Incotro ne indreptam? ...sau Scumpa noastra viata!

Lumea se schimba in fiecare zi, intr-un sens neasteptat, de cele mai multe ori. Noi, oamenii, ne schimbam zilnic, fara ca macar sa avem habar despre asta! Nu se schimba hainele noastre, decat in masura in care avem suficiente fonuduri pentru a investi in vestimentatie si daca ne dorim acest lucru. Nu se schimba liderii politici decat in situatia in care noi decidem acest lucru - dar pentru ca vorbim despre noi, romanii, acest lucru este aproape general valabil in anii de alegeri.. Dar il facem rar, doar atunci cand devenim constineti de necesitatea acestui lucru. Oare daca Basescu mai avea libertatea de a mai candida l-am fi ales? Nu stiu, dar nu sunt sigura de nici un raspuns. L-am ales pe  Iohannis si deocamdata nu pot decat sa fiu multumita de aceasta alegere. Ramane de vazut ce se va intampla in viitorul care nu pare deloc roz. Pentru moment pot doar sa remarc faptul ca el se afla in preajma unor persoane extrem de importante ale Europei - presedintele Frantei, cancelarul Germaniei, presedintele Uniunii Europene etc. Este curtat, asa cum ex-presedintele Basescu nu a fost vreodata. Nu stiu daca situatia politica actuala este cauza sau daca simpatia generala vine din faptul ca este un neamt care traieste in Romania si care a castigat prin alegeri fotoliul de presedinte.  Vom vedea, mai devreme sau mai tarziu, functie de surprizele - mai mici sau mai mari - pe care ni le rezerva  viitorul. Ce surprize ne stau ascunse, deocamdata. Insa daca intelegem mai pe indelete, daca nu ne limitam la a privi, ci analizam lucrurile pe toate partile vom constata in ce lume infecta traim. Sunt foarte putine familii care traiesc intr-un mediu sanatos, care respira aer curat, nepoluat, care au idee ce produse sunt in farfuriile lor cu mancare, ce haine imbraca, ce invata la scoala si ce anume isi doresc cu adevarat de la aceasta viata. Singura pe care o avem si unica. V-ati gandit de multe ori ce anume mancati, cat de sanatoase sunt aceste produse - sunt sigura ca da, si sunt sigura ca v-ati declarat aproape speriati de raspunsuri. Aveti idee cati bani (castigati extrem de greu - si cu toate acestea constat ca exista foarte multi tineri obisnuiti doar sa cheltuiasca bani, fara a-i interesa cum sunt facuti, cine a muncit pentru ei, DACA a muncit pentru ei) trebuie sa castigam pentru a plati facturile lunare din fiecare familie? Sa va spun ca noi, la Constanta, dam 6-7 milioane de lei (vechi) pentru intretinere, peste 2 pentru energie electrica, peste 2 pentru telefoanele mobile, alti bani pentru telefonia fixa? Nu cred ca este cazul sa fac o lista detaliata cu toate costurile OBLIGATORII pe care le avem, sunt sigura ca stiti ca fondurile de care trebuie sa dispunem in momentul platilor sunt foarte mari. Cat de interesate credeti ca sunt aceste familii, care stau doar sa-si numere banii pentru a trai (supravietui), de ceea ce se intampla in lume, la mica distanta de noi, dar suficient de departe daca nu se intampla in sufrageria noastra sau pe scara blocului in care locuim? Nu sunt catusi e putin interesate. Daca au serviciu, pleaca dimineata, devreme, revin dupa 8-9 ore la domiciliu si apoi duc o viata foarte anosta. (Fireste, nu ma refer la persoanele foarte tinere, care traiesc totul extrem de intens.) Iar prin "viata foarte anosta" ma refer la a sta in fata televizorului ore in sir, cautand un program interesant pe care nu-l gasesc niciodata. Cu regret, se opresc atunci in fata unui post TV care le suna familiar si care i-a convins cu ceva. Nu conteaza cu ce! In aceste conditii, cei mai  curajosi si mai dornici de o viata reala, decid sa plece din tara. Unii reusesc sa traiasca bine in strainatate, sa aibia case, masini, copii reusiti, excursii. Altii, care nu reusesc sa se adapteze, se vor limita la a trai decent, fara a presta o meserie pentru care se pregatisera. Insa nu conteaza! Important este ca petrec acelasi numar de ore la serviciu, doar ca in ziua de salariu primesc de 10 ori  mai mult decat primeau in Romania. Cel putin de 10 ori mai mult! Si atunci credeti ca pentru ei are vreo importanta faptul ca nu mai sunt directori in tara lor, ci "doar" simpli muncitori, tratati cu respect si la serviciu si pe strada. Iar acasa sunt exact la fel ca in tara lor. Celor din tara le raman lipsurile, iar celor din strainatate (si nu ma refer la amaratii care traiesc in fermele din sudul Italiei) le ramane dorul. Pentru ca, orice ai face in strainatate, oricat de bine ti-ar fi si oricat de bine te-ai descurca, uneori nu-ti doresti decat sa vezi un loc al copilariei tale sau niste persoane extrem de dragi. Sarace, dar dragi! Revenind la situatia internationala a tarii noastre, situatia este mult mai neagra decat ni se prezinta, atunci CAND ni se prezinta. Stiu ca a avut loc o intalnire foarte serioasa intre Merkel, Putin si Hollande, insa numai un surd nu ar fi inteles mesajele extrem de saracute ale celor trei. Da, peste cateva zile intram intr-o perioada de, hai sa-i spunem pace. Sunt curioasa cum va arata aceasta pace si, mai ales, cat va dura ea. Imi este frica sa ma gandesc la viitorul nostru de peste cateva luni. Pur si simplu nu vreau! Stiu ca visam cu totii ca suntem o tara protejata, dar este doar un vis rozaliu. Imi este frica sa nu fie prea tarziu atunci cand ne vom trezi. Inca nu suntem constienti de ce anume se poate intampla, iar copiii nostri nici atat. Ei stiu ca se poate comunica orice prin telefon, dar si cei din Ucraina stiau acest lucru. Insa acum au invatat ceva mult mai urat si trist si grav: cum se poate muri. Iar moartea nu este cea pe care o vedeti filme. oricat de bune ar fi ele!