Distrugatorul himeric Ilici

Afara ploua si nu am chef de nimic; dar de absolut nimic! Asa ca m-am apucat sa recitesc cate ceva de pe blogul meu, in speranta ca vreun material imi va modifica starea mentala. Si, ca sa fie si mai rau decat era, am dat peste acest material, pe care l-am publicat in anul 2011 cu convingerea ca lucrurile se vor schimba in bine. Ce fatalitate! Asa ca il voi reposta, in speranta ca cititorii mei se vor bucura si se vor pregati pentru alegeri. Ca doar niciodata nu-I prea tarziu!
Astazi se implinesc 21 de ani de cand Curtea Suprema de Justitie a validat alegerea lui Ion Iliescu in functia de presedinte al Romaniei (presedinte ales in Duminica Orbului, de peste 80% dintre romani). Din fericire pentru linistea mea interioara, nu fac parte din acesti alegatori - pe care, intre noi fie vorba, nici macar nu ii condamn prea mult desi se fac raspunzatori de soarta noastra de astazi. Pe care ne-o meritam, cu varf si indesat - stiu ca imi voi atrage oprobiul multor oameni pentru aceasta afirmatie, dar imi asum opinia si o si argumentez.
La fel ca toti romanii care au trait "pe viu" - unii in strada, altii intr-un show televizat, necesar pentru o mai mare credibilitate - spectacolul Revolutiei, am crezut in "emanatii" ei. Ce-i drept, foarte putin timp m-am lasat inselata! Dupa ce a trecut Revelionul 1990, am inceput sa vad in profunzimea lucrurilor. Intre timp, prietenii de la Bucuresti imi explicau "statutul" lui Iliescu, despre care nu stiam mare lucru, dar actiunile sale mi se pareau potrivite si oportune.
A venit ziua de 12 ianuarie, cand in Bucuresti a avut loc primul mare miting, cand Mazilu s-a urcat pe tanc. Multimea il aclama si striga "Mazilu, presedinte". Sub presiunea participantilor la acest miting, Iliescu a promis ca FSN nu se va transforma in partid politic, ci va constitui doar o guvernare tranzitorie, pana la organizarea de alegeri libere. Si a venit ziua de 23 ianuarie, pe care nu am s-o uit niciodata. "Emanatul" numarul 1 a anuntat public, spre bucuria unora si dispretul total al altora, ca Frontul Salvarii Nationale, mirificul FSN, se va transforma in partid politic si va candida la alegerile libere care vor fi organziate.  Aceasta a fost momentul in care in mintea mea s-a produs un declic, acesta a fost momentul in care am realizat ca sunt mintita. Iar mie nu-mi place sa fiu mintita! Eu nu mint si am pretentia ca nici cei din jurul meu sau cei care, intr-un fel sau altul, imi influenteza viata, sa nu minta!
Atunci a inceput dezamagirea, o dezamagire care ma urmareste si astazi; desi sunt un om iertator, pe Iliescu nu il voi putea ierta vreodata pentru ce ne-a facut.
A acces in functia suprema de conducere in stat printr-o minciuna. Iar ceea ce este cladit pe minciuna, de regula nu este de durata. Ma rog, nu este de durata intr-o tara civilizata, in Romania este chiar o practica uzuala si, din cate se vede, benefica. Nu, benefica nu pentru noi, ci pentru ei.
Dar, din pacate, in timp am realizat ca romanilor le place sa fie mintiti: prefera o miciuna roz, unui adevar gri!
Asadar, increderea mea in Iliescu a durat de pe 22 decembrie 1989, pana 23 ianuarie 1990. Pe 12 ianuarie deja incepuse sa sa zdruncine!
Ulterior am constientizat ca, pe 20 mai '90, noi am ales (cu sau fara buna stiinta) ca "esalonul 2" sa fie instalat la carma tarii.
Daca punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara ar fi fost votat, alta ar fi fost soarta Romaniei. Va amintiti ce stipula acest punct?
'Legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism."
Dar cine sa voteze asa ceva, atata vreme cat romanii erau manipulati si li se inoculase ideea ca FSN "este singura forta reala nascuta din revolutie" si ca Ratiu si Campeanu "nu au mancat salam cu soia" si nu au cum sa devina liderii nostri... Iar argumentul suprem al lui Iliescu atunci cand a anuntat transformarea FSN in partid politic, a fost ca "este presat de jos" - adica, romanii i-o cer!
Sfanta naivitate a romanilor...
Si asa am ajuns sa votam niste comunisti si niste securisti notorii care, si astazi, isi fac meandrele asa cum "vor muschii lor".
De aceea, NICIODATA in viata mea, nu voi vota cu PSD. Cred ca mi s-ar usca mana daca as pune stampila pe cei trei trandafiri! Dar nici pe fostii membrii ai FSN, si care au fost la putere, constant, in cei 21  de ani de "libertate".
Mi se face parul maciuca atunci cand aud oameni "mansardati" si care sustin ca l-ar vota tot pe Basescu si aduc un argument care te lasa perplex: "Dar pe cine as putea sa votez? Ce, altii sunt mai buni?"
Raspuns: Da, altii sunt mai buni, macar prin prisma faptului ca nu au fost activisti de partid sau securisti sarguinciosi!
Se implinesc 21 de ani de cand Curtea Suprema de Justitie l-a validat pe Ion Iliescu in functia de presedinte al Romaniei.
Oare cum vor fi illustrati acesti ani  in istorie?