Exista echilibru in viata noastra?

Traim in Romania si asta spune foarte multe despre noi si despre felul nostru de a fi, de a intelege lucrurile si de a ne comporta. Ati fost in strainatate si ati vazut romani multi. Extrem de rar, cand sunt in afara tarii, romanii nostri se comporta ca si in tara - exceptie fac tiganii, care merg la cersit. "Dincolo" sunt civilizati, foarte bine crescuti; aleg restaurantele scumpe, isi cumpara haine exclusiviste. Fireste, aici ma refer la cei care dispun de bani, vor sa viziteze Milano si habar nu au ce laciuri minunate se afla nu departe de acest oras superb - nu-i intereseaza si nu-i atrag. Nu pot sa ii condamn prea mult deoarece nevoile, placerile, dorintele lor depind de educatia pe care o au!. In fine, nu despre asta am vrut sa scriu. Aici, la 50 de ani esti aproape batran daca vrei sa iti gasesti un loc de munca in conformitate cu pregatirea pe care o ai. "Dincolo" esti in varful vietii - nimeni nu te intreaba cati ani ai, ci doar ce anume stii sa faci, ce limbi straine vorbesti si pentru ce meserie esti pregatit. Sunt atat de multi straini (englezi, francezi, italieni, nemti etc.) care isi au viata impartita intre doua tari - tara lor de origine si cea in care s-au decis sa traiasca in paralel, eventual una mai calduroasa si mai ieftina, de exemplu Cipru sau Egipt. In Romania trebuie sa ai relatii foarte influente pentru a te realiza - ma refer la o realizare a ta, fara a avea un trecut "ciudat", Pentru a "ciudatii" pe care ii cunosc se descurca bine, au case primite de la stat, conturi in banci din banii primiti de la unul, de la altul, pentru muncile efectuate de-a lungul timpului. Nu stiu care le va fi viitorul insa, cel putin in aceasta perioada care abunda de arestari spectaculoase, am mari indoieli in privinta viitorului lor. Cunosc oameni inzestrati cu o minte sclipitoare care lucreaza de ani de zile in strainatate, fie in Coreea, fie in Noua Zeelanda, fie in Olanda. Nu presteaza munca necalificata, ci sunt oameni foarte bine pregatiti si foarte bine platiti. La fel ca si ei sunt si navigatorii. Au contracte constante, de pe urma carora beneficiaza de bani frumosi. Cei mai multi dintre ei au cate 2-3 case si bani in conturi. Dar au muncit mult pentru aceste lucruri, au fost departe de familie, de neveste si de copii. Am cunoscut un domn navigator caruia i-a decedat mama, iar el nu a putut fi prezent la inmormantare pentru ca era in voiaj, pe undeva prin Australia. Va imaginati ce suferinta a avut de indurat?  Da, se poate sa avem multe dintr-un anumit punct de vedere, dar si lipsurile sunt pe masura. Sa nu va imaginati ca exista vreo posibilitate in care sa imbinati tot ceea ce va doriti. Nu, nici vorba de asa ceva! Diferenta provine dintr-o obisnuinta care apare dupa ce faci de mai mult timp acelasi lucru. Obisnuinta care se poate confunda usor cu chinul, la inceput. „Poti să te culci, e ora şi noaptea-ntarziată, vei scrie, alta data, orice, si tot nimic.” spunea George Bacovia in poezia "Umbra". Ati citit-o? Mai sunt multi romani carora numele lui Bacovia sa le spuna ceva despre poezia lui. M-as mira! Dar cam aceasta este viata noastra, vazuta prin prisma unui pesimist notoriu. Si vremea se anunta rea, iar despre vremuri.... chiar nu stiu cum vor fi! Raman optimista!