Lacrimi de absolvent - dezastrul din sistemul educational

Cred ca este pentru prima data in istoria educatiei romanesti cand mai putin de jumatate dintre absolventii de liceu au luat examenul de Bacalaureat. La ora asta, peste 100.000 de familii plang cu lacrimi de crocodil - din pacate, am si eu prieteni care se afla in aceasta situatie si imi pare rau pentru tristetea lor. Imi pare rau pentru ca sunt copii buni, care si-au facut planuri mari pentru aceasta vara, care s-au pregatit pentru a da examen la facultate. Imi pare rau pentru ca sunt patinti care au incercat sa ofere totul copiilor lor, i-au meditat la materiile de bac cu sacrificii materiale considerabile.
Cum s-a ajuns, insa, aici si care este diferenta intre sistemul de invatamant de acum 20 de ani si celo actual, care s-a dovedit a fi o catastrofa?
In anii '60 sa absolvi un liceu era lucru mare. Dar cei care o faceau aveau cunostinte atat de solide si din atat de multe domenii incat pe mine m-a fascinat temeinicia studiului lor. Matusile mele puteau purta o discutie extrem de elevata din astronomie, literatura sau/si matematica. A termina atunci un liceu insemna a avea cultura generala si a avea bazele admiterii la orice facultate.
Ulterior, prin anii '80, absolventii nu mai aveau aceeasi cultura generala (intre timp, se schimbase programa de invatamant si aparusera liceele specializate, asa-numitele licee industriale care pregateau absolventii pentru diferite meserii), dar stapaneau foarte bine materia predata. Eu, de pilda, in cazul in care ma limitam la liceu si nu urmam cursurile unei facultati eram operator chimist. Si as fi putut-o face foarte bine, pentru ca teoria o stapaneam ca lumea, iar  practica facuta in combinatul chimic si la Prodcomplex fusese eficienta. As fi fost, probabil, un operator chimist apreciat. Alti colegi, care facusera alte licee ar fi putut sa se angajeze ca si asistente medicale, educator-invatator, operator silvic, lacatus-mecanic etc. Si sa fie buni in meseria pe care si-o alesesera.
Dar nimeni nu se afla in situatia de a nu trece peste examenul de bacalaureat.
Dupa '90, invatamantul romanesc (cunoscut pe vremuri ca unul extrem de eficient) am luat-o la vale de-a dura. S-a dat de-a berbeleacul pana a ajuns la capete sparte.
Cine este de vina pentru ca astazi peste 100.000 de elevi au aflat ca nu au luat examenul de bacalaureat? Sa fie  numai vina elevilor, care nu au invatat suficient? Eu cred ca nu, cred ca s-a ajuns in acest moment in urma unui proces indelungat de degradare a calitatii invatamantului.
Nu a fost un proces vizibil, ci unul ascuns privirii; a fost un proces perfid, cu cauze diverse si cu efecte vizibile astazi.
Profesorii nu mai sunt la fel de buni ca si predecesorii lor - pe de-o parte, lipsa de respect din partea guvernantilor, lipsa unor salarii decente si pierderea apetitului pedagogic i-au facut pe unii dascali (asta, ca sa nu generalizez, ca nu este corect!) sa se complaca intr-o stare vegetativa. Pe cei mai multi dintre ei (in special pe cei care predau materii "de viitor" - matematica, limba romana, biologie, istorie etc.) i-a determinat sa se axeze pe meditatii bine platite. Insa nu toti partintii si-au permis sa dea copiilor lor bani pentru meditatii. Iar cei care au dat, au fost dezamagiti. Multi profesorii au cate 30 de elevi la mediatii; nu au nici timp sa se ocupe de ei, sa le explice unde anume gresesc atunci cand gresesc. Deci, carte nu se mai invata nici la scoala, nici la meditatii.
Pe de alta parte, de ani de zile la examenul de bacalaureat se copiaza pe rupte. Fituci, subiecte rezolvate de profesori si imprastiate apoi elevilor care susutin examen. Si asa s-a creat un mit al usurintei cu care se trece la Bac. Cateva mii de lei adunate la scoala inaintea examenului, pentru protocol si pentru a fi dati profesorilor supraveghetori rezolvau problema examenului.
Iar absolventii de anul acesta au plecat de la premisa ca vor copia, la fel ca predecesorii lor.
Numai ca anul asta a-ntarcat balaia.
Nu s-a putut copia deloc, nu s-a putut misca in front,  pentru ca au fost montate camere de supraveghere.
Trebuia sa se intample odata si odata acest lucru. Era absolsut previzibil.
Pe de alta parte, baiatul unor cunostinte a luat peste 9.50 la examen. Cum a putut? Simplu, a invatat! Si a invatat destul de mult si constant de-a lungul anilor de scoala.  Asta este secretul reusitei, de fapt si de drept!
Din pacate, insa, rezultatele generale  indica o lipsa uriasa de preocupare fata de invatatura, atat din partea elevilor, cat si din cea a profesorilor. Cei mai mari perdanti ai acestui examen sunt parintii, care fac eforturi disperate sa-si trimita copiii la scoala  bine imbracati ca sa nu se simta "prost" copilul, ca nu are blugi si tricou de marca pe el, asa cum au alti colegi (ce bine era cand exista uniforma, care elimina din start acest disconfort); parintii care strang cureaua ca fiul/fiica lor sa se poata medita si "sa fie in randul lumii". Cei mai mari perdanti, repet, sunt parintii, care stiu ca, in ceea ce ii priveste si-au facut datoria si care spera ca scoala isi va face si ea, la randul ei, datoria fata de elevi. Dezamagirea acestor parinti este crunta!
La 20 de licee din tara nu a existat un singur elev care sa ia examenul de bacalaureat. Sa se desfiinteze atunci aceste licee, pentru a nu mai provoca pe viitor atat de multa suferinta!
Si sa se renunte la experimentarea atator sisteme de invatamant. Sa copiem din occident un sistem viabil de invatamant si sa il aplicam. Nu ne cere nimeni sa inventam roata, ca a fost deja inventata. Trebuie doar sa vrem o schimbare, una radicala in ceea ce priveste sistemul de invatamant! Si nu numai... O schimbare radicala, asta ramane singura noastra solutie....