Aroganta incultilor e uriasa...

Am promis ca voi reveni cu un nou, hai sa-i spun - episod, din postarea "Aroganta incultilor". Nu vreau sa ma refer, inca de la inceput, la perlele de la examenul de testare nationala, nici la cel de Bacalaureat, desi si acestea sunt destul de semnificative in contextul subiectului abordat. Vreau sa plec, insa, de la cauza care a generat acest efect. Spuneam in postarea anterioara ca milionarii, miliararii de carton au dat intr-un fel startul  escaladarii arogantei incultilor. Si de ce spun asta? Pentru ca ei au plecat de la premisa americana "easy come, easy go", pe care au inoculat-o si familiilor lor. In vreme ce amarasteanul care munceste pentru cateva sute de lei pe luna se revanseaza fata de copiii lui ducandu-i la film, la gradina zoologica sau la biliard (in cel mai fericit caz), miliardarii de carton au veleitati revansarde pe masura conturilor lor bancare - cumpara dragostea copiilor lor cu obiecte dintre cele mai scumpe: haine de firma, jucarii deosebite, iar mai tarziu, cand ajung la varsta majoratului, le cumpara masini luxoase - BMW, Mercedes, Bugatti, Jeep etc. Din pacate, foarte putini dintre parintii care s-au imbogatit peste noapte pun accent si pe educatia copiilor lor. Bibliotecile, neincapatoare altadata, sunt acum pustii.
Inca din primele clase primare, copiii sunt meditati - le dispare astfel spiritul de luptator si de competitie si se instaleaza in subconstientul lor un sentiment de suficienta. Am auzit de multe ori urmatoarea intrebare: "- de ce sa invat atat de mult, sa citesc si sa imi pierd vremea cu studiatul cand in tara asta cei cu studii superioare si cu pregatire de specialitate sunt  muritori de foame? Voua la ce v-a folosit atata carte? Numai smecherii se descurca, deci nu trebuie sa invat!" Iar cei care puneau astfel problema erau copii din familii de intelectuali, care vad in ce saracie se zbat parintii lor si ce eforturi supraomenesti fac acestia pentru a-si putea cumpara o carte sau pentru a-si permite niste bilete la un spectacol de teatru sau de opera.
Si asta  nu ar fi o problema daca la scoala ar avea mediul propice dezvoltarii armonioase; din pacate, insa, nici profesorii nu mai sunt motivati - si cum sa fie cand exista o lipsa de respect aproape cronica pentru meseria lor si pentru menirea lor sacra. Salariile lor sunt mici, cu ele de-abia reusesc sa isi achite darile catre stat si sa isi cumpere de mancare. Ce haine noi, ce manuale de specialitate,  ce carti?
Cand eram eu eleva priveam cu respect si cu admiratie catre profesoarele mele. Nu existau dubii vizavi de pregatirea lor profesionala, asa ca admiratia noastra se indrepta catre tinuta si eleganta lor.
Acum elevele (in special cele din liceu) sunt mult mai elegante decat profesoarele lor, mult mai ingrijie (machiaj, cosmetice, parfumuri, sala ...). Ar parea ca unica lor preocupare este aceea de a arata cat mai bine. Exemplele lor de viata sunt: Monica Columbeanu -Gabor, Sanziana, Adelina Pestritu etc. - adica exact ceea ce mass-media le serveste zilnic pe tava sub titulatura de diva.  Daca Alexandra Nechita (micuta Picasso), Stefan Gramatovici (olimpic international la matematica), Sandra Izbasa (gimnasta noastra olimpica) ar fi  promovati mai mult  de mass-media ar putea spune cata munca se ascunde in spatele succesului. Ar putea deveni exemple pentru generatia lor si pentru generatiile viitoare. Dar, cum ar spune directorii de programe, nu sunt comerciali , nu vand...
Si cum totul se limiteaza la aspectul comercial, avem ceea ce am semanat.
Cum spuneam, aroganta adultilor se transmite cu usurinta asupra copiilor - un tanar de 18 ani, care merge le liceu cu BMW-ul lui plin de cai-putere nu va fi preocupat de integrale, nici de analiza  unui text literar, ci se va lauda colegilor si, mai ales, colegelor, cu bijuteria lui pe patru roti. Va realiza rapid ca nu are nevoie de prea multa carte, deoarece deja are tot ce si-a dorit si ceea ce altii nici macar nu i ndraznesc sa viseze.
Mi-a placut foarte mult ideea vesticilor de a-si educa odraslele in conditii austere, de internat. Pe langa invatatura pe care o primesc, acolo invata si cum trebuie sa se comporte in societate, in diverse imprejurari, invata cum se fac afacerile serioase si ce inseamna seriozitatea.
La noi, aceste lucruri au cazut in desuetudine.
Si, cum sa nu cada, atata vreme cat tinerii sunt indemnati sa plece din tara?
Cei mai multi cunoscuti ai mei isi educa copiii special pentru a putea face cariera in strainatate - se axeaza pe limbi straine, pe IT, pe Medicina, pe meserii care au mare cautare in Occident si sunt si foarte bine platite.
Ce se va alege de tara asta in urmatorii 50 de ani este greu de prevazut, Singura noastra sansa este ca nepoti nostri sa realizeze ca nu se poate face performanta in nici un domeniu fara munca, fara o  pregatire serioasa.
Si poate pe atunci si televiziunile vor invata ca au si un rol educativ si vor pune un  mai mare accent pe exemplele demne de urmat. Nu pe columbeni si zavoreni ...