Era pe vremuri un banc superb cu militieni: "De ce isi pun militienii la cap, seara cand se culca, doua pahare, unul cu apa si unul gol? Raspuns: mi-o fi sete, nu mi-o fi!" Asa fac si eu acum (bine, nu chiar de acum, ci de foarta multa vreme!): ma intreb: sa plec din tara, sa nu plec?
Raspunsul am incercat sa mi-l dau de multe ori si am aflat astfel ca in mine se da o lupta din care nu a iesit, inca, nimeni castigator. Introspectia! Asta a fost mereu in mintea mea in momentul in care ma pregateam sa imi dau un raspuns. Deci, ce motive am sa raman in tara?
1. M-am nascut si am radacini adanci aici.
2. Am parintii, fratii si multi prieteni aici.
3. Imi plac Apusenii, Retezatul, Parangul, Piatra Craiului, Bucegii (mai putin manelistii de pe Valea Prahovei), Ceahlaul, muntii Rodnei, valea Muresului, valea Ariesului, cheile Turzii, cheile Nerei etc.
4. Iubesc Ardealul, imi place Iasul studentiei, imi place o buna parte din Dobrogea.
5. Iubesc Marea Neagra, cu molcomul ei ardelenesc-albastru din luna mai, cu furia ei cenusiu-neagra din vreme de furtuna, cu nepasarea ei de toamna si cu spaima ei de gerul iernii.
6. Ador oamenii in genul parintelui Papacioc, IPS Bartolomeu (sa il odihneasca Dumnezeu in pace, ca numai ce s-a savarsit la cele vesnice!), Adina Keneres, Petru Romosanu etc.
7. Iubesc Clubul Ardelenilor din Constanta.
Ce ar mai fi? Nici nu stiu, am stat ani, luni si zile in sir intrebandu-ma ce ma mai leaga de tara asta, care nu imi mai ofera mai nimic. M-am gandit, ca un om normal (Doamne, cat mi-as dori ca toti cei din jurul meu sa fie pur si simplu niste oameni normali) ce ofer eu acestei tari; poate gresesc in evaluarea-mi. Si nu am gasit nimic de care sa imi fie rusine. Am incercat sa dau tarii (nu cat mai mult carbune!) ce am avut mai bun: puterea mea de a munci, onestitatea mea, rabdarea mea de a face fata tranzitiei, increderea in oamenii care ne conduc (ma refer la acei oameni carora - de-a lungul anilor - le-am dat girul meu si au izbandit in alegeri: Constantinescu si Basescu, in primul mandat! NUMAI IN PRIMUL MANDAT!). Si a iesit asa cum a iesit! A iesit astfel incat ma intreb: sa plec din tara, sa nu plec?
Motivele care m-ar impinge sa plec din tara:
1. Senzatia de lehamite pe care o am in permanenta.
2. Nesiguranta zilei de maine.
3. Lipsa locurilor de munca pentru tinerii absolventi.
4. Migratia masiva a medicilor (vom imbatrani, vom fi bolnavi si nu va avea cine sa ne trateze, ca medicii nostri vor trata - pe bani buni, pacienti din Anglia, Franta, Suedia, Canada etc.)
5. Umilinta la care sunt supusi pensionarii nostri.
6. Umilinta la care sunt supusi dascalii nostri, fara de care am fi niste nimeni (iar cei care i-au adus in situatia asta sunt niste astfel de nimeni), medicii nostri, fara de care am fi un popor bolnav fizic (suntem un popor bolnav din toate punctele de vedere).
7. Poluarea masiva - suntem groapa de gunoi a Europei. Respiram un are imbacsit, bem o apa poluata, ruginita, plina de microbi si de rugina, mancam toate porcariile (am uitat de mancarea sanatoasa, iar cand incercam sa o cumparam, apare UE si da indicatii pretioase conform carora pe alimente nu mai trebuie sa scrie informatii de genul: reduce colesterolul, ajuta tranzitul intestinal, este indicat persoanelor cu diabet etc.).
8. CORUPTIA (ma rog, ordinea nemultumirilor nu este aceasta).
9. Manelele si manelistii - prin aceasta nereferindu-ma strict la muzica, ci la atitudinea celor care adopta acest stil de viata.
10. Semintele de floarea soarelui si de bostan, care nu se mai sparg doar la stadion sau la coltul strazilor din Piata Chiliei, ci la mese "civilizate".
11. Pachetele goale de tigari care sunt aruncate pe strada, de-a valma cu alte ambalaje. Candva credeam ca lipsa cosurilor de gunoi ar fi cauza acestei mizerii, insa ulterior mi-am dat seama ca totul pleaca de la lipsa de educatie si de la nesimtire.
12. Lipsa de alternativa - in tara asta nu poti trai intr-un balon, pentru ca ai nevoie de comunicare, iar viata in izolare este o solutie pentru pustnici (cei care aleg aceasta cale).
13. Lipsa oricarei perspective (candva inca speram sa apara "Luminita de la capatul tunelului", dar acum tunelul acesta e blocat de bolovani - bolovani umani, am vrut sa spun).
14. POLITICIENII
15. Prostia maselor care, la alegeri, se lasa cumparate pe nimic (Candva mi s-a spus ca orice om are pretul lui, dar nu e totuna sa vorbim de 5 sau de 5000000000 de arginti).
16. Senzatia, din ce in ce mai acuta, de zadarnicie!
Si acum se pune intrebarea: sa plec din tara, sa nu plec?
Norocul nostru este ca, totusi, sunt atat de multi oameni de calitate care au ales sa nu plece din tara, cel putin din motivele expuse de mine.
Nenorocul nostru este ca suntem suficient de nepasatori si de lasi incat sa ii lasam pe fripturisti sa iasa in fata si, implicit, sa ne decida destinul.
Concluzie: (cred ca voi deveni fan Dan Puric!): Nu v-ati saturat sa stati pe locul mortului si sa va conduca toti prostii?
Am si eu o problema in zilele astea. Si mi-e rusine de inversunarea mea, pentru ca am spus de vreo 4 ori acest lucru. Nu stiu absolut nimic despre IPS Bartolomeu, abia azi am citit un material despre tineretea legionara, statul in inchisoare, aparitia in preajma lui Ceausescu si faptul ca a stat un an in Tahiti. Puteam sa nu il ating nici cu un gand, Dumneyeu sa il ierte.
RăspundețiȘtergereDar ce l-a facut sa se duca la Viena pentru tratament la 90 de ani? Am vazut ca avea discursuri foarte lejere despre moarte. Si daca nu a fost ideea sa plecarea la Viena, tot o nemernicie. Sunt copilasi cu o viata inainte care asteapta tratamente.
Intr-un fel, si acest fapt spune ceva despre Romania ta si a mea. Simt o mare dezamagire pentru biserica, una zice si alta face.
Nimeni din biserica nu a luat vreo pozitie fata de aberatiile guvernantilor, sar la gatul lor doar daca le vor impozita si lor veniturile.
Na, azi mi-a casunat pe biserica....
Nu stiu cati ani ai, insa lupta aceasta (a se citi intyrospectia)s-ar putea sa te oboseasca de la o varsta inca tanara. Decat sa iti pierzi timpul si energia gandindu-te ce sa faci, mai bine du-te si incearca! Incearca-ti norocul. Si de va fi sa fie, vei spune ca ai reusit! De va fi sa nu fie, vei spune ca nu acela iti este locul si te vei intoarce aici, de unde ai plecat. Insa nu te vei intreba niciodata "Ce-ar fi fost daca...?" Intoarcerea in tara nu va fi insemnand un esec, dimpotriva, va fi curajul unei incercari. Si in plus fata de acest lucru, sunt convins ca oriunde te vei afla sub soare, cu doua maini lipite de trunchi, cu doua picioare in care te sprijini, un cap de-l porti pe umeri si o inima in piept, te vei descurca. Cuvintele de mai sus te tradeaza ca nu esti un terchea berchea. BAFTA!
RăspundețiȘtergereda, Maria..Am avut si am inca dilema asta
RăspundețiȘtergeream scris si eu mai demult aici
http://think.hotnews.ro/acolo-sau-aici-despre-dilemele-emigrarii.html
Eugen, multumesc mult pentru gandurile tale. Stiu ca ai dreptate; a devenit aproape o obsesie intrebarea :ce-ar fi daca? Din pacate, in permanenta apar noi si noi piedici. Copilul e mic, tata e bolnav, sora se marita, alegerile pot aduce schimbarea etc. In fond sunt doar niste scuze pentru a imi/ne masca lipsa de curaj si frica de necunoscut. Din fericire, mereu am plecat de la zicala "mai bine mai tarziu, decat niciodata!".
RăspundețiȘtergereNadina, senzational scris. Imi pare rau ca nu am vazut mai devreme textul tau privind emigrarea dar iti multumesc pentru ca mi l-ai adus macar acum in atentie. Mare dreptate ai! Exact asta simt si eu, ca tara asta mi-a furat zambetul. Iar cand zambetul dispare, locul lui este luat de incrancenare, depresie, lipsa de speranta ... Si cred ca acesta este pericolul cel mai mare pentru romani.
RăspundețiȘtergereNu pot sa iti spun ca afara o sa fie mai bine, pentru ca "afara" sunt o multime de aspecte noi la care nici nu te poti gandi cand traiesti "inauntru". Plus, iti trebuie un curaj nebun sa pleci cu adevarat (nu doar sa te gandesti...).
RăspundețiȘtergereDar doua lucruri iti pot promite: 1. O sa poti vedea diferenta intre normal si anormal (anormal = Romania). 2. O sa inveti sa razi.
Mi-au trebuie 7 ani sa me dezbrac de "romanisme" si sa invat sa rad cu adevarat, fara sa ma uit inapoi la cei care incercau sa ma culpabilizeze pentru ca (vai ce nesimtire) imi permit sa rad... Hahaha! Pe bune! :)))))
Draga SRS, multumesc mult pentru comentariu - sansa mea in viata m-a purtat atat in USA, cat si in cateva state din Europa occidenala, asa incat am putut vedea URIASA diferenta. Si ma refer la diferenta in ceea ce priveste ... TOTUL.
RăspundețiȘtergereDe aceea as pleca si azi din tara - ma tin, insa, multe alte lucruri, printre care si teama ca varsta nu mai este un avantaj pentru mine.
Pentru tine, insa, ma bucur foarte mult - sunt convinsa ca ti-a fost foarte greu dar sunt la fel de sigura ca vei avea o viata foarte frumoasa si LIBERA din toate punctele de vedere.
Te pup si iti doresc numai bine!