Ei, bine, iata ca am facut ce mi-am propus ieri. Astazi m-am trezit devreme dar nu am intrat pe net ca sa scriu; am preferat sa ies din casa, asa cum am promis, si sa incerc sa ma trezesc. Cred ca este cazul ca, dupa aproape 3 saptamani din noul an, sa imi revin si sa o iau de la capat! Asa ca, am iesit din casa pentru a-mi incarca bateriile. Bine am facut, afara era soare, iar acum este ceata destul de densa. Ce mai vedeam acum afara? Ce am vazut, de fapt, afara? Pai am vazut niste oameni tristi...
Nu stiu de ce romanii au devenit atat de tristi in ultima perioada. Cred ca, daca stai afara din tara cel putin o saptamana, cand revii te incarci automat cu niste seva negativa! Altfel nu facem fata jegului care ne cuprinde existenta! Nu stiu ce este cu noi, romanii, in afara de aceasta negare a existentei. Uneori mi se pare ca, inclusiv copiii nostri, gandim mult prea in negru. Cred ca ar fi mult mai bine daca am realiza cat de nesemnificativ este acest negru. Unii oameni chiar se imbraca numai in negru, dar se simt mult mai bine decat cei care prefera culorile deschise. O sa ma gandesc mai mult la ce anume semnificatie este aceasta!
Pana una-alta, astazi a facut ceea ce mi-am propus; rezultatul, insa, nu este cel scontat! Speram sa pot iesi din starea rusinoasa in care ma aflu fara sa am vreo vina. Nu am nici o banuiala vizavi de starea mea. Nu am si nu incerc disperata sa aflu ce este. Fie ce-o fi!
De ce sunt romanii atat de tristi? In primul rand, pentru ca nu stiu ce asteapta; nu stiu ce vor si ce anume pot sa faca pentru a afla. Se uita la stiri in fiecare zi; afla tot felul de noutati rele. Cele mai multe informatii pe care le aflam de la televizor sunt triste, sunt de natura a ne strica veselia unei zile! Asta, in cazul in care avem vreo bucurie in ziua respectiva. Tot mai multa lume se uita la Sinteza zilei. Nu stiu de ce o fac, dar o fac. In loc sa stea si sa citeasca ceva frumos, ceva nou, ceva bizar! Orice, dar sa citeasca!
Dar nu! E mai simplu sa stea si sa se uite la televizor. Indiferent la ce! Important este sa ne uitam la televizor. La ceva, la orice! De parca asta trebuie sa facem: sa mergem la serviciu, sa revenim acasa dupa 8 sau 9 ore, sa ne schimbam, sa mancam si apoi sa ne uitam la televizor. Zi de zi! La fel facem si sambata sau duminica! Parca ne-am lovit cu totii la cap si nimeni nu mai are nici o alta idee!
Nici o carte nu mai este buna, nici un prieten nu mai este bun de vizitat, nimic din ceea ce candva ne interesa nu mai are nici un sens...
Stau si ma gandesc ce anume ar trebui sa facem pentru ca ceea ce am scris mai sus sa devina niste amintiri triste. Si nu vad ce....Poate ar fi necesar sa uitam foarte multe lucruri. Sa uitam, de exemplu, "binele" pe care ni-l aduce uitatul la TV. Sa uitam cat e de simplu sa mergem la serviciu, sa stam cateva ore bune, iar la salariu sa observam ca banii primiti nu ne ajung nici cat negru sub unghie! Sa uitam cat de important este sa fim acasa la o anumita ora si sa facem fiecare lucru la timpul lui. Ar trebui sa uitam atat de multe lucruri, incat stau si ma gandesc daca chiar am putea face asta. As putea, eu, de exemplu, sa ma uit pe geam si sa ma gandesc la ale mele fara a deschide macar televizorul? Indiferent pe ce program, ca nu este vorba despre un program anume..... Sau as putea sa ignor nevoile pe care le are familia mea si sa ma gandesc strict la necesitatile mele? Pe naiba, sigur ca nu as putea.
Cu toate astea, cred, continui sa cred ca se poate face ceva! Poate daca am sta mai mult de vorba cu cei necunoscuti, de pe strada, situatia s-ar imbunatati. Ar vedea si ei ca nu sunt atat de tristi precum par. Ar vedea ca ceata de afara este doar o aparenta. Ar sti ca maine ea va disparea. Nu stiu daca asa ar fi, dar sper ca da. Trebuie sa sper ca da!
of doamne...
RăspundețiȘtergere