Sayonara, demnitate!

Admit ca, fara vreun motiv anume, ci doar dintr-o inxeplicabila atractie launtrica, am fost fascinata intreaga mea viata de istoria si civilizatia japoneza. Spre rusinea mea, nu am facut o pasiune reala din studierea culturii nipone, asa cum mi-as fi dorit, dar am citit cu placere tot ce mi-a picat in mana. Si am aflat ca japonezii sunt oameni de onoare, foarte cinstiti (poate ca nu or fi toti, ca au ei ei mafia lor - dar, pana si aceasta organizatie criminala a dovedit ca are onoare.  Dupa cutremur, Yakuza s-a mobilizat si a reusit, alaturi de politie, sa mentina ordinea pe strazi in haosul care a urmat, dar si sa organizeze echipe de voluntari care au contribuit la salvarea de vieti omenesti).  Imi amintesc cat de surprinsa am fost cand am aflat cate seifuri pline cu bani, lingouri de aur, bijuterii au fost predate autoritatilor. In replica, imi vin in minte imagini cu tiganii care s-au napustit asupra incarcaturii unui TIR plin cu alimente care s-a rasturnat intr-un sat din judetul Dolj. Comparatiile  de acest gen sunt, oricum, desuete. Uriasa diferenta dintre culturi si nivelul de educatie isi spune cuvantul. Astazi am citit in presa ca premierul Japoniei, Naoto Kan si-a anuntat demisia. El renunta la functie din demnitate, nemultumuit de felul in care a fost gestionata  dupa cutremur si tsunami-ul devastator situatia de la centrala nucleara de la Fukushima. Premierul japonez considera gestul sau drept unul de onoare. Asa cum, cu ani in urma, un fost ministru al Transporturilor isi cerea scuze poporului japonez pentru intarzierea de 3 (trei!) minute pe care o avusesera trenurile in Japonia pe parcursul unui an! Tot din onoare si respect. Dar japonezii au o traditie a pastrarii demnitatii. Doar ei au inventat si respectat sepukku. Samuraii isi faceau sepukku pentru a-si recapata onoarea pierduta. E vorba de mentalitate!
Noi nu prea avem o traditie in acest sens; e drept ca in Ardeal, pe la sfarsitul anilor 1700 au trait Horia, Closca si Crisan, care au dezmortit un pic mandria iobagilor. Dar pentru foarte putin timp, pret de vreo cateva saptamani. Iar apoi au fost trasi pe roata, dupa ce au fost tradati tot de unii de-ai lor. Romanilor le place sa dormiteze linistiti - rar de tot, la cateva zeci, poate chiar sute de ani, rabufnesc.  Atunci demonstreaza ca mamaliga explodeaza. Asa cum au facut si in '89...
Asa ca, nu ne mira faptul ca deseori aflam despre ministri romani ca sunt corupti, ca fac diferite afaceri necurate sau ca fac trafic de influenta. Aproape ca a devenit normalitate! Cat despre demisii de onoare, acestea pot fi numarate pe degete. Iar cauza acestora e, uneori, hilara.
La noi au demisionat in bloc ministrii PSD atunci cand au iesit de la guvernarea cu PDL. Ordin de la partid! Apoi a mai demisionat ministrul Culturii Mona Musca (PNL) dupa ce s-a stabilit ca a facut politie politica. Da, in cazul ei chiar mi s-a parut ca este o demisie de onoare! Apoi au mai demisionat urmatorii: Vasile Blaga, din functia de ministru de Interne (ca urmare a protestului politistilor, dupa ce le-au fost taiate drepturile salariale), Ion Botis, din cea de ministru al Muncii (dupa ce a intrat intr-un conflict de interese) si Cseke Attila, din functia de ministru al Sanatatii.
Cam putini demisionari, daca ne gandim la multiplele scandaluri izbucnite de-a lungul celor 20 de ani de cand, cica, suntem liberi ... liberi sa ce?  Iar daca ne raportam la nivelul de trai din anul de gratie 2011, cand mai mult de jumatate dintre romani traiesc la limita subzistentei, atunci demisiile ar trebui sa fie la ordinea zilei. Din respect pentru romani!