Nimicnicie inimaginabila

Astazi as fi vrut sa ma limitez la a scrie ceva frumos, ceva caracteristic femeii - ca doar este 8 Martie si este Ziua Internationala a Femeii. As vrea sa pot oferi virtual macar cate o floare si o imbratisare sincera tuturor femeilor, atat celor care au bani si sanatate si astazi ies "in oras cu fetele", dar si celor pentru care 8 Martie este doar inca o zi, ca oricare alta, trecuta pe rabojul saraciei.
La multi ani, tuturor femeilor! Va doresc tuturor ce imi doresc si mie: sa ne traiasca baietii si/sau fetele, dar si tatii lor, sanatate, sa fim iubite, sa iubim, intelegere, armonie, sensibilitatea dar nu slabiciune, un trai decent, echilibru in tot ceea ce traim si simtim, prieteni onesti pe umarul carora sa putem plange atunci cand lacrimile noastre nu mai pot fi controlate, familie unita si care sa ne fie mereu suport in tot ceea ce intreprindem, colegi de serviciu pentru care notiunea de invidie sa nu existe in limbaj (nici in gandire). Iar daca macar jumatate din urarile mele se vor indeplini, aproape ca ma declar multumita!
Dar o stire auzita dimineata la radio m-a determinat sa imi scurtez mult mesajul pentru femei si "sa infierez cu manie proletara" demersul lui Iri de a cere decaderea Monicai din dreptul de parinte.
Detest subiectul Iri-Moni, detest stirile de acest gen si de regula aleg sa nu ma amestec in probleme care nu ma privesc. Sunt adepta expresiei: daca te bagi in troaca, te mananca porcii! 
Insa acum sunt chiar siderata! Iri s-a comportat impardonabil - a dat dovada de o nimicnicie inimaginabila. Ca si-a filmat copila, mai treaca-mearga, daca ar fi pastrat pentru el sau pentru ochii autoritatilor aceste imagini. Dar sa le posteze pe internet, este o dovada de un caracter deplorabil. Inteleg ca acest lucru a fost facut pentru a induiosa opinia publica si judecatorii care i-au incredintat fetita, ulterior publicarii acestor imagini. Inteleg substratul si (intre)vad rezultatele acestui demers. Dar tot sunt de parere ca Iri a depasit orice limita. Pe de-o parte inteleg ca este parinte si ca face totul, si cand spun totul, chiar inseamna TOTUL, pentru a-si pastra copilul. Cred ca o iubeste pe fiica lui (care e un copil foarte frumos si dezghetat), dar nu cred ca el este "mai parinte" decat Monica. Macar Monica a purtat acest copil noua luni in pantecul ei! Iri nu a facut decat sa "arunce samanta".
Ok, Monica nu este o mama tipica, poate nu este o mama demna de copilul ei, dar este cea care a dat viata fetitei. Iri spune ca Moni o "bate cu bestialitate" pe fetita lor - accept ca mama isi bate fetita, dar de la a-i trage o palma peste fund sau a o trage de par si pana la "o bate cu bestialitate" este o cale lunga. As vrea si eu sa vad mama aia care nu si-a lovit niciodata copilul!
Si Iri, de ce este el un parinte mai bun? Din curiozitate m-am uitat la trecutul recent al lui: beat-turta la Mamaia (imaginile sunt pe net si au fost postate de televiziuni, nu de Moni), in jacuzzi din locuinta de la Izvorani cu doua pitzipoance avide dupa publicitate, aventura cu "blonda lui Iri" - a fi protagonistul acestor scandaluri inseamna doar lipsa de responsabilitate. El era deja tata cand s-a complacut in ipostaze demne doar de presa de scandal, nicidecum de statutul de parinte.
In opinia mea, daca Monica va fi decazuta din dreptul de parinte (mama) si Irinel trebuie decazut din dreptul de parinte (tata) - motivele ar fi aproximativ similare si s-ar traduce prin lipsa de responsabilitate.
Dar sa nu uit ca, inca de la inceputul relatiei lor televizate, Iri a fost cel iresponsabil; un adult de varsta tatalui Monicai, care si-a dorit sa fie cu o fata fff tanara, frumoasa, care sa ii faca un copil frumos! Sa nu fi stiut el ca in viata prostia si luxul se platesc? Monica a fost doar o fata provenita dintr-o familie saraca si care si-a dorit un trai mai bun. A fost cumparata de banii lui Irinel si de mirajul pe care acestia ii ofera, iar mai apoi s-a jucat foarte bine cartea. De fapt amandoi si-au jucat cartea cat se poate de bine, insa jocul are un singur castigator! Din pacate, marele perdant este copilul - nu Monica, ea are toata viata inainte, nu Irinel - si el demonstreaza ca isi traieste din plin viata, cu sau fara Moni.
Am citit si o opinie potrivit careia Irina ar trebui data intr-un centru de plasament - Doamne, cata inconstienta! Cei care gandesc asa ceva ar trebui sa vada putin peste imaginile de Paste si Craciun, cand copiii din centrele de plasament primesc vizite, cadouri, flori - evident, toate in fata camerelor de luat vederi! Ca mai nou viata noastra fie este in fata camerelor de filmare, fie este anosta!
Asadar, ca sa concluzionez, mingea este in teritoriul judecatorilor... Iar acestia ar trebui sa judece cu ochii mintii, fara a tine seama de banii lui Irinel sau de afirmatiile pe care el le face. Ar trebui sa tina cont doar de interesul fetitei - iar acesta trebuie sa fie viata intr-un mediu sanatos din toate punctele de vedere. Si  nu ar trebui luate in considerare afirmatiile unui copil de 4 ani; copiii sunt tentati sa exagereze, mai ales cand unul dintre parinti reuseste sa ii cumpere afectiunea. Sunt tare curioasa ce va spune Irina dupa ce ii va cere cine stie ce tatalui ei, iar acesta va refuza sa ii faca hatarul. Nu cumva va vrea atunci la bunicul care inca ii face toate poftele?