Vama Veche in imagini, vor deveni arhiva! :)

Corturile in Vama Veche sunt amplasate in partea de sud a satului (poza de sus) si in partea de nord (poza urmatoare).

La fel ca si la Mamaia, pe plajele de fitze, au aparut baldachine - si lumea "buna" a dat buluc la ele.

Un turist "inteligent" cu Logan si numar de Vaslui a parcat elegant pe buza marii ... Felicitari!

Nudistii, care se bucurau pe vremuri de intimitatea cautata, au ajuns izolati, mai ceva decat ciumatii. Se refugiaza in cele mai izolate locuri, departe de actualii turisti sfiosi, dar care in vin in Vama Veche pentru ca este de bon -ton

.
"Bomboana pe coliva" statiunii este cladirea din imagine - o hidosenie nefinalizata, care se doreste a fi inca un hotel elegant pentru turistii care, saracii de ei, nu aveau unde sa se cazeze si-si puneau corturile pe nisip, ca ultimii sarantoci! :)

Dar, pentru a nu mania pe Dumnezeu, Vama este frumoasa, pentru ca marea harazita locului nu poate fi vanduta, parcelata, hartanita dupa bunul plac al unuia sau altuia. Cel putin pana acum!

Sau nu?

A fost odata Vama Veche!

M-a impins pacatul (si dorul, in acelasi timp) sa fac, week-end-ul trecut, o plimbare la Vama Veche. Aglomeratie mare pe sosea, cald, nervi si injuraturi din partea "participantilor (civilizati!?!) la trafic". In paranteza fie spus, rau  ne-am mai pierdut bunul simt; claxonatul este la ordinea zilei, depasirea si pe stanga si pe dreapta a devenit sport national printre soferii nostri, sicanele sunt la ordinea zilei. In fine, nu asta este subiectul de astazi al postarii mele. Cert este ca, ajungand in Vama Veche m-a intampinat o atmosfera de iarmaroc in toata regula. Si asta ar fi cea mai frumoasa parte a experientei vamaiote a verii 2011. Iarmarocul, ca iarmarocul - vanzatori ambulanti de cercei, bratari din piele, coliere din scoici, mici picturi, sculpturi. Frumoase, dupa gustul turistilor. Pe langa aceste tarabe, regasim mici terase la care se poate manca fast food:  kebab, hamsii, cartofi prajiti etc. Dupa buzunarul turistilor. Vama Veche a devenit o statiune de-a dreptul stranie: masina langa masina (de la vechi Dacii - foatre rar - la Mercedesuri si Audi, dar si Jeep-uri). Nu este chiar ca-n fata la Iaki sau la Vega, dar nici departe de hotelurile de 3-4 stele din Mamaia nu este parcul auto din Vama.
Din cauza iuresului masinilor, praful este stapan pe Vama. In imediata apropiere a plajei au aparut cladiri masive, din caramida; vile, moteluri, hoteluri de-a dreptul hidoase. Poate ca s-ar incadra bine in peisajul Saturnului sau Venusului, dar nicidecum in cel al Vamii. Cine o fi dat autorizatie de constructie unui hotel urat-urat, situat in sudul statiunii nu este greu de presupus - Vama Veche apartine de primaria Limanu. Dar se pune intrebarea daca nu exista un Plan urbanistic al statiunii, care sa fie avizat de Prefectura sau de Consiliul Judetean sau de mai stiu si eu ce alta institutie a statului. Pentru ca mi-este greu sa cred admit ca singurul vinovat de starea jalnica a Vamii este primarul din Limanu.
(Voi posta si niscaiva poze, in scurt timp).
Fiecare terasa - si sunt cateva zeci - difuzeaza alta muzica, alt gen muzical si se intrec in decibeli. Mirosurile de mici se confunda cu cele de peste prajit si de fripturi de porc. Nota bene - au fost montate din loc in loc containere pentru gunoi dar vai de nasul celor care trec pe langa ele, ca emana niste mirosuri pestilentiale indescriptibile. Iar in imediata lor apropiere sunt instalate corturi! Cum s-or odihni oamenii aia acolo, este greu de spus.
Obisnuita sa vad nudisti pe plaja de la Vama Veche, am fost neplacut surprinsa in momentul in care am remarcat ca acestia au fost impinsi spre extremitatile nordice si sudice ale plajei. Apoape de granita cu bulgarii sunt corturi si in nord, langa cazemata. In restul statiunii am mai gasit un fel de tarc , ingradit cu sarma impletita unde cica era un loc de campare amenajat. Cred ca m-as fi simtit ca un puscarias in spatele gratiilor daca mi-as fi montat un cort acolo. Cort langa cort, saltele, scaune de camping, ceaune, pahare si cani din plastic etc.  (Exact aceeasi imagine se regaseste in campingurile din Saturn, Neptun si Mamaia Nord).
Colac peste pupaza, era zi de Stuffstock. Ma asteptam sa fie o atmosfera destinsa, care sa te duca cu gandul la idealurile declarate ale acestui festival. Cica este un festival al libertatii!?! Dar pentru a patrunde in spatele gardurilor imprejmuitoare (tot ca la puscarie, halal libertate!) se plateau 25 de lei de persoana. In plus, turistii nu puteau intra cu suc sau bere la purtator... O serie de reguli erau expuse pe niste panouri mari, iar intrarea era pazita de agenti de paza (nu stiu sigur daca erau jandarmi sau agenti de pe la vreo firma de paza) care controlau spectatorii. Nu prea se inghesuia lumea sa intre, cu atat mai mult cu cat "La Sony" canta Artanu (Adrian Plesca, fost solist al trupei Timpuri Noi - actualmente Partizan).
Cred ca, trecand peste toate dezamagirile pe care le-am incercat sambata, asta a fost cea mai cumplita. Nici macar spiritul de libertate din Vama Veche nu mai exista. Si aici turistii sunt impartiti pe caprarii - aia cu bani, care epateaza, si aia fara bani, care vin de drag in vama si sunt vamaioti cu vechi state de plata. Din pacate, acestia din urma sunt din ce in ce mai putini - multi au migrat la Corbu si Vadu, iar cei cu mai multi bani in buzunar s-au orientat spre Gura Portitei.
Vama Veche a fost confiscata; din vechea Vama nu a ramas mai nimic - doar multe amintiri! A, si sa  nu uit ... a mai ramas un libertinaj uneori desuet. Un je me en fish-ism balcanic foarte greu de digerat!

Sayonara, demnitate!

Admit ca, fara vreun motiv anume, ci doar dintr-o inxeplicabila atractie launtrica, am fost fascinata intreaga mea viata de istoria si civilizatia japoneza. Spre rusinea mea, nu am facut o pasiune reala din studierea culturii nipone, asa cum mi-as fi dorit, dar am citit cu placere tot ce mi-a picat in mana. Si am aflat ca japonezii sunt oameni de onoare, foarte cinstiti (poate ca nu or fi toti, ca au ei ei mafia lor - dar, pana si aceasta organizatie criminala a dovedit ca are onoare.  Dupa cutremur, Yakuza s-a mobilizat si a reusit, alaturi de politie, sa mentina ordinea pe strazi in haosul care a urmat, dar si sa organizeze echipe de voluntari care au contribuit la salvarea de vieti omenesti).  Imi amintesc cat de surprinsa am fost cand am aflat cate seifuri pline cu bani, lingouri de aur, bijuterii au fost predate autoritatilor. In replica, imi vin in minte imagini cu tiganii care s-au napustit asupra incarcaturii unui TIR plin cu alimente care s-a rasturnat intr-un sat din judetul Dolj. Comparatiile  de acest gen sunt, oricum, desuete. Uriasa diferenta dintre culturi si nivelul de educatie isi spune cuvantul. Astazi am citit in presa ca premierul Japoniei, Naoto Kan si-a anuntat demisia. El renunta la functie din demnitate, nemultumuit de felul in care a fost gestionata  dupa cutremur si tsunami-ul devastator situatia de la centrala nucleara de la Fukushima. Premierul japonez considera gestul sau drept unul de onoare. Asa cum, cu ani in urma, un fost ministru al Transporturilor isi cerea scuze poporului japonez pentru intarzierea de 3 (trei!) minute pe care o avusesera trenurile in Japonia pe parcursul unui an! Tot din onoare si respect. Dar japonezii au o traditie a pastrarii demnitatii. Doar ei au inventat si respectat sepukku. Samuraii isi faceau sepukku pentru a-si recapata onoarea pierduta. E vorba de mentalitate!
Noi nu prea avem o traditie in acest sens; e drept ca in Ardeal, pe la sfarsitul anilor 1700 au trait Horia, Closca si Crisan, care au dezmortit un pic mandria iobagilor. Dar pentru foarte putin timp, pret de vreo cateva saptamani. Iar apoi au fost trasi pe roata, dupa ce au fost tradati tot de unii de-ai lor. Romanilor le place sa dormiteze linistiti - rar de tot, la cateva zeci, poate chiar sute de ani, rabufnesc.  Atunci demonstreaza ca mamaliga explodeaza. Asa cum au facut si in '89...
Asa ca, nu ne mira faptul ca deseori aflam despre ministri romani ca sunt corupti, ca fac diferite afaceri necurate sau ca fac trafic de influenta. Aproape ca a devenit normalitate! Cat despre demisii de onoare, acestea pot fi numarate pe degete. Iar cauza acestora e, uneori, hilara.
La noi au demisionat in bloc ministrii PSD atunci cand au iesit de la guvernarea cu PDL. Ordin de la partid! Apoi a mai demisionat ministrul Culturii Mona Musca (PNL) dupa ce s-a stabilit ca a facut politie politica. Da, in cazul ei chiar mi s-a parut ca este o demisie de onoare! Apoi au mai demisionat urmatorii: Vasile Blaga, din functia de ministru de Interne (ca urmare a protestului politistilor, dupa ce le-au fost taiate drepturile salariale), Ion Botis, din cea de ministru al Muncii (dupa ce a intrat intr-un conflict de interese) si Cseke Attila, din functia de ministru al Sanatatii.
Cam putini demisionari, daca ne gandim la multiplele scandaluri izbucnite de-a lungul celor 20 de ani de cand, cica, suntem liberi ... liberi sa ce?  Iar daca ne raportam la nivelul de trai din anul de gratie 2011, cand mai mult de jumatate dintre romani traiesc la limita subzistentei, atunci demisiile ar trebui sa fie la ordinea zilei. Din respect pentru romani!

Elena Udrea - aceasta Andreea Esca a guvernului Boc

Toate ziarele de astazi titreaza (unele pe prima pagina) ca Elena Udrea a castigat batalia cu primarul Radu Mazare, pentru Cazinoul constantean. Despre ce batalie este vorba? Senzatia mea este ca jurnalistii care dau astfel de titluri stau foarte prost la capitolul memorie si ar trebui sa incerce un tratament cu Lecitina sau cu Memo plus. O scurta, foarte scurta documentare ar fi reliefat istoria acestei preluari temporare a edificiului de la malul marii. Lucrurile sunt foarte simple si au avut o evolutie  fireasca, cel putin aparent.  Cu ceva vreme in urma, cam prin primavara, primarul Mazare anunta ca este dispus sa vanda Cazinoul deoarece municipalitatea nu are bani sa il renoveze. Atunci s-au iscat valuri mari, s-au facut sondaje de opinie, s-a cerut demisia primarului, s-au agitat spiritele, in speciale cele portocalii. Dupa un alt interval, pe undeva prin luna iulie Radu Mazare plusa si spunea ca este dispus ca, in schimbul unui euro (sau al unui leu, nu conteaza moneda), sa vanda Cazinoul constantean unui  minister care ar putea sa investeasca bani in renovare. Ministerele vizate erau Ministerul Culturii si Ministerul Turismului si Dezvoltarii Regionale. Tot pe la acea vreme, edilul constantean anunta mass-media ca deja a trimis adrese oficiale catre aceste ministere si ca asteapa un raspuns in acest sens. Raspuns care a venit rapid, din partea ministrului Elena Udrea, cu putin timp inainte de Sfanta Maria. Elena Udrea transmitea, tot printr-o adresa oficiala, ca ministerul pe care il conduce va aloca orice suma de bani care va fi necesara pentru refacerea Cazinoului, cu conditia ca destinatia finala sa fie pastrata. Adica, sa nu fie vandut!
Ieri, in sedinta de consiliu local, municipalitatea a aprobat cu unanimitate de voturi ca edificiul vechi de o suta de ani sa fie trecut in administrarea MTDR; primarul Mazare a pus, insa, doua conditii: 1. in timp de trei luni sa fie emisa o hotarare de Guvern in acest sens; 2. in decurs de un an sa fie incepute lucrarile de renovare a Cazinoului, in caz contrar acesta va fi preluat de municipalitate.
Succint, cam asa a decurs preluarea Cazinoului. Aparent, apele din jurul Cazinoului s-au calmat; dar este o liniste dinaintea furtunii, pentru ca repercusiunile acestui demers isi vor arata fata ceva mai incolo. Ceva mai aproape de alegeri.
Ce l-a determinat pe Radu Mazare sa propuna preluarea de catre MTDR a Cazinoului este greu de spus. Parerea mea este ca a blufat sau a jucat la cacealma.  Probabil nu si-a imaginat ca un ministru PDL va raspunde la provocarea sa. Nu-mi imaginez ca nu a analizat, si pe fata si pe dos, toate posibilitatile. Nu cred ca si-a inchipuit ca Elena Udrea va pierde ocazia de a-si face o imagine (ne) meritata  de salvator al Cazinoului constantean. Si nu cred ca a fost atat de naiv incat sa nu-si dea seama ca aceasta preluare va fi o lovitura aproape de (sub)centura pe care imaginea lui o va suporta.
Pe de alta parte, Elena Udrea a jucat o carte importanta; a imbunatatit imaginea erodata  pe care PDL o are in Constanta; si nu  numai in Constanta. Acum este randul ei sa monteze pancarte pe Cazino si sa scrie pe ele: "Acest monument - simbol al Constantei este reabilitat cu sprijinul Ministerului Turismului si Dezvoltarii Regionale. Ministru Elena Udrea." Ca va scrie si PDL la coada sau nu, mai putin conteaza.
Elena Udrea este pentru cabinetul  Boc ceea ce Andreea Esca este pentru ProTV - imagine! Oricat ar fi de proaste emisiunile si filmele pe care le transmite postul, faptul ca stirile de la ora 19.00 sunt prezentate profesionist de catre Andreea Esca este suficient pentru ca sute de mii de oameni, sau poate milioane, sa se uite fascinati, seara de seara, pe ProTv.
La fel si in cazul cabinetului Boc;oricat de prost si ineficient ar fi si oricat de insipizi ar fi unii dintre ministri (nu stiu cine cunoaste macar numele tuturor ministrilor, daramite chipurile lor - ca sa nu mai vorbesc despre (in)eficienta lor), este suficient sa existe Elena Udrea - ca este injurata sau laudata, tot imagine se cheama. Si stie sa profite din plin de aceasta imagine.

Toma Caragiu - "Snobul"

Umor de calitate cu regretatul Toma Caragiu. Monologul reprezinta fidel tipologia parvenitului roman (de fapt cred ca parvenitii din intreaga lume sunt croiti dupa acelasi tipar!). Vizionare placuta! A... astazi Caragiu ar fi implinit niste ani!

Sfanta Maria, intre penitenta si gratare

M-a impresionat foarte tare, in ultimele zile, credinta uriasa de care au dat dovada ortodocsii care au ales calea manastirii Nicula. Stiu de zeci de ani de acest  locas de cult binecuvantat. Bunica mea paterna mergea an de an la Nicula, pe vremea cand nu existau autobuze intre satul ei si satul Nicula. Se pregatea inca de prin 11-12 august, isi punea in desaga haine si mancare (avea o desaga dubla,  o parte o folosea pentru haine,  iar in cealalta isi punea te-miri-ce mancare de post). Tinea toate posturile de peste an, iar credinta ei in Dumnezeu si in Fecioara Maria m-a fascinat intotdeauna. Intre Sincai (comuna din judetul Mures in care s-a nascut filozoful Scolii Ardelene Gheorghe Sincai), comuna in care locuiau parintii tatalui meu,  si manastirea Nicula sunt in jur de 50 de km; iar bunica mea strabatea an de an pe jos acest drum, peste dealuri si campii, pe trasee cunoscute de toata lumea. Nu pleca singura, ci facea parte dintr-un grup de femei care nu concepeau sa nu ajunga la icoana facatoare de minuni de la Nicula, de Sfanta Maria mare, asa cum spuneau ele sarbatorii Adormirea Maicii Domnului. Cum imi petreceam toate vacantele de vara la ea, o imploram sa ma ia si pe mine cu ea, plangeam chiar dar rugamintile mele au fost intotdeauna date cu delicatete la o parte. Bunica lipsea de acasa 5-6 zile. Ajungea la Nicula, joia seara si innopta sub cerul liber. Zilele si noptile petrecute acolo, de Sfanta Maria erau cea mai mare bucurie a ei. Revenea acasa dupa marea sarbatoare si avea in ochi o lumina indescriptibila si o blandete rar intalnita. Apoi ne povestea cum a fost, cum s-a rugat si cum mii de oameni ii erau alaturi intr-o ruga colectiva. Avea certitudinea ca Facioara Maria este protectoarea noastra, a tuturor romanilor. Aceeasi credinta am regasit-o anul acesta - cand zeci de mii de oameni au ajuns la manastirea Nicula. Nu s-a putut urca cu masinile, asa ca din satul Nicula si pana la manastire, pret de cativa km, oamenii - tineri, batrani, copii, au facut drumul pe jos. Nu ca pe o cale a penitentei, ci ca pe o dovada a credintei. Nici macar ploaia care a cazut sambata noaptea nu a fost de natura sa ii alunge pe cei care venisera in pelernaj . Nimeni nu s-a inghesuit, nimeni nu a strigat, nimeni nu a facut caz de propriile-i nevoi.  Fiecare si-a vazut de treaba lui, de rugaciunile lui, de inconjuratul bisericii de trei ori pe coate si-n genunchi. Nici macar la sarmalele oferite in ziua Sfintei Marii, dupa slujba, nu s-a inghesuit nimeni. Au stat cuminti si au asteptat sa le vina randul la mancarea de dulce.
La polul opus, am vazut vazut la stiri imagini cu corturi, mici, halci de carne la gratar, mult aur, multe manele ... toate astea la doar cateva sute de metri de alte manastiri cu sau fara hramul Sfintei Marii. Nici macar nu pot spune ca m-au intristat acele imagini; mai degraba mi-au intarit ideea conform careia ne aflam undeva pe buza prapasteiei educationale. Imginile respective reprezinta o masura a bunului simt pe care unii, hai sa le spun concetateni, il au. Sau nu il au! Si nu era vorba numai despre tigani. Nu, in apropierea Manastirii Sambata erau romani get-beget care infulecau mici si beau bere la halba. In timp ce la biserica se oficia slujba religioasa.
Intrebare retorica: stiu oare acesti cheflii care erau gata sa dea 10.000 de euro pentru chef (care taiasera cinci oi si trei porci pentru cheful la gratar in noaptea Sfintei Marii) ce inseamna respectul fata de sine, fata de cei din jur si fata de religie? Si alta intrebare retorica: de cei reprezinta ei si  faptele lor subiect de stire de presa?
Si a treia intrebare retorica: oare cunosc acesti "credinciosi" versurile vreunui cantec care a iesit din mii de glasuri la Nicula: "Nu ne lasa Maicuta sa pierim pe cale, ca noi suntem fiii lacrimilor tale!"
Una din explicatiile degradarii continue a civilizatiei romanesti este, cel putin in opinia mea, pierderea credintei. Nu ma refer la habotnicie. Dar daca am respecta macar cele 10 porunci ... sau macar 8, 9 .... Glumesc, fireste!

Unde a priponit Mutu iapa?

Citesc pe un site de stiri sportive ca briliantul nostru si-a dat din nou in petic. Cica Mutu (Adrian Mutu) a comis-o din nou cu alcool la San Marino si Piturca s-a suparat rau pe el, de a vrut sa il trimita pachet inapoi in tara. Si pe Tamas, cica! Ulterior, Piti s-a decis si a anuntat ca cei doi fotbalisti au fost exclusi din lotul Nationalei. 
Si mi-am adus eu aminte de un episod tare dragut, inregistrat (numai de mine, fireste!) in Olimp. Era in 1999 (cred) sau in 2000 cand m-am cazat pentru cateva zile la  hotelul Panoramic. In aceeasi perioada in hotel era cazat si Adi Mutu. Eu nu stiam cine este, dar mi-a atras atentia masina de fite, cu numar de Arges (pe vremea aia, Mutu era fotbalist la FC Arges) parcata exact in fata intrarii in hotel, astfel ca cine dorea sa intre sau sa iasa trebuia sa ocoleasca bolidul lui. In acei ani, hotelul Panoramic era preferatul fotbalistilor Nationalei - Dan Petrescu, Gabi Balint, Stelea, Gica Popescu, Dorinel Munteanu etc. (fotbalistii din '94 ai Nationalei); imediat dupa campionatul mondial din '94 toti au venit la Olimp si, cei mai multi dintre ei s-au cazat la Panoramic (doar Hagi si-a inchiriat o vila, in Neptun). Receptionerii le stiau deja programul - duceau o viata sportiva; inotau, jucau tenis de camp, se plimbau. Prin baruri si restaurante nu prea isi pierdeau ei vremea. Erau responsabili si isi respectau meseria.
Ei bine, cu Mutu situatia a stat cu totul si cu totul altfel. Ziua dormea, iar noaptea si-o petrecea in clubul International, unde - spuneau ospatarii si clientii - obisnuia sa bea, destul de mult pentru un sportiv, iar apoi facea pe DJ-ul.
Si atunci am facut o comparatie, care a venit de la sine, intre ceea ce au fost fotbalistii "generatiei de aur" si ceea ce era Mutu - eram convinsa ca isi va irosi talentul de dragul distractiei. "Branza buna in burduf de caine", cum suna un proverb romanesc.
Am gresit in banuielile mele doar in ceea ce priveste durata carierei lui; eu nu-i dadeam mai mult de 5 ani de fotbal de performanta. Iata ca a rezistat mai mult, gratie talentului lui.
Cred, insa, ca ii ramane o mare durere in suflet, aceea de a nu fi egalat numarul de goluri pe care nasul lui de cununie (la prima casatorie), Hagi, le-a marcat pentru echipa nationala.
Oare unde sa fi priponit Mutu iapa?

Si animalele se imbata ... enjoy!

Imaginile pe care le veți vedea sunt reale și au fost luate dintr-un documentar despre Africa.

În Africa există niște copaci care, o dată pe an, produc fructe zemoase foarte gustoase, dar care conțin și un procent mare de alcool. Din cauza lipsei de apă, de îndată  ce fructele sunt coapte, animalele din junglă vin acolo să se protejeze de căldură. Ce urmează puteți constata singuri ...