Dupa o absenta (ne)motivata de cateva zile bune, am revenit la blogul meu drag. Pe de-o parte pentru ca mi-este dor de el/de scris, pe de alta parte fiindca mi s-a reprosat de la mii de km ca m-am puturosit in ultima vreme si am pus pana in cui. Ei bine, nu-i chiar asa!
De dimineata am fost sunata si intrebata daca ies cu cortul la padure, in muntii Macinului si sa ma intorc maine seara. M-am uitat pe geam si am vazut o vreme care numai spre iesit la iarba verde nu ma imbia. Asa ca am refuzat cat am putut de politicos invitatia. Si asta cu toate ca anturajul in care urma sa ma aflu este unul extrem de placut (oameni interesanti, discutii diverse si inteligente, muzica buna - Zepelin, ACDC, Pink Floyd), iar locul in care urma sa ne oprim este de-a dreptul feeric. Indemn pentru cine nu a ajuns in muntii Macinului: mergeti si va minunati!
Apoi am realizat ca este, poate, primul an in care nu lucrez de 1 Mai si totusi nu ma dau dusa de acasa; o fi de vina trecerea timpului? Hmmmmm....
Primele mele amintiri legate de 1 Mai dateaza de foarte multi ani; cred ca aveam vreo 3 ani si nasii mei erau liberi. Mi-era tare drag sa ii vizitez - ii iubeam, iar nasa imi dadea sa mananc peste. Ceea ce nu se intampla niciodata acasa; mamei ii era teama sa nu ma inec cu vreun os (cred ca de atunci as manca zilnic peste!). Si-mi mai amintesc ca unguroaicele din Golombod mergeau imbracate in verde spre oras, la defilare. Pe mine nu ma duceau pe atunci la Somostet, si nici la defilare.
Dupa ce am mai crescut, mergeam la defilare cu scoala; si eram mandra de asta - scoala sportiva era admirata de toata lumea, deci si eu atrageam privirile. Dupa defilare mergeam la Somostet (targumuresenii stiu ce este!:), iar ai mei stateau si cate o ora intreaga la coada la mici si fleica la gratar si la bere (la tap si la halba, arareori la sticla) Tata incerca sa imi dea cate o gura din berea lui, dar mi se parea scarbos de amara si ramaneam la sucul meu. Iar apoi fugeam la leagane si la scena de spectacole, spre disperarea mamei, care trebuia sa ma caute prin toata padurea si sa intrebe pe toata lumea daca nu a vazut "o copila singura". Dar ma gasea mereu, ca stia unde sa ma caute!
Mai tarziu, in facultate, 1 Mai era echivalent cu vacanta; nu pentru a merge in cluburi sau la Vama Veche, ci pentru ca plecam acasa, la ai mei. Uneori faceam chefuri cu gasca din liceu si intr-un an am calarit un murg maroniu, extrem de frumos. Si acum am poze calare.
Si mai tarziu am iesit in permanenta la iarba verde - traditie, cica! Prilej de intalnire cu prietenii, de stat la taclale si la mici si bere, de jucat fotbal sau volei, ori carti sau table. Noptile de 1 mai au fost intotdeauna superbe cu focul de tabara care nu lipsea niciodata. Uneori ploua, alteori erau stele, uneori stele cazatoare. Uneori ma bronzam, alteori raceam, insa mereu faceam ceva de 1 Mai.
Indiferent de vreme....
Si atunci de ce anul acesta am declinat invitatia de a fi alaturi de prietenii mei? Hmmm, grea intrebare. Sper ca nu imbatranesc...
Si, colac peste pupaza, de cateva zeci de minute a iesit soarele, nu mai este nici un nor pe cer, iar afara s-a incalzit. Cum o fi la noapte in cort?
sâmbătă, 30 aprilie 2011
joi, 21 aprilie 2011
joi, 14 aprilie 2011
Steven Segal si Rosia Montana
Va intrebati, probabil, ce legatura poate sa aiba Steven Segal cu Rosia Montana? Aparent niciuna. Si totusi...
De dimineata, am auzit la radio Europa FM (este postul pe care il ascult in drum spre serviciu), insa cred ca se difuzeaza si la alte posturi de radio, un clipulet publicitar audio in care o tanti cu o voce plangacioasa spunea cat de greu o duce ea si familia ei, ca nu au locuri de munca in zona muntilor Apuseni, mai concret la Rosia Montana. In urma cu cateva dimineti, acelasi idei au fost expuse radiofonic, printr-o reclama platita pe bani grei, de catre un nene (nu stiu cat era de nene sau de actor platit, ca prea ca din carte le spunea); si el spunea ca la Rosia Montana ar trebui sa fie locuri de munca si ca ... nu sunt. Ei, sa fie, mi-am spus atunci; astia de la Gold Corporation au inceput sa traga cu toate tunurile! Nu se lasa si pace - vor sa inceapa cat mai repede activitatea miniera in zona. Invoca acum ca peste 50.000 de tineri din zonele miniere sunt afectati de recesiunea economica si se lauda ca ei vor crea 3600 de noi locuri de munca. Adica, vezi Doamne, ne scapa ei de saracie, ne dau ei salarii, inving criza pe care Boc si cabinetul sau nu sunt in stare sa "o curete".
Ha, ha, ha ..... si mai spun ca Rosia Montana a fost mereu regiune miniera in care extractiile de aur (si mai cine stie ce alte metale pretioase) sunt o traditie si au constituit baza financiara a localnicilor. Pai daca este asa, de ce spunea "poetul": 'muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta'?...
Pentru RMGC localnicii sunt niste aborigeni in chiloti carora le sticlesc ochii in fata unor margelute colorate. Din fericire, nu toti localnicii accepta sa renunte la casele lor si sa se mute unde a intarcat mutu' iapa ...
Cat despre statul roman ... ei, aici e alta poveste despre care am obosit sa mai vorbesc - mi-e chiar sila si nu vreau sa imi stric seara.
Ca un om care a fost de mai multe ori in Apuseni, pot doar sa spun ca este raiul pe pamant acolo. E frumos de ti se taie respiratia; iar oamenii sunt minunati - mi s-a intamplat sa nu avem unde sa ne cazam, iar cortul nostru era imbibat cu apa de la ploile care nu se mai opreau. Si o tanara pe care am intrebat-o daca stie unde ne putem caza, ne-a spus ca ne primeste cu placere la ea, dar ca nu are curent in casa. Nu aveau nici curent, nici apa, nici gaze, nici telefon ... la ei in curte venea ursul, le fura animalele si cainii schelalaiau si nu aveau curajul sa se lupte cu ditai animalul. Insa oamenii aceia mi s-au parut de o puritate sufleteasca rar intalnita: casa le mirosea a flori de munte si a mere, era curata, curata, si paturile erau foarte odihnitoare. Dimineata, la plecare, cand am intrebat-o pe tanara cat ne costa cazarea a spus ca nimic. La insistentele noastre ne-a zis: bine, dati cat vreti d-voastra.
Este, deci clar ca sunt impotriva proiectului Rosia Montana..
Care este insa legatura lui Steven Segal cu toata povestea? Pai a jucat intr-un film in care, intr-o regiune miniera se deversau substante toxice foarte periculoase (cianura?) si lumea se imbolnavea pe capete. Si cei care aveau putere de decizie erau corupti (va suna cunoscut?), iar ceilalti erau victime.
Si Steven Segal a daramat sandramaua coruptilor...
Si ascultand reclama de la radio, m-am gandit pentru o clipa ca ne trebuie un Steven Segal. L-om gasi oare printre urmasii lui Horia, Closca, Crisan?..... Poate sa il cheme si ... Steven Segal...
De dimineata, am auzit la radio Europa FM (este postul pe care il ascult in drum spre serviciu), insa cred ca se difuzeaza si la alte posturi de radio, un clipulet publicitar audio in care o tanti cu o voce plangacioasa spunea cat de greu o duce ea si familia ei, ca nu au locuri de munca in zona muntilor Apuseni, mai concret la Rosia Montana. In urma cu cateva dimineti, acelasi idei au fost expuse radiofonic, printr-o reclama platita pe bani grei, de catre un nene (nu stiu cat era de nene sau de actor platit, ca prea ca din carte le spunea); si el spunea ca la Rosia Montana ar trebui sa fie locuri de munca si ca ... nu sunt. Ei, sa fie, mi-am spus atunci; astia de la Gold Corporation au inceput sa traga cu toate tunurile! Nu se lasa si pace - vor sa inceapa cat mai repede activitatea miniera in zona. Invoca acum ca peste 50.000 de tineri din zonele miniere sunt afectati de recesiunea economica si se lauda ca ei vor crea 3600 de noi locuri de munca. Adica, vezi Doamne, ne scapa ei de saracie, ne dau ei salarii, inving criza pe care Boc si cabinetul sau nu sunt in stare sa "o curete".
Ha, ha, ha ..... si mai spun ca Rosia Montana a fost mereu regiune miniera in care extractiile de aur (si mai cine stie ce alte metale pretioase) sunt o traditie si au constituit baza financiara a localnicilor. Pai daca este asa, de ce spunea "poetul": 'muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta'?...
Pentru RMGC localnicii sunt niste aborigeni in chiloti carora le sticlesc ochii in fata unor margelute colorate. Din fericire, nu toti localnicii accepta sa renunte la casele lor si sa se mute unde a intarcat mutu' iapa ...
Cat despre statul roman ... ei, aici e alta poveste despre care am obosit sa mai vorbesc - mi-e chiar sila si nu vreau sa imi stric seara.
Ca un om care a fost de mai multe ori in Apuseni, pot doar sa spun ca este raiul pe pamant acolo. E frumos de ti se taie respiratia; iar oamenii sunt minunati - mi s-a intamplat sa nu avem unde sa ne cazam, iar cortul nostru era imbibat cu apa de la ploile care nu se mai opreau. Si o tanara pe care am intrebat-o daca stie unde ne putem caza, ne-a spus ca ne primeste cu placere la ea, dar ca nu are curent in casa. Nu aveau nici curent, nici apa, nici gaze, nici telefon ... la ei in curte venea ursul, le fura animalele si cainii schelalaiau si nu aveau curajul sa se lupte cu ditai animalul. Insa oamenii aceia mi s-au parut de o puritate sufleteasca rar intalnita: casa le mirosea a flori de munte si a mere, era curata, curata, si paturile erau foarte odihnitoare. Dimineata, la plecare, cand am intrebat-o pe tanara cat ne costa cazarea a spus ca nimic. La insistentele noastre ne-a zis: bine, dati cat vreti d-voastra.
Este, deci clar ca sunt impotriva proiectului Rosia Montana..
Care este insa legatura lui Steven Segal cu toata povestea? Pai a jucat intr-un film in care, intr-o regiune miniera se deversau substante toxice foarte periculoase (cianura?) si lumea se imbolnavea pe capete. Si cei care aveau putere de decizie erau corupti (va suna cunoscut?), iar ceilalti erau victime.
Si Steven Segal a daramat sandramaua coruptilor...
Si ascultand reclama de la radio, m-am gandit pentru o clipa ca ne trebuie un Steven Segal. L-om gasi oare printre urmasii lui Horia, Closca, Crisan?..... Poate sa il cheme si ... Steven Segal...
sâmbătă, 9 aprilie 2011
Gimnasti de aur
Flavius KOczi si Sandra Izbaza au castigat medalii de aur la Europenele din Germania.
Flavius Koczi a reuşit un exerciţiu excelent, notat cu cea mai mare notă, 15.500, care i-a adus aurul european.
Flavius Koczi a cucerit, vineri, şi medalia de argint la individual compus, iar duminică va încheia cu finala la sărituri.
In urma cu cateva minute, si Sandra Izbasa a reusit sa castige medalia de aur, la sarituri.
Iata ca pentru o zi senina de sambata, avem si motive de fericire!
Macar sportul sa ne mai aduca zambetul pe buze.
Felicitari gimnastilor si multumesc pentru starea de bine pe care mi-au dat-o.
Flavius Koczi a reuşit un exerciţiu excelent, notat cu cea mai mare notă, 15.500, care i-a adus aurul european.
Flavius Koczi a cucerit, vineri, şi medalia de argint la individual compus, iar duminică va încheia cu finala la sărituri.
In urma cu cateva minute, si Sandra Izbasa a reusit sa castige medalia de aur, la sarituri.
Iata ca pentru o zi senina de sambata, avem si motive de fericire!
Macar sportul sa ne mai aduca zambetul pe buze.
Felicitari gimnastilor si multumesc pentru starea de bine pe care mi-au dat-o.
joi, 7 aprilie 2011
P(lanset)D(urere)L(acrimi)
Este indescriptibil sentimentul ce ma incearca la aceasta ora. (Nu ma gandesc la Codruta Kovesi - desi poate ar trebui, nu ma gandesc la noul cutremur din Japonia, desi poate ar trebui, nu ma gandesc la faptul ca nu avem bani de la o luna la alta, desi poate ar trebui!). Acum ma gandesc doar ca acest guvern, pe care l-am denumit planset-durere-lacrimi, nu doar se crede deasupra lui Dumnezeu, ci i-a furat si prerogativele esentiale - cel asupra vietii si mortii noastre.
Doi oameni a murit cu zile, astazi. Unul in Valcea, altul in Baneasa. In ciuda sutelor de km care ii desparteau, au fost uniti de aceeasi soarta: nesansa de a se naste in Romania si de trai in aceasta epoca. Daca s-ar fi nascut in Franta anilor 1800, poate ar fi murit la Bastilia; in America lui Al Capone puteau primi un glont in cap, prin anii 20. Chiar si in Romania noastra ar fi putut muri in anul 1907, la rascoala.
Dar, pentru numele lui Dumnezeu, traim in mileniul 3 - suntem in Uniunea Europeana, facem parte din Alianta Nord-Atlantica, avem pretentia la statutul de stat Schengen. Omenirea a cucerit Cosmosul, oamenii au pasit pe luna, au inventat clonarea, vor sa sape in maruntaiele pamantului, au nascocit tot felul de lucruri/inventii etc.
In orice tara civilizata din lume exista in toate localitatile macar un medic de familie apt sa acorde primul ajutor in cazul in care se intampla o urgenta. Pana si blamatul si pe buna dreptate hulitul Ceasca a infiintat dispensare comunale dotate cu aparatura relativ moderna la acea perioada - erau inclusiv cabinete stomatologice in acele dispensare. Si nu exista comuna din tara in care sa nu fie medic. Erau cabinete medicale si stomatologice si in scoli!
Acum, insa, mirobolantii nostri guvernanti se comporta dupa principiul selectiei naturale - adica ne trateaza ca pe niste animale; cel sanatos rezista, cel bolnav dispare. Ne lasa sa murim cu zile - si nu se moare pentru ca atat le-a fost dat romanilor sa traiasca, ci din cauza unor masuri aberante luate de guvernanti.
Ce atatea retete compensate si gratuite? Stiti ca bolnavii care fac citostatice platesc pretul medicamentelor? Stiti cat costa? Mii de lei pe luna! Guvernantii desfiinteaza spitale ca asa le-a iesit lor calculul matematic. De parca viata unui om se poate masura cu cifre. Guvernantii se comporta nu ca niste mici Dumnnezei, ci ca Dumnezeu Insusi - ei decid cine moare si cine traieste. Locuiesti la Baneasa? Ooo, e prea aproape de granita cu bulgarii.. Ia sa-ti desfiintam spitalul, ca doar sunt prea multe in judet si se cheltuiesc prea multi bani. Gandirea lor este nu doar simplista, ci cu repercusiuni grave asupra vietii noastre. Si cand spun viata noastra nu ma refer la felul in care traim, ci la numarul de zile ce ne sunt permise. Nu date, ci permise de ei...
La Baneasa zeci (poate sute) de oameni plang la ora asta si si-au pus haine cernite. Poarta doliu pentru barbatul care s-a stins cu zile, si poarta doliu si pentru viata lor. La Valcea e la fel.
Ce ne-a ramas? Doar asa cum am spus mai sus: P(lanset)D(urere)L(acrimi)!!!
Doi oameni a murit cu zile, astazi. Unul in Valcea, altul in Baneasa. In ciuda sutelor de km care ii desparteau, au fost uniti de aceeasi soarta: nesansa de a se naste in Romania si de trai in aceasta epoca. Daca s-ar fi nascut in Franta anilor 1800, poate ar fi murit la Bastilia; in America lui Al Capone puteau primi un glont in cap, prin anii 20. Chiar si in Romania noastra ar fi putut muri in anul 1907, la rascoala.
Dar, pentru numele lui Dumnezeu, traim in mileniul 3 - suntem in Uniunea Europeana, facem parte din Alianta Nord-Atlantica, avem pretentia la statutul de stat Schengen. Omenirea a cucerit Cosmosul, oamenii au pasit pe luna, au inventat clonarea, vor sa sape in maruntaiele pamantului, au nascocit tot felul de lucruri/inventii etc.
In orice tara civilizata din lume exista in toate localitatile macar un medic de familie apt sa acorde primul ajutor in cazul in care se intampla o urgenta. Pana si blamatul si pe buna dreptate hulitul Ceasca a infiintat dispensare comunale dotate cu aparatura relativ moderna la acea perioada - erau inclusiv cabinete stomatologice in acele dispensare. Si nu exista comuna din tara in care sa nu fie medic. Erau cabinete medicale si stomatologice si in scoli!
Acum, insa, mirobolantii nostri guvernanti se comporta dupa principiul selectiei naturale - adica ne trateaza ca pe niste animale; cel sanatos rezista, cel bolnav dispare. Ne lasa sa murim cu zile - si nu se moare pentru ca atat le-a fost dat romanilor sa traiasca, ci din cauza unor masuri aberante luate de guvernanti.
Ce atatea retete compensate si gratuite? Stiti ca bolnavii care fac citostatice platesc pretul medicamentelor? Stiti cat costa? Mii de lei pe luna! Guvernantii desfiinteaza spitale ca asa le-a iesit lor calculul matematic. De parca viata unui om se poate masura cu cifre. Guvernantii se comporta nu ca niste mici Dumnnezei, ci ca Dumnezeu Insusi - ei decid cine moare si cine traieste. Locuiesti la Baneasa? Ooo, e prea aproape de granita cu bulgarii.. Ia sa-ti desfiintam spitalul, ca doar sunt prea multe in judet si se cheltuiesc prea multi bani. Gandirea lor este nu doar simplista, ci cu repercusiuni grave asupra vietii noastre. Si cand spun viata noastra nu ma refer la felul in care traim, ci la numarul de zile ce ne sunt permise. Nu date, ci permise de ei...
La Baneasa zeci (poate sute) de oameni plang la ora asta si si-au pus haine cernite. Poarta doliu pentru barbatul care s-a stins cu zile, si poarta doliu si pentru viata lor. La Valcea e la fel.
Ce ne-a ramas? Doar asa cum am spus mai sus: P(lanset)D(urere)L(acrimi)!!!
miercuri, 6 aprilie 2011
Un monstru numit mama, un monstru numit medic!
"Situatie incredibila la spitalul din orasul sucevean Siret. O femeie de 42 de ani a nascut in toaleta institutiei, iar bebelusul a fost descoperit mort. Nimeni din spital nu stia ca femeia este gravida, desi era internata de 12 zile si i se facuse ecografie si control ginecologic.Femeia a fost internata in spital cu hipertensiune. Pentru ca s-a plans de lipsa menstruatiei de mai multe luni, medicul internist a trimis-o la ginecolog. Insa nici acesta, nici medicul care i-a facut ecografie nu si-au dat seama ca pacienta este insarcinata in luna a noua.".... scria Romania Libera din data de 1 septembrie 2009. Deci cazul inregistrat zilele trecute la Ramnicu-Valcea nu este singular!!
Dar tot incredibil ramane! Sau poate este doar o noua masura a realitatii sumbre si promiscue in care traim.
Sa recapitulam ce s-a intamplat recent la Ramnicu Valcea: o femeie trecuta de prima tinerete ajunge la spital - este internata, i se face ecografie, este diagnosticata cu tumora, i se prescrie interventie chirurgicala. Femeia naste ulterior in toaleta spitalului un bebelus de 5 kg si jumatate. Ea se scuza, spunand cu nu stia ca este insarcinata! Medicii se scuza, la randul lor, spunand ca, din cauza obezitatii femeii, nu au realizat ca aceasta purta in pantec un dolofan de copil! Desi ii facusera ecografie!
A, si sa nu uit un amanunt semnificativ: femeia mai are copii acasa, deci nu era la prima sarcina!
Este foarte clar ca aceasta femeie minte cu nerusinare - ce anume o determina sa ascunda adevarul, numai ea stie - informatiile existente vizavi de acest caz sunt relativ putine. Nu stiu daca femeia este casatorita, daca i-a fost teama de ceva, daca are posibilitati materiale pentru a creste un bebelus, daca are vreun amant sau nu ... in fine, oricare dintre aceste detalii ar fi putut constitui o explicatie pentru minciuna ei.
Dar NU este posibil ca o femeie sa NU stie ca este insarcinata si sa duca o sarcina pana la noua luni. Nici macar o pustoaica nu ar fi fost atat de nestiutoare! In timpul sarcinii femeia se transforma, iar instinctul matern se dezvolta in paralel cu fatul din pantec. La prima sarcina, copilul misca la patru luni si jumatate - la a doua si la urmatoarele sarcini, bebelusul misca imediat dupa a treia luna. Este viu si comunica cu mama lui intr-un mod greu de explicat, dar pe care orice mama il stie. Este, asadar, imposibil de acceptat ca aceasta femeie nu a stiut ca este insarcinata. A mintit! Din ce motiv, doar ea stie - si daca a vrut sa scape de bebelus, o putea face si "elegant", dandu-l spre adoptie. Iar daca printr-un absurd (s-au mai inregistrat cazuri, insa sunt foarte foarte rare, si nu la a n-a sarcina!) nu a realizat ca este insarcinata, atunci pacatul cade exclusiv pe medici.
In ceea ce priveste medicii din Ramnicu-Valcea (fireste, ma refer la cei direct implicati, nu fac acuzatii "la gramada"), acestia sunt demni de acuzatia de malpraxis. Ar trebui sa li se ia dreptul la libera practica. Nu este posibil ca un medic sa faca o ecografie abdomenului unei femei in care se afla un copil urias, de 5,5 kg (in medie, greutatea unui nou-nascut este de 3,5 kg, ba chiar si mai putin), si pe care sa-l confunde cu o tumora. Ce fel de medic este acela care nu face diferenta intre un fat si o masa amorfa? Unul care nu cunoaste meserie, unul caruia putin ii pasa de pacienti, unul care cu o mana face ecografia, iar cu cealalta vorbeste la telefon, si in timpul conversatiei se uita pe geam ... Un astfel de medic nu cred ca a rostit vreodata juramantul lui Hipocrate (poate doar pe al lui (H)ipocrit!), iar daca l-a rostit a facut-o doar pentru a putea intra in randul medicilor.
Imi doresc din toata inima ca acest bebelus nascut in toaleta spitalului sa creasca sanatos, ca el este doar o victima a mamei si a incompetentei medicilor. Cea din urma, e doar o reflectare a situatiei la nivel national si ministerial.
Se inchide o maternitate de genul 'Caritas" din Bucuresti, dotata cu aparatura performanta si cu medici reputati ...Si ramane deschisa sectia asta de la Ramnicu-Valcea...
Unde nu-i cap, vai de picioare! Din pacate, insa, la capul nostru lipsa sunt milioane de picioare...
sâmbătă, 2 aprilie 2011
Monica Tatoiu, enervanta atotstiutoare
Nu am vrut niciodata sa scriu despre Monica Tatoiu - nici cand a fost un om de afaceri de succes, nici cand s-a bagat in politica, nici cand s-a imbolnavit, nici cand s-a vindecat, nici cand a fost invitata in platou la diferite emisiuni in care se vorbea despre oameni bogati, oameni saraci, politicieni, pleava, economie, agricultura, turism, fotbal, handbal, vreme, cataclisme etc. Doamna Tatoiu stie tot (cred ca i se trage de la convingerea ca numele iti influenteaza viata, iar ea si-a anagramat - nu agramat:)) numele si i-a iesit ceva gen "iau-tot"), se pricepe la orice, la fel ca multi romani multilateral dezvoltati. De-aia nu merge tara asta in nici o directie, exceptand in jos.
Nici macar nu ma deranjau aparitiile domniei-sale, nici cand era la TVR, nici la Antena 1, nici la Antena 3, nici la Realitatea - doar am copilarit in vremea lui Ceausescu si stiu pe de rost sloganul cu "nici o masa fara peste!". Schimbam postul de televiziune, ca de aceea am telecomanda si pot alege emisiunea/filmul/documentarul/jurnalul la care sa ma uit. De aceea mi s-a parut ca nu am nici un motiv sa scriu despre d-na Tatoiu.
Astazi, insa, m-a enervat teribil! Nu stiu cum naiba am butonat si m-am trezit pe TVR, la emisiunea Marinei Almasan. Nu stiu care era subiectul, dar stiu ca era un nene pus la zid pentru ca, la "venerabila" varsta de saizeci si ceva de ani (nu stiu cati ani avea domnul) si-a permis "luxul" de a se indragosti. Nu stiu ce au spus ceilalti invitati din platou, dar d-na Tatoiu m-a "lovit cu leuca in cap" cu afirmatia (reproduc din memorie, nu retin ad-litteram): oamenii batrani cand se indragostesc devini penibili (sau ridicoli) ... ceva in genul acesta.
Well, well, well ...
Eu stiu ca in aceasta viata totul e relativ. Inclusiv notiunea de batranete! Pentru un fetita de cinci ani,o tanara de 18 ani, poate fi ea chiar fotomodel, e batrana. Pentru o tanara de 22 de ani, o femeie de 37 e batrana (chiar daca nu-si arata varsta, si chiar daca acea perioada a vietii unei femei este infloritoare). Pentru o femeie de 40 de ani, una de 65 - care are varsta mamei ei - este batrana. Dupa aceasta varsta cred ca femeile (nu stiu daca si barbatii, caci eu privesc lumea prin ochi de femeie!) devin mult mai intelepte si se bucura de fiecare clipa a vietii lor. Altele devin intelepte mult mai devreme si nu uita sa se indragosteasca zilnic de un barbat (poate fi mereu acelasi, depinde cat de mult il iubeste), de un copil, de o prietena, de un prieten, de un catel, de o floare, de cer .. de tot ceea ce inseamna viata.
De asemenea, l-am adorat pe Marin Preda, nu in perioada in care scria "Delirul", carte in care mi s-a parut comunist convins (desi ulterior am inteles ca el iubea ideea, nu transpunerea ei in practica); l-am adorat pentru "Cel mai iubit dintre pamanteni", l-am iubit pentru ca a putut scrie celebra expresie: "Daca dragoste nu e, nimic nu e!).
Nu mai aduc alte argumente scrierii mele, pentru ca eu cred cu tarie ca trebuie sa ne indragostim tot timpul.
Am vazut cu totii oameni indragostiti, pentru care e primavara in miezul iernii, pentru care o persoana urata e minunata, pentru care o zi posomorata e frumoasa! La fel, am vazut oameni carora le ploua tot timpul, care sunt in permanenta nemultumiti de ceea ce li se ofera, care au mereu de adus critici celor de langa ei... Langa care dintre ei e de preferat sa stai? Eu aleg indragostitii, fara nici o ezitare!
De aceea m-am revoltat cand Monica Tatoiu si-a permis sa afirme ca oamenii batrani care se indragostesc sunt penibili. In primul rand, nu are dreptul sa spuna despre cineva ca este batran. E o chestiune relativa! Este penibil un om indragostit? Poate! Dar nimic nu e mai frumos pe lumea asta decat sa fim indragostiti. Asta este farmecul vietii, asta este esenta vietii.
Iar daca doamna Tatoiu nu este mereu indragostita, atunci chiar este demna de mila. Nu traieste cu adevarat!
De ce o mai invitati, fratilor, la show-uri TV?
Nici macar nu ma deranjau aparitiile domniei-sale, nici cand era la TVR, nici la Antena 1, nici la Antena 3, nici la Realitatea - doar am copilarit in vremea lui Ceausescu si stiu pe de rost sloganul cu "nici o masa fara peste!". Schimbam postul de televiziune, ca de aceea am telecomanda si pot alege emisiunea/filmul/documentarul/jurnalul la care sa ma uit. De aceea mi s-a parut ca nu am nici un motiv sa scriu despre d-na Tatoiu.
Astazi, insa, m-a enervat teribil! Nu stiu cum naiba am butonat si m-am trezit pe TVR, la emisiunea Marinei Almasan. Nu stiu care era subiectul, dar stiu ca era un nene pus la zid pentru ca, la "venerabila" varsta de saizeci si ceva de ani (nu stiu cati ani avea domnul) si-a permis "luxul" de a se indragosti. Nu stiu ce au spus ceilalti invitati din platou, dar d-na Tatoiu m-a "lovit cu leuca in cap" cu afirmatia (reproduc din memorie, nu retin ad-litteram): oamenii batrani cand se indragostesc devini penibili (sau ridicoli) ... ceva in genul acesta.
Well, well, well ...
Eu stiu ca in aceasta viata totul e relativ. Inclusiv notiunea de batranete! Pentru un fetita de cinci ani,o tanara de 18 ani, poate fi ea chiar fotomodel, e batrana. Pentru o tanara de 22 de ani, o femeie de 37 e batrana (chiar daca nu-si arata varsta, si chiar daca acea perioada a vietii unei femei este infloritoare). Pentru o femeie de 40 de ani, una de 65 - care are varsta mamei ei - este batrana. Dupa aceasta varsta cred ca femeile (nu stiu daca si barbatii, caci eu privesc lumea prin ochi de femeie!) devin mult mai intelepte si se bucura de fiecare clipa a vietii lor. Altele devin intelepte mult mai devreme si nu uita sa se indragosteasca zilnic de un barbat (poate fi mereu acelasi, depinde cat de mult il iubeste), de un copil, de o prietena, de un prieten, de un catel, de o floare, de cer .. de tot ceea ce inseamna viata.
De asemenea, l-am adorat pe Marin Preda, nu in perioada in care scria "Delirul", carte in care mi s-a parut comunist convins (desi ulterior am inteles ca el iubea ideea, nu transpunerea ei in practica); l-am adorat pentru "Cel mai iubit dintre pamanteni", l-am iubit pentru ca a putut scrie celebra expresie: "Daca dragoste nu e, nimic nu e!).
Nu mai aduc alte argumente scrierii mele, pentru ca eu cred cu tarie ca trebuie sa ne indragostim tot timpul.
Am vazut cu totii oameni indragostiti, pentru care e primavara in miezul iernii, pentru care o persoana urata e minunata, pentru care o zi posomorata e frumoasa! La fel, am vazut oameni carora le ploua tot timpul, care sunt in permanenta nemultumiti de ceea ce li se ofera, care au mereu de adus critici celor de langa ei... Langa care dintre ei e de preferat sa stai? Eu aleg indragostitii, fara nici o ezitare!
De aceea m-am revoltat cand Monica Tatoiu si-a permis sa afirme ca oamenii batrani care se indragostesc sunt penibili. In primul rand, nu are dreptul sa spuna despre cineva ca este batran. E o chestiune relativa! Este penibil un om indragostit? Poate! Dar nimic nu e mai frumos pe lumea asta decat sa fim indragostiti. Asta este farmecul vietii, asta este esenta vietii.
Iar daca doamna Tatoiu nu este mereu indragostita, atunci chiar este demna de mila. Nu traieste cu adevarat!
De ce o mai invitati, fratilor, la show-uri TV?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)