Este foarte bine
știut că populația țării scade la la an la an. Cândva eram peste 23 de milioane
de locuitori, iar nu peste foarte mult timp vom ajunge la vreo 15 milioane.
Este greu de dat explicații refritoare la cauza acestei scăderi masive a populației.
Pe de-o parte este vorba despre plecarea a milioane de români din țară – care
au părăsit țara pentru a avea locuri de muncă bine plătite și pentru a putea
trăi decent. (Vorbim despre o decență pe care noi, cei care trăim în continuare
aici nu o înțelegem la justa ei valoare.) Însă oamenii care au preferat să
renunțe la România ca la țara în care locuiesc sunt, de regula, din orașe. Mai
rar o să întâlnim țărani care să-și lase gospodăria, animalele și terenurile pe
care le au pentru a pleca din țară. Numărul lor este foarte mic, dar asta nu
este o scuză pentru dispariția adevăraților țărani din satele în care s-au
născut și au trăit. Unde sunt aceștia?
Cum au fost distruse sate întregi
În urmă cu zeci de ani, când țara noastră trebuia să se
dezvolte din toate punctele de vedere, dar în primul rând urma să construiască
canalul Dunăre Marea Neagră și să se ocupă în masă de agricultură, au fost rase
de pe suprafața pamântului localitățile care păreau a fi nelalocul lor. Unul
dintre satele dispărute din această cauză a fost Straja. Aparținea de comuna
Cumpăna și se afla la 8 kilometri de
Murfatlar. Nu era o localitate foarte mare, dar avea câteva sute de locuitori
care se ocupau în mare de creșterea animalelor.
Ce folos că oamenii erau gospodari, dacă localitatea lor se afla exact
pe traiectoria canalului Dunăre-Marea Neagră? Așa că, fără prea multe
comentarii din partea sătenilor, conducerea de stat a decis să le dărâme satul,
iar pe ei să-i mute la blocuri, în Cumpăna. Numai bieții de ei știu câți bunici
și câte rude și-au pierdut atunci viața din cauza supărării excesive. Iar
astăzi, canalul este navigabil și foarte folosit (mă rog, nu atât cât s-ar
putea, dar …), iar oamenii și-au refăcut viața cum au putut.
Grăniceru
ce mai păzește?
Pe site-ul primăriei orașului Negru
Vodă sunt trecute localitățile care intră în componența sa. Despre Grăniceru
sunt postate doar două rânduri, respectiv: “localitatea Grăniceru a fost dezafectată
și depopulată, dar figurează încă în nomenclatorul localităților din România.” În
anul 1899, se știa despre acest sat că “populaţiunea sa este de 51 familii, cu
250 suflete, ocupîndu-se mai ales cu creşterea vitelor şi cu agricultura.
Maioritatea populaţiunei o formează Bulgarii. Drumuri comunale duc la Cara-Omer,
Mustafoci, Daulu-Chioi şi în Bulgaria. Numele acesta şi l'a luat de la un
măcel, de demult întîmplat între năvălitorii turci”şi populaţiunea de baştină
bulgară, cînd s'a vîrsat mult sînge şi s'au distrus multe case, reducînd satul
la aproape pe a treia parte din teritoriul său." Acum satul nu mai există
decât cu numele, dar are cod postal! Și, din păcate, Grăniceru nu mai păzește
nimic!
Satul Casian mai are câțiva locuitori
Cu
toate că are electricitate și nu este foarte departe de comuna Grădina, satul Casian mai are doar șapte locuitori. Pe
vremuri acolo trăiau peste 250 de familii și se descurcau cum puteau: creșteau
animale, se ocupau cu munca câmpului. Cam de pe vremea colectivizării oamenii
au început să plece din sat, până când s-a ajuns la nivelul actual. Au fost și investitiori
interesați, dar le-a dispărut elanul, iar acum este o localitate aproape
părăsită. Sfântul Casian vorbeşte în scrierile sale despre neamul Casienilor,
oameni înstăriţi care au putut să asigure copiilor toate cele necesare pentru
a-i instrui şi îndemna pe calea credinţei şi a dragostei întru Hristos.
Miriștea a ajuns … miriște
În
comuna Mereni este și satul Miriștea. După câțiva km de mers pe șosea
asfaltată, se face un drum la dreapta. Preț de
vreun km, se merge pe o șosea pietruită, dar mai apoi este de pământ curat. Când plouă, nu se poate
circula decât cu mașini de teren. Pe vremuri, cam prin anii 60, satul era
numeros și întins. În localitate trăiau în jur de 700 de oameni, care aveau
inclusiv o școala cu clasele I-IV. Dar în timp au mutat școala la Mereni, iar
satul a început să fie demolat pentru a rămâne teren agricol. Nu a devenit însă
sursă de venit pentru agricultori, ci o adevărată insulă de mizerie pentru
locuitorii care astăzi mai trăiesc în patru case. Unii dintre ei se descurcă binișor, în sensul
că mai au animale care le asigură un trai cât de cât decent, dar alții sunt
muritori de foame. Trăiesc de pe azi pe mâine și nu au nici o soluție pentru a
schimba lucrurile.
La Curcani nu mai sunt nici găini
Curcani este un sat în partea sudică a județului Constanța,
în Podișul Cobadin, care aparține administrativ de comuna Cobadin.
În trecut s-a numit Cherticpunar.
La recensământul din 2002 avea o populație de 19 locuitori, care a scăzut din
zi în zi. În 2011, doar patru persoane mai locuiau acolo. Din câte se pare, în
zonă există o fermă de animale, dar satul în sine a rămas de izbeliște.
Brebeni, satul dintre dealuri
Satul
Brebeni, numit cândva „Ciucurchioi”,
este un sat mic, ce se întinde pe o lungime de un kilometru și se află într-o
zonă pitorească de deal, unde au trăit cândva peste o sută de persoane. În prezent,
satul abia mai numără câțiva localnici,
cei mai mulți fiind de vârsta a treia. Doar patru familii mai locuiesc în acest
sat care își pierde zi de zi suflul.
Avem
atât de multe locuri frumoase, distruse din motive diverse. Însă numai cu voință
și bani ele pot redeveni atractive, fie și doar în sezon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu