmatie gandindu-ma la milioanele de romani decenti care traiesc in tara asta, care sunt civilizati, care stiu sa poarte o discutie, care stiu sa mai citeasca o carte, care au si alte preocupari decat fotbalul, semintele, berea la bidon, strigatul de la geam dupa plodul obraznic care a spart cu mingea geamul magazinului de vizavi, care isi respecta vecinii, colegii, interlocutorii, care vorbesc cumpatat si care au in vocabular, la loc de cinste cuvantul "multumesc"! Vizati de afirmatia mea, credeti-ma ca nu este gratuita, sunt care ne fac sa ne simtim prost ca suntem romani. Cine sunt aceia? Sunt multi, dar nu atat de multi incat, printr-un efort concertat, sa nu poata fi anihilati. Totul pleaca de la lipsa de educatie. Imi cer iertare pentru ceea ce voi scrie celor care stiu sa isi educe copiii, care le-au dat cei 7 ani de acasa atat de trebuinciosi in viata. Pe de alta parte, insa, stiu ca aceia nu se vor supara pe mine, pentru ca vor intelege exact ceea ce spun.
Deci totul pleaca de la cei 7 ani de acasa. Parintii sunt foarte ocupati si isi petrec din ce in ce mai putin timp cu copiii lor. Cei care sunt de o conditie materiala mai modesta vor incerca sa se revanseze ducandu-si copiii in parc, eventual la un film sau la un biliard. Inteleg ca nu le pot oferi cine stie ce bunuri materiale, dar vor alege sa isi petreaca timpul cu copiii lor si sa le ofere cat mai multa dragoste. Buba pleaca de la cei care au multi bani, pe care i-au facut din afaceri necurate. Pe vremuri li se spunea milionari de carton; acum au prins cheag si fac parte din protipendada. Ei sunt cei care au avut o contributie decisiva la proliferarea arogantei incultilor. Am scris atat de mult fara a intra macar in subiect, incat simt ca voi deveni plictisitoare. Asa ca ma opresc, pentru scurt timp aici si imi voi continua ideile intr-o alta postare.