Ce are coada vacii in comun cu Primaria nu am sa stiu niciodata, insa legatura mea indestructibila cu Islanda este certa. Nu am fost vreodata in "tara ghetarilor", insa ma leaga de ea o "prietenie" ciudata. Anul trecut, in aprilie aveam deja pe pasaport viza pe 10 ani pentru Statele Unite ale Americii si imi facusem bagajele pentru o plecare de cateva zile bune la Chicago. Inainte de plecarea spre aeroportul Otopeni, de unde trebuia sa decolam spre Chicago (cu escala undeva in Europa, nu mai stiu unde), a venit vestea-traznet: a erupt vulcanul Eyjafjallajokull si tot traficul aerian este afectat. Am stat vreo doua zile cu geamantanul in sufragerie si cu telefonul zbarnaind: mai plecam, nu mai plecam. Am cautat traseea alternative, prin nordul Africii sau pe oriunde, insa totul era dat peste cap si zborurile erau amanate sau anulate. Intr-un final, am ratat America din cauza vulcanului islandez. (Spre norocul meu, fusesem in state in urma cu niste ani, deci nu am plans prea mult din cauza acestei ratari!). Ieri, potrivit nebunului profet american Harold Camping ( fara nici o legatura cu camping-ul romanesc, care te duce cu gandul la vacanta la munte cu cortul!), ar fi trebuit sa se sfarseasca lumea. Dimineata, la 8.00. cand m-am trezit, m-am uitat pe geam si tot orasul era in picioare, adica blocuri, biserici, statii PECO (ceea ce vad ei zi de zi pe geamul dormitorului meu). Oamenii se plimbau linistiti pe strada, iar eu mi-am facut teleghidata o cafea. Apoi am deschis televizorul si am dat pe stiri. Spre stupoarea mea, prima stire pe care am vazut-o a fost ca a erupt vulcanul islandez Grimsvoet. M-am cutremurat brusc si am vazut negru in fata ochilor. Mi-am spus: nu, nu se poate repeta istoria. Acum am bilete de avion catre Suedia! Pot fi atat de ghinionista? Sper ca nu!
Oricum, daca reusesc sa ajung in Suedia fara probleme, cu avionul, promit ca voi lua foarte serios in calcul ideea unei vacante in Islanda! Cu sau fara eruptii vulcanice!
duminică, 22 mai 2011
Invitatie la Opera
Pentru ca pot folosi acest blog pentru orice imi trece prin cap, astazi va transmit o invitatie la Opera.
Sa ne mai bucuram si sufletele...
Vineri, 27 mai 2011, Ora 19
Sala Teatrului de Opera
MEDALION Franz Liszt
200 de ani de la nasterea compozitorului
Dirijor : RADU CIOREI
Narator : CRISTINA OPREAN
In program : Simfonia "Dante"
Texte : "Divina comedie" de Dante
Proiectie : tablouri celebre inspirate din « Divina comedie » - EMIL TANASE
Isi dau concursul corul si orchestra Teatrului National de Opera si Balet
In colaborare cu Consulatul Republicii Ungare la Constanta
Cu sprijinul Fundatiei "Musae"
Biletele se gasesc la Casa de bilete a Teatrului de Opera, la intrarea principala in Teatru), intre orele 10 -17.
Telefon : 0723 88 29 87
Pretul biletelor : 20 - 25 RON . Elevi si studenti : 15 RON
Sa ne mai bucuram si sufletele...
Vineri, 27 mai 2011, Ora 19
Sala Teatrului de Opera
MEDALION Franz Liszt
200 de ani de la nasterea compozitorului
Dirijor : RADU CIOREI
Narator : CRISTINA OPREAN
In program : Simfonia "Dante"
Texte : "Divina comedie" de Dante
Proiectie : tablouri celebre inspirate din « Divina comedie » - EMIL TANASE
Isi dau concursul corul si orchestra Teatrului National de Opera si Balet
In colaborare cu Consulatul Republicii Ungare la Constanta
Cu sprijinul Fundatiei "Musae"
Biletele se gasesc la Casa de bilete a Teatrului de Opera, la intrarea principala in Teatru), intre orele 10 -17.
Telefon : 0723 88 29 87
Pretul biletelor : 20 - 25 RON . Elevi si studenti : 15 RON
joi, 19 mai 2011
Dupa 25 de ani ....
Nici macar acum, dupa cateva zile de la revenirea din Iasi, nu ma simt totalmente pregatita sa scriu despre sentimentele care m-au incercat la sfarsitul saptamanii trecute. Nu sunt gata sa povestesc cum a fost, insa nu acesta este scopul postarii mele. Fostii mei colegi (de fapt, mai mult colege) care au fost acolo, au trait acele clipe minunate si s-au intors, la fel ca si mine, cu gandul in trecut; deci nu au nevoie din partea mea de "Moartea caprioarei" in trei acte (le-a ajuns "romanul-fluviu" pe care l-am scris in carticica aniversara:)).
Dar trebuie sa recunosc fara echivoc ca nu ma asteptam sa fiu atat de marcata de intalnirea cu ei, de rascolita de amintiri, de "energizata" dupa cateva zile petrecute prin locurile adolescentei mele.
In timpul cursului festiv m-am gandit la paleta larga de meserii catre care s-au orientat colegii mei (si eu, odata cu ei). Foarte putini au facut cariera in domeniul pentru care ne-am pregatit in timpul facultatii. In schimb, cu ingineria la baza, ne-am indreptat catre alte profesii: profesori, economisti, juristi, oameni de afaceri, bibliotecari, jurnalisti, specialisti IT etc.
Oare cum de am reusit sa ne pliem dupa necesitatile teribilei economii capitaliste de piata (noi, care am invatat in facultate Economia politica?!), sa ne reprofilam cu atata usurinta?
Cred ca raspunsul la aceasta intrebare este unul singur: temeinicia educatiei primite si dobandite in timpul facultatii. Si nu ma refer, neaparat, la educatia primita din partea profesorilor, cat la cea dobandita in timpul formarii noastre ca oameni si, mai apoi, ca specialisti.
De pe bancile liceului veneam cu un bagaj de cunostinte impresionant, semn ca in liceu nu eram preocupati de cluburi, de moda (aveam sarafanul bleumarin obligatoriu!), de distractie. Ne luasem in serios prezentul si viitorul; citeam foarte mult, ascultam muzica buna (din fericire, nu existau manelele indobitocitoare), purtam discutii filozofice, intr-un cuvant aveam o cultura generala solida. Stiu ca unii ar putea spune ca ne orientasem spre aceste moduri de petrecere a timpului liber din simplul motiv ca erau alte vremuri, nu aveam ce sa vedem la televizor, cluburi de noapte nu existau, uniforma scolara era obligatorie etc. Da, pe de-o parte sunt de acord cu toate aceste argumente, insa si pe atunci aveam colegi preocupati de cu totul altceva decat scoala si educatie, sub toate formele ei posibile. Si, in opinia mea, cele doua stiluri de viata nu s-au exclus reciproc niciodata. Si, la fel ca si acum, desprinderea de turma era o optiune personala!
(In paranteza fie spus, intamplator am ajuns - pentru un an - sa predau la o universitate. Spre marea mea surpriza, multi dintre studenti nu stiau valoarea acceleratiei gravitationale, cea a lui pi sau formula energiei a lui Einstein.)
In timpul facultatii lipseam rareori de la cursuri (prima ora a celui de la 8 la 10 era infernala, recunosc, si de multe ori o "saream" pentru a dormi mai mult:); de la seminarii si laboratoare nu lipseam niciodata sau daca o faceam aveam un motiv intemeiat. Tocmai de aceea am avut prilejul de a ne cunoaste foarte bine colegii, de a lega prietenii, unele pe viata.
Felul in care se facea educatie ne-a intarit, ne-a "copt" si ne-a pregatit pentru viata. Serviciul obligatoriu la cantina, la camin, spalatul holurilor si wc-urilor ne-a facut sa fim mult mai atenti cu tot ce era in jurul nostru. Pentru a ne menaja colegii, faceam cat mai putina mizerie! Pentru a nu-i imbolnavi, la cantina curatam cu atentie cartofii si ceapa.
Ce vreau sa spun cu toate acestea? Ca lipsurile de tot felul, incepand cu hrana si cu banii si terminand cu caldura si apa calda, ne-au unit si ne-au apropiat.
De aceea intalnirea de 25 de ani a fost emotionanta pana la lacrimi. La propriu!
Pentru cateva ore, cat a durat cursul festiv si petrecerea, a parut ca timpul s-a comprimat si ca suntem din nou in urma cu 25 de ani. Eu una asa am simtit - si stiu sigur ca nu am fost singura!
Si pe aceasta cale trebuie sa le multumesc colegelor iesence, care au facut posibil acest eveniment.
Si sper ca, pentru fericirea sufletelor noastre, aceste intalniri sa devina anuale.
Ceea ce va doresc tuturor! Este un balsam sufletesc, o adevarata binecuvantare....Incercati, si veti vedea ca am dreptate.
Dar trebuie sa recunosc fara echivoc ca nu ma asteptam sa fiu atat de marcata de intalnirea cu ei, de rascolita de amintiri, de "energizata" dupa cateva zile petrecute prin locurile adolescentei mele.
In timpul cursului festiv m-am gandit la paleta larga de meserii catre care s-au orientat colegii mei (si eu, odata cu ei). Foarte putini au facut cariera in domeniul pentru care ne-am pregatit in timpul facultatii. In schimb, cu ingineria la baza, ne-am indreptat catre alte profesii: profesori, economisti, juristi, oameni de afaceri, bibliotecari, jurnalisti, specialisti IT etc.
Oare cum de am reusit sa ne pliem dupa necesitatile teribilei economii capitaliste de piata (noi, care am invatat in facultate Economia politica?!), sa ne reprofilam cu atata usurinta?
Cred ca raspunsul la aceasta intrebare este unul singur: temeinicia educatiei primite si dobandite in timpul facultatii. Si nu ma refer, neaparat, la educatia primita din partea profesorilor, cat la cea dobandita in timpul formarii noastre ca oameni si, mai apoi, ca specialisti.
De pe bancile liceului veneam cu un bagaj de cunostinte impresionant, semn ca in liceu nu eram preocupati de cluburi, de moda (aveam sarafanul bleumarin obligatoriu!), de distractie. Ne luasem in serios prezentul si viitorul; citeam foarte mult, ascultam muzica buna (din fericire, nu existau manelele indobitocitoare), purtam discutii filozofice, intr-un cuvant aveam o cultura generala solida. Stiu ca unii ar putea spune ca ne orientasem spre aceste moduri de petrecere a timpului liber din simplul motiv ca erau alte vremuri, nu aveam ce sa vedem la televizor, cluburi de noapte nu existau, uniforma scolara era obligatorie etc. Da, pe de-o parte sunt de acord cu toate aceste argumente, insa si pe atunci aveam colegi preocupati de cu totul altceva decat scoala si educatie, sub toate formele ei posibile. Si, in opinia mea, cele doua stiluri de viata nu s-au exclus reciproc niciodata. Si, la fel ca si acum, desprinderea de turma era o optiune personala!
(In paranteza fie spus, intamplator am ajuns - pentru un an - sa predau la o universitate. Spre marea mea surpriza, multi dintre studenti nu stiau valoarea acceleratiei gravitationale, cea a lui pi sau formula energiei a lui Einstein.)
In timpul facultatii lipseam rareori de la cursuri (prima ora a celui de la 8 la 10 era infernala, recunosc, si de multe ori o "saream" pentru a dormi mai mult:); de la seminarii si laboratoare nu lipseam niciodata sau daca o faceam aveam un motiv intemeiat. Tocmai de aceea am avut prilejul de a ne cunoaste foarte bine colegii, de a lega prietenii, unele pe viata.
Felul in care se facea educatie ne-a intarit, ne-a "copt" si ne-a pregatit pentru viata. Serviciul obligatoriu la cantina, la camin, spalatul holurilor si wc-urilor ne-a facut sa fim mult mai atenti cu tot ce era in jurul nostru. Pentru a ne menaja colegii, faceam cat mai putina mizerie! Pentru a nu-i imbolnavi, la cantina curatam cu atentie cartofii si ceapa.
Ce vreau sa spun cu toate acestea? Ca lipsurile de tot felul, incepand cu hrana si cu banii si terminand cu caldura si apa calda, ne-au unit si ne-au apropiat.
De aceea intalnirea de 25 de ani a fost emotionanta pana la lacrimi. La propriu!
Pentru cateva ore, cat a durat cursul festiv si petrecerea, a parut ca timpul s-a comprimat si ca suntem din nou in urma cu 25 de ani. Eu una asa am simtit - si stiu sigur ca nu am fost singura!
Si pe aceasta cale trebuie sa le multumesc colegelor iesence, care au facut posibil acest eveniment.
Si sper ca, pentru fericirea sufletelor noastre, aceste intalniri sa devina anuale.
Ceea ce va doresc tuturor! Este un balsam sufletesc, o adevarata binecuvantare....Incercati, si veti vedea ca am dreptate.
miercuri, 18 mai 2011
Adevarul despre Libia?
Am primit pe e-mail acest mesaj. Nu am cum sa verific veridicitatea acestor informatii, insa am aproape certitudinea ca nimic nu este exagerat. Vi-l arat si voua, nu pentru cultura voastra generala, ci pentru a avea un nou subiect de gandire.
" Ce nu va fi publicat de mass-media niciodata
Citeva <fapte> despre dictatorul, insingerat Gadafi,care isi chinuie poporul :
- Poporul Libian primeste credit fara dobinda
- Elevii primesc salariul mediu acelei profesii, pe care o invata.
- Daca cineva nu-si gaseste de munca statul ii da salariu plin parca ar lucra.
- Tinerii casatoriti primesc casa gratis de la stat.
- Orice tinar libian daca se inscrie la orice facultate din lume,primeste 2500 eu de la stat plus intretinere + o masina.
- Masinile sint vindute la pret de fabrica.
- Libya nu are datorii fata de nimeni in lume.
- Invatamintul si spitalizarea sunt gratis.
- 25% din populatie are facultate.
- Pe strazi nu sint cersetorii,toata lumea are locuinta.
- 15 centi costa o paine.
Deci e rau de tot.
Nu e de mirare ca pentru cei ce conduc lumea asta din umbra, Libya e o <problema>.
Gaddafi nu a fost de acord cu dobinzile mari aplicate de Banca Mondiala. Deci e dictator.
Libya a fost o tara libera. Asta-i adevarul despre razboiul din Libya ."
- Poporul Libian primeste credit fara dobinda
- Elevii primesc salariul mediu acelei profesii, pe care o invata.
- Daca cineva nu-si gaseste de munca statul ii da salariu plin parca ar lucra.
- Tinerii casatoriti primesc casa gratis de la stat.
- Orice tinar libian daca se inscrie la orice facultate din lume,primeste 2500 eu de la stat plus intretinere + o masina.
- Masinile sint vindute la pret de fabrica.
- Libya nu are datorii fata de nimeni in lume.
- Invatamintul si spitalizarea sunt gratis.
- 25% din populatie are facultate.
- Pe strazi nu sint cersetorii,toata lumea are locuinta.
- 15 centi costa o paine.
Deci e rau de tot.
Nu e de mirare ca pentru cei ce conduc lumea asta din umbra, Libya e o <problema>.
Gaddafi nu a fost de acord cu dobinzile mari aplicate de Banca Mondiala. Deci e dictator.
Libya a fost o tara libera. Asta-i adevarul despre razboiul din Libya ."
O fi adevarat, nu o fi? Voi ce parere aveti?
luni, 2 mai 2011
Razboi impotriva plantelor medicinale
Hm, nu mi-as fi imaginat vreodata ca se poate umbla pe drum cu boii pusi indaratul carului; cum nu mi-as fi imaginat vreodata ca, in loc sa ne intoarcem la cunostintele stramosilor nostri si sa le perfectionam, vom renunta cu totul la ele, ne vom indopa cu chimicale si vom trata bolile cu medicamente puternice, aducatoare de uriase beneficii financiare pentru producatori. Si iata ca ofensiva impotriva noastra, a tuturor, continua. De aceasta data cu accente de-a dreptul dramatice, deoarece vizeaza sanatatea noastra.
Stiti plafarele unde unii dintre voi mai intra pentru a cumpara un ceai de menta sau un sirop de patlagina foarte bun pentru tuse? Si stiti tincturile din plante medicinale care au menirea de a vindeca diferite afectiuni sau a preveni aparitia altora? Ei bine, va trebui sa le uitati. Ce-i ala extract de usturoi pentru tensiune?
"Ia, dom'le (spune producatorul de medicamente si, sustinut financiar probabil, si medicul de familie) medicamente scumpe, betablocante combinate cu medicamente impotriva colesterolului. Nu costa decat vreo 130 de lei doza lunara! Nu te lua dupa toate prostiile cu care te-au ametit bunicii; lasa naibii usturoiul si ceapa, ca put!"
Iar simandicosii nostri romani (carora nu le place sa puta a ceapa sau a usturoi, ca "doar nu sunt taranoi"!) se executa de indata - iau medicamentele cu pumnul. Si, din pacate, nu doar ei; aproape toata asa zisa civilizatie din mileniul III se comporta identic.
Ei bine, chiar ca m-am enervat citind ca, de astazi, medicamentele pe baza de plante sunt interzise in Uniunea Europeana - in urmatorii sapte ani, producatorii de astfel de medicamente vor trebui sa demonstreze ca ele nu sunt daunatoare si ca au fost folosite in siguranta de cel putin 30 de ani incoace, dintre care de 15 ani in uniune! Poftim cultura! Adica, in urma cu aproape o suta de ani bunica mea (care a trait peste 85 de ani) nu stia ce inseamna doctor, si a nascut 6 copii. I-a nascut pe toti acasa, intr-o amarata de casuta si pe un pat cu saltea de paie. Oare n-or fi facut febra niciodata? Oare nu i-a durut capul sau vreo masea? Oare nu au facut bolile copilariei si, mai tarziu, nu or fi avut nici un fel de probleme de sanatate? La toate aceste intrebari raspunsul este Da. Diferenta este ca bunica mea stia de la mama ei, care stia de la mama si bunica ei (si tot asa, de-a lungul arborelui genealogic), ca fiecare planta lasata pe suprafata pamantului are menirea de a contribui la mentinerea vietii si a calitatii acesteia. Musetelul era pentru durere de masele, teiul pentru calmare, usturoiul pentru vartejuri, ceapa pentru raceala etc. Imi pare atat de rau ca varstnicii din familia mea, care detineau retetele stravechi si miraculoase ale planetelor, nu mai sunt printre noi; si nici nu au lasat vreo mostenire scrisa in acest sens.
Dar sunt alti varstnici, care s-au ocupat o viata intreaga de studiul plantelor si sunt abilitati sa prescrie oricand o reteta vindecatoare. Nu, nu, nu... nu este voie - treceti la medicamente!
Demonstrati ca plantele nu sunt daunatoare! Este ca si cand s-ar modifica noul (vechiul) Cod Penal si nevinovatii banuiti pe nedrept ar trebui sa demonstreze ca nu sunt vinovati, si nu invers - sa le dovedeasca procurorii si magistratii vinovatia, iar pana atunci sa existe prezumtia de nevinovatie.
Dar nu cumva asa este si acum?
Merg sa imi mai fac un ceai de tei cu multa lamaie; poate pun si un strop de miere, pana nu ne-o iau astia de la UE pe toata...
Stiti plafarele unde unii dintre voi mai intra pentru a cumpara un ceai de menta sau un sirop de patlagina foarte bun pentru tuse? Si stiti tincturile din plante medicinale care au menirea de a vindeca diferite afectiuni sau a preveni aparitia altora? Ei bine, va trebui sa le uitati. Ce-i ala extract de usturoi pentru tensiune?
"Ia, dom'le (spune producatorul de medicamente si, sustinut financiar probabil, si medicul de familie) medicamente scumpe, betablocante combinate cu medicamente impotriva colesterolului. Nu costa decat vreo 130 de lei doza lunara! Nu te lua dupa toate prostiile cu care te-au ametit bunicii; lasa naibii usturoiul si ceapa, ca put!"
Iar simandicosii nostri romani (carora nu le place sa puta a ceapa sau a usturoi, ca "doar nu sunt taranoi"!) se executa de indata - iau medicamentele cu pumnul. Si, din pacate, nu doar ei; aproape toata asa zisa civilizatie din mileniul III se comporta identic.
Ei bine, chiar ca m-am enervat citind ca, de astazi, medicamentele pe baza de plante sunt interzise in Uniunea Europeana - in urmatorii sapte ani, producatorii de astfel de medicamente vor trebui sa demonstreze ca ele nu sunt daunatoare si ca au fost folosite in siguranta de cel putin 30 de ani incoace, dintre care de 15 ani in uniune! Poftim cultura! Adica, in urma cu aproape o suta de ani bunica mea (care a trait peste 85 de ani) nu stia ce inseamna doctor, si a nascut 6 copii. I-a nascut pe toti acasa, intr-o amarata de casuta si pe un pat cu saltea de paie. Oare n-or fi facut febra niciodata? Oare nu i-a durut capul sau vreo masea? Oare nu au facut bolile copilariei si, mai tarziu, nu or fi avut nici un fel de probleme de sanatate? La toate aceste intrebari raspunsul este Da. Diferenta este ca bunica mea stia de la mama ei, care stia de la mama si bunica ei (si tot asa, de-a lungul arborelui genealogic), ca fiecare planta lasata pe suprafata pamantului are menirea de a contribui la mentinerea vietii si a calitatii acesteia. Musetelul era pentru durere de masele, teiul pentru calmare, usturoiul pentru vartejuri, ceapa pentru raceala etc. Imi pare atat de rau ca varstnicii din familia mea, care detineau retetele stravechi si miraculoase ale planetelor, nu mai sunt printre noi; si nici nu au lasat vreo mostenire scrisa in acest sens.
Dar sunt alti varstnici, care s-au ocupat o viata intreaga de studiul plantelor si sunt abilitati sa prescrie oricand o reteta vindecatoare. Nu, nu, nu... nu este voie - treceti la medicamente!
Demonstrati ca plantele nu sunt daunatoare! Este ca si cand s-ar modifica noul (vechiul) Cod Penal si nevinovatii banuiti pe nedrept ar trebui sa demonstreze ca nu sunt vinovati, si nu invers - sa le dovedeasca procurorii si magistratii vinovatia, iar pana atunci sa existe prezumtia de nevinovatie.
Dar nu cumva asa este si acum?
Merg sa imi mai fac un ceai de tei cu multa lamaie; poate pun si un strop de miere, pana nu ne-o iau astia de la UE pe toata...
duminică, 1 mai 2011
Respect, Maia Morgenstern
Astazi Maia Morgenstern implineste 49 de ani! De ce am creat acest blog, daca nu pentru a ma exprima liber, pentru a scrie ceea ce gandesc? Asa incat astazi, acum, imi permit sa folosesc acest spatiu virtual pentru a-mi exprima admiratia si respectul fata de aceasta minunata doamna. Nu vorbesc doar despre extraordinarul ei talent actoricesc si fantastica abilitate de a se apleca asupra oricarui rol.
Imi vine in minte o zi de vara fierbinte din anul 1994. Maia Morgenstern era cazata la Casa Scriitorilor din Neptun impreuna cu sotul si cu baiatul ei. La acel moment avea un singur copil, pe Tudor Istodor, care avea la acea vreme vreo 4-5 anisori.
Dupa ce am intrebat la receptie la ce camera sta actrita, am urcat cu oarecare sfiala spre etajul I si am batut la usa indicata de receptioner. Era dupa amiaza, ora la care cei mai multi oameni care vin la mare pentru plaja, inot si bai de soare se odihnesc. Insa eu, ca un jurnalist mereu in contratimp cu restul lumii, nu prea eram obisnuita sa respect astfel de "protocoale". Asa ca am batut la usa o data, apoi inca o data. Un cap de femeie cu parul zburlit s-a ivit in cadrul usii, doar pe jumatate. Era Maia Morgenstern, pe care o trezisem dintr-un somn odihnitor de dupa amiaza. Doamne, de-abia in clipa aceea am inteles cat de multa lipsa de bun simt fusese din partea mea sa o deranjez la o astfel de ora nepotrivita. Mi-am cerut de indata scuze si am incercat sa dau inapoi; i-am spus cine sunt si ca doresc sa realizez un interviu cu ea, dar ca pot reveni mai tarziu sau intr-o alta zi, cand considera ea de cuviinta.
Cu o simplitate pe care doar oamenii extraordinari o pot avea, mi-a intrerupt scuzele si mi-a cerut sa o astept in gradina Casei Scriitorilor, ca va cobori in 10 minute.
Cand a venit in gradina era magnifica - nu teatrala, sa nu va imaginati ceva de genul acesta; tot nu se pieptanase, doar isi trasese la repezeala o rochie pe ea. I-am spus ca vreau sa ii facem si poze si a spus ca nu e nici o problema, nu conteaza ca nu este pieptanata sau machiata. De-abia mai tarziu, in timp, de-a lungul anilor am inteles ca pentru un om de mare valoare nu conteaza prea mult aspectul exterior. Conteaza ce ai in cap si in suflet, conteaza cat si cum sti sa daruiesti celor din jur, conteaza sa nu porti masca in afara scenei, si sa traiesti fiecare clipa cu aceeasi dragoste de viata.
Maia Morgenstern este o actrita uriasa, cu sau fara roluri de prima mana. Maia va juca cu acelasi talent si rolul Cleopatrei, cat si rolul Mariei, mama lui Isus. Maia va fi perfecta atat in piese de comedie, cat si in drame. Maia va sti sa impuna prin forta ei interioara, va intra in rolul oricarui personaj de teatru sau film, pentru ca Maia este unica. Pentru ca se reinventeaza zilnic, pentru ca nu a lasat sa moara copilul din ea, pentru ca stie ca in viata totul este trecator, dar nimic nu trebuie facut superficial, chiar daca este efemer, pentru ca stie ca cel mai frumos dar pentru o femeie este maternitatea, pentru ca stie sa primeasca cu seninatate si sa daruiasca cu cel mai firesc gest.
Asa ca, desi stiu ca aceste randuri nu vor ajunge vreodata sub ochii ei, ii urez Maiei Morgenstern "La multi ani!". Iar daca pentru cei mai multi romani ziua de 1 Mai semnifica ziua internationala a celor ce muncesc (ce limbaj de lemn, dar asta este semnificatia zilei!), pentru mine este un prilej de omagiu pentru Maia Morgenstern! Plecaciune in fata sa!
Imi vine in minte o zi de vara fierbinte din anul 1994. Maia Morgenstern era cazata la Casa Scriitorilor din Neptun impreuna cu sotul si cu baiatul ei. La acel moment avea un singur copil, pe Tudor Istodor, care avea la acea vreme vreo 4-5 anisori.
Dupa ce am intrebat la receptie la ce camera sta actrita, am urcat cu oarecare sfiala spre etajul I si am batut la usa indicata de receptioner. Era dupa amiaza, ora la care cei mai multi oameni care vin la mare pentru plaja, inot si bai de soare se odihnesc. Insa eu, ca un jurnalist mereu in contratimp cu restul lumii, nu prea eram obisnuita sa respect astfel de "protocoale". Asa ca am batut la usa o data, apoi inca o data. Un cap de femeie cu parul zburlit s-a ivit in cadrul usii, doar pe jumatate. Era Maia Morgenstern, pe care o trezisem dintr-un somn odihnitor de dupa amiaza. Doamne, de-abia in clipa aceea am inteles cat de multa lipsa de bun simt fusese din partea mea sa o deranjez la o astfel de ora nepotrivita. Mi-am cerut de indata scuze si am incercat sa dau inapoi; i-am spus cine sunt si ca doresc sa realizez un interviu cu ea, dar ca pot reveni mai tarziu sau intr-o alta zi, cand considera ea de cuviinta.
Cu o simplitate pe care doar oamenii extraordinari o pot avea, mi-a intrerupt scuzele si mi-a cerut sa o astept in gradina Casei Scriitorilor, ca va cobori in 10 minute.
Cand a venit in gradina era magnifica - nu teatrala, sa nu va imaginati ceva de genul acesta; tot nu se pieptanase, doar isi trasese la repezeala o rochie pe ea. I-am spus ca vreau sa ii facem si poze si a spus ca nu e nici o problema, nu conteaza ca nu este pieptanata sau machiata. De-abia mai tarziu, in timp, de-a lungul anilor am inteles ca pentru un om de mare valoare nu conteaza prea mult aspectul exterior. Conteaza ce ai in cap si in suflet, conteaza cat si cum sti sa daruiesti celor din jur, conteaza sa nu porti masca in afara scenei, si sa traiesti fiecare clipa cu aceeasi dragoste de viata.
Maia Morgenstern este o actrita uriasa, cu sau fara roluri de prima mana. Maia va juca cu acelasi talent si rolul Cleopatrei, cat si rolul Mariei, mama lui Isus. Maia va fi perfecta atat in piese de comedie, cat si in drame. Maia va sti sa impuna prin forta ei interioara, va intra in rolul oricarui personaj de teatru sau film, pentru ca Maia este unica. Pentru ca se reinventeaza zilnic, pentru ca nu a lasat sa moara copilul din ea, pentru ca stie ca in viata totul este trecator, dar nimic nu trebuie facut superficial, chiar daca este efemer, pentru ca stie ca cel mai frumos dar pentru o femeie este maternitatea, pentru ca stie sa primeasca cu seninatate si sa daruiasca cu cel mai firesc gest.
Asa ca, desi stiu ca aceste randuri nu vor ajunge vreodata sub ochii ei, ii urez Maiei Morgenstern "La multi ani!". Iar daca pentru cei mai multi romani ziua de 1 Mai semnifica ziua internationala a celor ce muncesc (ce limbaj de lemn, dar asta este semnificatia zilei!), pentru mine este un prilej de omagiu pentru Maia Morgenstern! Plecaciune in fata sa!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)