Singurul sat din Romania sub semnul lui Allah

In marile aglomerari urbane ale Dobrogei, pe strazile si orasele asfaltate ale judetului Constanta te intrebi oare ce a vrut sa spuna Geo Bogza atunci cand vorbea atat de frumos de farmecul salbatic al Dobrogei. Nicaieri in jur, in forfota urbana nu regasesti nici maretia regelui get (la care Bogza face referire), nici exotismul dansatoarei tataroaice. Asta pana sa ajungi in satul Baspinar - Fantana Mare - la aproape 70 de km de Constanta.  Aici timpul parca s-ar fi oprit in loc. Daca te uiti pe calendarul agatat de peretele geamiei din sat, realizezi ca de fapt te-ai intors in timp, cu sute de ani. Dintr-o data nu mai esti in mileniul III, ci inapoi in 1433.

Venind dinspre satul Independenta, Baspinar iti apare in fata ochilor ca o uriasa lingura. Satul este parca asezat intr-o groapa de dimensiuni impresionante. Viata aici se desfasoara intr-un ritm propriu; nici prea repede, nici prea incet. Este un ritm impus de tot ceea ce este in jur, intr-o armonie perfecta. Cardurile de gaste care te intampina inca de la intrarea in sat se misca precum niste balerine gata sa sustina primul spectacol al vietii lor. Turmele de oi si cirezile de vaci se plimba molcom pe ulitele aproape pustii ale satului. Linistea este sparta din timp in timp, aproape cu brutalitate, de chemarea la rugaciune, la geamie.

Fosnetul istoriei se simte in aproape toate satele dobrogene, este suficient sa te opresti in loc si sa sculti suierul vantului pentru ca zgomotele iataganelor mestesugit manuite de ieniceri si spahii sa iti rasune in urechi. Insa numai in Fanatana Mare vei auzi vorbindu-se numai turceste si tatareste in orice directie ai lua-o si la orice rascruce de drum te-ai opri. Batrani si tineri, femei si copii isi duc zilele departe de forfota marilor orase, de civilizatia din ce in ce mai avansata din alte comune, inclusiv dobrogene. Traiesc dupa aceleasi reguli de sute de ani, de parca menirea lor ar fi aceea de a reaminti tuturor ca Imperiul Otoman a trecut si pe aici, a stapanit pentru cateva sute de ani aceste locuri si a lasat urme adanci, inclusiv multi, multi urmasi care sa duca traditia mai departe. Istoria satului se pierde in negura timpului, insa batranii spun ca Baspinar este mai vechi de 2000 de ani; cert este ca satul este atestat documentar doar din secolul al XII-lea. Aici traiesc 500 de persoane, in 120 de gospodarii. Sebatin Memet este liderul comunitatii musulmane din Fantana Mare. El cunoaste pe toata lumea si toata lumea, de la mic la mare, il cunoaste pe el. El este cel desemnat de comunitate sa destainuiasca misterele si sa vorbeasca despre sat. Si ii cunoaste toate povestile si legendele. In fata unui pahar cu suc si a unei  cafele turcesti ni le-a dezvaluit si noua.
Sebatin Memet - liderul comunitatii musulmane - este o persoana deschisa si, desi destul de tanar, povesteste ca un bunic. Are glasul molcom si vorbele putin taraganate; cunoaste istoria satului Baspinar mai bine decat oricine altcineva. Cat despre legendele care s-au povestit de sute de generatii incoace, el le da farmec si credibilitate. Una dintre cele mai dragi povesti ale lui este cea legata de intemeierea satului. Memet spune ca, in urma cu sute de ani, satul era sus pe deal. Si satenii sufereau destul de mult din cauza lipsei unei surse de apa. "Intr-o zi, taurul unui satean a venit acasa mocirlit din cap pana in picioare, semn ca a dat de un izvor de apa. Asa ca, stapanul lui s-a hotarat sa-l urmareasca. A doua zi s-a luat dupa taur si a ajuns la izvor. Dupa aceea, toti satenii au coborat in vale, sa fie aproape de izvorul acesta" - povesteste Sebatin Memet.
Apa este sensul existentei satului Fantana Mare. Sensul si destinul lui! Un destin legat indisolubil de apa - fie ca vorbim de un firicel de apa indispensabil vietii, fie ca vorbim de ape mai mari, care se pare ca au acoperit candva aceste meleaguri. Istoria satului se impleteste cu cea a fantanii  care curge neincetat de sute de ani.

Aceasta cismea, atestata documentar din anii 1800, este singura sursa de apa de baut din sat. De aici se aprovizioneaza cu apa, atat pentru uzul propriu, cat si pentru gatit si spalat,dar si pentru adaparea animalelor din gospodarie intreaga suflare a satului. Ba mai vin si straini sa ia apa de aici pentru ca este foarte buna si are proprietatile apei plate. Sebatin Memet spune ca sunt multe familii care, saptamanal, bat drumul de la Constanta (70 km) pana aici pentru a se aproviziona cu apa. Tot el spune ca apa a fost testata in laboratoare de specialitate si este foarte curata si buna. In urma cu ceva ani, constient de bogatia ce o reprezinta satul din punct de vedere etnologic, primarul comunei Independenta, de care apartine satul Fantana Mare din punct de vedere administrativ, a demarat un proiect de natura a scoate satul Baspinar din nedreptul anonimat la care a fost condamnat. Incurajat de Ambasada Republicii Turcia la Bucuresti, de Consulatul de la Constanta si de comunitate oamenilor de afaceri turci din tara noastra, care si-au manifestat intentia de a sustine proiectul din punct de vedere financiar, primarul a vrut sa transforme satul intr-un muzeu in aer liber, care sa reprezinte un important punct de atractie turistica. Grupurile de turisti romani si/sau straini ar fi fost duse cu autocarele din Constanta pana la Fantana Mare, unde vizitatorii s-ar fi cazat acasa la localnici; ar fi mancat mancaruri traditionale si ar fi ramas peste noapte in casele traditionale. Singura conditie impusa pentru concretizarea acestui proiect ar fi fost obtinerea de fonduri de la bugetul de stat pentru a se putea face retea de alimentare cu apa si de canalizare. Oamenii din Baspinar nu pot beneficia nici macar de banalele masini de spalat rufe, din lipsa apei curente! Proiectul a ramas in aer, deoarece - in ciuda insistentelor primarului Cristea Gascan - care a facut anticamera la minister mai multe zile in sir, nu s-au alocat fonduri. Sebatin Memet ne spunea ca este convins ca respingerea proiectelor legate de Bapinar are substrat politic.
Pentru sateni, concretizarea acestui proiect ar fi fost o adevarata mana cereasca. Era o solutie pentru rezolvarea probemelor financiare cu care se confrunta. Satenii sunt, in marea lor majoritate, saraci. Traiesc din cresterea animalelor cultivarea pamantului si din pensii. 60% sunt pensionari, iar tinerii, someri. Multi dintre ei au plecat in strainatate, pentru a-si gasi de lucru si a avea un trai decent. Locuitorii din Baspinar sunt mareti in saracia lor - nu cersesc nimanui nimic, nu fura, nu se bat. Aici nu exista infractionalitate. Continua sa traiasca dupa reguli pastrate de sute de ani. Cele mai multe case sunt foarte vechi, construite in stil turcesc arhaic, din chirpic, cu doua camere si bucatarie alaturi, cu cerdac si cu gard facut din piatra. Piatra care aici se gaseste din belsug. Satul  inconjurat de coline calcaroase inalte de 30-40 metri, asa numitele canarale. Din loc in loc se iteste cate o pestera micuta, ca o gura stirba si hada. Pesterile nu sunt adanaci; au doar 2-4 metri in pantecul pietrei. Copiii satului se mai plimba pe aici, departe de ochii vigilenti ai parintilor. Straturile de diferite culori care se observa pe versantii canaralelor vorbesc despre vechimea acestora. Legendele spuse de localnici soptesc lucruri banuite dar niciodata demonstrate. Dupa ei, aici a fost Potopul lui Noe, dar pe aici, intr-o alta perioada, s-a aflat si vechiul curs al Dunarii. Au si o zona de verdeata ilogic crescuta pe peretii canaralei, careia ii spun belciugul lui Noe. Si care este verde tot timpul anului.

Ca a fost sau nu fundul marii pe aceste locuri, este greu de spus. Cert este ca satenii nu pot sapa nici o fantana pentru ca dau de nisip. Au sapat aproape 10 metri in speranta ca vor da de apa, dar au ajuns tot la nisip - iar asta numai in vale, in plan cu soseaua care strabate localitatea. Ceva mai sus, daca sapa dau de piatra! Oricum, satenii vorbesc despre un mare potop. Babai Asan Mamut este unul dintre varstnicii satului. Are casa frumoasa, gospodarie ingrijita si copii cu afaceri la oras. Vorbeste destul de stricat romaneste, dar este amabil cu noi si ne spune ce stie de la bunicii si parintii lui. "A fost o apa mare aici - ati auzit de Potopul lui Noe? Dar de Turnul Babel? Pe aici a fost, iar apoi apele s-au retras spre mare. Pe aici a fost si Dunarea - pe vremea lui Noe, vedeti belciugul acela din canara? Acolo isi ancorau vapoarele cand navigau pe aici" Si Memet Iusein, un localnic pe care l-am intalnit pe strada si s-a dovedit a fi destul de vorbaret ne-a spus ca, din batrani se stie ca la belciugul lui Noe, care este verde tot timpul anului, se ancorau vapoarele care treceau pe aici.
De unde stiau stramosii fantanenilor de marele potop biblic si cum l-au localizat ei aici este greu de spus. Singura explicatie este ca intr-adevar asa s-a intamplat cu mii de ani in urma. Intersant este faptul ca de-abia in anul 1996, 3 cercetatori americani de la Universitatea Columbia au afirmat, in urma unor studii aprofundate, ca in urma cu 7000 de ani, in Marea Neagra a avut loc o o catastrofa soldata cu un mare potop. Conform studiilor cercetatorilor, pe atunci nivelul marii era mai scazut cu 110 metri decat acum. Marea Neagra era un lac intracontinental, separat de pragul Bosfor-Dardanele de apele sarate ale Marii Mediterane. Diferenta de nivel dintre cele doua era de 140 de metri. Din cauze necunoscute, pragul Bosfor-Dardanele a cedat, iar nivelul  marii a inceput sa creasca treptat. Apele au inaintat catre uscat cu 1 km/zi, timp de un an, un an si jumatate, pana au atins nivelul actual. (Daca doriti mai multe detalii vizavi de aceste cercetari, dati cautare pe youtube "Black Sea was a lake" si veti vedea mai multe...) Poate ca apele marii au patruns mai adanc in platoul continental, pana pe la Fantana Mare, iar apoi s-au retras si s-au asezat in actuala matca. La fel de interesant este si faptul ca in Biblie se spune ca marele potop al lui Noe a fost cauzat de ploi care au cazut fara contenire timp de 370 de zile, adica mai bine de un an.....
Privit dintr-un alt unghi, satul Baspinar pare amplasat pe fundul unui mare rau. Privind in  stanga si in dreapta satului  ai strania senzatie ca acesta a fost traversat de un fluviu lat si navalnic, ce si-a croit drum prin stanca spre mare.  Ca in orice comunitate relativ izolata, si aici legendele constituie un simbol al continuitatii; ele au insotit toate generatiile de musulmani care au trait la Fantana Mare de sute de ani incoace.  Foarte multe legende din Antichitate vorbesc despre existenta unui alt curs al Dunarii fata de cel actual. Si toti localnicii din Baspinar stiu din spusele mosilor si stramosilor lor  ca pe aceste meleaguri a curs Dunarea. Poate nu este o poveste nefondata - in antichitate Herodot vorbea de 5 brate ale Dunarii, Ptolemeu de 6, iar Polybiu chiar de 7 brate ale fluviului. Ei vorbeau despre brate navigabile ale Dunarii, de aici si povestile despre pontoanele existente si despre belciugele in care se ancorau navele.
Ca a fost potopul sau a fost un brat al Dunarii, sau si una si alta poate nu vom sti cu certitudine niciodata. Dar legendele fantanenilor vor continua sa fie spuse copiilor si nepotilor si asfel vor fi duse mai departe.
Sus, pe deal, se afla cimitirul din Baspinar. Drumul pana acolo este anevoios, urcusul este greu, chiar si cu masina. Strabunii fantanenilor isi dorm somnul  de veci in acest cimitir aflat la 4 km, pe dealul pe care se pare ca s-a aflat vechea vatra a satului. Cimitirul, care se intinde pe o suprafata de 3 ha, este acum o adevarata padure deasa, in care nu se poate patrunde si in care animalele salbatice si-au facut salas. Cum a ajuns cimitirul padure ne-a spus tot Sebatin Memet, liderul comunitatii musulmane din Fantana Mare. Din vremuri stravechi si pana pe la mijlocul anilor '70 fiecare mormant era marcat, pe langa piatra funerara, si de un arbust. Se plantau liliac si pomi fructiferi. In epoca moderna s-a renuntat la acest obicei, motiv pentru care doar marginea cimitirului este curata; numai aici se vad pietrele de mormant - la mai putin de 20 de metri deja incepe padurea de pe morminte. Nimeni nu stie exact cate morminte sunt aici sau din ce an dateaza ele, dar la un calcul simplu rezulta ca sunt peste 7000 de fantaneni ingropati aici. Sute de generatii.... iar legendele nu se opresc aici. Iat-o si pe ultima, povestita tot de Sebatin Memet - este povestea similara cu cea a Mesterului Manole, doar ca mesterul era musulman.
Cu multa vreme in urma, nu se stie exact cand, doar batranii povestesc povestea ce s-a transmis din generatie in generatie, in mijlocul cimitirului satenii au incercat sa faca o geamie din piatra. Ziua zideau peretii, care noaptea se prabuseau. A doua zi au luat-o de la capat, iar rezultatul a fost acelasi. Ce zideau ziua, noaptea se darama. Satenii s-au speriat si si-au dat seama ca "pazitorul cimitirului" nu doreste ca aici sa se ridice o geamie. "Pazitorul cimitirului, care exista si acum aici, dar noi nu-l vedem, nu a vrut sa se ridice aceasta geamie. Stia ca va veni ziua de astazi, cu toate cate se imtampla si a vrut ca cimitirul sa fie ferit de toate relele" - ne-a spus Sebatin Memet. Chiar daca geamia din cimitir nu a durat, Baspinar are toate premisele sa existe peste veacuri. Religia este foarte importanta in aceasta comunitate. Cand este anuntata slujba de vineri, batranii satului se aduna la gemaie. Lasa orice treaba ar avea si vin sa se inchine lui Allah. Isi lasa incaltamintea la usa si desculti intra in casa sfanta. Se roaga nestingheriti de nimeni. Prima porunca a lui Allah catre Mohamed a fost "Citeste". Un om care citeste, cunoaste. Cine cunoaste, traieste in curatenie, este un om sanatos. Un om sanatos este de folos societatii.
 Tocmai de aceea, gradinita si scoala sunt foarte importante in comunitatea de la Fantana Mare. La gradinita merg zilnic 25 de copii. Curat imbracati, frumosi, zglobii si plini de energie, la fel ca totii copiii de varsta lor. Nici unul dintre ei nu stie romaneste atunci cand vine pentru prima oara la gradinita - nu are de  unde sa stie, pentru ca in nici o familie nu se vorbeste romaneste. Sarcina educatoarei este dificila - ea ii pregateste pe copii pentru marea intalnire cu Romania in care traiesc.
"Ursul doarme si viseaza
Ca papucii lui danseaza,
Ce sa-i dam noi de mancare?
Lapte dulce sau cafea?
Sa prinda pe cineva...”
Asa cantau copiii prinsi intr-o hora atunci cand am ajuns la gradinita. Unii dintre ei nu stiau ce canta, dar se prindeau in jocul celorlalti. Incet, cu rabdare, vor invata si limba romana. Educatoarea Emerla Aitem iubeste copiii si are multa rabdare cu ei. Ne-a spus ca incearca pe cat posibil sa vorbeasca doar in limba romana, dar e greu, in special cu cei mici. La 3 ani, pentru unii copii gradinita este primul loc in care aud vorbindu-se in alta limba decat cea pe  care o cunosc ei. Insa jocurile ii ajuta sa invete. Gradinita si ciclul primar le fac la Fantana Mare. Clasele 5-8 la Independenta, iar liceul la Cobadin, Medgidia sau Constanta. Daca vor avea carte, vor respecta prima porunca a lui Allah si poate vor ajunge oge in Fantana Mare, masteranzi cu bursa de stat in Turcia sau chiar oameni de afaceri.  Insa legendele satului in care au crescut ii vor insoti de-a lungul intregii vieti. Iar cand vor deveni, la randul lor, parinti sau bunici vor povesti urmasilor lor povestea singurului sat din Romania in care traiesc doar musulmani. Si poate vor mai adauga noi povesti despre transformarea satului lor in muzeu in are liber, daca nu-si va mai baga politicul coada.
Apa, care este destinul satenilor din Fantana Mare, este pentru ei si agonie, dar si extaz. Lipsa conditiilor civilizate de trai, care presupun apa curenta in casele lor si sistem de canalizare in sat este factorul determinant al continuarii zbaterii in saracie. Din fericire, naturii nu-i pasa de nici o culoare politica. Ea permite in continuare apei care curge neincetat de sute de ani sa fi izvorul vietii locuitorilor din satul Baspinar. Singurul sat din Romania exclusiv sub semnul lui Allah.

Brunate, orasul de la inaltime

A trecut ceva vreme de cand am fost ultima oara in Italia, de aceasta data in nordul tarii. Aproape un an, dar mi-am dat seama ca nu am scris aproape nimic din ce am vazut pe acolo. Si, credeti-ma, am vizitat si Milano vreo doua zile la rand, dar am si batut la pas partea de nord, din apropierea Elvetiei, o zona minunata. Imi este sarac vocabularul atunci cand vine vorba despre descriere, dar voi incerca sa va insuflu macar o mica parte din ceea ce am simtit eu in aceasta vizita. Stiu ca am scris despre Como si Bellagio, dar am omis (chiar nu stiu din ce motiv!) sa descriu Brunate, micul oras de la inaltime aflat in apropierea orasului Como - de fapt, la Brunate se ajunge din Como, cu funicularul. Voi incerca sa postez si ceva poze, in masura in care va fi posibil acest lucru. Deci, sa-mi amintesc ce a fost: dupa ce am facut plimbarea prin Como am vazut mai multe indicatoare spre statia de funicular. Nu stiam prea multe, pentru ca nu citisem prea mult despre acest oras si despre minunatiile pe care ni le putea infatisa ochilor. Ma rog, exista o exceptie care stia cam totul dar... pentru noi, ceilalti, era ceva absolut necunoscut. Ne-am indreptat asadar spre funicular si am avut noroc pentru ca urma sa plece spre destinatie in doar cateva minute. Asa arata, deci, funicularul cu care am ajuns in doar cateva minute la o inaltime de  700 de metri. Nu stiam daca sa imi fie teama sau sa ma las coplesita de ceea ce simteam urcand atat de mult intr-un interval asa de scurt. Dar cele cateva minute au trecut foarte repede (stiti cum zboara timpul aproape indiferent de ce se intampla cu noi sau in  jurul nostru) iar privirile imi fugeau cand in stanga, cand in dreapta, cand in spate. In fata era greu sa privesc tinand cont de amplasamentul funicularului si de faptul ca era plin-ochi. Dupa cinci-sase minute si dupa ce am intalnit - cam pe la mijlocul drumului - funicularul care cobora, am ajuns la destinatie. Aici imaginea era fabuloasa, cum nici macar nu imi puteam imagina.
 La iesirea din statia de funicular am descoperit o lume total noua - si foarte veche. In plus de ceea ce se vede in poza, in zona se aflau si cateva persoane care ofereau spre vanzare obiecte de interes local, amintiri, icoane, pietre, obiecte artizanale etc.  Nu prea am avut pe cine intreba despre acest loc, dar de ce exista internetul si de ce sunt atat de multe postari? Asa ca am citi despre acest loc si am aflat ca se intinde pe o suprafata de kilometri patrati, ma rog, dupa cum spuneam, de jos, din Como parea o foarte mica localitate, cu cateva case. Dar, ca deobicei cand privim lucrurile din afara lor ajungem la cele mai pripite concluzii! Am aflat ca aici locuiesc in jur de o mie sapte sute de oameni. Regret si acum ca nu ne aflam in postura de a ne alege locul nasterii.Aceasta este biserica Sf. Apostol Andrei; foarte frumoasa si numai buna de vizitat!
 Mi-ar fi placut sa ma nasc acolo, la inaltime, intr-un loc de vis cum foarte putini dintre noi isi pot imagina. In ciuda a ceea ce scriu si a pozelor pe care le voi posta, cei ce vor citi nu vor putea intelege exact ceea ce vreau sa spun! Deci, revin; stiu ca este greu de inteles cum alte tari, cum e cazul Italiei, au o istorie atat de veche prin comparatie cu noi (ma rog, ma refer strict la aceste locuri si la aceste timpuri; nu ma refer de nici o culoare la vechimea poporului nostru, la dovezile istorice - arheologice, si nu numai - existente si care ne duc cu gandul la un trecut glorios si foarte foarte vechi!), au putut construi un astfel de loc, pe undeva prin anul 1000. Si nici nu vreau sa ma refer la faptul ca acest funicular cu care am urcat din Como, a fost construit inainte de anul 1900! Ma rog, aici nu prea incap discutii! Cate case sunt in zona chiar nu stiu, nici cate biserici, dar sunt multe, vechi si frumoase. Dupa ce am vazut primele locuri din Brunate si ne-am intors, fie si in gand, in ... viitor, am incercat sa vedem cat mai multe. Asa ca am pornit in cautarea a cat mai multe minunatii. Si rabdarea noastra nu a fost pusa la incercare. Cum faceam un pas-doi, cum ne aparea ceva inedit in fata. Stiti ca, la aceasta inaltime am descoperit rezervoare de apa, conducte de gaz, strazi luminate? Brunate este un oras in toata regula, cu tot ceea ce implica igiena, curatenia, flora, sosele asfaltate, alei pietruite. 
Dupa numai cativa pasi, am dat peste o biserica impunatoare, apoi peste vile elegante, nu foarte mari, dar construite inteligent. Cam asa arata o casa si imaginea de sus a orasului Como - va place?  Vi se pare real sau de vis aceasta imagine? Ca mie si acum mi se pare ca visez, cu toate ca am fost acolo. Nu mai postez alte case din zona, ca asa arata cam toate. Minunate, adica! Am vazut in cateva gradini oameni care incercau sa planteze flori, oameni care curatau straturile de flori sau de zarzavat. Am vazut oameni care parcau masinilie in micile curti ale caselor lor si care nu erau turisti. Repet, noi am fost la Brunate la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, deci nu se pune problema ca ar fi fost multi turisti in zona. Acestia vin in special vara, atunci cand numarul locuitorilor din Brunate se dubleaza ...
Dupa ce am trecut prin mai multe alei pietruite am ajuns la un platou unde se aflau atat biserci, cat si restaurante. Ma rog, asa e in zona, biserici si restaurante unele langa celelalte, parca pentru a demonstra ca omului ii sta bine si cu rugaciunea, dar si cu mancarea. Noi am trecut pe langa, deoarece doream sa ajungem cat mai repede la Farul Volta - stiti cate ceva despre volt, nu-i asa? Acea unitate de masura a tensiunii electrice (cred, sper sa nu ma insel!). Ma rog, numele acestei unitati vine de la Alessandro Volta, chimist si fizician nascut la Como si care, se pare ca a locuit o perioada de timp si aici, la Brunate.
Ei bine, la acest far se urca pe multe, multe scari, dar cand ajungi la destinatie constati ca efortul a fost pe deplin meritat. De aici se vede la distanta mare, o netarmurita pleiada de localitati mai mici sau mai mari. E un peisaj incredibil, iar de la inaltime pare cu atat mai impunator.
Ciudat, desi am fost la Brunate, de-abia acum am aflat, citind pe diferite site-uri, ca locul are in componenta mai multte locuri, cu denumiri ciudate: San Maurizio, Carescione si inca vreo doua care nu-mi spun absolut nimic!
Langa acest far impunator, peste asteptari de inalt, se gasesc niste cruci din lemn si sunt bancute pe care iti pofi odihni oasele. Ma rog, asa vine vorba! Am stat zeci de minuet in acel loc, nu stiu exact ce am facut dar stiu ca erau o multime de turisti care il vizitau in acelasi timp cu noi; tineri, varstnici, copii, albi, negri, europeni, americani in fine, oameni veniti din toate partile pamamntului. Si, sunt sigura, toti erau la fel de impresionati ca si noi.
La intoarcerea de la far am descoperit o mica terasa, vorba vine, era de fapt un chiosc de unde puteai cumapa mancare si/sau bauturi alcoolice sau nealcoolice. Noi, cum eram in vizita si nu doream sa ne ametim simturile cu nimic in afara locurilor care ne fermecau, am decis sa mancam ceva si sa bem o bere. In jurul nostru, pe niste trunchiuri de copac ce tineau loc de scaune, de fapt erau scaune autentice din Brunate, erau multi copii, ce vizitasera Farul. Dupa ce au plecat acesti nazdravani (zgomotosi, ca toti copiii) ne-am relaxat si ne-am bucurat de o zi minunata.
Apoi, pe alte cai, la fel de spectaculoase, de fapt pe o sosea, am coborat spre Funicular pentru a pleca din acele locuri.
Nu stiu daca voi mai ajunge aici vreodata, desi mi-as dori. Cu toate astea, ma bucur de iesirea de la Brunate - a fost o experienta fascinanta de care spre sa se bucure cat mai multa lume.

RepercuRsiunile lui Claudiu Palaz

O multime de romani sunt analfabeti; este un lucru stiut acesta, din pacate, si sincer imi pare rau ca s-a ajuns aici. Pe vremuri (pana in 1989) situatia era un pic altfel, dar nu despre acest lucru vreau sa vorbesc. 
Vreau sa va spun ca sunt foarte multi romani care au facut carte, chiar au absolvit si o facultate, si totusi au mari probleme cu limba romana. Zilnic intalnesc (si sunt sigura ca intalniti si voi) oameni care fac mari greseli gramaticale. Ce-i drept, insa, se intampla mai rar o asemenea pleasca ca cea de astazi: da-ti-mi voie sa va explic motivul "distractiei" mele pe ziua de astazi. 
Am primit un comunicat de presa din partea PMP, foarte atractiv ca si subiect daca tinem seama de titlul mirobolant pe care il poarta. Suna asa: PMP cere demisia ciocoiului-consilier al lui Ponta. Aceasta este titlu, corect scris. Dar, la un moment-dat, secretara sau secretarul sau femeia de serviciu de la PMP (nu stiu cine anume a scris comunicatul de presa, dar nu cred ca a fost semnatarul, adica presedintele Partidului  Miscarea Populara filiala Constanta, Claudiu Iorga Palaz) a comis un macel asupra limbii romane, scriind asa:

      "Ce repercursiuni încercati să sugerați că vor suporta cei care atacă gruparea mafiotă Mazare-Constantinescu?"

Nu  stiu daca scrierea corecta este importanta pentru toata lumea, desi eu cred ca ar trebui sa fie. Ce anume este gresit, d-le Palaz? Aha, da, am asadar dreptate: cuvantul repercursiuni nu exista in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, poate doar intr-o imaginatie nestiutoare. Exista numai cuvantul repercusiune sau, la plural, repercusiuni! Nimic mai mult! 

Este extrem de important ca persoana care va redacteaza comunicatele de presa, care le redacteaza, sa fie o buna cunoscatoare a limbii romane si, implicit, a gramaticii limbii romane. Daca la acest nivel se produc astfel de greseli impardonabile, ce pretentii sa avem din alte parti? Doare, stiu ca doare, dar e mai important sa vorbim corect romaneste decat sa venim cu fel de fel de comunicate de presa, cel putin ciudate! 

 

Procurorii DNA - la Primaria Constanta

O echipă de procurori de la DNA Bucureşti a descins in aceasta dimineaţă, la orele 8.00, la sediul Primăriei Municipiului Constanţa. Procurorii au solicitat mai multe documente privind proiectarea şi procedurile de achiziţii referitoare la construirea campusului social Henri Coandă.

Reamintim că în primă fază a acestui proiect s-au construit 906 unităţi locative (garsoniere şi apartamente) modulare destinate nevoiaşilor. Garsonierele şi apartamentele sunt dotate cu pat şi saltea, minifrigider, plită electrică, chicinetă şi toaletă cu duş. De asemenea, s-au construit o cantină socială, cabinet medical, locuri de joacă şi parcări, precum şi o biserică. Valoarea totală a investiţiei este 30,945 milioane lei. Documentele solicitate au fost pregătite şi predate celor de la DNA.

 De asemenea, o alta echipa a ajuns si la locuinta primarului Radu Mazare pentru verificari. 

Iata si punctul de vedere oficial al DNA.

Ca urmare a unor informații apărute în mass media în cursul dimineții de 08 aprilie 2014, Biroul de Informare și Relații Publice este abilitat să facă următoarele precizări:

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție efectuează cercetări într-o cauză penală, ce vizează suspiciuni privind săvârșirea, în perioada 2011 - 2013, a unor infracțiuni de corupție și asimilate celor de corupție de către funcţionari publici, cu funcţii de conducere în plan local.
În cursul dimineții de 08 aprilie 2014, ca urmare a autorizării de către instanța competentă, sunt efectuate percheziții în 12 locaţii situate în municipiile Constanța, București și jud. Dâmbovița, din care una este sediul unei instituții publice.
În cauză, procurorii au beneficiat de sprijin de specialitate din partea SRI și Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei.
Raportat la actele procedurale efectuate în prezenta cauză, precizăm că, atunci când împrejurările vor permite, vom fi în măsură să oferim detalii suplimentare.

Ramane de vazut ce va fi pana diseara; deocamdata Radu Mazare nu a ajuns la Constanta si sunt sanse mari ca el sa ajunga la audieri la DNA Bucuresti.  
 

PNL nu va vota pentru scumpirea benzinei şi a motorinei

Comunicat de presa al deputatului liberal Mihai Lupu

În şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor de marţea trecută, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal din care fac parte a cerut retrimiterea proiectului privind Ordonanța de Urgență 111/2013 ce prevede intrarea în vigoare a majorării accizei pe combustibil de la 1 aprilie 2014 la Comisia de buget, finanţe şi bănci a Camerei, pentru a fi rediscutat împreună cu Ordonanța 102/2013, prin care guvernul a hotărât creșterea acestei accize.  

PNL a făcut acest demers parlamentar deoarece a decis să nu-şi dea girul pentru scumpirea benzinei şi a motorinei, în condiţiile în care angajamentele de anul trecut ale premierului Victor Ponta în privinţa utilizării fondurilor colectate prin introducerea accizei de 7 eurocenţi pe litru de carburant nu mai au nicio legătură cu declaraţiile dumnealui de azi sau cu cele ale miniştrilor săi! Aceste declaraţii - una mai bulversantă decât alta pentru români -, devin acum, un semn al incompetenţei mult lăudatului nou guvern: "Da. Sunt 2 miliarde. Gândiţi-vă. Evident că există

 un pericol foarte mare pentru că o mare parte din cheltuielile pe care le avem la buget sunt de genul celor descrise de dumneavoastră - salarii, pensii -, vrând nevrând trebuie acoperite", a declarat recent, ministrul de finanţe, doamna Ioana Petrescu, şocând şi presa, dar şi cetăţenii! Mai mult decât atât, însuşi premierul Ponta reclamă inconsecvenţa ministrului transporturilor în privinţa demarării lucrărilor unor tronsoane de autostrăzi: "Domnul ministru Şova să vorbească, nu să scrie pe blog despre autostrăzi. Nici el nu mai ştie ce scrie".

Din declaraţiile de mai sus reiese clar faptul că PSD una a spus anul trecut şi alta are acum în planul guvernamental, iar construcţia de autostrăzi NU mai reprezintă o prioritate a Guvernului Ponta 3! Intenţiile guvernului actual sunt acum cu totul altele, destinaţia acestor bani, împovărători atât pentru trasportatorii români cât şi pentru cetăţeni, reprezintă, în fapt, doar cârpirea bugetului pe ici pe colo, pe unde s-a întins prea mult plapuma pesedistă şi s-a cam rupt.

Majorarea accizei pe carburanţi de la 1 aprilie a.c. a făcut ca România să urce în topul ţărilor cu cele mai  mari preţuri la carburanţi din Europa, fapt ce va genera preţuri mai mari pentru alimente şi servicii, deci şi o creştere a inflaţiei, dar a reuşit, în acelaşi timp, să pună sub semnul discriminării şi decizia Guvernului Ponta 3 în privinţa favorizării unei categorii de transportatori. Mă refer la faptul că, a returna 4 eurocenţi din această taxă doar companiilor "corecte", aşa cum doreşte domnul Ponta,

 conduce la o concurenţă neloială şi defavorizeză în mod evident o serie de alte categorii, care sunt nevoite să suporte întreaga taxă: persoanele fizice, Salvarea, Pompierii, CFR Călători, transportul public în general etc.

 Mă întreb: care mai este oare rostul acestei taxe, dacă statul nu mai are drept prioritate investiţională autostrăzile - de care are atât de multă nevoie România şi care ar fi meritat orice sacrificiu -, iar modul de aplicare a acesteia nu va aduce nicidecum alte beneficii, ci va complica birocraţia şi va conduce la împovărarea suplimentară a cetăţenilor, dar şi la falimentarea unor companii ale aceluiaşi stat, cum este CFR Călători?!

33 % din actiunile Portului Constanta vor trece la municipalitate

Astazi s-a desfasurat o sedinta de Consiliu local municipal extraordinara, care a avut un singur punct pe ordinea de zi, respectiv Proiect de hotarare privind acordul de transmitere cu titlu gratuit a unui pachet de suplimentar de actiuni detinute la CN Administratia porturilor Maritime Constanta repezentand minim 13 la suta din capitalul social catre Consiliul local al municipiului Constanta. A fost o sedinta mai "activa" decat de obicei, in sensul ca au luat cuvantul atat consilierii PSD, cat si cei ai opozitiei. Pentru inceput, primarul Radu Mazare a precizat ca va fi initiata ulterior fie o hotarare de Guvern, care sa adopte preluarea a inca 13% din actiuni, fie va fi promulgata  o lege in acest sens. Intrebat ulterior ce anume ar prefera dintre cele doua solutii, a spus ca el ar opta pentru hotararea de Guvern, deoarece ar fi o modalitate mult mai rapida pentru preluarea actiunilor.
Dupa ce se va gasi modalitatea legala de transfer, actionariatul CNAPMC ar fi urmatorul: 33% municipalitatea Constanta, 33% Ministerul Transporturilor, 14% actiuni scoase spre privatizare, pe bursa,  si 20% Fondul Proprietatea.
"Portul Constanta nu ar mai fi detinut majoritar de catre stat. A fost o promisiune pe care am facut-o inca din campania electorala. Sigur, am fi vrut mai mult dar nu s-a putut. Cert este ca exista si a existat mereu o opozitie din interiorul Portului, facuta de cateva societati care au beneficiat de un statut privilegiat si au obtinut astfel profituri uriase. (...)Noi dorim ca portul sa functioneze mult mai bine decat pana acum, iar banii pe care municipalitatea ii incaseaza de la port sa fie distribuiti catre populatie (...), banii care vin din port sa fie directionati catre energia termica. Eu, personal, nu am nici o afacere in Port. Nu ma intereseaza. Cum ne-am descurcat pana acum cu 20% din actiuni, asa o sa ne descurcam si cu 33%, bine-merci."
Radu Mazare a explicat ca in port exista companii care s-au privatizat (si a dat exemplul companiei Comvex, mentionand ca aceasta s-a privatizat cand actualul presedinte Basescu era ministru al Transporturilor!) si care acum spun  ca statul este un bun administrator.
De asemenea, el a spus ca a stat de vorba cu ambasadorul Olandei, care  i-a confirmat ca portul Constanta este un "club inchis". A mai mentionat si faptul ca societatea Chimpex doreste sa investeasca 40 de milioane de euro, dar ca investitia i-a fost blocata.
Dupa aceasta sustinere, s-a trecut la votul propriu-zis, care s-a facut de catre fiecare consilier in parte. Adica, "pe fata" in totalitate! Fireste, nu au fost nici surprize, nici obiectii la finalul votului - s-a stabilit ca, din cei 26 de consilieri prezenti, 21 au votat "pentru", iar 5 (trei din partea PD-L si doi din partea PNL) au votat "impotriva".
La final, dupa ce s-a incheiat sedinta de consiliu, Radu Mazare a precizat ca este un razboi mare si dur.  De asemenea, a facut referire la  Comvex si la Gabriel Comanescu, patronul GSP,  despre care a spus ca a luat 45 de milioane de euro de la Eximbank (banca de stat!), iar garantiile oferite au fost tot de stat, adica garantii guvernamentale.
Ramane de vazut cat de repede se vor misca lucrurile la Bucuresti si ce formula va fi aleasa pentru ca 33% din pachetul de actiuni sa treaca la municipalitatea Constanta.

Octavian Paler: 'Noi astazi suntem intr-un dezastru!"

Au trecut aproape sapte ani de cand ilustrul Octavian Paler nu mai este printre noi.  Cu siguranta, multi si-l amintesc, in special pentru ca, in ultimii sai ani de viata, a fost mereu invitatul lui Mihai Gadea, la Antena 3. Nu stiu cate lucruri ii legau, dar este cert ca numele localitatii Lisa, din judetul Brasov a fost o tainica increngatura intre ei. Octavian Paler se nascuse in Lisa, iar Mihai Gadea isi petrecuse copilaria in aceasta localitate. Bine, la cum l-am inteles pe Octavian Paler, acest lucru nu ar fi fost suficient pentru a colabora cu Gadea la postul de televiziune mentionat. Asa ca, sunt sigura, au fost multe alt lucruri cate i-au apropiat. Dar, pentru a nu devia.... Octavian Paler a fost mult mai mult decat invitatul lui Gadea. A fost scriitor, filolog, publicit;  a fost absolvent al Universitatii de Litere si Filozofie, dar si a; celei de Drept. A fost jurnalist si corespondent al Agerpres Roma. In fine, nu sunt in masura sa scriu prea multe despre ce anume a facut in viata, dar mi-ar trebui foarte multe pagini pentru a scrie despre domnia-sa.
Ideea este ca am o incredibila mandrie pentru faptul ca, in 1995, am realizat un amplu interviu cu Octavian Paler, interviu pe care l-am publicat in doua editii diferite ale ziarului Telegraf; interviu pe care si pe blog il voi publica in doua numere diferite, avand in vedere dimensiunea sa. Iata, asadar, prima parte a interviului cu marele Paler: 

De cateva zile, remarcabilul scriitor, filozof si publicist roman, Octavian Paler, isi petrece vacanta la Casa Scriitorilor din Neptun.Desi nu agreaza prea mult sa fie deranjat in perioada sa de relaxare totala, a acceptat un amplu si incomod interviu, ce s-a transformat mai degraba intr-o nesperata marturisire:
Rep.: In primul rand, bine ati venit la mare. Constat ca de ani de  zile va petreceti vacanta aici. Este deja o obisnuinta sau aveti motive pentru a veni la Neptun?
Octavian Paler: Eu am o veche pasiune pentru mare. Pentru mine, marea este un fel de mitologie personala. Curios, dar asa stau lucrurile. Eu sunt nascut la munte, dar iata ca am facut un veritabil cult pentru mare.  As zice eu, dincolo de datele imediat vizibile. Intr-un fel, intru aici intr-un fel de inactualitate luminoasa; ies din istorie, ies de sub presiunile istoriei si intru cumva intr-o lume mai aproape de zei, mai aproape de mituri, o lume care-mi place, unde ma simt mai bine, mai putin vulnerabil, mai putin stresat. In felul aceasta, marea e pentru mine, daca se poate spune asa, ceva la egala distanta de ritual si de initiere. Vin aici ca sa ma dezinfectez de realitatile urate ale istoriei, vin aici, nu ma jenez sa spun asta,. sa uit, sa uit de multe lucruri pe care simt nevoia sa le uit. Si, macar doua saptamani, sa fiu intr-un fel de spatiu purificat. Cam asta-i marea pentru mine.
Rep.: Nu va deranjeaza zgomotul din jurul d-voastra, turistii galagiosi de pe plaja?
Octavian Paler: Fac si plaja, dar nu ma prea amestec cu altii. In general eu sunt un solitar, iar la mare cu atat mai mult. Am, de altfel, un program de ani de zile, pe cat de simplu, pe atat de necesar pentru mine. Mai exact, am un program de inot pe care il respect intr-un mod foarte strict. Pentru asta si vin, e unul din foarte putinele prilejuri in care pot sa fac miscare fizica, la propriu. Dupa aceea, ma arunc pe nisip - imi place foarte tare senzatia asta de caldura tandra a nisipului pe plaja. N-am chef de dialog, de discutii. Mi se pare promiscua orice fel de mondenitate pe plaja. Asa ca, stau cumva retras, izolat.
Rep.: Din lecturarea unora dintre romanele d-voastra am dedus ca sunteti un pesimist. M-am inselat sau asa este?
Octavian Paler: Depinde ce intelegeti prin pesimist. Daca intelegeti un lucid atunci da, sunt pesimist.  Mie mi se pare, ca sa fiu foarte exact, optimismul ca fiind uneori o forma de frivolitate, o forma de superficialiatate. Pentru ca sunt la mare si vorbim de mituri, unul dintre cele mai frumoase mituri ale grecilor, e vorba de Cutia Pandorei, aseza speranta intre nenorociri. Niciodata grecii n-au spus foarte limpede daca vedeau in speranta un rau sau un bine. E foarte simplu, foarte comod sa speri, chiar intr-un dezastru. Iar noi astazi suntem intr-un dezastru. Sa nu ne ascundem de cuvinte. E foarte comod sa stai cu bratele incrucisate si sa zici: vai, sunt optimist. Pana la urma, binele trebuie sa triumfe si, in timpul asta, dezastrul continua. E suficient sa te uiti colea, mai departe, pana la gardul fostei resedinte a lui Ceausescu si.... atat a castigat democratia din Romania: 50 de metri de plaja. Incolo, toate sunt ca inainte doar ca sunt alte personaje care stau dincolo. Iar ceilalti, care stau dincoace de gard, sunt la fel.
Rep.: Suna inspaimantator si asta ma duce din nou cu gandul la romanul d-voastra "Viata pe un peron", Acolo, dupa parerea mea, ati facut o disectie  fantastic de clara a societatii romanesti in perioada "anilor de aur". Credeti ca este posibil ca aceasta sa continue?
Octavian Paler: Nu, in formula dinainte nu. Si nu numai, pentru ca istoria este, fara indoiala, ireversibila. Istoria nu-i un orologiu care se poate intoarce la un anumit punct, incat cosmarurile traite nu mai pot fi retraite chiar la fel. Fara indoiala ca se vorbeste mult de restauratie dar aceasta restauratie nu trebuie luata intr-un sens strict. Cum spunea Duiliu Zamfirescu, ce a fost, ce este si va mai fi ceea ce se cuvine. Si in aceasta tranzitie care nu se stie niciodata daca s-a terminat - Adrian Nastase zice ca s-a terminat, Iliescu zice ca nu s-a terminat, ca ne aflam chiar intr-o tranzitie permanenta care imi aduce aminte mie de revolutia permanenta a lui Trotki - ma rog, nu prea ma incanta ideea ca vom trai mereu, mereu, intr-o tranzitie din asta promiscua, in care grija zilei de astazi va deveni spaima zilei de maine, dar asta este. Nu ne alegem noi timpul istoric in care traim, asa au vrut sortii sa traim in timpul asta. N-avem ce face. Problema care se pune este alta: uneori a indura istoria este un mod de a o face. Cu alte cuvinte, a indura istoria cu un optimism frivol, cu un optimism superficial este un mod de a contribui la agravarea surselor de pesimism. E mai bine, cred eu, sa privesti raul in fata cu toata disperarea pe care ti-o provoaca o asemenea confruntare si sa incerci sa vezi, intr-un mod dramatic ce pericole sunt pentru tine si pentru cei din jurul tau. Incat eu nu vad un pacat in faptul ca sunt pesimist. Pesimismul poate fi si o forma de indiferenta la nimicurile cotidiene.
Rep.: In cazul aceasta aveti la indemana o multitudine de subiecte pentru romanele d-voastra, pentru scriitorul Octavian Paler. La ce lucrati la ora actuala?
Octavian Paler: Aici lucrez la o carte care va fi gata probabil spre sfarsitul anului si se cheama "Confesiunea unui retrograd". Nu-i decat o frivolitate acest titlu, reprezinta exact ceea ce vreau sa spun. Ma consider intr-adevar un retrograd. Chiar faptul ca nu inteleg progresul, eu cred ca omul n-a progresat de-a lungul secolelor. Depinde ce anume intelegem prin progres. In genere, progresul e raportat la progresul tehnologic. Daca e vorba de progresul tehnologic, fara indoiala ca am progresat. In Renastere nu existau televiziuni, nici la Neptun, nici in alte parti. Dar problema e a adevaratului progres si anume a progresului interior. Progresul interior - eu am mari dubii ca omul a progresat, am foarte mari dubii ca omul de astazi, care alearga cu air-bus-ul  de la un capat la celalalt capat al lumii este superior omului din Renastere, care nu iesea din Florenta, sau e superior omului din Antichitate, care nu iesea din Atena. Ma indoiesc  ca un comis voiajor de astazi e mai subtil sufleteste sau spiritual decat unul din atenienii ce-l ascultau pe Socrate. Am foarte multe motive sa cred ca, de pilda, un Peride este aproape incomparabil  cu un politician de la noi. Nu mai dau nume, e suficient sa deschideti televizorul si sa va uitati. Pentru ca suntem la mare, mi-aduc aminte ce spunea la un moment dat Valery, cand l-a intrebat un ofiter german: de ce nu va intereseaza deloc actualitatea fierbinte a razboiului? La care Valery i-a raspuns cu ironie: pe mine ma intereseaza marea, nu spuma valurilor. Ei bine, la mare poti sa intelegi foarte bine  asta - stai pe plaja si te uiti cum un val se sparge de nisip si toata spuma aceea sa raspandeste imediat, dureaza o secunda, cateva secunde si gata, s-a terminat.  Si dincolo de acest val marea, nesfarsita, eterna. Ei, sper ca toata mizeria asta, si materiala si morala, de care  avem noi parte astazi, intra in categoria valurilor, a spumei care se va duce. Dupa ani si ani de zile, cred ca numele unora dintre politicienii care astazi sunt foarte frecventi pe scena politica nici nu va mai fi tinut minte. Nu stiu daca urmasii nostri vor tresari, de pilda, cand vor auzi de Popa Tatu  , de Vacaru sau de dl. Vacaroiu si de altii. Dar marea, marea va ramane... Eu cred ca tara asta face parte din categoria asta a lucrurior care dureaza, a marii. Bine, aici la mare imi place sa uit si de ceea ce ma tulbura in viata mea bucuresteana. Aici m-am intors intr-un fel de inactualitate, in care sunt disponibil pentru toate utopiile, pentru toate iluziile si in care imi rememorez obsesiile, cosmarurile, dar si in plan personal. Cartea asta nu va avea nici un fel de implicatie politica. Recunosc, eu sunt un fel de reactionar, in sensul ca sunt legat de anumite traditii, sunt un conservator, sunt legat de memorie, sunt un Rac autentic si, in consecinta, chiar obsedat de memorie. Ei, asta fac eu in aceasta carte, imi amintesc, Desi, uneori nu mai sunt foarte sigur ca nu-mi visez amintirile. Cartea se compune din patru parti: ca o simfonie. Are trei jurnale care sunt perspective ale caracterului unui retrograd: un jurnal grec, care exprima nostalgia mea veche de a ma simti macar uneori antic, un jurnal american, in care explic antipatia mea fata de pragmatismul american si un jurnal la mare, pe care il completez acum, insotit de  un contrajurnal la mare. Va fi un contrast. De pilda acum, venind la mare am avut brusc senzatia de bucurie, intr-un fel de imitatie de inactualitate, probabil varsta, probabil o anume oboseala sufleteasca, poate si amaraciunile care m-au incercat in ultimii ani si care au lasat urme, imi dau o anumita disponibilitate  spre apele putrede ale melancoliei. Dar ma rog, care se spala insa la primul val care ma atinge pe plaja...


Asta a fost prima parte a interviului. A doua parte va veni in cateva zile. Sper ca v-a facut placere sa va amintiti de Octavian Paler, cel putin la fel de mult cat mi-a facut mie.  Mi-am amintit  cu mare drag de vremea cand l-am intalnit si am stat de vorba cu domnisa-sa.

Mi-as dori sa traiesc in Suedia. Iata de ce:

Am fost in Suedia, am petrecut vreo zece zile in aceasta tara extrem de frumoasa si simpla, dar nu mi-a ajuns timpul sa inteleg foarte multe date despre viata locuitorilor de acolo, despre politicienii lor si despre ceea ce fac pentru ca totul sa fie asa cum este. Si am gasit pe net, pe surse.com, un material acceptat de romanii care traiesc de zeci de ani acolo. Asadar, mi-am permis sa il pun si eu pe blog, pentru cititorii mei. Va rog bucurati-va de ceea ce cititi si dati-mi de veste: cand credeti ca va fi si in Romania la fel? Si ce anume ne trebuie pentru a realiza acest deziderat? Lectura frumoasa!

In topul 2013 al celor mai fericite tari, Suedia figureaza pe locul 5, dupa Danemarca, Norvegia, Elvetia si Olanda, in timp ce Marea Britanie este abia pe locul 22, iar Romania pe locul 90.

Tarile “fericite” au in comun mai multe lucruri, printre care un venit mare pe cap de locuitor, o viata sanatoasa si, mai ales, absenta coruptiei la nivelul liderilor, explica John Helliwel, profesor de economie la Universitatea British Columbia. De asemenea, implicarea oamenilor in viata “cetatii” este tratata cu foarte mare seriozitate.

Cateva date generale

Suedia este o monarhie constitutionala. Din 1971, Parlamentul tarii este unicameral si are 349 de membri, alesi prin vot direct si proportional, ei reprezentand 9,2 milioane de cetateni. Regele Carl al-XVI-lea Gustaf indeplineste doar functii ceremoniale, cele politice fiind preluate de Purtatorul de Cuvant al Parlamentului.

Statul este conceput ca un sprijin pentru toti cetatenii sai, care sunt tratati echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie solida. Aceste servicii sunt asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasa sociala. In schimb, taxele sunt mari, dar ele se intorc sub forma de pachete de asistenta sociala.

Aceasta relatie intre stat si cetateni face ca alegerile sa fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor, peste 30% dintre ei sunt membri in diverse partide si peste 80% sunt membri de sindicat.

Prezenta la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%. Suedezii considera dezbaterile politice si prezenta la vot esentiale pentru democratie.

Fara privilegii sau lux pentru politicieni

Tara este condusa de clasa politica, nu de rege, iar suedezii sunt extrem de implicati si de atenti la activitatea depusa de cei carora le dau votul, motiv pentru care acestia nu au privilegii si nici nu beneficiaza de conditii de lux.

Pana in 1990, in Suedia nici nu existau locuinte puse gratuit la dispozitia parlamentarilor. Acestia obisnuiau sa doarma pe canapelele din birourile lor, situate in cladirea Parlamentului.

In prezent, parlamentarii suedezi au la dispozitie garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati. Singura camera este folosita atat ca living, cat si ca dormitor. Spalatoria este comuna, iar demnitarii trebuie sa se programeze din timp daca vor sa isi spele asternuturile.

Sunt si parlamentari care traiesc intr-un spatiu chiar mai mic, de doar 18 metri patrati. In aceste cazuri, inclusiv bucataria este impartita in comun. Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: “Pastrati curatenia”.

Biroul unui parlamentar are circa 18 metri patrati. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer.

“Eu ii platesc pe politicieni. Nu vad niciun motiv pentru care banii platitorilor de taxe sa fie folositi pentru a le oferi politicienilor o viata de lux“, explica un suedez in reportajul televiziunii braziliene.

Resedinta oficiala a premierului suedez nu depaseste circa 300 de metri patrati. Nici acesta nu beneficiaza de personal de serviciu. Mai mult, purtatorul de cuvant al guvernului a declarat ca premierul isi calca singur camasile si isi spala singur rufele, la fel ca orice simplu cetatean.

Daca n-ar fi, nu s-ar povesti”. Suedia, tara in care politicienii nu au privilegii, nu se bucura de imunitate, iar alegatorii se prezinta la vot in proportie de peste 80%.

In topul 2013 al celor mai fericite tari, Suedia figureaza pe locul 5, dupa Danemarca, Norvegia, Elvetia si Olanda, in timp ce Marea Britanie este abia pe locul 22, iar Romania pe locul 90.

Tarile “fericite” au in comun mai multe lucruri, printre care un venit mare pe cap de locuitor, o viata sanatoasa si, mai ales, absenta coruptiei la nivelul liderilor, explica John Helliwel, profesor de economie la Universitatea British Columbia. De asemenea, implicarea oamenilor in viata “cetatii” este tratata cu foarte mare seriozitate.

Suedia este impartita in 21 de comitate conduse de cate un birou administrativ numit de guvern impreuna cu un consiliu ales de cetateni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localitati.

Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite, iar consilierii nici macar nu au salariu lunar sau un birou propriu, asa ca lucreaza de acasa. “Suntem alesi sa reprezentam cetatenii si, la fel ca ei, avem propriile noastre slujbe“, a explicat o consiliera.

Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii lunare. Un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui profesor.

Fara indemnizatii speciale

Parlamentarii care nu domiciliaza in capitala nu primesc bani in plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenti la cabinetele parlamentare din localitatile de origine. Acolo, multi dintre ei lucreaza de acasa si utilizeaza sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se intalni cu alegatorii.

Toate calatoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie sa fie aprobate si rezervate la agentia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizatii speciale.

Fara imunitate

Politicienii suedezi nu sunt privilegiati in fata legii si nu se bucura de niciun fel de imunitate.

Mona Sahlin a cumparat o ciocolata si alte cateva obiecte personale cu credit cardul guvernamental si a platit scump – si-a pierdut postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru in anii ’90, fiind cunoscut sub numele de “cazul Toblerone“. Sahlin si-a compromis cariera politica, fiind nevoita sa demisioneze din functia de lider al Partidului Social Democrat.

Transparenta si control cetatenesc

Cetatenii sunt foarte atenti la modul in care Parlamentul isi foloseste puterea. Transparenta activitatii parlamentare are radacini in Constitutie. Fiecare cetatean are dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern si declaratia de impozit pe venit a premierului.

Mai mult, functionarii trebuie sa puna la dispozitia doritorilor corespondenta zilnica si emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetatean avand acces la aceste informatii.

In sala calculatoarelor este posibil chiar sa studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitatii publica. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus si pranzul luat impreuna cu presedintele Bancii Centrale, precizandu-se chiar si ce au mancat si au baut cei doi.

Administratia Parlamentului suedez tine socoteala cheltuielilor in rapoarte ale membrilor, depozitate intr-o singura incapere. Exista dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum si pentru Purtatorul de cuvant al Parlamentului.

Orice suedez poate veni sa studieze dosarele sau poate cere informatiile prin intermediul Internetului.

Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele de putere sau cazurile de coruptie sa fie extrem de rare in aceasta tara.

Un miting atipic la Constanta

Astazi, de la ora 12.30 a avut loc in fata Consiliului Judetean Constanta un miting atipic organizat de locuitorii comunei Pestera. Au fost peste o mie de oameni, blindati cu flori si .. cam atat. Din pacate, ei au stiu doar ce a vrut primarul lor, Valentin Vrabie, sa stie. Dar, ca un jurnalist caruia ii place sa isi aplece urechea si la stanga si la dreapta si sa caute hartii peste hartii, sunt acum in masura sa scriu cum au stat de altfel lucrurile. Iata, asadar despre ce a  fost vorba: Mitingul care a avut loc a fost anuntat de mai multa vreme, scurt si cuprinzator.

"Primarul independent al comunei Peştera, judeţul Constanţa, Valentin Vrabie, a depus astăzi la registratura Primăriei Municipiului Constanţa solicitarea numărul 3557/13/01.2014, privind desfăşurarea unei acţiuni de protest, în fata instituţiei Consiliului Judeţean Constanţa. Aceasta va avea loc în data de 1 aprilie 2014, între orele 12-14, la ea participând peste o mie de locuitori ai comunei Peştera. Acţiunea are loc ca urmare a refuzului constant al CJC de a reabilita DJ 223B, drum care face leagătura între localităţile Ivrinezu Mare, Ivrinezu Mic şi Peştera. Cu toate că drumul se află în administrarea CJC iar administraţia publică locală a făcut numeroase solicitări şi demersuri pentru reabilitare, acestea au rămas fară nici un răspuns până la această dată.
Nemulţumirile oamenilor vizează şi faptul că, deşi localiatea în care trăiesc a fost grav afectată de două inundatii în vara anului 2013, autoritaţile judeţene au rămas indiferente la suferinţele şi nevoile comunităţii locale, neacordând nici un leu pentru înlăturarea dezastrelor produse de viituri."
Acest anunt este postat pe site-ul oficial al primariei Pestera. Si au venit oamenii si a inceput mitingul. Ce-i drept, a fost frumos. Pentru inceput s-a ascultat "Doamne, vino Doamne" cantat de Valeriu Sterian (sa-l odihneasca in pace Dumnezeu!)

"Doamne, vino Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni"
 Pret de cateva minute, pana cand oamenii s-au aranjat in fata cladirii, s-au auzit acordurile acestui cantec. Apoi, primarul Vrabie a luat cuvantul. In mare,. iata ce a spus:
Buna ziua, aici in fata d-voastra se afla o comuna, comuna Pestera - in acest judet sunt 70 de comune. Dar noi vrem sa traim in comuna noastra fara sa ne pierdem viata. In 2008 cand am candidat pentru Pestera am fost votat cu 92% - aceleasi voturi le-au primit si reprezentantioi CJ. Ni s-a promis ca vom scoate judetul din noroi, in 2012 din nou au venit reprezentantii CJ si din nou oamenii din Pestera i-au votat. Noi suntem din mediul rural si pentru noi credinta este foarte importanta. Haideti sa spunem Tatal Nostru.
Dupa cum vedeti este altfel de protest noi  am venit cu flori sa ne luam ce este al nostru, nu sa cersim. Eu reprezint niste oameni extraordinari si nici o promisiune politica nu a fost atat de mare incat eu sa pierd respectul acestor oameni. ...
Aplauze!
Apoi oamenii au scandat din nou:  Pestera, Pesteraa...
Noi am venit ca ne-a ajuns cutitul la os. Avem un drum judetean, un drum al mortii unde au loc accidente aproape zilnic. In fiecare zi ma rog la Dumnezeu sa nu se intample ceva pe acel drum. Am avut parte si de inundatii, apoi a fost inundatie la Ivrinezu si s-au distrus toate drumurile. Presedintele CJ, cei doi vicepresedinti si toti consilierii CJ au primit vot din partea acestor oameni. Vreau sa vorbeasca un locuitor din Pestera.
Un domn a luat cuvantul: 
Ma numesc Oprescu Dumitru ... Vreau sa fac cunoscut CJ ca se apropie vara si vor veni din nou ploi. Nu vrem sa traim cu spaima ca vor veni ape peste noi.  Am vrea ca CJ sa stie ca nu am venit sa cersim, ci sa ni se dea ceea ce este al nostru. E dreptul nostru si nu are nimeni voie sa  ni-l ia. Lucrurile vor sta cu totul altfel. Fiecare inundatie am intampinat-o si am trecut-o asa cum numai noi stim. Acolo sunt casele noastre, acolo este locul nostru. Nu vrem sa plecam pentru ca nu avem unnde. Ne-am strans aici ca CJ sa ia aminte la ceea ce este al nostru, al comunei Pestera.
Dupa aplauze, a urmat o noua persoana din Pestera. Iata ce a spus: 
Ma numesc Suana Mirela si am doua fete la scoala iar drumul este infernal, nu se poate circula. I-as mai intreba daca la capatul soselei la Ivrinezu sta cineva care este aproapiat lor, este infernal drumul si copiii nostri suporta in fiecare zi.  Vreau sa veniti sa vedeti cand ploua si oamenii plang pe marginea soselelor. A fost un accident cu masina scolii...
Dupa alte aplauze, a revenit in prim-plan primarul: 
Sunt oameni care traiesc aceasta teroare. Salvarea face o ora si jumatate de la Medgidia pana la Ivrinezu. Daca Doamne fereste intr-un sat are loc un incendiu ajunge masina dupa ce arde casa. Mie imi place sa fac, dar pentru gestul pe care l-am facut astazi, oamenii au venit sa-si sustina pasurile. Sper ca daca pe mine m-au ignorat, daca pe d-voastra ca presa v-au ignorat, sper ca o mie de oameni sa nu fie atat de ignorati de acesti ignoranti. (se refar la conducerea Consiliului Judetean!)
Pestera, Pestera ... au tipat din nou oamenii.
Acest simbol, ca vedeti am venit toti cu flori, este sufletul nostru, Am venit cu inima deschisa dar pot sa transmit in acest moment aici s-a aprins o scanteie. Ii rog pe domnii de la CJ sa se gandeasca. Vor pune pe aceasta scanteie benzina si peste cateva luni de zile sunt convins ca vom reveni aici si ni se vor alatura sute de mii de constanteni care traiesc in acest judet batjocoriti, umiliti.
Doamne ajuta, noi ne retragem spre casa avem treaba de facut.
Din nou aplauze si din nou s-a strigat: Pestera, Pestera
Acum va multumesc mult. In liniste, mai stam 15 minute aici pe platou. Multumesc presei, ei au fost mereu alaturi de noi.
Pestera, Pestera ...

"Mama lor la toti, ne promit marea cu sarea si conduc aiurea tara. Buna tara, rea croiala, mama ei de  randuiala. Vin ai nostri, pleaca ai nostri, noi ramanem toti ca prostii ..." a cantat la sfarsitul intalnirii Seicaru.

Pentru cei care au fost la miting si nu si-au pus semne de intrebare, lucrurile au fost clare. Nu s-au dat bani pentru Pestera.
Dar... pentru ca mereu este un dar... Dupa miting, am stat de vorba cu Cristinel Dragomir, vicepresedinte al CJ. El a incercat sa explice presei cum stau de fapt si de drept lucrurile. Iata ce a spus: " Nu vreau sa comentez. E un protest, oamenii sunt liberi sa protesteze. La CJ nu exista nici un fel de cerere pentru un astfel de miting. Dl. Constantinescu este internat in spital, dar daca ar fi vrut, puteam vorbi eu cu ei. Din 2008 pana acum, primaria Pestera a primit 4 milioane de lei, adica 40 de miliarde de lei vechi. (..) Nu se pot repara toate drumurile din lipsa de bani. Nu se pot realiza peste noapte. Am facut o solicitare la Guvern pentru fonduri, iar daca vin acesti bani, se rezolva lucrurile. (...) Este o intoxicare. Nu stiu sigur care a fost scopul lor, dar e total nejustificat ce s-a intamplat. Este mitingul lor. Cu noi nu a fost nici o discutie vizavi de proiectele lor. El le-am transmis ca sunt in birou..."
Nimeni nu a apelat la conducerea CJ. A fost doar un miting...
Dar... am intrat in posesia unor documente, cat se poate de elocvente, care vorbesc - cu subiect si predicat - despre banii care s-au alocat primariei Pestera. Iata cum stau lucrurile: lucrarile facute de RAJDP, in intervalul 2008-2010 au fost in valoare de 927.544,56 lei. Din aceasta suma, cheltuita pentru intretinerea strazilor, reprofilarea strazilor de pamant, deszapezire, plombari sosele, primaria Pestera a achitat 454.036,94 lei. Restul ... inca este datoare.
Mai departe... in intervalul 2008-2012 pentru programe de dezvoltare locala, drumuri, poduri, alunecari de teren, documente cadastrale, extinderea retelei electrice, cofinantare program scoli, amenajare teren sport, construire stadion, reabilitare centrala termica etc. (sunt multe obiective!), CJ a alocat primariei Pestera suma de 3.390.384 de lei, adica 33.903.840.000 lei bani vechi!  Plus, 99.190 lei si 33.063 lei aumele aferente anilor 2013 si 2014! Adica multi bani, de la bugetul Consiliului Judetean.
Cam asa stau lucrurile!
Primarul a fost votat de 97% dintre locuitori. Probabil la urmatoarele alegeri va fi votat de aceiasi locuitori, care vor primi adevarul pe care vrea sa-l transmita primarul. Nimic mai mult! Ar fi bine ca ei sa incerce sa se documenteze cu atentie, dar cine o va face? Ramane de vazut, noi suntem tot aici si tot curiosi de ce se va intampla!