Nu stiu de ce m-am apucat sa imi creez un blog - poate ca a fost vorba despre indemnul unei colege, poate simpla nevoie de comunicare in cel mai cunoscut mod, de a scrie.
Cert este ca, dupa ce am schitat acest blog, nu am stiu ce sa fac mai intai: sa admit ca fac un exercitiu de mentinere a dorintei de expunere a ideilor, dorintelor, sperantelor mele (lucru dobandit de-a lungul celor 18 ani de presa) sau sa ma apuc serios de treaba, cu speranta ca cineva se va opri asupra scrierilor mele.
Si totusi, "ce-i mana pe ei in lupta?" (in cazul meu, pe mine.) Pai este simplu: se intampla atat de multe in jurul meu incat spiritul meu critic - mereu neobosit - nu se poate consola cu statutul de "pensionar". In fond, majoratul (18 ani de presa) nu inseamna altceva decat deplina maturitate in acest domeniu. Asadar, trebuie sa ma manifest in vreun fel; si pentru mine acesta a fost cel mai simplu si, sper, eficient mijloc de a ma simti "back in game".
De ce Romania Mariei?
Pentru ca nu m-am decis daca voi scrie despre presa, despre turism, despre politica, despre politicieni, despre economie, litoral, ,mare, munte, retete culinare, traditii romanesti, prieteni, adevar, minciuna, mocirla, nuferi. Cred ca voi scrie cate ceva din toate acestea, pentru ca, de fapt, toate acestea reprezenta Romania. Si este Romania mea - Romania Mariei.
Draga mea, vad ca ai luat o decizie frumoasa si, mai ales, extrem de justa - dupa mine - din punct de vedere al dotarii intelectuale a autorului, care permite raspindirea unor idei curate si proaspete, ajutind, poate, intr-un final,"la curatenia" mintilor celor din preajma noastra. Felicitari si nu pot decit sa doresc viata lunga blogului nou-nascut :-*....
RăspundețiȘtergere