În urmă cu ceva vreme, auzeam de Păcuiul lui Soare și m-am decis să-l vizitez. Nu știam absolut nimic despre acest loc, nici unde se află, nici ce trecut, zbuciumat și frumos în același timp, are. Așa că am purces la drum și bine am făcut. Am întâlnit locuri care îți taie respirația prin minunăție și izolare. Am plecat cu mașina din Constanța și am ajuns la Mănăstirea Dervent. Pare aproape, dar se află la o distanță de 133 de km de Constanța, însă nu realizezi km parcurși deoarece drumul te captivează prin frumusețe. Nici nu-ți trece prin cap că te afli în Dobrogea, așa cum și-o imaginează mulți dintre cei care locuiesc în Constanța și mai fac ceva drumuri spre Mangalia sau Medgidia. Drumul urcă și coboară, uneori este aglomerat dar există și porțiuni în care ești singur, așa că te simți ca într-o poveste. După mai bine de o oră și jumătate de călătorie (depinde cu ce viteză se deplasează fiecare), se ajunge la mănăstirea Dervent, unde este indicat să se facă o oprire pentru o vizită și, de ce nu, pentru a te caza peste noapte. Aici nu se face turism organizat, dar există circa 60 de camere pentru pelerini. (Despre mănăstirea Dervent vom reveni cu prilejul unui nou articol.) De aici, locul în care ne dorim să ajungem se află la o aruncătură de băț. Se coboară puțin, iar apoi se face un drum lăturalnic, destul de accidentat, pe un dig. După niște km parcurși pe acest drum se ajunge din nou la Dunăre. Aici trebuie să te îndrume cineva pentru a căuta locul de unde poți găsi o barcă pentru a te duce la Păcuiul lui Soare. Este singura modalitate de a ajunge pe insulă, iar barca cu care se face deplasarea, preț de vreo 5-10 minute, costă doar 10 lei de persoană.
Aparține primăriei Ostrov
Ani de zile, nu s-a știut în parohia cui se află acest monument istoric de interes național deoarece era o situație juridică neclară. Dar acum lucrurile sunt clarificate, iar Păcuiul lui Soare aparține de primăria Ostrov. În urmă cu 4-5 ani, Primăria Ostrov a dat în administrare insula Păcuiul lui Soare Muzeului de Arheologie Constanța, în vederea continuării lucrărilor arheologice. Dar ce este Păcuiul lui Soare? Vorbim despre o insulă în mijlocul Dunării, lungă de vreo 6 kilometri. Nici acum nu se știe foarte clar dacă este vorba despre o cetate tracică sau despre un castru roman. Vocile sunt împărțite și este foarte greu să dai dreptate unor sau altora. Dar putem preciza doar că cetatea a fost construită cam în jurul anului 1000. Adică este o cetate antică, de o frumusețe neîntâlnită. Se pare că, în urmă cu sute de ani, s-a produs o încălecare a plăcilor tectonice, care a ridicat un mal și a coborat altul. Unde a fost cetate, este acum apă. Unde a fost apă, este acum un petic de pământ, un adevărat paradis.
Marele actor Toma Caragiu era îndrăgostit de aceste locuri
Conform folclorului local, Soare a fost un cioban care a trăit pe vremuri și care își păștea oile pe acest pământ. Tocmai din acest motiv, turmele sale de mioare erau de o frumusețe ieșită din comun. Tot în acest adevărat colț de rai și-a petrecut mai multă vreme și regretatul actor român Toma Caragiu. El era foarte bun prieten cu celebrul arheolog roman Petre Diaconu, decedat și el în urmă cu nouă ani, Despre Diaconu, apropiații spun că a lucrat la Institutul de Arheologie din Bucureşti din 1951 până în 1991, când s-a pensionat. A fost pe 19 şantiere arheologice de-a lungul întregii ţări. A prins perioada marilor construcţii şi sistematizări în agricultură în care se stătea câte şase luni şi mai bine pe santier. Dar cel mai aproape de suflet i-a fost Păcuiul lui Soare. Din spusele apropiaților săi, Toma Caragiu lipsea foarte rar în week-end-uri de la Păcuiul lui Soare.
Ce spun specialiștii despre Păcuiul lui Soare
În fiecare vară, echipe de arheologi din țară își petrec mare parte a timpului la Păcuiul lui Soare. Săpăturile arheologice efectuate au condus la concluzia că așezarea datează încă din anul 971 d.H. și a dăinuit până prin secolul X-XI, când locuirea a fost întreruptă pentru de un veac și jumătate. De-a lungul timpului au fost efectuate excavații menite să descopere misterul ingineriei antice. S-a lucrat peste 35 de ani, dar prin anul 2006 au fost mari inundații în zonă. Așa că insula a fost din nou scufundată sub ape timp de aproape o lună de zile, După retragerea apelor, cetatea a dispărut din nou. Doar câteva ziduri mai înalte au rămas. Dar, cu atât mai mult, misterul Păcuiului lui Soare s-a accentuat. Cina ajunge acolo, dă mai întâi de un nisip extrem de fin, pe care pășești cu atenție, parcă. Apoi, după această plajă, dai cu ochii de o mare de copaci, care s-au transformat într-o adevărată pădure. Dacă ai interesul și curiozitatea să treci prin această pădure, vei da cu ochii de rămășițele unui vechi castru. Te vor încânta toate pietrele pe care le vezi, dar și cele nevăzute, pe care ți le poți doar imagina. Pentru explicații amănunțite, ar fi ideal să găsiți în zonă arheologii care lucrează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu