Daca va imaginati ca, fiind in Dobrogea, nu avem ce face la sfarsit de saptamana (bine, in afara de a sta pe plaja si a face baie!), va inselati rau de tot. Aceasta zona este extrem de diversa si ajungeti sa o cunoasteti doar iesind des din oras. Ceea ce noi facem de multa vreme. Si cum a cam trecut cel putin un an de cand nu am fost in zona respectiva, la sfarsit de saptamana ne-am urnit cu masinile pline de corturi, saci de dormit, mancare si bautura (si, fireste, haine de schimb plus haine mai groase, pentru seara racoroasa) spre zona amintita. Drumul a fost destul de agomerat, desi am plecat relativ devreme, semn ca oamenii din zona se plimba destul de mult. Mai ales inspre Constanta, probabil pentru a face plaja sau a-si vizita rudele ori prietenii. Este o adevarata feerie sa te plimbi pe acest drum, deoarece campurile pe langa care am trecut erau lucrate; am vazut floarea soarelui si porumb, dar si grau (cred) - pe alocuri era deja cules si ambalat in snopuri, in alte parti se afla inca in picioare, urmand a fi recoltat cat de curand. Apoi au aparut sutele de eoliene, ale caror elice se miscau rapid, dupa cum batea si vantul. Cu toate acestea, vremea era calda, cerul senin, desi cu numai o zi in urma plouase si erau o multime de nori. Dar cum prognoza meteo ne daduse asigurari ca vom avea parte de vreme buna, am luat in calcul acest aspect. Cu o zi inainte am facut cumparaturi (de fapt, doar unul dintre noi se spetise cu toate cumparaturile!). Si asa a si fost: au urmat doua zile de timp minunat, nici prea cald, nici prea racoare, cu vanticel cald si cu soare foarte placut. Am ajuns in zona de campare, adica in mijlocul padurii care se considera a fi pentru pascutul animalelor pe la miezul zilei, adica o ora tocmai potrivita pentru a ridica corturile si a pregati ceva de mancare.
Nu o sa ilustrez spusele mele cu poze facute oamenilor care ne-au insotit, ci voi posta cateva poze extrem de frumoase cu peisajul zonei. Fabulos, as putea spune. Uitati-va ce de floricele sunt pe aici, desi ai impresia ca este doar iarba.
Oriunde te-ai uita, dai cu ochii de dealuri pline de copaci, floricele divers colorate si mult verde! O gramada de verde, de foarte multe nuante! Cred ca aceste culori ne-au determinat sa ne simtim liberi, gata sa facem focul de tabara si sa ne apucam de gratare. Ca ne era foame de atata frumusete! Dupa ce ne-am linistit organismul cu mancare de la oras (ca alta, de la tara nu aveam de unde lua!), ne-am pus temeinic pe povestit. Este incredibil cat de multe aveam sa ne spunem, cu toate ca ne vedem destul de des. Dar la padure, in aer liber, neingraditi de nimeni si de nimic, gura ne merge intruna. In plus, destul de des eram obligati sa urcam pana intr-un luminis aflat mai sus de noi, pentru a ne face provizii de vreascuri pentru foc. Era destul de mult lemn pe jos, uscat si numai bun de facut surcele.
Si mai mult decat atat, am descoperit si zone incarcate cu bujori tocmai infloriti cat trabuia! Adica sa fie frumosi astfel incat sa nu-ti treaca prin cap sa-I rupi, ci doar sa-I pozezi! Cum am procedat si noi. Desi plecasem la padure sa culegem tei, am constatat ca timpul nu tine cu noi - nu, nu vremea, care era de-a dreptul minunata, ci timpul care trecea fara sa te intrebe, fara sa te anunte. Am constatat doar ca avem musafiri, ca ne contopim cu natura si ca orele treceau una dupa cealalta! A venit seara, a trebuit sa facem din nou focul, sa ne imbracam mai gros, sa privim stelele, sa discutam verzi si uscate, iar apoi sa mergem la culcare, cu dorinta de a ne face timp de treaba in cea de-a doua zi! Vezi sa nu! Desi am dormit foarte putin, pana cand s-a luminat de-a binelea, am avut o stare de spirit foarte buna, semn ca zona imi face foarte bine. De fapt, la cat e de spectaculoasa, nu are cum sa-mi faca altfel; poate doar daca ar fi plouat, dar cerul era tot senin. Cea de-a doua zi a fost parca si mai frumoasa. Am stat ceva vreme pana s-a facut focul cu lemne (desi aveam butelii mici de voiaj, am preferat sa le lasam acasa si sa gatim numai pe baza de lemne din padure), iar apoi ne-am indreptat atentia spre cate o cana mare de cafea. Asa ne-am trezit si mai bine, si mai cu chef de viata. Cea de-a doua zi a fost aproape la fel ca si prima, numai ca am simtit totul si mai intens! A fost o iesire minunata, care ne-a ridicat moralul si ne-a determinat sa stabilim o noua aventura in aceste locuri binecuvantate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu