Apres nous, le deluge

"Apres nous, le deluge - dupa noi, potopul", se pare ca ar fi spus celebra doamna Pompadour, amanta regelui Ludovic al XV-lea, candva in secolul al XVIII-lea. Expresia a fost pusa pe seama profetiei conform careia, in anul 1770 urma sa aiba loc un potop asemenea potopului lui Noe. Convinsa ca acest lucru se va intampla, protipendada (ma rog, cei cu dare de mana, ca sa fiu mai clara) a inceput sa faca tot felul de cheltuieli exagerate, cele mai multe pentru un lux iesit din comun. Bine, potopul nu a venit, insa a urmat Revolutia franceza.
Nu stiu de ce, in aceasta perioada gandul m-a dus spre aceasta istorioara; desi, cred ca stiu de ce. Vad o multime de similitudini intre acea epoca si zilele noastre -  atat la nivel mondial, cat si, mai ales, national. Si am sa o iau sistematic. 21 decembrie 2012 se anunta o data fatidica. Chiar daca nimeni nu stie ce se va intampla cu certitudine, cercetatorii (fizicieni, astrofizicieni, astronomi etc.) au date precise, chiar daca nu complete. Potrivit specialistilor, la nivel planetar,  in 2012 avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o data la 13.000 de ani, ceea ce echivalează cu o revoluţie completă a Soarelui nostru in jurul Soarelui central al galaxiei noastre. De asemenea, asistam la o crestere a rezonantei magnetice a Pamantului, valoare care a inceput sa creasca din anul 1980, mai intai lent, apoi din ce in ce mai rapid (dupa 1997). Prin urmare, in anul 2012, timpul va atinge valoarea zero. In prezent, ziua are doar 16 ore, in loc de 24, din cauza faptului ca rezonanta Schumann, denumita de catre geofizicienii contemporani ”bataia inimii” planetei noastre a atins astazi valoarea de 12 Hz pe secunda, fata de 7,83 Hz pe secunda, valoare mentinuta constanta timp de mii de ani. Tot in 2012, planul sistemului nostru solar se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee.
Ca ceva cu adevarat istoric va avea loc atunci (ori ceva ce a inceput de multa vreme se va savarsi atunci) este fara indoiala. Prea multe semne vin in intarirea acestei idei - au loc din ce in ce mai multe explozii solare de o violenta nemaintalnita pana acum (cel putin nu de civilizatia noastra, asa cum o cunoastem noi), cutremure de mare intensitate, tzunami devastatoare, eruptii vulcanice, furtuni neobisnuite, incendii etc. Pe de alta parte, calendarul maya se termina la aceasta data. Ceea ce nu indica faptul ca lumea se va sfarsi, dar nici prea bine nu ii va merge. Cica vom trai revelatia - insa numai ffff. putini dintre noi. Nu intru in detalii vizavi de ceea ce poate insemna aceasta zi (poate vom trai si vom fi martori - fericiti ca nu s-a intamplat nimic grav sau, dimpotriva, disperati ca am trait sa apucam astfel de vremuri!). Dar gandul ma duce la miliardarii lumii, care si-au comandat (de vreo trei-patru ani incoace, semn ca spaima ca vor muri e foarte mare!) camere in buncare subterane. Sunt dotate cu aer conditionat, cu mobilier, cu rezerve de hrana si apa. (Cred ca nu au posete Vuitton, costume Armani, bijuterii cu cristale Swarowsky etc.) Nu stiu daca aceste rezerve sunt calculate pentru 40 de ani, cat se presupune ca va dura imperiul gheturilor (se pare ca soarele nu va mai aparea timp de 40 de ani!), dar costa.... Si costa vreo 50.000 de dolari.
Ha,ha, ha.... cum isi mai imagineaza bogatii lumii ca pot cumpara viata! Nu au auzit ca acest dar divin este nepretuit si NU SE CUMPARA.  Cu riscul de a fi luata in deradere de multa lume pentru ceea ce voi afirma in continuare, stiu ca in Biblie se spune ca nimeni nu stie cand va fi sfarsitul lumii; iar de un eventual dezastru nuclear, neutronic, nimeni nu poate scapa. Nici macar cei care se vor adaposti sub pamant, la zeci de metri adancime - ideea potrivit careia vor scapa unii, care se vor lupta cu altii pentru suprematie sau pentru un banal mar este doar un consumersim hollywoodian - nu vor supravietui. Vor trai doar "cei alesi", iar aceia nu sunt - cu siguranta - Hagi Tudose (jocul singular - plural este de la sine inteles).
Revenind la plaiurile mioritice, cred ca guvernantii nostri fac parte din categoria Pompadour, si spun in dulcele grai frantuzesc (ca doar nu suntem francofoni doar de amorul artei): apres nous, le deluge!
Altfel nu-mi explic aceasta aviditate de care dau dovada mai-marii nostri! Ma uit in jurul meu si vad oameni ffff bogati care isi imagineaza ca sunt nemuritori, ca pot cumpara totul, care cred ca totul li se cuvine, care isi aroga dreptul de a decide cine va muri si cine va trai. Deocamdata mor pensionarii, mor profesorii, mor somerii, mor cei care aleg sa traiasca cinstit. Dar potentatii zilei isi spun cu seninatate: si ce, noi i-am pus sa fie profesori, sa fie pensionari cinstiti si saraci, noi i-am pus sa nu devina membri de partid si sa nu ne pupe noua dosul pentru a le merge bine, smechereste?
Iar aceasta atitudine are un singur substrat (vreau eu sa cred, dar nu cred!): convingerea ca timpul ramas este foarte scurt, ceea ce le da imboldul de a trai din plin fiecare secunda care a mai ramas. Adica vreo cateva zeci de milioane de secunde.... Buhuhuhuuhuhu ... ceasul ticaie!