marți, 22 noiembrie 2011

Din suflet, pentru o floare de martie

Am aflat, cu mare, mare, mare durere ca un prieten drag este foarte bolnav. S-ar spune ca incurabil, daca nu l-as cunoaste. El invinge orice, inclusiv o boala incurabila. Ce ma doare si mai tare este ca mi-a ascuns boala lui. M-a sunat de ziua mea, de Sfanta Maria, si mi-a spus ca este in spital, la un prieten grav bolnav, care nu mai are mult de trait. Vorbea destul de ciudat, dar am crezut ca supararea lui este de vina. Dupa aproape doua luni am aflat adevarul: cel bolnav era chiar el! M-am gandit mult la atitudinea lui si am ajuns la concluzia ca el are dreptate, nu eu. Eu sunt doar inciudata ca nu mi-a spus. El, prin neacceptarea adevarului, ajunge sa il anihileze. Refuza sa se dea batut in fata bolii. Si stiu ca are dreptate sa se comporte asa. Se stie ce boala are mai multe componente - atat de natura fizica, cat, mai ales as spune eu, de natura psihica, spirituala. Odata ce spiritual si psihic reusesti sa demontezi piesele de domino ale bolii, latura fizica poate fi anihilata. Iar el, constient sau nu, exact asta face. Ce-i drept, are suportul moral al familiei. Doamne, ce mult conteaza sa aibe cine sa se roage pentru tine!
Mi-am amintit o poveste, pe care lui i-am spus-o candva: pe vremea cand bunicul meu avea peste 80 de ani si era vaduv de multi ani s-a imbolnavit foarte rau. Internat in spital, copiii si nepotii faceau cu schimbul la capataiul lui. Inclusiv eu am plecat de la Constanta la Targu Mures pentru a-i fi alaturi. Ceilalti pacienti de pe palier (din salonul lui si cei din alte saloane) susoteau pe la colturi: "trebuie sa aiba multa avere mosneagul asta, de-i stau toti alaturi". Avere avea multa, dar nu materiala! Era bogat sufleteste, si toti, copii, nepoti, vecini, il iubeau si se rugau pentru sanatatea lui. Apoi s-a intamplat minunea: pe cand medicii spuneau ca este grav bolnav si nu are multe zile, ne-au spus sa chemam un preot, pentru ultima spovedanie si impartasanie. Asadar, am chemat preotul: ne-a alungat pe toti din salon (bolnavi si vizitatori) si l-a spovedit pe bunicul. Ne gandeam deja cu totii la inmormantare, desi refuzam sa acceptam ca un om de talia lui morala se poate prapadi. Stiti cum este, indiferent de varsta bunicilor si parintilor nostri, ni se pare ca este prematur sa plece de langa noi. Dupa spovedanie (am uitat sa mentionez ca bunicul era foarte credincios, nu in sensul de bisericos, dar avea o relatie speciala cu Dumnezeu) a ramas pe marginea patului de spital, asa cum il ridicasem la cererea preotului. Cand am intrat la el in salon privea in zare, in gol, pe fereastra. Era perfect lucid si ne-a spus ca a vazut o lumina alba si ca a vazut-o pe bunica (moarta de cativa ani) si pe mai multi prieteni si rude de-ale lui, de asemenea trecute la cele vesnice. Dupa acest episod i s-a facut foame, apoi s-a intremat si, i scurt timp, l-am dus acasa.  Dupa cativa ani, juca fotbal cu nepotii in curtea casei. A murit dupa aproape 10 ani, la 92 de ani, poate de batranete, poate de altceva, poate doar pentru ca ii venise vremea.
Acum eu ma rog pentru sanatatea prietenului meu - si stiu ca multi altii o fac: Netty, Andreea, Aurelian, Marius, Adela, Alin, Alin, Alexandru, Ovidiu, Mihaela, George, Irina, Sorin, Alina, Vali etc.
Sunt atat de multi oameni care il iubesc pe acest om minunat si se roaga pentru el. Stiu ca toate rugaciunile noastre vor da rod, si el se va face bine!
Te iubim cu totii, prieten drag, si te asteptam acasa!
"Cînd disperarea cea mai neagră,
cînd durerea cea mai adîncă,
nimic de făcut, nici un sens,
atunci şi numai atunci îmi acopăr faţa :
un pîlc de viorele, o pajişte albastră."
Versuri de Petru Romosan.

Vio, te iubim!

10 comentarii:

  1. Sanatate, Speranta, Sprijin!
    Felicitari pentru articol!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Catalin - inseamna tare mult cuvintele tale, prin simplu fapt ca te gandesti la el. Stiu ca rugandu-ne cat mai multi, sansele lui de a se face bine sunt cu atat mai mari.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiam... Sa-i dea Dumnezeu multa putere si sanatate! Asa cum il stim cu totii, Vio este un om puternic! "Sa trimitem gandul bun inainte", vorba unei cunoscute colege de breasla, si sa ne rugam pentru insanatosirea sa. Sunt sigura ca doar asa se poate intampla o minune, ca in cazul bunicului tau, Maria.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cami, cred ca ar fi minunat daca am stabili o zi si o ora si sa ne rugam cu totii, actualii si fostii lui colegi, pentru sanatatea lui - sau, oricum, macar sa ne gandim cu drag la el, cei care il iubim. :)Timpul si distanta nu sterg sentimentele, cel putin eu asa sper si cred!

    RăspundețiȘtergere
  5. sincer nu am cuvinte. Intotdeauna am avut un mare respect pentru Vio, el este cel de la care am invatat atat de multe cand eram la inceput. Sunt foarte putini oameni cu care am lucrat la care am tinut cu adevarat. Vio si Maria se numara printre ei. Ma voi ruga pentru sanatatea lui, si sper ca Dumnezeu sa ii dea zile. Imi cer scuze daca am scris aceste randuri in graba, dar aceasta stire m-a intristat nespus. Te iubim Vio, si ne gandim la tine...

    RăspundețiȘtergere
  6. ganditi-va ca pentru el este doar o incercare pe care o va depasi, cu siguranta. Am certitudinea ca ne va certa doar pentru ca ne-am gandit ca ar putea abandona lupta. Mai avem multe de trait impreuna, mai avem multe de invatat de el si asteptam, cu mare drag, prima carte semnata de el. Ar fi de-a dreptul stupid ca un om cu talentul lui, care a ajutat atat de multi sa intre in marea familie a celor care-si reunesc gandurile intr-o carte sa nu ne daruiasca o astfel de bucurie. Gandurile noastre bune l-au insotit in fiecare clipa grea pe care a trait-o in ultimele trei luni si sper sa-l fi ajutat, macar infim.

    RăspundețiȘtergere
  7. Inca de la primele randuri citite, cand tu, Maria, ai scris despre acel prieten bun ca este bolnav, mi-a trecut prin gand numele lui Vio si am sperat pana la sfarsitul articolului sa nu fie el. Mi-au dat lacrimile si sper ca Vio sa treaca peste toate acestea si sa fie puternic. Chiar daca m-am indepartat de voi si de Vio prin simplul fapt ca m-am mutat din Constanta, sunt alaturi de voi mereu si ma gandesc cu drag la primul meu job serios si de Vio care mi-a fost mereu alaturi atunci cand am fost colegi si care era si este persoana cu care poti discuta orice, neconditionat. Multa sanatate si putere! Pe curand!

    RăspundețiȘtergere
  8. Adela, stiu ca sunt multi oameni care il iubesc si se vor gandi pozitiv la el. Fapt care ii va face mult bine.

    RăspundețiȘtergere
  9. Netty, mie mi-este frica de momentul in care va afla de postarea mea - probabil ma va ucide! Dar asta inseamna ca va fi sanatos, iar asta e tot ceea ce conteaza pana la urma!

    RăspundețiȘtergere
  10. Andrei, exact asta doream sa aud de la tine, ca il iubesti si te vei ruga pentru sanatatea lui! Te pup.

    RăspundețiȘtergere