COMISIA SPECIALĂ la Roșia Montană - 25.09.2013 - NECENZURAT!

De ce nu ne aleg investitorii straini

Compania austriacă VoestAlpine a ales statul Texas, Statele Unite, pentru a construi o oţelărie în valoare de 550 milioane euro, atrasă de preţul mic al energiei, pe fondul boomului industriei gazelor naturale, după ce în 2008 semnase un memorandum cu guvernele României şi Bulgariei pentru construirea unui combinat siderurgic în Zona Mării Negre. Uzina, cea mai mare investitie straina pentru Voestalpine, va incepe sa produca in 2016, va avea o suprafata de 2 kilometri patrati si va angaja aproximativ 150 de oameni. "Ar fi imposibil sa construim o uzina comparabila in Uniunea Europeana, nu in ultimul rand din cauza lipsei de competitivitate in termeni de costuri de operare", a declarat directorul executiv Wolfgang Eder. Statele Unite au devenit un adevarat magnet pentru industriasi gratie gazelor de sist ieftine, ceea ce a determinat numerosi economisti sa intrevada o revenire la industrializare a celei mai mari economii a lumii, dupa o perioada lunga in care cresterea a fost sustinuta de consum. "In SUA, reindustrializarea este promovata foarte consistent, ambitios si cu mare hotarare. Preturile mici la energie ne-au dat impulsul final, si acesta nu a fost mic", a precizat Eder. Majoritatea tarilor europene se impotrivesc explorarii gazelor de sist pe fondul ingrijorarilor legate de mediu, in timp ce recesiunea, un euro puternic si legi restrictive ale muncii in majoritatea tarilor reduc si mai mult atractivitatea pentru dezvoltarea industriei. In urma cu circa 5 ani, scriam despre aceasta companie, care intentiona sa isi deschida, in estul Europei, un combinat. Iata ce scriam la acel moment: " Ei au inceput deja sa faca optiuni de achizitie proprietarilor parcelelor de pamant vizate. Producatorul austriac Voestalpine are in vedere douasprezece locatii in patru tari riverane Marii Negre, dar cel mai probabil se va opri asupra zonei Agigea. In urma cu o luna si jumatate, mass-media romaneasca prelua o informatie din cotidianul austriac Standard, potrivit careia producatorul austriac de otel Voestalpine intentioneaza sa investeasca aproximativ sapte miliarde de euro intr-o fabrica la Marea Neagra, Romania si Bulgaria fiind intr-o competitie acuta pentru amplasarea uzinei pe teritoriul sau. Acelasi ziar preciza ca Ucraina este, de asemenea, luata in calcul, cu portul Pivdeni din regiunea Odesa, mai ales din perspectiva conditiilor ecologice tot mai dure pentru statele UE. „Si Turcia se afla pe lista, dar nu este printre favorite”. Apoi au inceput sa apara si declaratii oficiale ale membrilor Cabinetului Tariceanu; printre cei mai vizati sa comenteze situatia s-a aflat ministrul Transporturilor – Ludovic Orban – care a declarat la Constanta, nu cu multa vreme in urma, ca otelaria s-ar putea construi in apropierea portului Constanta Sud-Agigea, pe o suprafata de circa 600 de hectare. Demnitarul roman preciza la momentul respectiv ca Administratia Porturilor Maritime ar pune la dispozitie 120 de hectare de teren, iar restul de 480 de hectare ar trebui achizitionat de la proprietarii parcelelor din apropiere. Pana in urma cu doua saptamani, insa, nici un reprezentat al consortiului austriac nu facuse inca vreo oferta concreta. In zona, metrul patrat de pamant se vinde cu 20, 60, chiar si cu 100 de euro. Sau se vindea… Si spunem acest lucru deoarece, ieri, compania Voestalpine a dat publicitatii un comunicat de presa pe care, daca il citesti printre randuri, intelegi ca otelaria se va face, totusi, la Agigea. Redam integral continutul acestui comunicat de presa: „Voestalpine evalueaza in prezent posibilitatea construirii unei otelarii in zona Marii Negre. Din cele 12 locatii luate initial in considerare in Bulgaria, Romania, Turcia si Ucraina, se examineaza in detaliu cate o locatie in fiecare tara. In urma examinarii, Voestalpine va fi in masura sa ia o decizie in functie de costurile investitiei, fezabilitatea tehnica si profitabilitatea fiecarei locatii. Pentru a oferi flexibilitatea strategica necesara acestei decizii, Voestalpine a inceput sa isi asigure o potentiala locatie in Constanta/Agigea, Romania, prin optiuni de achizitie. Optiunile de achizitie nu indica preferinta pentru Romania. Locatiile potentiale din Bulgaria, Turcia si Ucraina pot fi asigurate prin alte mijloace, iar decizia finala, care depinde de studiul de fezabilitate si de disponibilitatea terenului, ar putea fi luata pana la sfarsitul anului 2008. Intelegere cu proprietarii de terenuri Conform legislatiei romane, reprezentantii Voestalpine vor intra in contact cu proprietarii parcelelor de teren din zona de interes si vor oferi o optiune de achizitie. Acest lucru reprezinta o intelegere unde proprietarii vor mentine un pret fix, pentru terenul lor, pe o anumita perioada de timp, primind in schimb compensatie financiara. In aceasta situatie, in care se castiga de ambele parti, proprietarii vor primi plata fixa pentru terenul lor, daca Voestalpine decide sa construiasca in Romania, iar, in cazul in care Voestalpine nu alege Romania, proprietarii isi vor pastra sumele pentru mentinerea pretului fix de cumparare. Prin aceasta solutie se evita, de asemenea, riscul speculatiei de terenuri legata de investitia straina directa, pretul fiind fixat. In Linz, Austria, Voestalpine gestioneaza cea mai eficienta otelarie din punct de vedere energetic, care beneficiaza de cele mai inalte standarde de protectia mediului inconjurator din Europa, iar in prezent evalueaza posibilitatea construirii unei fabrici similare in zona Marii Negre cu o capacitate de productie de 5 milioane de tone de otel pe an. Noua fabrica ar utiliza cea mai avansata tehnologie si ar fi construita dupa aceleasi standarde de mediu ca cea din Linz. In prezent se deruleaza studii de fezabilitate pentru cele patru locatii din Romania, Bulgaria, Turcia si Ucraina. Incheierea studiilor este programata in cursul verii. Decizia finala ar putea fi luata pana la sfarsitul anului 2008. Grupul Voestalpine are venituri care depasesc 10 miliarde de euro si peste 40.000 de angajati in intreaga lume, mai mult de jumatate din acest numar, in afara Austriei. Grupul este format din 300 de companii de productie si vanzari aflate in peste 60 de tari. Prin produsele sale de foi de otel de cea mai inalta calitate, Voestalpine este unul din partenerii de top din Europa pentru industria de masini, electrocasnice si cea energetica. In plus, Voestalpine este lider mondial pe piata tehnologiei si instrumentelor de otel si numarul 1 in Europa in productia de sine si categorii speciale.” Reprezentantii companiei austriece vor avea, asadar, de facut optiuni de achizitie celor circa 70 de proprietari de terenuri care au titluri de proprietate in zona vizata. Nu este insa exclus ca preturile sa explodeze. Dar nu doar asupra acestui aspect trebuie sa insistam; important este si faptul ca ideea amplasarii acestui combinat siderurgic pe malul Marii Negre, in Romania, a starnit proteste vehemente din partea hotelierilor de pe litoral. Acestia considera ca o astfel de investitie ar periclita bunul mers al turismului. Hotelierii nu resping ideea amplasarii unei otelarii in tara noastra, dar considera ca trebuie gasita o solutie favorabila pentru toti, iar o regiune industrializata ar fi mult mai nimerita decat malul Marii Negre." Daca mai are loc intrebarea mea din deschidere chiar nu stiu: de ce nu ne aleg investitorii straini? Pi stiu si eu, poate ai nostri cer spagile prea mari, poate ca oferta noastra este mai putinj atractiva decat a altora... cine stie. Este insa cert ca ne merge din ce in ce mai prost! Stiti ca vad zilnic un nene, care sta pe scari si incearca sa-si vanda ultimele carti din casa? Deja mi s-a rupt sufletul, dar cui ii pasa?!?

As zbura pana in Turcia...cu Turkish Airlines

Zilele trecute am fost la o conferinta de presa organizata la aeroportul Mihail Kogalniceanu; desi credeam ca subiectul discutiei il va reprezenta aeroportul in sine, ei bine nu a fost asa! Subiectul a fost cu totul altul, respectiv compania aeriana Turkish Airlines. Trecusera trei luni de la zborul inaugural - ma rog, in opinia mea aceasta conferinta trebuia sa aiba loc in iunie, nu in septembrie. Dar e bine si asa... ca doar noi, romanii, am spus: e bine si asa! sau "mai bine mai tarziu, decat niciodata". Un nene director - general manager pentru Romania si, implicit, Europa de Est, Yigit Yalcin a vorbit despre ce a insemnat existenta la Kogalniceanu a companiei pe care o reprezinta. El a vorbit despre cei 4500 de pasageri care au zburat cu TA - 65% s-au oprit in Turcia/Romania, in vreme ce 35% au zburat catre alte destinatii. Ce-i drept, si eu as zbura spre USA sau Canada cu un bilet al carui pret este de 499 de euro. In urma cu 15 ani, pretul unui bilet de avion spre USA era de 630 de dolari....Cum spuneam, directorul s-a aratat destul de multumit de evolutia numarului de pasageri, exista o crestere de 10% in fiecare luna. A avut informatii bune, dar total insuficiente! La anumite intrebari, la cele mai multe, dealtfel, nu a putut raspunde... Mult mai mult i s-a dezlegat limba la finalul conferintei, cand am stat la o tigara de vorba cu el. Era mult mai destins si mai volubil. Cred ca mai bine s-ar fi desfasurat intreaga conferinta de presa la fumoar... Mai trebuie spus ca, in lunile de iarna, daca va cumparati biletul de avion cu o luna in avans, pretul incepe de la 99 de euro, pentru Turcia si ajunge la 199 euro pentru destinatiile din Europa. Cat despre USA, America de Sud si Canada pretul este cel mentionat anterior, respectiv 499 de euro. Deci, merita! Efortul financiar nu este deloc mare pentru cei care oricum au bani si vor sa evadeze pentru o perioada din Romania!

Greva RATC, constantenii merg pe jos sau... stau acasa!

De dimineata am vrut sa ajung in centrul orasului, motiv pentru care m-am imbracat si am plecat spre statia de autobuz. Ma duceam si spre cea de tramvai, dar in Constanta nu mai sunt tramvaie! Asa ca, eleganta, nevoie-mare, ca doar mergeam spre zona Primarie-Consiliul Judetean, m-am indreptat agale spre zona cu pricina. Am stat vreo 10 minute si am vazut cateva microbuze. Mi s-au parut cam dese, dar uitasem de greva de la RATC... Dupa vreo jumatate de ora, aveam deja in preajma mea cateva zeci de persoane. Autobuze, ioc! In total am stat in statie 40 de minute . In acest rastimp ajungeam pe jos pana in centru. Vina imi apartine in totalitate, recunosc! M-am intors, cu regret, acasa. Si mi-am amintit de greva de la RATC. Asadar, 200 de soferi sunt in greva! Ilegala, cica! Au salarii incredibil de mici. Ei vor macar 2000 de lei pe luna. Cica nu se poate, macar pana anul viitor, ca nu sunt bani. Soferii si-au ales ziua de greva exact in ziua in care incepea scoala. Si-au imaginat ca primarul va ceda fara nici o ezitare cererilor lor. Gresit moment si-au putut alege! Este cat se poate de clar ca au intentionat sa castige fara bataie de cap. Stiti cum a fost ieri orasul? Copii cu flori in mana au stat si cate o jumatate de ora in statie, dupa care s-au adunat cate 3-4 si au chemat un taximetru. Cei ce nu aveau bani, au luat-o pe jos spre scoala! A fost o zi dezastruoasa, o zi conceputa special pentru copii! Stiu ca soferii iau salarii incredibil de mici, dar este vina lor in exclusivitate ca au asteptat ziua inceperii scolii ca sa ia masuri. De ce nu au facut greva in ziua de sf. Maria, cand lumea era in vacante si simtea cu totul altfel acest gen de miscari? S-au gandit ca primarul nu va avea timp de ei, ca era ocupat sa fie Suleiman sau cine stie ce rege? E una din uriasa vina a soferilor. Stiu ca soferii se plang ca salariile sunt foarte mici, dar nu cumva si le compenseaza cu banii luati de la calatorii care nu au bilete de calatorie? Zilnic circul cu mijloace de transport in comun si tot de atatea ori vad cel putin o persoana care ii da bani soferului! Care sunt banii lui! Ieri, primarul a renuntat la asteptata intalnire cu cadrele didactice si cu elevii unor scoli din oras, tocmai pentru a incerca sa rezolve problema transportului in comun. Rezultatul a fost o sedinta a Consiliui Local Municipal, la care s-a stabilit ca transportul in comun sa fie realizat de microbuze si autocare ale firmelor private de transport, dar si grabirea privatizarii regiei de transport in comun. Inca vreo cateva zile se va circula anevoios, dupa care lucrurile isi vor gasi o rezolvare. Stiu ca soferii au salarii foarte mici si ca trebuie gasita o solutie. Nu se poate trai cu 800-900 de lei pe luna. Dar nici nu se poate face o greva in prima zi de scoala! Trebuie gasita o solutie logica, satisfacatoare pentru toata lumea. Si se poate gasi, atata vreme cat nimeni nu face greseli flagrante. Cea de ieri a fost una flagranta; cea a soferilor, vreau sa zic. Este mare pacat ca toti oamenii comenteaza, fara ca multi sa stie ce zic si de ce zic. Putina lume stie ce se intampla la RATC, ce firme private si-au facut culcus acolo. Cand veti stii, veti intelege mai mult si mai bine! De-abia apoi vom sti ce si cui cerem. Iar acest lucru este valabil in (aproape) toate locurile!

Din nou, despre Rosia Montana

Aseara s-a desfasurat, la Bucuresti, cel mai mare miting de dupa 1990. Am fost fericita sa constat ca, mii de oameni nu uita rolul pe care il au intr-o societate civilizata; iar dupa atat de multi ani, am fost fericita ca traiesc in Romania si ca romanii sunt oameni de maxima calitate. Se spune ca au protestat intre 15.000 si 25.000 de persoane - tineri, varstnici... nu conteaza nici varsta protestatarilor, nici sexul lor. Conteaza doar ca au curaj si ca, in sfarsit, se opun unor decizii guvernamentale injuste. Pe de-o parte am fost incantata sa vad ca premierul Ponta se alatura protestatarilor care se blocasera in mina. A fost un gest curajos si, nu doar atat. Sunt foarte curioasa cum va vota in Parlament deputatul Ponta. Si senatorul Antonescu. Si multi altii. Sunt foarte curioasa sa vad in ce masura le-au modificat ultimii ani de politicianism inteligenta si gandirea. Mai este putina vreme si se va vedea - vor fi obligati sa dea un vot in Parlament. Inclusiv dl. Sova ...stie el de ce il mentionez! I-am inteles si pe cei de la Rosia Montana - sunt oameni simpli si saraci. Ei stiu ca, de peste 2000 de ani, inaintasii lor au trait la fel. Doar ca uita ca suntem in mileniul III si ca lucrurile s-au schimbat radical. In ceea priveste politicienii, asteptarile mele nu sunt foarte mari, cu toate ca ei trebuie sa dea verdictul in acest caz; si nu doar in acesta! Dar imi exprim speranta ca romanii, in ansamblul lor, gandesc si vor lua masurile ce se impun. In Bucuresti nu sunt doar 15.000-25.000 de protestatari. La o adica, sunt peste un milion! Nu ma astept sa iasa cu totii in strada, dar stiu sigur ca multi dintre ei o vor face. Cu toata disperarea RMGC! Nu stiu cat va mai dura perioada protestelor; important este sa nu abdice pana la luarea unei decizi. Stiti ca au fost mitinguri de protest si la Turda, la Campeni, al Abrud si in alte localitati din vecinatatea Rosiei Montana? Putina lume stie, doar pentru ca atat le-au furnizat televiziunile informatii. Nu ma astept ca la Antena 3 sa vad stiri importante despre Rosia Montana, atata vreme cat ele pot fi trecute cu vederea. Nici la alte televiziuni importante din Romania. Va amintiti ce potop de jurnalisti s-a aflat pentru vreo 10 zile in Zoua Zeelanda, la invitatia Gold Corporation? Pai sa va spun ca, pe langa Robert Turcescu si Ioan T Morar, pe lista „turiştilor" s-au mai adăugat Sorin Freciu (preşedintele Consiliului de Administraţie al Realitatea-Caţavencu), Rareş Bogdan (director la „Ziua de Cluj"), Livia Dilă (emisiunea „6! Vine presa", de la B1 TV), Roxana Voloşeniuc (redactor-şef „Elle") şi Corina Vinţan (managing Partner Links Associates). La aceştia se adaugă alte nume grele din presă, printre care Vlad Macovei (redactor-şef „Evenimentul zilei"), Emil Hurezeanu (preşedintele trustului Realitatea-Caţavencu), Floriana Jucan (directorul revistei „Q Magazine) şi Dragoş ­Nedelcu (membru în Consiliul de Administraţie în trustul Realitatea-Caţavencu). Va suna acum mai bine calitatea informatiilor pe care le primim de la diferite trusturi de presa? Voi urmari cu atentie emisiunile de pe B1Tv, la fel si informatiile scrise ale acestor ziare care au avut reprezentanti in Noua Zeelanda. Oricum, important este sa stim unde sunt manifestatii, cine le organizeaza si de ce participa la aceste iesiri in "aer liber". Eu voi urmari cu foarte mare atentie toate aceste stiri.

Pro-eutanasierea miilor de caini vagabonzi

Nu stiu daca opinia unui om obisnuit conteaza cat de cat, dar in privinta cainilor chiar am o problema: de cateva zile am oaspete un catel, al matusii mele. Ma ocup de el, il plimb cate o ora in fiecare dimineata, sunt atenta la nevoile sale, iar joaca face parte din cresterea lui. Este un catel mic, de apartament. Cat despre un caine mai mare, fie el si de rasa, cred ca trebuie sa stea in curte, afara. Cine are curte, sa-si cumpere caine, iar cine nu are sa spere ca intr-o buna zi va fi suficient de bogat incat sa-si permita o casa, pentru a-si putea permite sa fie posesor de catel.
Vorbeam inca de la inceput despre problema pe care o am cu cainii; da, am o problema. Si incep prin a va povesti ca, in urma cu niste ani, eram cu mai multi prieteni la munte, la vila unor cunostinte. Era Revelionul, iar noi petreceam. In seara de 30 decembrie, pe la vreo 11 noaptea, stateam cu totii la masa; cred ca apucasem sa beau un pahar de vin, dar atat. Pe langa noi se plimba cainele gazdelor, un lup superb si cuminte. Asa il vazusem eu pe parcursul celor aproape doua zile pe care le petrecusem in acel minunat cadru. In acea seara, insa, nu stiu ce s-a petrecut cu el; nimeni nu stie, cu toate ca am cautat cu totii explicatii. Cum spuneam, cainele se plimba pe sub masa, printre musafiri. Cred ca eram vreo 10 persoane. Obisnuita sa iubesc cainii, in special pe cei cu stapan, m-am jucat cu acel animalut; l-am mangaiat pe cap, in trecerea lui pe langa noi. Ce i-a venit inca tot nu stiu, cert este ca, intr-o fractiune de secunda m-a apucat de degetul mic, pe care aproape mi l-a rupt. Am reactionat cat se poate de firesc; ne-am imbracat de strada si am plecat cu masina spre cel mai apropiat spital, din Toplita. Nu mai spun ca am stat aproape o luna de zile cu pansament; nu mai spun ca, fiind degetul de la mana dreapta nu am putut sa lucrez aproape nimic, cel putin nu sa spal vase. Nu mai spun ca medicul de garda  din acea noapte era medic ginecolog, iar a doua zi, tot spitalul imi stia povestea. In fine, nu asta era scopul scrierii mele din aceasta dimineata; motivul era cu totul altul, si anume cainii vagabonzi din intreaba tara si intrebarea: ce vom face cu ei.
Se prefigureaza ideea eutanasierii acestor caini; sunt 100% de acord cu acest lucru - sunt gata sa primesc cate injuraturi vor veni, sunt gata sa primesc palme si pumni, imaginari, fireste. Asta este opinia unui om care s-a plimbat destul de mult in afara granitelor tarii, atat in Europa, cat si in Statele Unite. Vreau sa fiiu bine inteleasa: nu am vazut NICI UN CAINE MAIDANEZ in nici o tara a lumii (exceptand Bulgaria, in inima capitalei, la periferie era plin de caini fara stapan), o tara civilizata vreau sa spun. Cel mai mult am fost impresionata de Suedia, tara in care nu exista caini vagabonzi. Este dificil sa reusesti sa devii posesor de caine, caine de rasa vreau sa spun. Prietenii mei si-au luat un caine din Romania, un exemplar absolut superb. Era pui, iar ei au trebuit sa-l tine ceva vreme intr-un asa zis lagar. Autoritatile au fost nevoite sa faca acest lucru pentru a se convinge ca acel animalut era perfect sanatos, ca nu avea vreo boala. Acum este caine la casa lui, dar pana a deveni animal de companie suedez, a trebuit sa treaca testele impuse de stat.
Cati caini sunt oare in Constanta? M-am intrebat de fiecare data cand pe strada vad zilnic caini. Ce-i drept unii sunt maidanezi apropiati unor familii care locuiesc in zona. Chiar in aceasta dimineata am vazut unul, cu zgarda la gat, dar care era maidanez. Un vecin mi-a spus ca este cainele unor vecini de la scara D; este un caine care traieste pe langa bloc, dar de care se ingrijeste cineva. Dar in rest, cati caini maidanezi sunt pe strada; cati oameni au fost muscati si cine isi poate asuma aceasta stare de fapt? Stiu ca se pot gasi raspunsuri la aceste intrebari, dar nu conteaza niste date sterpe.
Va amintiti ca, si la Constanta a fost omorata o fetita muscata de caini? Din pacate, uitam foarte repede anumite lucruri care nu ne vizeaza direct, anumite situatii in care nu suntem eroii principali.
V-ati gandit ca va poate musca un caine, pe d-voastra, pe fratele sau sora d-voastra, pe copilul sau pe prietenul d-voastra? Atunci cum ati reactiona? Cum ati reactiona in cazul in care ati fi ranit doar; nu vorbesc despre moarte, pentru ca foarte putini isi pot imagina ce devastator este acest lucru.
Daca vrem sa fim niste persoane inteligente, putem lua masuri de referinta. Iar disparitia de pe strazi a cainilro vagabonzi mi se pare esentiala. Sa fie dusi la adaposturi, sa fie selectionati in functie de starea lor de sanatate. Cei apti, sa stea in adapost atata vreme cat se poate (uitati-va la filmele americane si convingeti-va ca nu suntem niste animale. Sunt si altii, mult mai civilizati decat noi, care au legi stricte si care se respecta!), iar cei bolnavi, sa fie eutanasiati. Este chiar atat de greu sa devenim civilizati si sa realizam ca traim in niste localitati mai mici sau mai mari, in care depindem unii de altii?

Cu mult of, despre Rosia Montana

Stau si ma intreb de ce televiziunile nationale ofera atat de putine imagini/stiri referitor la mitingurile care au loc impotriva exploatarii de la Rosia Montana. Cred ca multi jurnalisti sunt interesati de acest subiect extrem de important si, de ce nu, vulnerabil pentru oricine doreste sa ia vreo masura cu acest loc de poveste. Ma intreb de ce presedintele si premierul au mereu opinii contradictorii cand ar putea sa cada de comun acord asupra unor probleme stringente, cum este de exemplu Rosia Montana. In anul 2011, presedintele Basescu spunea ca este foarte important sa fie inceputa exploatarea de la RM; acelasi lucru l-a spus atat in Muntii Apuseni, cat si la Sulina. Iata cum sunau cuvintele sefului statului:

 "Traian Basescu a spus ca este in favoarea derularuii proiectului minier, spunand ca "orice tara care are resurse trebuie sa le foloseasca". De asemenea, el a sustinut ca prin derularea acestei investitii s-ar crea locuri de munca. Cu foarte multa incredere, Basescu afirma, in urma cu doi ani, ca daca se dadea drumul la acest proiect in anul 1997, "ne gasea cresterea preturilor la aur in plina exploatare". La randul sau, premierul Victor Ponta a spus ca, in calitate de deputat, va vota impotriva proiectului de incepere a exploatarii de la Rosia Montana, dar ca si premier a aprobat acest proiect. Disputa intre presedinte si premier este una catastrofala, atata vreme cat, de fapt, amandoi au fost si sunt pentru acest proiect. Din fericire, milioane de romani sunt impotriva, motiv pentru care sper din toata inima ca ceea ce au afirmat primii oameni ai statului, respectiv organizarea unui referendum, va fi un lucru cert. Poate la alegerile pentru Parlamentul European.... Macar sa fie asa, ca atunci imi exprim speranta ca romanii vor merge la vot si isi vor exprima opinia vizavi de exploararea de la Rosia Montana. Exploatare care, sper din toata inima, va ramane doar pe hartie si nu se va concretiza niciodata.
Aveti ideea de cati ani nu s-a mai scos vreun zacamant de la Rosia Montana? Pe de alta parte va intreb cate zile a durat la televizuni circoteca mortii autointitulatului rege Cioaba? Mai bine de o saptamana, si poate ca va mai dura, asa, din cand in cand. Cate emisiuni TV legate de Rosia Montana ati vazut? Sunt chiar curioasa... ca eu am vazut doar pe un post de televiziuni o stire scurta. Fara comentatori, fara invitati speciali, fara nici un fel de tevatura. Parca ar fi un subiect bun doar pentru cativa oameni, eventual locuitori din zona. Iar el este un subiect extrem de important, care ar trebui sa ne macine zile si nopti, pana cand s-ar lua o decizie normala si care sa nu puna nici un fel de presiune pe viitorul nostru si pe cel al copiilor nostri. Stau si ma intreb oare cand se va da importanta acestui subiect. Ma voi uita zilnic la TV in speranta ca vreun post si-ar calca pe interese si ar vorbi despre Rosia Montana. Si cand spun acest lucru nu ma refer la reclamele pe care le-a platit cu varf si indesat Gabriel Resources LTD.
Stiti ca exploatarea de la Rosia Montana va folosi 40 de tone de cianura ZILNIC? Asa spune publicatia de specialitate MINING, si nu am motive sa nu cred acest lucru.
Va amintiti ce s-a intamplat in anul 2000, cand s-a rupt digul iazului de decantare a apelor industriale de la societatea Aurul? 100.000 de metri cubi de apa cu cianuri au fost deversate in raul Tisa, iar de acolo au ajuns in alte rauri mai mici. A fost o adevarata catastrofa! Ungaria a catalogat evenimentul drept cea mai mare tragedie de dupa Cernobil.Ei, si ce? Dupa numai cateva zile de la acest eveniment, romanii l-au si uitat. Mie mi se pare ca noi , romanii, suntem o natie total aparte. Pe langa cele bune (pe care nu le voi enumera!), avem foarte multe parti proaste. In primul rand, este lipsa de informatie; nu ca nu ne-ar fi oferita informatia, dar o uitam imediat ce a fost spusa. Astia suntem noi (o parte dintre noi, cu siguranta nu fac parte din aceasta categorie, si o stiu si eu si ei, foarte bine), ne complacem intr-o viata stearpa, care parca nici nu ar fi a noastra.
In SUA exista cateva state care au interzis cianura in minerit; in afara de americani, sunt si alte state care au intezis acest lucru. Iata cateva dintre aceste state: Cehia, Grecia, Germania, Argentina. Filipine etc. Nu stiu daca acest lucru conteaza sau nu, dar poate ca d-na Merkel ar putea sufla cateva vorbe spre Basescu si Ponta vizavi de acest subiect. Cu siguranta,atunci nu s-ar mai discuta despre Rosia Montana ... sau cel putin nu in acesti termeni.
Raman la parerea ca  Rosia Montana ar trebui sa fie cunoscuta doar ca destinatie turistica si ca un loc extrem de vechi, cunoscut de mii de ani, inca dinainte de Christos! A rezistat si va trebui sa facem tot ce este posibil pentru a exista si pe viitor. Cine nu a priceput ca suntem foarte trecatori pe acest pamant, mai are mult de gandit. Iar daca nu stie sa gandeasca, sa invete a o face!