Sambata de Sus, la superlativ

Doar ce m-am intors din vacanta si am mintea plina de amintiri minunate pe care vreau sa le impartasesc celor care vor sa le citeasca. Chiar cu mult drag! Anul acesta ne doream foarte mult sa avem parte de niste amintiri noi, cu care sa ne umplem sufletele si mintea si chiar am reusit acest lucru. Am vrut ceva minunat si visul ni s-a implinit. Am plecat din Constanta cu masina, pe acelasi traseu pana inainte de Predeal. De acolo am luat-o la dreapta, spre Paraul Rece (normal ca fusesm si pe acolo, dar au trecut ceva ani de atunci, iar acum au aparut numeroase constructii noi, foarte frumoase, in special daca tinem cont de peisajul de vis), spre Tara Fagarasului. Am ajuns pana la Sambata de Sus, mai intai in sat, iar mai apoi la Complexul Sambata de Sus, aflat la o distanta de 8 km de sat. Sa nu va imaginati ca arata ca o statiune de pe litoral, ca nu e nici pe departe la fel. Complexul a fost mai intai manastirea, despre care voi povesti pe larg mai jos, dar in jurul acesteia s-au construit vile si mici hoteluri. Nu stiu cate sunt in totalitate, poate vreo 25-30 de astfel de vile, toate extreme de bine facute, spatioase, elegante, curate si cu vederea spre munte. Noi ne-am cazat la pensiunea Emma, care este alcatuita din doua corpuri frumoase. Distantele dintre vile sunt suficient de mari incat sa nu te simti vecin cu toata lumea care vine in zona. Noi am ajuns joia, deci nu era absolut deloc aglomeratie; erau oameni cu oile la pascut, caii erau priponiti, iar padurea era linistita. Nici vantul nu batea, nici despre ploaie nu putea fi vorba. Motiv pentru care am decis ca trebuie sa vizitam manastirea ce ne adusese in zona si care il gazduise mai bine de zece ani pe parintele Arsenie Boca. Ca, daca stam sa ne gandim mai bine, nu faptul ca manastirea fusese construita in secolul XVII ne adusese in zona, ci faptul ca parintele Boca a fost staret in zona. Ei, asta este gandirea din secolul XXI in care ne aflam. Poate ca, daca am fi stiut mai multe despre Brancoveanu, el ar fi fost motivul pentru care ne-am fi aflat in zona. Dar nici macar nu mai conteaza motivul, ci faptul ca am ajuns acolo!
 Asa arata manastirea construita in secolul XVII. Va vine sa credeti sau nu, desi iarba era verde si erau multe flori, pe piscuri continua sa se vada zapada. Nu stiu cat de mare era, dar de jos se vedea foarte frumoasa si ademenitoare. Insa nu ne-am lasat luati de val, ca doar eram la munte.... Cum spuneam asadar, ne-am dus sa vizitam manastirea. Trebuie stiut ca exista o anumita tinuta care trebuie respectata. Adica nu ti se permite intrarea decat daca esti imbracat adecvat. Poti purta pantaloni scurti, de exemplu, dar trebuie ca lungimea lor sa fie sub genunchi. Nu este obligatoriu sa porti batic, dar nu ai voie sa fii in maieu. Este obligatorie o tinuta decenta, pe de-o parte deoarece te afli intr-o manastire, iar pe de alta parte deoarece te intalnesti la tot pasul cu calugari. Iar ei trebuie tratati cu respect! Cum de asemenea trebuie tratate cu respect locurile! Care sunt atat de frumoase incat parca respiri mai usor in acea zona. Biserica veche, cea construita cu multe sute de ani in urma, nu este prea mare, dar este foarte frumoasa si incarcata de religie si de istorie. Desi era destul de tarziu, un calugar batran se afla in ea, probabil rugandu-se. Mi-am permis sa il intrerup din tacerea lui si sa-l intreb unde se tin slujbele. Cu voce extrem de linistitoare mi-a spus despre biserica cea noua, unde incape mult mai multa lume. Eu inca nu o vazusem, deoarece mi-am indreptat pasii direct spre biserica veche. Asa am simtit eu si asa am facut! Am facut apoi fata bisericii celei noi. Este intr-adevar mult mai mare si foarte frumoasa. dar nu asta conteaza intr-o biserica. M-am simtit foarte bine si foarte aproape de Dumnezeu! Nu va imaginati cum te poti simti acolo decat daca incercati! Am strabatut apoi intreaga curte si am descoperit izvorul tamaduitor. Fireste, nu stiam ce anume este, am aflat ulterior. Dar asta nu m-a impiedicat sa beau apa si sa simt cum ma cuprinde un fior de bucurie ascunsa.

Stiti ce se vede in aceasta poza? Ei bine, este fantana Izvorul Tamaduirii din curtea manastirii. Se spune chiar ca la inceput a fost izvorul, iar mai tarziu s-a facut manastirea, special pentru a permite oamenilor sa ia apa tamaduitoare! Ca este sau nu sfinta, este foatre greu de spus, dar stiu ca m-am simtit minunat dupa ce am baut apa din aceasta fantana. Nu am baut direct din galeata sau din canile de prin preajma, ci am baut exact dintre palemele mele! Ce buna a fost apa aceea! In decurs de vreo 15-20 de minute am strabatut intreaga curte si bisericile si izvorul tamaduirii, insa stiam cu certitudine ca a doua  zi urma sa vin din nou si sa vizitez manatsirea. De aceasta data cu mai mare bagare de seama si cu mai mult timp la dispozitie!