varsatori in neuitare

Astazi este ziua lui Florin Piersic! M-am gandit cu drag la el si i-am urat in gand "La multi ani!". Mi-am amintit apoi vara fierbinte a anului 1994. Eram la Neptun si tineam mortis sa fac un interviu cu Piersic. Era la mare cu Florinel (Florin Piersic jr.) si stateau intr-o camera la hotelul Decebal. L-am prins in ultima sa zi de vacanta si l-am abordat direct. M-a invitat relaxat in camera lor, in care erau bagaje claie peste gramada. Mi-a spus inca de la inceput ca este foarte grabit; acest lucru nu l-a impiedicat sa imi acorde cateva ore din timpul sau, ore in care a vorbit fara intrerupere. Cu chiu cu vai reuseam sa-mi strecor intrebarile printre amintirile lui. Mi-a vorbit despre Lucica, sora lui care a murit inecata la doar 15 ani; mi-a vorbit despre cele trei Ane din viata lui (Tatiana - mama lui Florinel, Anna Szeles, mama lui Daniel, si Ana Torok), mi-a vorbit despre piersici, despre anii petrecuti in Moldova, despre frumusete, suflet, iarna, zapada. M-a fascinat cu dragostea lui de viata, cu iubirea de oameni, cu daruirea de care este capabil.
Apoi, in memorie mi-ai aparut alti oameni dragi mie, si multor romani. Din pacate, acestia nu mai sunt printre noi, insa ne-au infrumusetat viata si ne-au redat bucuria de a trai. Este vorba despre Stefan  Iordache si Gil Dobrica. Pe amandoi i-am cunoscut in aceeasi vara, 1994. Cred ca a fost vara in care mi-am innobilat sufletul "furand" din rafinamentul  oamenilor pe care i-am intalnit, i-am intervievat si mi-au marcat definitiv gandirea. Oameni carora le multumesc toata viata pentru ceea ce mi-au oferit!
Desi au fost multi altii, fac referire la Piersic, Dobrica si Iordache din simplul motiv ca toti trei s-au nascut in zodia varsatorului. (Si, spun cu mandrie, in aceeasi zodie m-am nascut si eu!). Nu sunt adepta zodiacului zilnic, nu-l citesc si nu cred in  el. Dar cred ca tarie ca stelele ne influenteaza viata si ca, in functie de steaua sub care ne-am nascut, suntem sau nu norocosi, intelegem sau nu ce este important in viata, suntem sau nu ancorati in realitate.
Cine nu a avut sansa de a sta de vorba cu acesti artisti ii cunoaste doar din aparitiile TV; dar nu poti cunoaste aparentele. De aceea, pentru a aduce un omagiu celor doi artisti trecuti in nefiinta, imi amintesc cu drag de orele petrecute alaturi de ei si astern pe blog cateva randuri in memoriam. "Hai acasa" si "Cel mai iubit dintre pamanteni" - numai atat daca ar fi facut Gil si Stefan si era mai mult decat suficient. Dar au lasat mult mai mult romanilor - important este ca noi sa apreciem ceea ce avem de la ei. Sa ascultam muzica lui Gil si cea a lui Stefan Iordache. Sa cumparam DVD cu filmele lor de capatai (in opinia mea, cel putin): Nea Marin miliardar - Gil Dobrica, si Cel mai iubit dintre pamanteni si sa invatam de le ei ce inseamna dragostea de viata, bucuria de a trai, punerea sufletului in tot ceea ce facem. Ma inclin in fata memoriei lor si imi exprim speranta ca vor fi mereu niste varsatori in neuitare.