Plina Romania de fraieri!

Nu, nu ma refer la politicieni, nici la pitzipoance in divort si nici macar la telespectatorii care isi pierd noptile uitandu-se la vreo emisiune otevizata care le infrumuseteaza visele cu ochii deschisi si le largeste orizontul! :))
Acum iau in considerare o categorie aparte de romani, cei care se lasa vrajiti de anumite oferte considerate adevarate chilipiruri si, la final, constata ca au fost inselati; mai pe romaneste, ca au luat o mare tzeapa.
Situatiile sunt diverse, plecand de la mesajele primite pe telefon (chiar azi am primit un mesaj - chipurile de la Orange - ca am castigat 5.000 de euro si un telefon Nokia, care nici macar nu exista pe piata. Pentru a intra in posesia premiului trebuia doar sa sun la un numar de telefon. Fireste, am  ignorat mesajul, ca nu am chef sa incarc cu cine stie ce suma de bani cartela unui idiot.!) si continuand cu anunturile de vanzari auto. Cine si-ar fi imaginat ca si in acest domeniu se vor gasi romani inteligenti care sa castige muuuuuuuuulti bani pe seama naivitatii unor concetateni? Mie mi-ar fi venit greu sa cred. Insa internetul e plin de exemple de acest gen. Dupa ce am aflat povestea patita de o cunostinta de a mea (suficient de inspirata incat sa faca niste verificari simple inainte de a se lasa inselata), am intrat pe un forum (euroavocatura.ro), iar pataniile citite acolo mi s-au parut aproape incredibile. Multe persoane au fost inselate, multe - mai sceptice din fire - au verificat veridicitatea informatiilor primite si au reusit sa nu devina victime ale escrocului.
In mare povestea este aceeasi si v-o redau de pe forum. Tot ce difera este numele asa-zisului vanzator, marca masinii si orasul in care ar urma sa aiba loc intalnirea dintre vanzator si cumparator. Cititi si minunat-va:  "Eram in cautarea unei masini si gasisem un Seat Leon la pretul de 3600 euro, destul de bun ca pret. Am luat legatura cu vanzatorul Grigore Stelian, doar prin mail, pentru ca pe telefon imi spunea ca sunt apelurile primite din afara respinse! Asa ca am tinut legatura doar pe mail, mi-a spus ca sunt niste pensionari si ca locuiesc in Ungaria langa lacul Balaton, au o casa acolo pe care au cumparat-o dupa ce s-au mutat din Romania! Am cazut de comun acord sa ne intalnim in Brasov, eu urmand sa cumpar masina. Insa pentru asta mi s-a solicitat sa transfer la Brasov suma de 2000 euro drept garantie ca voi merge acolo si ei sa nu bata atata drum degeaba! Initial am fost suspicios, insa dupa ce mi s-a spus de la oficiul western union ca singurul care poate ridica acei bani sunt eu cu un act de identitate am zis sa raspund cerintei trimitandu-le copie dupa foaie de transfer a banilor. La o zi-doua dupa ce le-am trimis mailul am primit raspuns ca sotia ar fi avut un accident si ca nu mai pot veni in tara! Ulterior am ajuns in Brasov pentru a-mi recupera banii si acolo am descoperit cu stupoare ca nu exista in baza de date! M-am intors la  Buzau pentru  ca aici locuiesc si de aici au fost trimisi banii, si am primit raspuns cum ca ar fi fost ridicati la 2 zile dupa ce au fost depusi! Acum sunt constient ca si eu am partea mea de vina pentru ca am divulgat acel cod, insa nu mi se pare normal ca acei bani sa fie eliberati unei persoane fara a se face o  confruntare a datelor din buletin, altfel pentru ce se mai solicita atat datele expeditorului, cat si cele ale destinatarului in momentul in care se trimit banii!?! In cele cateva zile de cand am patit nefericitul eveniment am tot citit pe internet multe cazuri asemanatoare celui cu care ma confrunt eu, ba chiar mai grave tinand cont de faptul ca uneori dispareau banii fara a se instraina date legate de acel transfer! Saptamana aceasta urmeaza sa merg la politie, insa nu cred ca or sa ma ajute prea mult! " Acest mesaj este semnat de mynoshy - il puteti  gasi intrand pe site-ul pe care l-am mentionat mai sus.

Sunt multe mesaje aproape identice, cu niste pensionari care s-au mutat din Romania in Ungaria sau, mai nou, Austria, care isi vand masina impecabil intretinuta. Astfel de anunturi se gasesc pe aproape toate site-urile de vanzari auto - un pic mai multa atentie nu ar strica daca nu vreti sa va treziti si fara masina, si fara bani. Adica, sa nu mai inmultim numarul fraierilor care pica in plasa unor astfel de escroci.

Suntem in razboi! Ce-i mana pe ei in lupta?

Hmmmm.... suntem in razboi! Un razboi mai altfel decat am invatat noi la istorie, dar tot razboi se cheama. Este pentru prima oara in istoria recenta (de dupa cel de-al doilea razboi mondial) cand Romania participa la ceea ce, in opinia mea, se cheama al treilea razboi mondial. Pentru ca, nu stiu cum altfel as putea defini ceea ce se intampla acum, cu aceasta desfasurare de forte. Daca imi amintesc un pic de istorie, Primul razboi mondial a inceput in  1914, cand Imperiul Austro-Ungar a atacat Serbia. In urma acestui conflict, patru imperii au fost destramate: imperiul austro-ungar, imperiul rus, imperiul german si imperiul otoman. Cel de-al Doilea razboi mondial a fost declansat in 1939, dupa ce Germania a invadat Polonia. In urma lui, s-au rescris granite si s-a trecut la o schimbare a polilor puterii mondiale, care a fost preluata (aproape in egala masura) de Uniunea Sovietica si Statele Unite ale Americii. Nu stiu cum va evolua situatia din Libia; ar putea sa fie in genul Irakului, dar - cred eu - pentru noi va avea o conotatie deosebita. In celelalte conflicte post-decembriste (Iugoslavia, Afganistan, Irak) am contribuit cum s-au priceput mai bine sau mai prost guvernantii nostri vremelnici. In ceea ce priveste Iugoslavia, mi-a crapat obrazul de rusine de mai multe ori - am avut ocazia sa petrec mai mult timp cu niste sarbi, care mi-au spus ca nu cred ca ne vor ierta vreodata pentru atitudinea noastra (de parca ne-ar ierta cineva, sau macar ne-am ierta noi insine conducatorii pentru deciziile care se iau in numele nostru!) - Pentru cine nu isi amineste, in momentul in care Iugoslavia a fost atacata de fortele NATO, noi - desi nu faceam parte din structurile Nord-Atlantice, dar jinduiam dupa acest statut - am pus la dipozitie spatiul aerian si aeroportul de la Timiosoara. Iar sarbii ne considerau "fratii lor"! Ulterior, ca membrii ai NATO am trimis in Kosovo forte de mentinere  a pacii, pe care eu una  le pot percepe ca si pe niste ajutoare umanitare. (Nu echivaleaza, dar pot fi asimilate, la o adica!). Aproximativ acelasi lucru l-am facut si in Afganistan si Irak!
In primul razboi au murit aproape un milion de romani - in cel de-al  doilea numarul victimelor a fost mai mare. Mai mult, ca teritorii am pierdut Bucovina si Basarabia, care au fost anexate URSS, dar si Caderilaterul, anexat Bulgariei. Am fost statul cu fundul in doua luntre - aliati ai Germaniei - la inceput, si apoi frati cu rusii. Si acest lucru ne-a costat foarte mult. Acum nu simt ca se repeta istoria, desi - intr-o oarecare masura - se fac greseli asemanatoare.  Pentru a "plati" Frantei refuzul de a ne acorda statul  de stat Schengen, am anuntat, in urma cu cateva zile, ca nu participam la lupta impotriva Libiei (alt stat "frate" pe care il aveam de pe vremea lui Ceausescu). Plateam astfel o polita de onoare. Ei, dar azi calimera s-a schimbat, iar seful statului a anuntat ca vom participa cu flota militara, respectiv cu fregata Ferdinand. (Povestioara asta mi-a amintit o defintie gen banc pentru 'Cojones" - Care este teoria "cojones"? Participa, dar nu intra!)
Stau si ma gandesc la echipajul de pe fregata Ferdinand, majoritatea din Constanta - peste 200 de oameni - acestia se pregatesc de plecare in misiune. Familiile lor, sotii, mame, copii, tati, frati, surori, nepoti, cumetrii - noi suntem un neam mare si "ne tinem de neam" - sunt deja disperate si fac bagaje. Cu spaima in suflet! Pentru ei este razboi! Pentru noi este razboi, iar pozitia geo-politica, cea care ne-a conferit statutul de stat membru NATO si ne-a facilitat aderarea la UE reprezinta acum un urias pericol.
Nu stim ce va urma - tot ce putem spera este ca atacul impotriva Libiei sa se finalizeze ca si cel din Irak - bombardeaua cade, dictatorul fuge, aliatii castiga! Iar noi  vom putea .... hhmmmmmm, ce vom putea noi?

Tara mea de glorii, tara mea de dor....

Zi plina astazi, 21 martie: Adrian Severin s-a autosuspendat, iar in Libia razboiul e in plina desfasurare; Romania nu stie inca pe ce picior danseaza, dar intre un ceardas unguresc si o sarba moldoveneasca e greu sa alegi... Extremistul Barna a fost trimis la Abrud, sa guste palinca moteasca si sa simta gustul slanei facuta in Apuseni.  Primii romani evacuati  la cerere din Japonia au revenit pe Otopeni, si si-au manifestat revolta (in termeni eleganti,cu ton jos) fata de Guvernul care le-a promis decontarea contravalorii biletului de avion, iar acum le cere una mie euro de caciula.
Pentru orice televiziune serioasa din mirifica noastra tara au fost subiecte din plin pentru un jurnal interesant, plin de nerv si de informatii utile. Dupa o zi de munca, am ajuns acasa si, la ora 19.00, mi-am zis sa vad ca stiri prezinta cea mai tare televiziune din Romania. Am rezistat sa urmaresc doar primele trei stiri: 1. Moni si Iri au fost la Tribunal (Judecatorie, Curte de Apel etc. - nu am retinut la ce instanta se afla pe rol dosarul lor de divort.) - el o face prostituata pe sora ei; ea (Moni) tace si nu face nici un comentariu. Reprezentantii Directiei pentru Protectia Copilului fac sprint printre posibilii martori. In acelasi timp, alte sute de copii fac foamea sau cersesc pe strazile Capitalei, fara ca vreo institutie de stat sa fie sesizata sau sa se autosesizeze! Alti mii de copii sunt batuti de tati betivi si dotati cu extrem de putini neuroni. Dar DGPC are treaba serioasa, de pe urma careia un miliardar roman trebuie sa se aleaga cu copilul care a fost ratiunea lui de a se insura cu o pustoiaca bine facuta si sanatoasa (la fel se face si cand cumperi un cal; te uiti la crupa si la dinti lui!).
2. Un tramvai a deraiat la Iasi si a intrat in plin peste mai multe masini - victime,  destule! La sfarsitul stirii, reporterul aminteste ca vatmanului i s-a intocmit dosar penal pentru ucidere din culpa! De asemenea, precizeaza ca acest tramvai a fost cumparat cu 250 de euro (ati citit bine, cat plata intretinerii la un apartament cu trei camere, pe timp de doua luni) - adica un jaf de tramvai, cumparat la mana a cins'pea, care in strainatate nu mai avea loc la muzeul de antichitati! Dar, pana la proba contrarie, vinovatia planeaza asupra bietului vatman.
3. Divortul dintre Oana Zavoranu si Pepe capata accente de mahala - amenintari cu poze compromitatoare si distrugere totala!
Acestea au fost primele trei stiri la Pro TV - postul de televiziune cel mai urmarit!
Ok, presupun acum ca ziua nu ascult radioul, ca nu am acces la internet, ca  nu stiu absolut nimic din ce s-a petrecut pe aceasta planeta, in Romania, in orasul sau pe strada mea. Iar seara ma postez in fata televizorului si astept sa imi fie date informatii cu lingurita - iata ce mi-a fost dat mie in aceasta seara!
 Ce concluzie trag eu? Ca intre Moni si Iri si Oana si Pepe se poate strecura o informatie cu adevarat importanta. Poate , daca as mai fi avut rabdare sa stau la televizor, pana la aceasta ora as fi aflat si de petrolul care i-a incitat pe francezi si i-a determinat sa bombardeze Tripoli. Poate as fi aflat si ce s-a intamplat cu Adrian Severin - este vorba despre un act de coruptie la nivelul Parlamentului European? Poate as fi vazut si declaratiile lui Bute dupa ce si-a pastrat centura de campion... Poate as fi aflat si ce fac guvernantii nostri pentru a trai mai bine... Sau poate nu!
Daca in aceste conditii ne asteptam sa ne fie mai bine, ne inselam amarnic. Se spune ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in traista! Stau si ma intreb cate puncte de audienta are acum Pro TV - as vrea sa stiu cate milioane de oameni pierd  acum vremea in fata televizorului, in loc sa citeasca o carte (orice carte, si "Robinson Crusoe" e in regula, numai TV sa nu fie!), sa asculte o muzica (va rog, nu manele!) sau sa vada un film bun pe DVD....

Schimb de tati, de la Parlament la coada vacii

Ieri si in aceasta dimineata televiziunile de stiri au prezentat imagini de la cateva supermarket-uri din tara (candva o sa vorbesc si despre lovitura de gratie pe care aceste magazine super-hiper au dat-o producatorilor autohtoni!) unde oamenii s-au calcat la propriu in picioare pentru cateva kg de zahar la jumatate de pret. Probabil au fost oferte si la alte produse alimentare sau nealimentare, ceea ce a dus la crearea unui haos de nedescris. Sau, ma rog, daca nu ar fi fost imaginile care sa ne dea dimensiunea exacta a nebuniei care s-a dezlantuit acolo, ar fi fost destul de greu sa ne imaginam. Am inteles de s-au inghiontit acei oameni, de ce si-au riscat integritatea corporala si de ce au acceptat aceasta umilinta de a se comporta la fel ca o turma de oi. Saracia i-a impins la aceasta necugetare - iar cand saracia e crunta si disperarea maxima, ajungi sa iti pierzi orice urma de umanitate. Din pacate! Si atunci, te arunci pe gheam, cum am vazut ca se procedeaza din ce in ce mai des in ultima vreme, sau faci orice, dar absolut orice pentru a-ti putea intretine familia. Insa nu comportamentul suburban m-a indispus foarte tare, ci o declaratie a ministrului Agriculturii, Valeriu Tabara (sper ca numele sau nu l-a influentat atat de mult incat sa se simta la minister ca intr-o tabara, in vacanta de vara!) - el a avut o interventie telefonica la Realitatea TV, unde a spus ca nu doar in Romania se intampla astfel de lucruri, ci in intreaga lume: cu referire directa la imaginile surprinse in SUA, la deschiderea sezonului de reduceri. Numai ca acolo s-au calcat in picioare oameni care visau la o geanta Vuitton si nu isi permiteau sa si-o cumpere la pretul obisnuit, iar atunci alternativa era de a se imbulzi sa o prinda cu pret redus. Sau la costume Armani, pantofi Gucci etc. NU la mancarea de baza!
Si atunci am avut o revelatie - habar nu am daca parlamentarii nostri si-au pierdut simtul ratiunii, au pierdut contactul cu realitatea sau pur si simplu sunt demagogi de cea mai joasa speta.
Iar asa s-a nascut in mintea mea ideea unui "Schimb de tati" cu iz politic - o televiziune mare, care ne-a manelizat poporul, sa faca o emisiune-show, care sa aiba reprezentanti din ambele tabere. Pentru ca, de fapt, noi avem doua tabere: NOI si EI. (Si nu plec de la ideea ca cine nu e cu noi, e impotriva noastra - acest mod de gandire caracterizeaza doar persoane cu un usor retard psihic). Audienta ar fi colosala, un nou record!Deci, vom lua un parlamentar din Suceava si il vom duce intr-un sat din judetul Alba. Am vazut acolo niste locuri minunate, locuite de niste oameni foarte saraci. Oameni care nu-si cumpara medicamente pentru ca nu au bani, pentru ca nu au reteta medicala, pentru ca nu merg la doctor, pentru ca nu au dispensar in aproapiere si cu caruta nu pot ajunge la zeci de km distanta pe timp de iarna, iar bani de "cursa" nu au! Oamenii aceia mananca numai ce au prin gospodarie - oua, lapte, branza, slana, ceapa, usturoi, mamaliga, silvoi (magiun de prune) etc. Veti spune, vai ce bine de ei, mananca natural, BIO, eco ... Si nu au cu ce sa isi plateasca lumina, lemnele sau gazul, telefonul (cei care au).
Nuuuuuuu, nu e bine asa: acum mi-a venit alta idee, si mai relevanta; m-am gandit la un altfel de schimb - parlamentarul de Bacau (sau orice alt judet al tarii, Arad, Buzau, Neamt, Teleorman ...) sa se mute oleaca la bloc la Oltenita sau la Giurgiu sau la Vulcan (sau in orice oras al tarii), in locul unui pensionar care isi intretine sotia, copilul ramas somer, care e insurat si are, la randul lui, un copil. Venit total in jur de 1.000 de lei. Ca la oras nu ai nimic de mancare, decat ceea ce cumperi de la magazin. Pana si patrunjelul costa un leu, dar numai cu patrunjel nu poti face o zeama lunga care sa umple burtile celor flamanzi. Nu mai vreau s-o lungesc, pentru ca ideea este simpla - nenea (tanti) parlamentarul se muta timp de o luna de zile la bloc, iar nenea capu' de familie de la bloc se muta la Parlament. Sunt sigura ca nenea capu' de familie se va acomoda foarte repede cu traiul parlamentarului - va da si legi mai bune, cu siguranta. Cat despre nenea parlamentar, fara bani, fara masina si sofer, fara somon fume si fara posibilitatea de a face vreo afacere oneroasa, ei, bine... probabil s-ar arunca de la balcon dupa primele doua zile!
Ce ziceti, merge o astfel de emisiune?

Natiunea japoneza nu doarme - somnul ratiunii naste monstri doar in Romania!

Desi mi-am propus ca astazi sa ma axez pe viata politica din Romania, sunt marcata de ce se intampla in Japonia. Mai exact, l-am vazut pe impartul Akihito intr-o declaratie televizata, prima pe care un imparat al Japoniei o face dupa 66 de ani. Ultima oara, bunicul imparatului Akihito - Hirohito, a rostit un discurs oficial in fata natiunii, prin care anunta capitularea si care a pus capat celui de-al Doilea Razboi Mondial. Dar asta numai dupa ce orasele Hirosima si Nagasaki fusesera bombardate atomic (in august '45, bombardierul american Enola Gay arunca deasupra orasului Hirosima prima bomba atomica din istoria omenirii - a urmat cea de-a doua bomba, la Nagasaki). M-a impresionat modestia imparatului, limbajul lui molcom, abia perceptibila inclinare a capului, in semn de salut fata de natiunea pe care o conduce. Si de-abia acum am inteles prapastia care ne desparte de japonezi; nu pe  noi, romanii, ci pe aproape toti ceilalti oameni de pe glob. De-abia acum am realizat ca japonezii sunt niste initiati. Ei au fost cei care au trait pentru prima data Apocalipsa - pentru ca nu ai cum sa definesti altfel ciuperca pe care bomba atomica aruncata de americani a lasat-o in urma ei. La fel cum tot ei sunt cei care au trait si fac fata intr-un mod admirabil efectelor unui cutremur de aproape 10 grade pe scara Richter si unui tsunami care a provocat valuri de 10 metri. Nu stiu daca alt popor al acestei planete ar fi fost capabil sa faca,  in numai 4 zile, un drum distrus de cutremur. NU stiu daca un alt popor al planetei ar fi reusit sa aiba criminalitate zero in conditiile in care foarte multe case sunt parasite (si nu le devalizeaza nimeni!)... Nu stiu daca alt popor al lumii ar fi reusit sa nu se calce in picioare la magazine pentru un bidon cu apa, sau la aeroporturi pentru un bilet spre orice destinatie care i-ar fi salvat (pentru moment) de la  un risc urias.
Constat cu mirare (mai mica sau mai mare) ca romanii din Japonia au invatat traditiile si, mai mult sau mai putin, mentalitatea japonezilor. Nu dau bir cu fugitii, convinsi fiind ca, indiferent ce se intampla, acolo se vor face toate demersurile pentru salvarea lor.
Respect, asadar, pentru japonezi si pentru toti romanii care traiesc in Japonia si si-au insusit valorile lor morale. Usor nu le-a fost, dar s-au metamorfozat ... spune-i unui roman care traieste in Japonia sa revina in Romania, macar de teama ca-si va pierde viata din cauza unor efecte ale cutremurului, tsunami-ului sau a unei explozii nucleare. Iti va rade in nas - din varii motive. Dar si pentru ca a inteles ca intre trairile lui George Cosbuc (care spunea: "O lupta-i viata, deci te lupta cu dragoste de ea, cu dor") si cele ale lui Hakuseki nu este prea mare deosebire, cu exceptia limbii in care poezia a fost scrisa.
Fara sa isi doreasca sa fie "altfel", japonezii SUNT "altfel" decat restul omenirii.
Si pentru ca sunt capabili sa ne dea lectii de viata zi de zi si ceas de ceas, nu pot decat sa ma inclin in fata lor - in fata dovezilor de dragoste de tara pe care le fac, in fata daruirii si implicarii de care dau dovada, in fata spiritului de sacrificiu pe care il au.
Heiii, romanilor: v-ati culcat deja? E aproape miezul noptii, deci ar trebui sa dormiti. Sau voi dormiti de zeci de ani?!? Nu uitati, insa, cuvintele lui Francisco Goya (care nu v-a fost baci pana la adanci batraneti!!!) , spuse in urma cu 200 de ani, dar mai actuale decat oricand: "Somnul ratiunii naste monstri!" 
Romania, trezeste-te!!!

Mesaj de suflet din Japonia

Mai multe romance care locuiesc in Japonia au distribuit pe un site de socializare un mesaj pe care ma simt obligata sa il reproduc intocmai. Acesta apartine parintelui Alexandru Nicodim, preot paroh al parohiei cu hramul Sfântul Gheorghe, care funcţionează la Ito-shi,  pe raza municipalităţii Tokyo.
"Iubiti credinciosi,   De la inceputul acestei crize cauzate de cutremurul de saptamana trecuta, posturile de televiziune si radio din Romania cauta sa afle cat mai multe stiri senzationale despre ceea ce se petrece in Japonia. Adesea insa efectul acestor stiri, reportaje "senzationale" este o mare panica ce se creaza in randul poporului roman care sta si urmareste cu sufletul la gura ceea ce se intampla aici. In acelasi timp ratingul posturilor respective creste, castigand mai multa audienta si fiind avantajati din punct de vedere financiar.   Banuiesc ca si dumneavoastra ati fost sunati de parintii din tara, ce erau ingrijorati sau chiar inspaimantati, rugandu-va, ba chiar implorandu-va sa va intoarceti in tara.   Pentru a pune un pic stavila acestor stiri "de senzatie" va propun sa facem ceea ce tine de noi spre a-i calma pe cei dragi ai nostri care se afla in tara, adica sa fim foarte atenti la ceea ce spunem sau sa nu mai dam interviuri agentiilor de stiri. Oricum, sunt multe agentii internationale care preiau stirile de la fata locului si le pot transmite mai departe. Important este sa nu le facem noi rau celor dragi care se afla in tara.   O alta problema pe care doream sa o abordez este legata de implicarea parohiei in raspandirea anuntului pentru o eventuala evacuare. Personal am fost rugat de catre personalul Ambasadei Romane sa ii sustin in vederea strangerii de date de la romanii care doresc sa fie evacuati, pentru ca atunci cand va fi cazul, aceste persoane sa poata pleca in siguranta.   Initiativa acestei operatiuni apartine Ambasadei Romane, iar meritele ei (daca se concretizeaza) apartin tot ei si personalului acesteia, care se straduieste sa faca in asa fel incat sa fie bine pentru toti cei care se afla aici. Preotul a incercat sa dea o mana de ajutor in raspandirea mesajului. Tin sa clarific aceasta pozitie, deoarece stirile din Romania  au transmis la ca "preotul incearca sa cheme un avion din tara pentru a-i evacua pe romani....". De aceea va rog, inca o data, sa fim atenti la ceea ce declaram atunci cand vorbim cu presa, caci orice cuvintel se poate interpreta.   Motivul pentru care parohia s-a implicat este faptul ca aceasta initiativa este foarte de dorit in situatia in care ne aflam, aducand un mare ajutor celor care pot pleca in tara, prin intermediul unui avion pus la dispozitie de statul roman. Din dragoste si cu mare dorinta de a ajuta, am sustinut aceasta initiativa, care nu ne apartine.   Dumnezeu sa va binecuvanteze in tot ceea ce faceti, Pr Alexandru Nicodim, Mesajul a fost transmis de catre Ani Toti, o romanca din Japonia si a ajuns la mine prin intermediul altor romance care locuiesc acolo.
Nu cred ca mai trebuie sa fac vreun comentariu - se stie ca presa noastra exagereaza, inca de pe vremea cand Cristoiu publica in "bulina rosie" ca o gaina a nascut pui vii! Insa, totusi, cand sunt situatii dramatice asa cum se intampla in Japonia la ora actuala, ar fi extrem de indicat ca "infloriturile" sa fie lasate deoparte. Ar fi grozav daca mai multi jurnalisti ar da dovada de profesionalismul lui Cosmin Stan, ca sa dau doar un exemplu de "asa da".

Viktor Orban, nagy arcátlan ! (mare obraznic!)

No, acum chiar m-am enervat rau - daca in postarea de ieri puneam nemernicia aluia de la Miercurea Ciuc pe seama unei probleme la mansarda si a teribilismului (am detaliat in "Szeretlek, Romania"), declaratia premierului Ungariei, Viktor Orban este de o gravitate apoape fara precedent. "Sa fie Ardealul cum a fost si natiunea ungara cum a fost. Asta va doresc din suflet. (...)De fapt, Ardealul a fost luat de la noi de tarile si puterile care au avut un scop foarte bine definit, de a atata natiunile si de a desena niste granite la care ei sa fie in continuare puternici si dirijori." - aceste declaratii au fost citite de catre un reprezentant al Ambasadei Ungariei la Bucuresti si au constituit o parte a mesajului premierului maghiar, Viktor Orban. In zadar incearca acum oficialii UDMR (in speta senatorul Verestoy Attila) sa o scalde si sa dreaga busuiocul spunand ca, de fapt, declaratia lui Orban nu a fost o declaratie politica. Politica-nepolitica, pentru romani (de nationalitate romana sau nu) mesajul a fost unul cat se poate de clar! Ungurii vor Ardealul! Pasarea malai viseaza, as putea spune. Si chiar o spun, pentru ca suntem stat european, membru al UE, iar o eventuala reasezare a granitelor este cel putin improbabila, ca sa nu spun imposibila. (M-a invatat ieri premierul Boc o expresie de o profunzime aparte" "Never say never!" :))
Aaaaaaaaa, si mi-am amintit un banc lansat inainte de aderarea noastra la Uniunea Europeana: "Istvan locuia la Miercurea Ciuc. Intr-o dimineata se trezeste cu fata toata un zambet. Margit, nevasta lui, il intreaba de ce e asa de vesel; si Istvan ii spune ca a visat ca a fost la Bucuresti. - No, bine mai.. Si de asta esti tu asa de voios? il intreaba Margit. Iar el, cu acelasi zambet de satisfactie pe chip ii spune: Da, tu, dar am fost cu ... pasaport!" Acum nu mai este cazul, ca circulam in toata Europa cu cartea de identitate!
Lasand gluma la o parte, dintotdeauna ungurii din Ardeal (la fel ca si cei din Slovacia, Cehia si alte tari vecine Ungariei) au visat (fie si macar pentru o clipa)  ca va veni o zi in care vor trai in Ungaria, fara a se muta la vest de Tisa. Asa li se inoculeaza din copilarie, asa stiu si cred cu tarie ca Ardealul a fost si trebuie sa fie din nou al Ungariei. Daca recititi mesajul lui Orban, veti vedea ca exact asta spune si el, printre randuri.
In timpul liceului (am fost intr-o clasa bilingva romano-maghiara, in care erau 14 romani si 24-25 de unguri) am purtat discutii interminabile cu colegii (care imi erau si prieteni) maghiari pe tema apartenentei teritoriale a Ardealului.  Fireste, nici pentru noi, romanii, nici pentru ei nu existau argumente (chiar daca dovezile istorice le erau puse pe tava!) care sa ne convinga de contrariul convingerilor noastre. Ei o tineau una si buna pe a lor, ca Ardealul a fost al Ungariei, noi pe a noastra, ca Ardealul a fost dintotdeauna si va ramane pentru totdeauna al Romaniei. Incheiea fireasca a acestor discuiti era aruncarea unei fraze taioase, gen: "Daca nu-ti convine, du-te in Ungaria!"
Acum sperantele maghiarilor din Ardeal ca vor trai in Ungaria sunt cu atat mai mari cu cat evolutia lucrurilor le este, cel putin aparent, favorabila: UDMR este la guvernare, presedintele Basescu pare dispus la aproape orice concesii, Viktor Orban face declaratii belicoase fata de care Puterea noastra nu are nici o pozitie oficiala, ungurii din Ardeal pot obtine cu usurinta cetatenie dubla, Ungaria detine presedintia Uniunii Europene ...(cred ca as mai gasi si alte argumente!). Pe de alta parte, romanii sunt iritati de aceste declaratii obraznice; sunt furiosi si cer explicatii. Unii dintre ei, nu toti. Altii se multumesc sa stea in fotoliu, cu o bere sub nas, in fata televizorului si sa isi verse naduful pe mirificii nostri politicieni care apar zi de zi la emisiunile televiziunilor de stiri! Mie mi-e teama de altceva: Daca vreodata, printr-un absurd s-ar pune problema redefinirii granitelor, iar Ardealul s-ar afla in pericol, nu stiu cum ar reactiona romanii. Nu ma refer la politicieni, pentru ca ei au apanajul declaratiilor politice. Ma refer la noi, oamenii de rand care am devenit din ce in ce mai nepasatori de tot ce se intampla in jurul nostru. Traim prost, dar la mitinguri nu mergem; e mai simplu sa stam acasa si sa ii lasam pe alti "prosti" sa se agite. In uriasa lor pasivitate romanii nu ar reactiona - nu ar iesi in strada, si asta pentru ca nu le mai pasa. Nu aruncati cu pietre in mine cei care simtiti altfel - dar dupa ziua de astazi, cand ar fi trebuit sa participe la mitingul din Bucuresti 40.000-50.000 de oameni si, cu chiu  cu vai, s-au adunat acolo vreo 10.000, mi-a cam pierit optimisul si cam simt ca a murit speranta ca ne vom recapata vreodata demnitatea nationala.

P.S. - In urma cu cateva minute, Emil Boc a precizat de mesajul lui Orban a fost modificat de ... nu se stie cine. Ca cica el, primul-ministru, are mesajul original si ala nu contine nici un fel de cuvinte de natura a ne leza integritatea nationala. Astept cu interes ziua de maine, cand se va gasi - poate - vreun ziar care sa publice in fascimil mesajul lui Orban.

Szeretlek, Romania!

Ziua de 15 martie are prea putina semnificatie pentru romanii din Regat  - asa erau numiti pe vremuri (si mai sunt si acum, insa din ce in ce mai rar) romanii de dincolo (dincoace) de arcul Carpatic. Pentru ardeleni, este aproape Alfa.  Pentru unguri, care astazi se sarbatoresc 163 de ani de cand s-a dat startul formarii statului maghiar este o zi memorabila. Oricine a invatat putina istorie la scoala isi aminteste de zbuciumul aceilor ani - 1848 a insemnat si pentru noi, si pentru unguri o renastere a spiritului national. Revolutia de la 1848 a insemnat pentru unguri startul desprinderii de Imperiul Habsburgic. La acel moment, intreaga Europa a trait istoria - indemnul a apartinut Frantei (se pare ca in acea perioada, soarele rasarea de la Paris!), iar de aici a inceput sarabanda revolutiilor europene. Ungurii au vrut sa se desprinda de Imperiul habsburgic, romanii erau satui de asupritori (moldovenii de protectoratul Rusiei, muntenii de Imperiul otoman, iar Transilvania si Bucovina de Imperiul austro-ungar).
Problema este ca, dintre toti, doar ungurii au motiv de bucurie; si pentru ei, ziua de 15 martie a devenit Ziua nationala a tuturor ungurilor din lume. Ce-i drept, se sarbatoreste numai in Ungaria si Romania!
Nebuni au fost, nebuni sunt inca... se stie. Iar in categoria nebuni ii includ si pe sovini.
Bunicul meu, fie-i tarana usoara, a fost napastuit de unguri in perioada interbelica! A fost batut la talpi si, ani de zile, a urat ungurii ca nimeni altul. Toata copilaria si adolescenta mea nu am avut voie sa port culoarea verde, pentru ca o purtau ungurii, vecinii nostri, din respect fata de drapelul national al Ungariei (rosu, alb, verde, pentu cine nu stie!). Pana cand in familia noastra sovinismul a fost infrant de dragoste: daca pana in anii '80 bunicul meu nu a putut uita ranile, in momentul in care sora mea s-a indragostit de un ungur, situatia s-a schimbat radical. Cand a aflat ca sora mea vrea sa se marite cu "unguru'", bunicul i-a spus ca, daca va face acest lucru, ii interzice sa mai mai intre in curtea lui chiar si la slujba de inmormantare - insa cand a vazut ca dragostea e mai puternica decat orice restrictie impusa, a renuntat la aminitirile lui triste . S-a lasat convins de dragoste - mai apoi, cand pe lume au venit si stranepotii - fele apa, fele viz - juca fotbal cu ei, la aproape 90 de ani. In martie '90, cand s-au omorat intre ei ungurii si romanii la Tg Mures, am sunat-o pe sora mea, sa vad daca nu cumva se bate sau se strange de gat cu sotul ei, ungur. Mi-a raspuns destul de iritata: "Ce ai, mai? Stam la coada la portocale! ne asteapta copilul acasa, ca l-am lasat cu mama."
Astazi, la Miercurea Ciuc, un maghiar a spanzurat in Piata Mare o papusa care l-ar fi putut semnifica pe Avram Iancu. Nebunii (putini la numar) l-au catalogat drept erou - ceilalti au spus despre el ca este un "fitzos". In opinia mea nu este decat un putoi care a incercat "sa se dea rotund", sa demonstreze ce "tare e el".  Politicienii, insa, au batut apa in piua toata ziua - si inca mai au energie sa  o faca.
Oamenii de rand nu vor nimic altceva decat sa traiasca decent, in pace cu vecinul (roman sau ungur, prea putin conteaza!). Eu am avut foarte multi colegi unguri - am foarte multi prieteni unguri; si niciodata nu a contat ca avem alta limba materna. A contat doar ce avem in cap fiecare dintre noi si ce sentimente ne indeamna sa fim alaturi la bine si la greu. 
Politicienii sunt cei care amplifica fiecare eveniment cu tenta sovina - este ceea ce ii interseaza cel mai mult. Si-au invatat lectia: "divide et impera" - cheia succesului. Spune-i romanului din Rusii Munti ca ungurii ii omoara copilul la Targu Mures. E clar ca va lua coasa si se va urca in "cursa" de Mures sa isi apare odrasla. Spune-i ungurului din Gornesti ca in Targu Mures ungurii sunt fugariti si omorati in bataie de romani - e clar ca ungurii vor veni la Targu Mures sa isi apere familia.
Cu totii sufera: lipsuri de tot felul, mancare scumpa, gaz si mai scump, jinars (tuica) impozitat de Finante atunci cand merg la cazan .... Locuri de munca: nem, bani: nem, mancare: nem, trai decent: nem. Locuri de munca: nu, mancare: nu, trai decent: nu! Si aproape toti iubesc Romania: este si tara lor, pentru ca s-au nascut aici!
Ce ii desparte pe romani de unguri in Romania? Absolut nimic! Doar povestile pe care politicienii le vand: si le vand pe voturi multe!

Marturia unei romance din Japonia: "Trei ore nu am stiut nimic de copilul meu"

Nenorociri mai mici s-au mai mari se intampla mereu in toate colturile lumii; eruptii vulcanice, inundatii catastrofale, incendii de padure, cutremure devastatoare, tsunami cu efecte dezastruoase etc. Atata timp cat ele se produc departe de tara noastra si nici o cunostinta (rude, prieteni) nu a fost afectata, pentru noi inseamna doar un alt eveniment consemnat in stirile zilnice. Insa pentru cei direct implicati, martori ai acestor evenimente, ele sunt de natura a-i marca pe viata,  a le schimba radical perceptia despre ceea ce este important sau, dimpotriva, insignifiant pe lume. Cutremurul devastator urmat de un tsunami catastrofal din Japonia au aratat lumii intregi imagini apocaliptice.Am realizat, dintr-o data, ca printre locuitorii japonezi, se afla si cateva mii de romani - intre 5.000 si 6.000, potrivit estimarilor Ministerului Afacerilor Externe - romani care au acasa, la mii de km, parinti, frati, surori, prieteni, vecini etc. care au trait, la randul lor, spaima. Si am incercat sa gasesc macar un roman din Japonia, care sa imi spuna cum a trecut peste Apocalipsa si care sa ma faca sa inteleg ce anume ii face pe japonezi atat de speciali incat sa fie pregatiti si educati pentru a face fata celor mai mari nenorociri.
Violeta Gheorghe este romanca; o romanca frumoasa, plina de viata si de sperante - pana la 22 de ani a trait aici, aproape de familia ei. Apoi, familia ei s-a rezumat la sot, cu care a emigrat, in urma cu 6 ani, in Japonia. S-au stabilit in Gunma Ken Isesaki, o regiune aflata la 120 km est de Tokyo. In scurt timp a devenit si mama - are un baietel absolut superb, pe care l-a botezat Arman. Timp de sase ani a incercat sa se adapteze unui mediu total strain, unui mod de viata atat de diferit de al nostru. Acomodarea ei nu a fost deloc lina: "Aici oamenii sunt foarte reci. Nu prea vorbesc cu strainii. Sa traiesti in Japonia nu este nici foarte usor, nici foarte greu. Aici totul se bazeaza pe munca - cunosc oameni care au 65 de ani si care muncesc tot timpul". Are insa un loc de munca, iar copilul ei este la gradinita. Traiesc decent si incearca sa isi faca viata  cat mai frumoasa. Pe 11 martie era la serviciu. "Am iesit afara, insa nu foarte repede. Nu m-am panicat, pentru ca aici suntem obisnuiti cu cutremurele mici si, in prima faza am crezut ca avem de-a face tot cu un cutremur mic. Practic nu mai auzeam, dar imi amintesc ca am tipat de frica. Dar a fost ceva de groaza; e inspaimantator sa vezi cum se ridica pamantul de sub picioare. Trei zile au fost cutremure din cinci in cinci minute! Inca mai simt frica." In orasul in care locuieste Violeta au murit trei oameni - pagube materiale insemnate nu au fost inregistrate. Timp de trei ore, insa,  a trecut prin cel mai mare calvar pe care il poate trai o mama: copilul ei era la gradinita! Nu a fost alaturi de ea pentru a-l putea tine in brate si a-l ajuta sa-si depaseasca frica. Ulterior a aflat ca, de fapt, Arman e un luptator: "Dupa ce s-a terminat cutremurul am incercat sa sun la gradinita, dar nu am reusit. Telefoanele erau cazute. Sotul meu a incercat sa plece cu masina spre gradinita, dar soselele erau blocate. Am fost disperata si sotul meu tot incerca sa ma incurajeze; imi spunea sa stau linistita, ca baiatul e in siguranta. Dupa trei ore a venit acasa, adus de autobuzul gradinitei. Mi-a povestit ca  a fost cutremur si ca pe toti copiii i-au bagat sub mese. Toti tipau! L-am intrebat daca a tipat si el si mi-a spus, foarte serios: nu, nu am tipat, ca eu sunt baiat mare!"
Violeta mi-a spus ca japonezii nu au fost foarte speriati, cel putin nu la inceputul cutremurului, pentru ca sunt educati in acest sens si stiu ce au de facut. "Ei nu intra in panica repede, sunt deja obisnuiti cu cutremure dar nu asa mari cum a fost acesta de pe 11 martie. Aici mai tot timpul arata la televizor cum sa te protejezi de cutremur." La intrarea in apartament are un rucsac, asa cum au toti locuitorii din Japonia.  Acesta contine un bidon de 500 ml apa, o paturica ,o lanterna, sevetele umede si actele.
Inainte de cutremur, Violeta tinea legatura cu doua romance care locuiesc in Japonia - dupa cutremur, a luat legatura (sau a fost, la randul ei, contactata) cu aproape toate romancele despre care stia ca sunt aproape de ea. Nenorocirea le-a apropiat si aceasta apropiere le-a facut sa se simta mai putin vulnerabile si mai puternice decat pana acum.
Romanii din Japonia, la fel ca toti ceilalti locuitori ai arhipelagului nipon, nu se simt inca in siguranta. Astazi a fost un nou cutremur de 6 grade pe scara Richter; au fost anuntati ca este posibil ca in viitorul apropiat sa se produca un alt cutremur, mai mare decat cel de azi. A avut loc si o explozie la centrala nucleara de la Fukushima - maine este posibil sa ploua, iar norii si vantul ar putea transporta norul radioactiv la mare distanta. Dar ei nu isi pierd speranta ca vor depasi si aceste noi pericole. Japonezii sunt educati in spiritul infruntarii pericolului - romanii din Japonia au invatat, la randul lor, ca infrangerea temerilor este un exercitiu obligatoriu pentru a se putea adapta. Si  au facut-o cu brio, chiar daca au fost necesari mai multi ani.
Cu riscul de ma repeta, nu pot decat sa ma rog pentru toti si sa sper ca imaginile apocaliptice pe care le tot vedem de trei zile incoace sa devina cat mai repede o amintire irepetabila.

Apocalipsa in Japonia

Apocalipsa in Japonia
Mi s-a incrancenat carnea pe mine cand am vazut aceste imagini. Am realizat inca o data - desi parca nu mi-as fi dorit sa fie atat de dramatic - cat de neputinciosi suntem in fata stihiilor naturii si cat de efemer poate fi totul. Primul meu gand a fost la oamenii care au murit, la miile de oameni care au fost raniti si la miile de oameni care sunt dati disparuti. Cred ca foarte putini dintre ei vor mai fi gasiti in viata - daca si cand vor fi gasiti. Sper ca astfel de cutremure sa nu se mai repete, desi stiu ca acesta poate fi doar inceputul unui lung sir de catalcisme. Imi doresc din toata inima sa nu mai vedem astfel de imagini apocaliptice, in indiferent ce colt al lumii. Dupa ce m-am ingrozit si m-am rugat pentru acei oameni, urmatorul meu gand a fost acela al sfarsitului. Incercam sa nu ne gandim la ACEL sfarsit, de multe ori chiar radem pe seama celor care ne aduc in atentie o astfel de ipoteza (mai mult o posibilitate, de altfel); plecam de la premisa ca noua nu ni se poate intampla. Pentru Japonia insa, cel putin pentru o mare parte a ei, daca ma gandesc la cate milioane de oameni sunt afectati de cutremurul si de tzunami din aceasta dimineata astazi a fost Apocalipsa - sfarsitul acela de care ne temem cu totii.  Pentru acei oameni care au vazut cum danseaza cladirile, cum se prabusesc, cum iau foc, pentru cei care au vazut valurile uriase amestecate cu noroi si care au maturat totul in calea lor, oameni, case, masini etc., ei bine, pentru ei a fost Apocalipsa.
Urmatorul gand care mi-a venit in minte a fost acela al zadarniciei si al felului total gresit in care noi (oamenii in general si romanii in special) percem viata si lucrurile importante din viata. Ma gandeam la toate bunurile materiale (nu stiu cum sa spun altfel acelor case si masini aruncate de valuri ca niste coji de nuci) distruse si la pretul lor (in bani, desigur); si ma mai gandeam ce eforturi financiare au facut proprietarii lor. NU stiu daca in Japonia se pune problema privatiunilor in cazul in care vrei sa iti cumperi o masina pe care nu ti-o poti permite. Cred ca nu! Insa la noi, pe taramul mioritic, lucrurile nu stau deloc asa - noi nu avem bani sa mancam sanatos,  nu avem bani sa ne cumparam haine si incaltaminte, dar dam banii pe masini - daca se poate, cat mai scumpe. Noi nu avem bani sa plecam in excursii si in concedii, dar ne facem vile - cu credite ipotecare! Toata viata ne facem sperante desarte si visam la bogatii materiale si nu avem timp, rabdare, aplecare sa ne ocupam de ce avem noi mai de pret si care nu poate fi inlocuit: viata noastra. Valorile noastre morale s-au transformat in valori materiale - in loc sa existe un echilibru in acest raport, el s-a dat cu susul in jos. Mi-l imaginam pe X (nu dau nume, pentru ca lista ar fi mult,  mult prea lunga) ramas fara cele 10 masini de lux, fara vila impozanta, fara dulapurile pline cu costume Armani si cu pantofi Gucci. Ramas in pantaloni scurti pe strada, cu sandale in picioare si cu o camasa de matase pe el - la ce-i folosesc atunci toate acele lucruri care in opinia lui, in modul lui ingust de a vedea lucrurile,  i-au infrumusetat viata?!?
Nu voi fi niciodata un om bogat material, dar daca as fi mi-as dedica viata amaratilor - i-as ajuta sa traiasca frumos, sa aiba ce sa manance, sa aiba un pat si o perna pe care sa isi puna capul seara, sa se imbrace decent.
Sunt un om bogat spiritual si atunci voi continua sa fac ce imi permit: sa incurajez oamenii, sa le aduc un zambet pe chip si sa le ofer un zambet.
Si ma voi ruga ca astfel de cataclisme sa nu se mai repete!

Laura Stoica, un actor mult prea grabit

Stiu ca multi si-o amintesc pe Laura Stoica pe scena, asa cum i-a placut toata viata sa fie, in lumina reflectoarelor. Si-o amintesc cantand "Un actor grabit" - piesa care a propulsat-o sus-sus de tot. Multi - muzicieni sau profani - au catalogat-o drept prima si cea mai buna rock-erita din Romania. Si este adevarat; cand aparea Laura pe scena prindea viata totul - era o explozie de energie, deborda de fericire, imprima ritm vietii celor care o ascultau. I-a placut sa fie non-conformista, sa isi traiasca viata dupa propriile ei reguli facute conform stilului ei inconfundabil de viata.
Eu mi-o amintesc altfel - o tanara de 27 de ani, modesta, sportiva, relaxata, spontana. Era in anul 1994 si Laura deja cunoscuse celebritatea - era iubita de fani si apreciata de toata lumea. (Desi erau si unii ingusti la minte care spuneau ca este muuuult prea nonconformista - Laura purta pantaloni de piele, purta fuste foarte scurte, purta parul valvoi, era un spirit liber care parea ca nu poate fi daramat vreodata; sau ucis!). Avea concerte peste tot pe litoral, si era cazata la Costinesti. Intr-o dupa amiaza de iulie am ajuns la ea, cu intentia de a face un interviu. Am gasit-o langa hotelul unde locuia - avea o bancuta de lemn pe care trona un lighenus plin cu rufe, iar clabucii de detergent acopereau sosetele si tricourile pe care le spala. Mainile ei erau pline de clabuci si se udase toata pe blugii scurti si pe tricou. Cand i-am spus cine sunt si ce vreau de la ea si-a sters mana pe pantaloni si mi-a intins-o apoi. A zambit tot timpul cat am stat cu ea de vorba - si am stat vreo cinci ore! Cand am plecat de la ea se insera, iar ea se grabea sa isi faca un dus, sa se machieze, sa se imbrace si sa plece la concert. Avea spectacol la un club cu pretentii din Jupiter.
Pe vremea aceea era casatorita cu Florin Ionescu - o familie de muzicieni: ea era solista, el tobosar. Cantau impreuna si o faceau foarte-foarte bine - putini stiu ca Laura a fost prima solista din tara care si-a facut un band. Laura Stoica Band!
(Mi-as fi dorit sa postez aici un videoclip al ei, dar - cum sunt incepatoare in ale blogurilor - nu stiu cum sa procedez; asa ca va rog pe toti cei carora va este dor de muzica ei sa dati o cautare pe youtube si sa alegeti piesa pe care doriti sa o ascultati. Eu mi-am inceput ziua cu "Un actor grabit" si cu "Focul"!).
Interviul pe care l-am facut a fost complex - mi-a spus totul despre primele acorduri muzicale care i-au infrumusetat viata si i-au scris destinul, despre cursurile de muzica pe care le-a facut la Targoviste, despre lansarea ei in muzica, despre cum a participat la toate concursurile muzicale care s-a desfasurat in intervalul 1987-1990. In '90 cucerea juriul Festivalului de la Mamaia, iar dupa numai un an primea premiul pentru cea mai buna solista pop-rock. Mi-a povestit despre relatia ei cu Florin Ionescu - o relatie frumoasa si care parea indestructibila. Cand au divortat mi s-a parut neverosimil!
Apoi am jucat biliard, insa interviul nu se terminase. Tot timpul pe care l-am petrecut impreuna Laura a vorbit despre ea, despre ei, despre muzica ei, despre muzica lor, despre viata!
A fost prima si ultima oara cand am stat atat de mult de vorba cu ea si cand s-a lasat descoperita si cunoscuta de mine. Ulterior ne-am mai intalnit cu diverse ocazii, dar nu am schimbat mai mult de doua-trei cuvinte.
Imi era draga, imi placea nonconformismul ei, imi placea muzica ei, imi placea ea, asa cum era. Ii ascultam cu drag piesele si, din cand in cand, o mai fac si acum.
Si  in 2006, cand m-am trezit dimineata am aflat la stiri ca in acea noapte de 9 martie Laura avusese un accident de masina in care si-au pierdut viata ea, copilul ei nenascut si logodnicul ei.
Am plans si toata ziua am fost trista - trista pentru ca mi s-a parut atat de nedreapta viata asta! Era fericita, asa cum numai maternitatea si dragostea iubitului tau te pot face - era o femeie implinita din toate punctele de vedere. Dar soarta ei a fost alta!
Am simtit nevoia sa scriu despre Laura Stoica astazi, cand se implinesc cinci ani de la trecerea ei in nefiinta, pentru a-i aduce un omagiu, pentru a le aminti celor ce au iubit-o sa ii acorde un gand pios si sa isi spuna, asa cum o fac eu in scris: Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Ascultati-i muzica si incercati sa aflati cat de multe sentimente ne-a daruit Laura! Si amintiti-va ca, prin ceea ce ne-a lasat, Laura traieste cate putin in fiecare dintre noi!

Nimicnicie inimaginabila

Astazi as fi vrut sa ma limitez la a scrie ceva frumos, ceva caracteristic femeii - ca doar este 8 Martie si este Ziua Internationala a Femeii. As vrea sa pot oferi virtual macar cate o floare si o imbratisare sincera tuturor femeilor, atat celor care au bani si sanatate si astazi ies "in oras cu fetele", dar si celor pentru care 8 Martie este doar inca o zi, ca oricare alta, trecuta pe rabojul saraciei.
La multi ani, tuturor femeilor! Va doresc tuturor ce imi doresc si mie: sa ne traiasca baietii si/sau fetele, dar si tatii lor, sanatate, sa fim iubite, sa iubim, intelegere, armonie, sensibilitatea dar nu slabiciune, un trai decent, echilibru in tot ceea ce traim si simtim, prieteni onesti pe umarul carora sa putem plange atunci cand lacrimile noastre nu mai pot fi controlate, familie unita si care sa ne fie mereu suport in tot ceea ce intreprindem, colegi de serviciu pentru care notiunea de invidie sa nu existe in limbaj (nici in gandire). Iar daca macar jumatate din urarile mele se vor indeplini, aproape ca ma declar multumita!
Dar o stire auzita dimineata la radio m-a determinat sa imi scurtez mult mesajul pentru femei si "sa infierez cu manie proletara" demersul lui Iri de a cere decaderea Monicai din dreptul de parinte.
Detest subiectul Iri-Moni, detest stirile de acest gen si de regula aleg sa nu ma amestec in probleme care nu ma privesc. Sunt adepta expresiei: daca te bagi in troaca, te mananca porcii! 
Insa acum sunt chiar siderata! Iri s-a comportat impardonabil - a dat dovada de o nimicnicie inimaginabila. Ca si-a filmat copila, mai treaca-mearga, daca ar fi pastrat pentru el sau pentru ochii autoritatilor aceste imagini. Dar sa le posteze pe internet, este o dovada de un caracter deplorabil. Inteleg ca acest lucru a fost facut pentru a induiosa opinia publica si judecatorii care i-au incredintat fetita, ulterior publicarii acestor imagini. Inteleg substratul si (intre)vad rezultatele acestui demers. Dar tot sunt de parere ca Iri a depasit orice limita. Pe de-o parte inteleg ca este parinte si ca face totul, si cand spun totul, chiar inseamna TOTUL, pentru a-si pastra copilul. Cred ca o iubeste pe fiica lui (care e un copil foarte frumos si dezghetat), dar nu cred ca el este "mai parinte" decat Monica. Macar Monica a purtat acest copil noua luni in pantecul ei! Iri nu a facut decat sa "arunce samanta".
Ok, Monica nu este o mama tipica, poate nu este o mama demna de copilul ei, dar este cea care a dat viata fetitei. Iri spune ca Moni o "bate cu bestialitate" pe fetita lor - accept ca mama isi bate fetita, dar de la a-i trage o palma peste fund sau a o trage de par si pana la "o bate cu bestialitate" este o cale lunga. As vrea si eu sa vad mama aia care nu si-a lovit niciodata copilul!
Si Iri, de ce este el un parinte mai bun? Din curiozitate m-am uitat la trecutul recent al lui: beat-turta la Mamaia (imaginile sunt pe net si au fost postate de televiziuni, nu de Moni), in jacuzzi din locuinta de la Izvorani cu doua pitzipoance avide dupa publicitate, aventura cu "blonda lui Iri" - a fi protagonistul acestor scandaluri inseamna doar lipsa de responsabilitate. El era deja tata cand s-a complacut in ipostaze demne doar de presa de scandal, nicidecum de statutul de parinte.
In opinia mea, daca Monica va fi decazuta din dreptul de parinte (mama) si Irinel trebuie decazut din dreptul de parinte (tata) - motivele ar fi aproximativ similare si s-ar traduce prin lipsa de responsabilitate.
Dar sa nu uit ca, inca de la inceputul relatiei lor televizate, Iri a fost cel iresponsabil; un adult de varsta tatalui Monicai, care si-a dorit sa fie cu o fata fff tanara, frumoasa, care sa ii faca un copil frumos! Sa nu fi stiut el ca in viata prostia si luxul se platesc? Monica a fost doar o fata provenita dintr-o familie saraca si care si-a dorit un trai mai bun. A fost cumparata de banii lui Irinel si de mirajul pe care acestia ii ofera, iar mai apoi s-a jucat foarte bine cartea. De fapt amandoi si-au jucat cartea cat se poate de bine, insa jocul are un singur castigator! Din pacate, marele perdant este copilul - nu Monica, ea are toata viata inainte, nu Irinel - si el demonstreaza ca isi traieste din plin viata, cu sau fara Moni.
Am citit si o opinie potrivit careia Irina ar trebui data intr-un centru de plasament - Doamne, cata inconstienta! Cei care gandesc asa ceva ar trebui sa vada putin peste imaginile de Paste si Craciun, cand copiii din centrele de plasament primesc vizite, cadouri, flori - evident, toate in fata camerelor de luat vederi! Ca mai nou viata noastra fie este in fata camerelor de filmare, fie este anosta!
Asadar, ca sa concluzionez, mingea este in teritoriul judecatorilor... Iar acestia ar trebui sa judece cu ochii mintii, fara a tine seama de banii lui Irinel sau de afirmatiile pe care el le face. Ar trebui sa tina cont doar de interesul fetitei - iar acesta trebuie sa fie viata intr-un mediu sanatos din toate punctele de vedere. Si  nu ar trebui luate in considerare afirmatiile unui copil de 4 ani; copiii sunt tentati sa exagereze, mai ales cand unul dintre parinti reuseste sa ii cumpere afectiunea. Sunt tare curioasa ce va spune Irina dupa ce ii va cere cine stie ce tatalui ei, iar acesta va refuza sa ii faca hatarul. Nu cumva va vrea atunci la bunicul care inca ii face toate poftele?

Apres nous, le deluge

"Apres nous, le deluge - dupa noi, potopul", se pare ca ar fi spus celebra doamna Pompadour, amanta regelui Ludovic al XV-lea, candva in secolul al XVIII-lea. Expresia a fost pusa pe seama profetiei conform careia, in anul 1770 urma sa aiba loc un potop asemenea potopului lui Noe. Convinsa ca acest lucru se va intampla, protipendada (ma rog, cei cu dare de mana, ca sa fiu mai clara) a inceput sa faca tot felul de cheltuieli exagerate, cele mai multe pentru un lux iesit din comun. Bine, potopul nu a venit, insa a urmat Revolutia franceza.
Nu stiu de ce, in aceasta perioada gandul m-a dus spre aceasta istorioara; desi, cred ca stiu de ce. Vad o multime de similitudini intre acea epoca si zilele noastre -  atat la nivel mondial, cat si, mai ales, national. Si am sa o iau sistematic. 21 decembrie 2012 se anunta o data fatidica. Chiar daca nimeni nu stie ce se va intampla cu certitudine, cercetatorii (fizicieni, astrofizicieni, astronomi etc.) au date precise, chiar daca nu complete. Potrivit specialistilor, la nivel planetar,  in 2012 avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o data la 13.000 de ani, ceea ce echivalează cu o revoluţie completă a Soarelui nostru in jurul Soarelui central al galaxiei noastre. De asemenea, asistam la o crestere a rezonantei magnetice a Pamantului, valoare care a inceput sa creasca din anul 1980, mai intai lent, apoi din ce in ce mai rapid (dupa 1997). Prin urmare, in anul 2012, timpul va atinge valoarea zero. In prezent, ziua are doar 16 ore, in loc de 24, din cauza faptului ca rezonanta Schumann, denumita de catre geofizicienii contemporani ”bataia inimii” planetei noastre a atins astazi valoarea de 12 Hz pe secunda, fata de 7,83 Hz pe secunda, valoare mentinuta constanta timp de mii de ani. Tot in 2012, planul sistemului nostru solar se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee.
Ca ceva cu adevarat istoric va avea loc atunci (ori ceva ce a inceput de multa vreme se va savarsi atunci) este fara indoiala. Prea multe semne vin in intarirea acestei idei - au loc din ce in ce mai multe explozii solare de o violenta nemaintalnita pana acum (cel putin nu de civilizatia noastra, asa cum o cunoastem noi), cutremure de mare intensitate, tzunami devastatoare, eruptii vulcanice, furtuni neobisnuite, incendii etc. Pe de alta parte, calendarul maya se termina la aceasta data. Ceea ce nu indica faptul ca lumea se va sfarsi, dar nici prea bine nu ii va merge. Cica vom trai revelatia - insa numai ffff. putini dintre noi. Nu intru in detalii vizavi de ceea ce poate insemna aceasta zi (poate vom trai si vom fi martori - fericiti ca nu s-a intamplat nimic grav sau, dimpotriva, disperati ca am trait sa apucam astfel de vremuri!). Dar gandul ma duce la miliardarii lumii, care si-au comandat (de vreo trei-patru ani incoace, semn ca spaima ca vor muri e foarte mare!) camere in buncare subterane. Sunt dotate cu aer conditionat, cu mobilier, cu rezerve de hrana si apa. (Cred ca nu au posete Vuitton, costume Armani, bijuterii cu cristale Swarowsky etc.) Nu stiu daca aceste rezerve sunt calculate pentru 40 de ani, cat se presupune ca va dura imperiul gheturilor (se pare ca soarele nu va mai aparea timp de 40 de ani!), dar costa.... Si costa vreo 50.000 de dolari.
Ha,ha, ha.... cum isi mai imagineaza bogatii lumii ca pot cumpara viata! Nu au auzit ca acest dar divin este nepretuit si NU SE CUMPARA.  Cu riscul de a fi luata in deradere de multa lume pentru ceea ce voi afirma in continuare, stiu ca in Biblie se spune ca nimeni nu stie cand va fi sfarsitul lumii; iar de un eventual dezastru nuclear, neutronic, nimeni nu poate scapa. Nici macar cei care se vor adaposti sub pamant, la zeci de metri adancime - ideea potrivit careia vor scapa unii, care se vor lupta cu altii pentru suprematie sau pentru un banal mar este doar un consumersim hollywoodian - nu vor supravietui. Vor trai doar "cei alesi", iar aceia nu sunt - cu siguranta - Hagi Tudose (jocul singular - plural este de la sine inteles).
Revenind la plaiurile mioritice, cred ca guvernantii nostri fac parte din categoria Pompadour, si spun in dulcele grai frantuzesc (ca doar nu suntem francofoni doar de amorul artei): apres nous, le deluge!
Altfel nu-mi explic aceasta aviditate de care dau dovada mai-marii nostri! Ma uit in jurul meu si vad oameni ffff bogati care isi imagineaza ca sunt nemuritori, ca pot cumpara totul, care cred ca totul li se cuvine, care isi aroga dreptul de a decide cine va muri si cine va trai. Deocamdata mor pensionarii, mor profesorii, mor somerii, mor cei care aleg sa traiasca cinstit. Dar potentatii zilei isi spun cu seninatate: si ce, noi i-am pus sa fie profesori, sa fie pensionari cinstiti si saraci, noi i-am pus sa nu devina membri de partid si sa nu ne pupe noua dosul pentru a le merge bine, smechereste?
Iar aceasta atitudine are un singur substrat (vreau eu sa cred, dar nu cred!): convingerea ca timpul ramas este foarte scurt, ceea ce le da imboldul de a trai din plin fiecare secunda care a mai ramas. Adica vreo cateva zeci de milioane de secunde.... Buhuhuhuuhuhu ... ceasul ticaie!

Traim ca in filmele cu tampiti

Banc: Un tampit voia sa vada daca mai are sau nu combustibil in masina. Asa ca a aprins un chibrit si s-a uitat in rezervor. A avut!
In ultimele zile am senzatia, din ce in ce mai acuta, ca traim ca in filmele cu tampiti. Iar daca cineva are argumente sa imi spuna ca nu e asa, i-as fi recunoscatoare daca mi le-ar aduce la cunostinta. Poate mi-ar disparea senzatia aceasta de zadarnicie.
Despre vamesi nu mai vreau sa scriu, ca am facut-o cu ceva vreme in urma, iar evenimentele care au  succedat postarea mea au demonstrat ca am avut dreptate. De parca as fi avut nevoie!
Dar capitolul vamesi face parte dintr-un intreg: intregul povestii vietii noastre. Care este din ce in ce mai amara, mai trista si mai fara de sfarsit. Ne-a fost furat zambetul, ne-a fost insfacata speranta, ne-a fost luata demnitatea. Romanii traiesc zi dupa zi, mai mult tarandu-se ca melcul si asteptand parca sa le vina obstescul sfarsit - e mai mult decat o traire-resemnare mioritica, este o dovada a impotentei noastre intelectuale. Zi de zi, ceas de ceas ne uitam la Monica si Iri, la fotbalisti nevolnici pentru care mingea de fotbal a ajuns sa se confunde cu tzatzele siliconate ale vreunei bombe sexy, la telenovele siropoase care promoveaza tiganii si actori de marca, siliti de lipsuri materiale sa accepte astfel de roluri, sau la politicieni preacurviti invitati la tolcsouri realizate de catre televiziunile de stiri. In mintea romanului este acum un amalgam nemiscibil, sau o varza totala - ca sa fiu plastica in exprimare. Ce sa ii mai arda coanei Leana ca frigiderul ei e porno sau ca maine-poimaine va ajunge sa isi vanda lucruri din casa (din pacate va ingrosa doar randurile amaratilor care merg la targul de vechituri si unde nimeni nu cumpara nimic!), iar Enel ii va taia lumina. Ca doar caldura si apa calda nu a avut toata iarna! Ii ajunge sa se uite la televizor ca sa ii piara si foamea, si setea, si frigul si nevoia de vacanta, de iesire din oras, ca sa nu mai vorbesc de iesirea din tara.
M-am uitat pret de cateva minute la Realitatea TV, la o emisiune tolcsou despre care vorbeam mai devreme, unde se dezbatea la greu despre scumpiri si alte astfel de nenorociri. Si era un nene (politician, spunea el) Visan parca il chema, de la partidul de guvernamant, care spunea ca NU, painea nu se scumpeste, ca i-a spus lui ministrul Agriculturii. Inutil incerca Popescu de la Rompan, om implicat si care stie de-a fir a par tot circuitul graului, al fainii si al vanzarii painii si produselor de panificatie, sa ii explice cum stau lucrurile; Visan o tinea una si buna: nu, painea nu se scumpeste. E si asta un mic Boc (daca se poate sa fie Boc si mai mic!) care vorbeste si iar vorbeste de te ameteste si nu spune nimic. (hahahaha, ce tare a fost Boc cand nu stia cat costa o paine si spunea ca nu va depasi cinci lei - el nu stia ca Savoria lui Voiculescu e scumpa, scumpaaaaa).
Aaaaaaa, si sa nu uit: Silviu Vaduva a fost numit seful vamii Bucuresti, functie pe care a ocupat-o 24 de ore. Bercea Mondial, cumatrul numarul 1, cu peste 100 de dosare penale, si-a luat carnetul de conducere dand spaga. Dar nu mai stie cui. Ce ar mai fi de spus? Aaaaa, da, ca vamesii de la Albita au declarat ca nu au luat spaga, ci au primit de pomana cu ocazia unei zile de sarbatoare crestin-ortodoxa...
Tot ce-mi ramane de spus este ca nu  cred ca eu m-am tampit, dar este clar ca traiesc intr-o tara de tampiti. Iar tampiti nu sunt cei care ne conduc si o duc al naibii de bine, ci noi, cei care traim de pe o zi pe alta cu simturile adormite de televiziuni. Noapte buna!