"Noi, ca popor, pentru a supravietui, trebuie sa ne retragem in munti, in cultura. Altfel ne calca gorilele cu Jeep-ul." - aceasta afirmatie apartine lui Dan Puric si a fost facuta recent, intr-un interviu exceptional. Mi-as fi dorit enorm sa pot spune ca Mimul face afirmatii nefondate - din pacate, insa, cel putin in opinia mea, este vorba despre un postulat. Ii voi spune Postulatul lui Puric.
M-am intrebat deseori de ce romanii au multe expresii profunde, recitate fara nici o greutate dar deseori neintelese si, cu atat mai mult, auto-educative - gen: "S-a suit scroafa in copac!".
De parveniti infumurati e plina Romania. Oamenii cu bun simt aleg, de cele mai multe ori, sa stea in spate, sa nu se dea in spectacol, sa nu epateze prin mai nimic, desi ar putea-o face prin inteligenta si comportamentul lor. Dar, revenind la gorilele cu Jeep, e suficient sa deschidem ochii pe strada sau in jurul nostru pentru a le vedea. De regula, Jeep-ul e asortat la manele, la ghiuluri mari, la lanturi de neam-prost agatate la gat, la ceasuri scumpe, la haine de firma purtate cu eticheta la vedere, la ochelari de soare de fitze si telefoane mobile de ultima generatie. La toate aceste accesorii se adauga femeia - femeia gorilei a finuta, gen "modeala", bine dotata fizic, elegant imbracata, parfumata strident (ca doar nu a dat sute de lei pe un parfum scump si sa il foloseasca discret). Femeia gorilei - ca si gorila, dealtel - se lauda cu toate cunostintele sus-puse pe care le are. Daca a fost la teatru (intr-un exces de culturalizare impus de barbatul ei) mentioneaza ca a avut bilete in randul al doilea, iar alaturi de ea a stat d-na X- nevasta patronului Y. Nu prea conteaza ce piesa a vazut, ce actori s-au aflat pe scena sau ce alti artisti s-au aflat in sala. Oricum ei sunt prea mici, prea prost imbracati si prea modesti. Nu au "stil" agreat de gorila si de femela gorilei.
Gorilele vorbesc tare, rad tare, ragaie cand le vine si li se pare ca li se cuvine totul. Incearca cu disperare sa atraga atentia asupra lor. Li se pare ca toata lumea trebuie sa stea la picioarele lor, intr-o prea-umila aplecare. Gorilele au o predilectie spre a jigni oamenii din jur, in special pe intelectuali - semn ca, undeva in strafundul fiintei lor, sunt constienti de propria lor (non)valoare. Iar daca pentru drac exista tamaia ca leac, pentru gorila leacul este cultura.
Mai grea este, insa, identificarea miscibilitatii dintre gorila si cultura.
Pana una-alta, sunt ferm convinsa ca e greu sa te transformi din gorila in om - nu am fost niciodata adepta teoriei lui Darwin. Si atunci, ca o concluzie personala, prefer de o mie de ori sa nu am Jeep, dar sa pot fi catalogata drep om. Cu o mare.
M-am intrebat deseori de ce romanii au multe expresii profunde, recitate fara nici o greutate dar deseori neintelese si, cu atat mai mult, auto-educative - gen: "S-a suit scroafa in copac!".
De parveniti infumurati e plina Romania. Oamenii cu bun simt aleg, de cele mai multe ori, sa stea in spate, sa nu se dea in spectacol, sa nu epateze prin mai nimic, desi ar putea-o face prin inteligenta si comportamentul lor. Dar, revenind la gorilele cu Jeep, e suficient sa deschidem ochii pe strada sau in jurul nostru pentru a le vedea. De regula, Jeep-ul e asortat la manele, la ghiuluri mari, la lanturi de neam-prost agatate la gat, la ceasuri scumpe, la haine de firma purtate cu eticheta la vedere, la ochelari de soare de fitze si telefoane mobile de ultima generatie. La toate aceste accesorii se adauga femeia - femeia gorilei a finuta, gen "modeala", bine dotata fizic, elegant imbracata, parfumata strident (ca doar nu a dat sute de lei pe un parfum scump si sa il foloseasca discret). Femeia gorilei - ca si gorila, dealtel - se lauda cu toate cunostintele sus-puse pe care le are. Daca a fost la teatru (intr-un exces de culturalizare impus de barbatul ei) mentioneaza ca a avut bilete in randul al doilea, iar alaturi de ea a stat d-na X- nevasta patronului Y. Nu prea conteaza ce piesa a vazut, ce actori s-au aflat pe scena sau ce alti artisti s-au aflat in sala. Oricum ei sunt prea mici, prea prost imbracati si prea modesti. Nu au "stil" agreat de gorila si de femela gorilei.
Gorilele vorbesc tare, rad tare, ragaie cand le vine si li se pare ca li se cuvine totul. Incearca cu disperare sa atraga atentia asupra lor. Li se pare ca toata lumea trebuie sa stea la picioarele lor, intr-o prea-umila aplecare. Gorilele au o predilectie spre a jigni oamenii din jur, in special pe intelectuali - semn ca, undeva in strafundul fiintei lor, sunt constienti de propria lor (non)valoare. Iar daca pentru drac exista tamaia ca leac, pentru gorila leacul este cultura.
Mai grea este, insa, identificarea miscibilitatii dintre gorila si cultura.
Pana una-alta, sunt ferm convinsa ca e greu sa te transformi din gorila in om - nu am fost niciodata adepta teoriei lui Darwin. Si atunci, ca o concluzie personala, prefer de o mie de ori sa nu am Jeep, dar sa pot fi catalogata drep om. Cu o mare.
Ce leac exista pentru lipsa de bun simt? Pentru ca, dupa parerea mea, asta este problema. Am vazut destui tipi bine mobilati la cap, dar ne-simtiti. Bunul simt dicteaza atat analfabetilor cat si academicienilor. Cand exista! Cred sincer ca exista alcatuiri fizice, bio-chimice, responsabile de pacatele si virtutile noastre. Am vazut experimente in care animale lipsite de o anumita substanta refuzau sa-si ingrijeasca puii, iar dupa ce primeau acea substanta aveau grija chiar si de puii altora.
RăspundețiȘtergereSingura mea nadejde este sa se descopere odata
ce ne face simtiti sau ne, egoisti sau altruisti,
cruzi sau milosi,etc. Dar am si dubii. Daca toti am fi minunati, niste ingeri fara aripi, ar mai fi nevoita umanitatea sa lupte pentru evolutie, pentru autodepasire? Am mai aprecia ceea ce e bun intr-o lume lipsita de contraste?
Poate ca trebuie sa contemplam spectacolul acestei lumi nebune,extraordinar de complexa si, ca parte din proiect,din distributie, sa realizam cu ce contribuim noi la acest show.