Cristea a abuzat de încrederea Arhiepiscopiei Tomisului, ca să facă un aranjament imobiliar cu Stancă

În anul 1921, Regina Mamă Elena, mama Regelui Mihai a donat bisericii, Sfântului Sinod mai exact, un teren la Costineşti pentru a se construi o mănăstire.
În anul 1929 au început lucrările, iar punerea pietrei de temelie a constituit un eveniment deosebit, la care au participat Regina Mamă Elena (soţia lui Carol al II-lea şi mama regelui Mihai), prim-ministrul Nicolae Iorga şi Preasfinţitul Gherontie al Constanţei. Tocmai prezenţa Reginei Mamă şi faptul că din iniţiativa Casei Regale pe această suprafaţă de teren urma să fie ridicată o mănăstire, au determinat oficialităţile să o denumească “Sfânta Elena de la Mare”. Nu era o construcţie prea mare şi nu a avut o viaţă îndelungată. În anul 1950 a fost desfiinţată, iar clădirile existente (o casă din chirpici şi una din piatră) au fost demolate. Doar paraclisul a fost recuperat şi dus la un schit din Techirghiol. Mănăstirea a fost teoretic reînfiinţată în anul 1990, dar locul a fost sfinţit de-abia în 1996 de către Arhiepiscopul Tomisului, Lucian Florea. În anul 1998, a fost târnosită biserica mănăstirii, care avea să fie dată în folosinţă câţiva ani mai târziu. Totodată, au fost ridicate chiliile monahale. La ora actuală, mănăstirea o are ca stareţă pe Cipriana Negoescu, care conduce şase măicuţe. Locul este de-a dreptul minunat şi reprezintă un punct de atracţie pentru turiştii care vin an de an, în număr mare, la Costineşti. Aşezământul se întinde pe o suprafaţă de 5 ha de teren, aproape de malul mării.
 Staţia de epurare s-a transformat în … venituri ale Primăriei
În anul 2008, Mănăstirea prinsese contur, însă avea o mare problemă: nu era branşată la reţeaua de canalizare. Mimând preocuparea pentru această problemă vitală, primarul din Costineşti, Traian Cristea, a propus Arhiepiscopiei Tomisului, ca for tutelar al mănăstirii, o soluţie juridică în aparenţă de bun simţ. Acesta a cerut Arhiepiscopiei să cedeze o suprafaţă (liberă de construcţii) de 8.000 de metri pătraţi din terenul complexului monahal, undeva în apropierea mării, în vederea construirii unei staţii de epurare. La schimb, Primăria Costineştiului oferea o suprafaţă similară, undeva în „pântecul” câmpului. Propunerea în cauză s-a materializat printr-un act notarial, în care se menţiona angajamentul ferm al Primăriei de a utiliza suprafaţa primită de la Arhiepiscopia Tomisului exclusiv în interesul comunităţii.
După un timp, Primăria a branşat Mănăstirea la reţeaua de canalizare, însă ideea construirii staţiei de epurare a fost abandonată. Nici nu se putea altfel, de vreme ce Uniunea Europeană finanţa un proiect gigantic de acest tip la Eforie Sud, pentru epurarea apelor uzate, de la Agigea, până la Costineşti. Proiectul se afla în derulare încă din anul 2007, astfel încât propunerea lui Cristea de a construi o nouă staţie ne apare acum mai degrabă ca un abuz de încredere, al cărui singur scop a fost acela de a prelua în patrimoniul localităţii, pe care-l gestiona ca primar, suprafaţa de 8.000 mp din apropierea mării.
După abandonarea planului referitor la staţia de epurare, ar fi fost onest ca Traian Cristea să returneze terenul către mănăstire. Însă primarul localităţii s-a socotit că ar fi mai util să-l vândă unui bun prieten.
Pe repede, înainte
Cu siguranţă, totul fusese pus la cale de ceva vreme. Adică, primăria Costineşti ştia ce are de făcut pentru ca lucrurile să iasă bine. Concret, în data de 07.07.2008 a fost autentificat contractul de schimb încheiat între Arhiepiscopia Tomisului şi Primăria Costineşti. Potrivit acestuia, cei 8.000 mp de lângă mănăstire erau transferaţi Primăriei. O lună mai târziu, pe data de 20.08.2008, între Primăria Costineşti, pe de o parte, şi persoanele fizice Petre Stancă şi Mihaela Stancă, pe de altă parte, se încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru acest teren. Tranzacţia a stârnit indignarea Arhiepiscopiei Tomisului, care a iniţiat un proces la Tribunalul Constanţa, cerând anularea actului de vânzare, a actului de schimb anterior, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Cererea legitimă a Arhiepiscopiei a fost încuviinţată de instanţele de judecată. Ulterior, cele două peroane fizice, mizând pe calitatea lor de cumpărători de bună-credinţă, au chemat în judecată Primăria Costineştiului, cerând daune consistente. Procesul se judecă şi în momentul de faţă la Tribunalul Constanţa.
Trecut măreț, viitor …. greu de anticipat
Traian Cristea şi cumpărătorul Petre Stancă, cel care va fi, cel mai probabil, despăgubit din banii Primăriei Costineşti, se cunoşteau încă din perioada comunistă. Cristea era director al Asociaţiei Economice Intercooperatiste Costineşti, o formă de asociere a fostelor CAP-uri din zonă, constituită prin contribuţiile financiare şi în natură ale acestora, în anul 1974. Despre Petre Stancă ce putem spune? El conducea Tabăra de la Costineşti înainte de 1989. Ulterior evenimentelor din 1989, Stancă a devenit un prosper om de afaceri. Prin anii 90 a cumpărat o parte din fosta gospodărie de partid de la Sibioara şi şi-a extins afacerile în domeniul hotelier.  Din punct de vedere politic, a urcat pe scara PSD Constanţa până la nivelul de preşedinte al organizaţiei, funcţie pe care i-a cedat-o lui Radu Mazăre, în anul 2004, când s-a retras în postul secundar, de preşedinte executiv. Tot în 2004, Traian Cristea a fost candidatul PSD pentru Primăria Costineşti. Cum cota lui de popularitate era foarte scăzută, acesta a pierdut alegerile locale. Însă partidul i-a sărit în sprijin, obţinând, evident în folosul lui, repetarea alegerilor locale.
Aşadar, trecutul celor doi a fost comun din multe puncte de vedere, iar prezentul ne arată că merg fără ezitare în faţa instenţelor de judecată. Să vedem cine va avea câştig de cauză.