Frații Mazăre, audiați la Înalta Curte de Casație și Justiție! Iată ce au declarat!

Radu Mazăre a mers, luni, la ÎCCJ unde a fost audiat în dosarul în care este acuzat că ar fi primit bani de la un om de afaceri pentru a îl ajuta să câştige un contract. Potrivit Mediafax, fostul primar al Constanţei a povestit judecătorilor şi cum au decurs relaţiile sale de afaceri cu Elan Schwartzenberg.

Declarații în fața judecătorilor

Radu Mazăre a fost trimis în judecată în luna aprilie de DNA, fiind acuzat că ar fi primit 175.000 de euro de la omul de afaceri Avraham Morgenstern pentru ca acesta să câştige contractul pentru construirea locuinţelor sociale din cartierul Henri Coandă. Potrivit  Mediafax, el ar fi declarat în fața judecătorilor mai multe detalii despre relația sa cu Elan Schwartenberg. ”Sunt acuzat că în 19.10.2011 m-am întâlnit cu Avraham Morgenstern şi i-am dat acordul tehnic. Este adevărat că ne-am văzut la data respectivă la casa mea din Mamaia. Ofertele pentru licitaţie nu erau încă depuse. Dânsul m-a sunat să vorbească cu mine, eu i-am zis să vină la mine acasă. Subiectul întâlnirii era legat de proiectul cartierului pentru tineri, nu am discutat despre campusul social Henri Coandă. (..)Tangenţial m-a întrebat dacă campusul urma să aibă camere de luat vederi şi spălătorie. Nu obişnuiam să mă întâlnesc cu constructorii înainte de licitaţii. Dar în cazul campusului social imi era teamă că nu se va tine licitaţia din lipsă de concurenţi, din cauza preţului mic. Doar Saphir s-a înscris, drept dovadă. Este real conţinutul interceptării, nu am discutat altceva. Nu am discutat ce oferte financiare să depună sau alte detalii. Dânsul mi-a spus că se gândeşte să participe la licitaţie", le-a spus Radu Mazăre judecătorilor.În aceeaşi cauză, Radu Mazăre este cercetat pentru că nu a trecut în declaraţiile de avere din 2012 contul personal deschis la banca din Israel în care a primit, în septembrie 2011, 95.000 de euro de la Elan Schwartzenberg. Fostul edil susţine că, deşi era titlularul contului, nu s-a folosit niciodată de el. Mazăre le-a povestit judecătorilor, la termenul de luni, că în anul 2002 a mers în Cuba iar la întoarcere a avut o discuţie cu Elan Schwartzenberg despre oportunităţie de investiţii în ţara respectivă, omul de afaceri propunându-i să facă afaceri împreună.

Despre contul din Israel

”‎Am deschis în 2003 un cont bancar în Israel, i-am dat şi procură lui Elan să opereze pe acel cont. Eram primar atunci. Dânsul urma să pună bani în acel cont de-a lungul timpului, de ordinul zecilor-sutelor de mii de euro, în funcţie de disponibilităţile sale. Eu eram titularul contului, dânsul doar avea procura respectivă. El făcea viramente în acel cont. Acest acord s-a concretizat în două afaceri imobiliare, una în Brazilia şi una în Madagascar. Erau anumite ţări în care Elan nu mergea, pentru că era israelian. În 2003 Elan a început să transfere bani în acel cont. Până în 2011 cred că în contul acela au intrat din contul personal al lui Elan sau din conturile firmelor sale aproximativ un milion de euro. Îmi spunea el ce sume a virat în contul respectiv, de obicei când ne întâlneam, odată la câteva luni. Eram prieten cu Elan dinainte de 2000. Cred că din 1998. Nu am declarat acel cont in declaraţia de avere. Desi eram titularal contului, banii nu erau ai mei, ci ai lui Elan. Dacă l-aş fi declarat, ar fi trebuit să explic de unde provin banii respectivi", le-a spus fostul edil judecătorilor. În anul 2006, Radu Mazăre a mers în Brazilia cu unul dintre fraţii lui, Mihai Mazăre, identificând anterior două terenuri pentru investiţii în zona respectivă. ”Avea şi el un acord similar cu al meu cu Elan, legat de contul din Israel, şi am început demersurile pentru a achiziţiona cele două terenuri. Unul a fost cumpărat în 2007, al doilea în 2008, pe numele fratelui meu, dar cu banii lui Elan. Am folosit bani şi din contul fratelui meu Alexandru, pe care era titulară şi prietena lui, Ema Gavrilă. Acel cont era alimentat tot de Elan, dar banii cash îi primea de la Ema Gavrilă în România. În iunie 2008 am încheiat în Israel anexa 1 la contractul de reprezentare făcut în 2003 cu Elan. Acolo apăreau fratele meu Mihai si Ema Gavrilă şi prevedea că banii au fost investiţi de Elan şi Ema în cotele respective, că eu şi Mihai urmează ca în 10 ani sa găsim finanţator pentru un proiect pentru acele terenuri, iar dacă nu facem acest lucru, terenul urma să se vândă si banii împărţiţi astfel: 75% Elan, 15% Ema Gavrilă si 5% eu, iar 5% Mihai Mazăre", a mai spus Radu Mazăre.

Afacerile din Madagascar

În anul 2011 Radu Mazăre a mers în Madagascar, "timp în care Elan alimenta în continuare contul din Israel", convenind cu omul de afaceri să facă o investiţie acolo. "Eu şi Mihai am demarat discuţiile cu tribul care era proprietar despre teren când am revenit în Madagascar. Am luat terenul în concesiune pe numele meu şi pe numele fratelui meu Mihai pe o perioadă de 99 de ani", explică fostul edil. Potrivit fostului primar, şi-a închis contul din Israel în noiembrie 2011, banii (800.000 euro) fiind transferaţi în contul din acelaşi stat al lui Mihai Mazăre. "A fost închis şi contul comun al Emei şi al lui Alexandru din Israel, transferul fiind făcut tot la Mihai ( peste 200 de mii de euro). În paralel, fratele meu Mihai a deschis o firmă în Madagascar, pe numele lui (Oceane Dune). Toţi banii adunaţi în contul lui au fost transferaţi în contul acestei firme deschis în Madagascar. În total era vorba despre 1,3 milioane de euro. Mihai şi-a închis şi el contul din Israel. Fratele meu Mihai a cesionat apoi acţiunile sale la firma din Madagascar către o firmă Case Mund Belize, deţinută integral de domnul Elan Schwartzenberg. În paralel cu cesionarea, Mihai a făcut un acord notarial prin care renunţă în favoarea aceleiaşi firme la suma de 1,3 milioane de euro cu care finanţase firma şi care era împrumut asociat. Banii urmau să fie recuperaţi de Case Mund, firma lui Elan. Toată această înţelegere a fost trecută în Anexa 2 încheiată în 22.05.2013. Ocean Dune trebuia să construiască resort-ul, iar eu şi fratele meu sa primim redevenţă de câte 5%. Ema Gavrilă urma să aibă două bungalow-uri din totalul de 16 care urmau să fie construite", le-a spus Mazăre judecătorilor.

O datorie rambursată

Fostul primar le-a spus judecătorilor că cei 95.000 euro viraţi de Elan Schwartzenberg în contul lui în 2011 repezentau rambursarea unei datorii. ”În 2004 am împrumutat pentru zece ani un cetăţean grec cu 600.000 euro, Yanis Skanzikas, îmi era prieten din anii '90. Prin 2006-2007, Elan şi Yanis s-au cunoscut la ziua mea, apoi au ţinut legatura, iar Elan l-a ajutat cu contacte pe Yanis să cumpere un teren în Ucraina. Pentru ajutorul respectiv, Elan trebuia să îi dea lui Yanis 650.000 euro, reprezentând contravaloarea serviciilor. Elan i-a dat 50.000 euro, iar pentru că toţi trei eram prieteni, i-a propus lui Yanis ca datoria celui din urmă la mine să fie preluată de Elan. M-au informat despre asta prin 2007-2008. Eu am fost ok cu înţelegerea, pentru că eram foarte bun prieten cu amândoi şi aveam încredere. Cei 95.000 euro viraţi de Elan în contul meu în septembrie 2011 au venit în contul acestei datorii. Am aflat în mai 2013 că, de fapt, aceşti ultimi bani erau rambursarea unei parti din datoria preluată de la grec, nu finanţarea pentru proiecte, aşa cum se întâmplă de obicei. Nu ştiam din ce societate a virat Elan banii", a precizat Mazăre.

A fost audiat și Alexandru Mazăre

La termenul de luni a fost audiat şi unul dintre fraţii lui, parlamentarul Alexandru Mazăre, cercetat în acelaşi dosar pentru complicitate la luare de mită. ”Pe Elan Schwartzenberg îl cunosc din '97-98. Nu am avut niciodată relaţii de afaceri, ci de amiciţie. Emanuela Gavrilă nu era doar iubita mea, am fost concubini în perioada 1998-2011. Când am cunoscut-o mi-am dat seama că are posibilităţi materiale deosebite, derula mai multe afaceri în domeniul modei, era impresar de modele, avea scoli de modelling în toată România. (...) Doamna Gavrilă nu e o tinerica, este o femeie chiar mai mare cu vreo doi ani, e o persoană matură, responsabilă, independentă, îl ştia pe Elan dinaintea mea, din anumite medii. Ema a propus să deschidem contul comun din Israel, în urma discuţiilor avute de ea cu Elan. Ema mi-a spus că doreşte să îşi transfere în acel cont o parte din economiile din România. Ea discutase cu Elan despre asta. Ea îi dădea bani cash în România, iar ulterior Elan ii transfera bani în contul din Israel, după anumite perioade. Ştiu că Ema urmărea să facă anumite investiţii. Era o înţelegere între ei. Nu erau banii mei, aşa că am considerat că nu trebuie să îi declar. Conturile erau pe numele meu pentru că pe vremea aia aveam o relaţie foarte bună cu Ema, eram ca două jumătăţi de măr. (...) În 2013 am aflat de la Elan ca cei 95.000 euro transferaţi în contul lui Radu reprezintă preluarea unei datorii pe care fratele meu o avea de recuperat de la un grec. Nu i-am comunicat lui Elan când am închis contul din Israel", a declarat Alexandru Mazăre. Următorul termen a fost stabilit pentru 29 noiembrie, dată la care va fi audiat omul de afaceri Avraham Morgenstern. De asemenea, în cadrul procesului va fi audiat şi Elan Schwartzenberg, urmând ca instanţa să stabilească dacă audierea se va face prin comisie rogatorie sau prin videoconferinţă.

INTRĂ ÎN ALEGERILE PARLAMENTARE CU CĂTĂLINA PONOR! PSD CONSTANȚA FACE TRIPLU SALT!

Încă nu au fost definitivate listele de candidați pentru alegerile parlamentare care se vor desfășura pe data de 11 decembrie. Dar asta nu înseamnă că nu am aflat numele candidaților care se vor bate pentru obținerea unui loc în Camera Deputaților sau la Senat din partea PSD Constanța. Potrivit ziarului EVZ, președintele organizației locale, Felix Stroe, a declarat că multipla campioană olimpică, Cătălina Ponor, va fi inlcusă pe listele partidului, pentru un loc de deputat. În cursul zilei de astăzi vor fi finalizate listele cu candidați. Senatorul Nicolae Moga, pe care l-am contactat pentru a ne confirma această informație, ne-a declarat că deocamdată nu este nimic bătut în cuie deoarece listele formulate la Constanța trebuie să fie discutate și aprobate la București. ”Eu  nu am vrut să mă bag în discuții pentru că nu am dorit să influențez opțiunile liderilor organizației Constanța. Ce știu însă foarte bine este faptul că toți parlamentarii constănțeni care se află în Parlament la ora actuală vor avea parte de o nouă șansă de a candida. Din această listă nu vor mai face parte cei care nu sunt din Constanța, și mă refer la Mădălin Voicu, la Manuela Mitrea și la Remus Cernea.!”, ne-a spus senatorul Moga. Tot el a ținut să precizeze că vor fi persoane din toate domeniile de activitate, care să facă față problemelor din Parlament. Am încercat să luăm legătura și cu deputatul Mircea Dobre. El ne-a spus că este la București și că nu are prea multe informații despre ce anume s-a discutat la Constanța. ”Din câte știu eu și am citit și în presă, așa este. Cătălina Ponor va candida din partea PSD”, ne-a spus Mircea Dobre. Din păcate, nu am reușit să luăm legătura cu gimnasta constănțeană pentru a-i lua un punct de vedere. Dar sportivii constănțeni au început să facă parte și din viața politică, atât cea locală, cât și cea națională. Pentru cei care nu-și mai amintesc, este normal să aduc în discuție numele lui Răzvan Florea, marele nostru înotător, care s-a aflat primul pe lista de consilieri la alegerile locale pentru Consiliul Local al municipiului Constanța. După cum știți, a câștigat alegerile, iar acum se va ocupa de Sala Polivalentă care se va construi în oraș. Să sperăm că, dacă va candida și va fi aleasă, Cătălina Ponor va fi un parlamentar de calitate, care se va ocupa de ceea ce știe să facă cel mai bine: de sport!

A apărut o nouă insulă în Marea Neagră. „Sovereign Island” aparține României și Ucrainei

Cea mai nouă insulă apărută în Marea Neagră reprezintă, de fapt, cel mai tânăr pământ al Europei. Și spunem asta deoarece nu este mai veche de 15-20 de ani. Dat fiind faptul că este situată la granița de apă dintre România și Ucraina, insula aparține ambelor țări. Are o lungime de aproape 7 km, din care 2,5 km se găsesc în apele noastre teritoriale, iar restul aparține Ucrainei. Lățimea insulei este de circa 200 de m. Autoritățile române au reușit să-l atribuie numele Insula Fericirii, iar numele ucrainean este „Nova Zemlia”. Dar, din câte știm, nu este numele oficial. Nu există încă nici o indicație pentru numele insulei pe hărți topografice din Ucraina. Vorbim despre o fâșie de pământ formată din aluviunile aduse de Dunăre și din depunerile de nisip ale Mării Negre. Specialiștii cu care am stat de vorbă au afirmat că insula crește cu circa 17 cm pe an. Așa cum este lesne de înțeles, în aceste locuri nu veți întâlni oameni, dar veți putea vedea colonii de cormorani negri, pelicani, pescărusi, egrete etc. De asemenea, veți putea vedea o navă eșuată în apropiere. În iarna anului 2009, cargoul georgian Turgut S (90 de metri lungime, 13 metri lățime) s-a împotmolit în nisip și acolo a rămas. Cei care se află în Deltă și-și doresc să viziteze canalele cu barca pot închiria ambarcațiuni din Sulina sau Sfântu Gheorghe. Dacă ajungeți până la Insula Fericirii cu barca nu veți putea debarca, dar curioșii pot coborî în imediata ei vecinătate, deoarece apa este foarte mică. Cei care doresc sa viziteze canalele Deltei cu barca, pot închiria ambarcațiuni din Sulina sau Sfântu Gheorghe.
În luna iunie a acestui an, Insula Fericirii a fost locuită!
Firește, nu au fost vizitatori obișnuiți, ci un echipaj de radioamatori din străinătate. Unul dintre ei a povestit cât de greu i-a fost să obțină permisiunea de a ajunge pe insulă. Dar au reușit să ajungă acolo în luna iunie și să stea de luni până joi. Adică pentru câteva zile, insula a fost locuită. Însă surprizele pentru locuitori s-au ținut lanț. În timp ce se deplasau cu barca spre insulă, au realizat că nu pot ajunge cu ea până la mal, ci au fost nevoiți să se oprească la vreo 80 de metri distanță. Nu au avut încotro și au fost nevoiți să care toate echipamentele mergând în picioare pe fundul mării. Și-au montat apoi corturile și s-au pus pe treabă. Dar să nu vă imaginați măcar că misiunea lor a fost una simplă. Nicidecum – a bătut foarte tare vântul. Pe de-o parte a fost foarte bine așa, deoarece nu au avut parte de nici un țânțar. Pe de altă parte, din cauza vremii nefavorabile, nu s-au putut bucura nici de prezența păsărilor, care au preferat să zboare spre alte zone ale Deltei.

Primarul din Mangalia, făcut harcea-parcea de turiști

Odinioară mergeam foarte des în stațiunile din sudul litoralului. Uneori stăteam întreaga vară la Neptun sau la Olimp, iar aminitirile sunt încă vii în memoria mea. Locurile erau extrem de frumoase, exista curățenie și destul de multă atenție la nevoile celor din jurul tău. Adică nu-mi amintesc să fi văzut coceni de porumb fiert aruncați pe plajă, nici cutii de bere ”uitate” de turiști. În ce privește localurile, pe atunci încă existau chelneri școliți, care știau cum se aranjează o masă și cum se servește o sticlă cu vin. Farmecul stațiunilor din acea vreme mă fascina și mă relaxa în același timp. Neptun-Olimp era perla litroralului românesc, în vreme ce stațiunea Mamaia era prăfuită. Anii au trecut, iar lucrurile s-au schimbat radical. De-acum lumea care dispune de mulți bani dă fuga la Mamaia pentru a se distra, iar cei care nu au sau nu vor să arunce banii pe fereastră preferă să meargă în sud. Bine, despre Olimp nu sunt prea multe lucruri frumoase de spus, există multe hoteluri abandonate, altele funcționează în condiții precare. Neptunul, odinioară o stațiune frecventată de nemți, olandezi, italieni etc., a rămas la stadiul de stațiune bolnavă. Venus încearcă să devină o oază într-o mare năclăită și reușește într-o oarecare măsură. Saturnul are, de asemenea, câteva hoteluri arătoase dar ce folos dacă sunt atât de multe lucruri care dezamăgesc turiștii?  Nemulțumiri sunt cu nemiluita și, din fericire, există din ce în ce mai mulți oameni care nu vor să tacă și să accepte lucrurile așa cum sunt ele. Sunt români care vin în concediu și chiar își doresc să aibă parte de zile frumoase în prezența familiei și a prietenilor.

Un turist extrem de nemulțumit

Întâmplător, am intrat pe un site al Primăriei Mangalia, pe care am găsit mai multe postări. Negative, firește! Prima îi aparține unui turist din București, care s-a declarat foarte nemulțumit de condițiile pe care le-a găsit la malul mării.  Nu-mi permit să fac vreun comentariu, așa încât voi posta integral textul lui Adrian Colțea. ”0756.201.202 nu e numărul de telefon al Primarului, domnule primar Radu Cristian? 0747.299.129 nu este numărul la care răspunzi dumneata, domnule Mihai Angelescu, director executiv al Poliției locale? Nu sunt numerele astea postate pe site-ul Primăriei?!
Atunci de ce mă iei în râs, domnule primar, când te sun, nu răspunzi și când, în sfârșit, mă suni dumneata, mă întrebi pe mine cine sunt? Atunci de ce mă iei la misto, domnule director Angelescu, atunci când, la orele nopții te solicit să faci ordine și liniste în perimetrul hotelului Romanța din Neptun, unde am fost cazat între 13 și 20 iulie a.c.? Ca să nu sun în fiecare noapte (mai ales că eu la orele alea trebuia să dorm liniștit, netulburat de haitele de câini din perimetrul hotelului și al restaurantului Barchetta, și nu să sun la dumneata și a doua zi și a treia, și până la sfârșitul concediului). Nu eram venit la Neptun ca să mă iei dumneata la mișto, că nu am somn la ora 4 și jumătate, nu crezi?
Încercați să vă plimbați noaptea pe faleza stațiunii Saturn, între Aida și Diana, dacă luminează vreun bec, să mi-l dați să-l înghit. Fierbinte. Unde să mă plimb noaptea, domnule primar, pe strada principală, plină de mașinile patronilor de localuri sau ale șmecherilor din oraș?! Să merg cu batalionul? Cu plutonul de turiști? Pe un trotuar de doi metri? Ce distracție am în Stațiunile de la malul mării, domnule primar? Ce optiune am, alta decât să intru într-o cârciumă, cu copii cu tot, să îmi înec amarul de a fi fost păcălit încă un an, într-o halbă de bere? Ce parc de distracții e acela din orice stațiune,domnilor? Când ai de gând să reașezi pavelele de pe trotuar la același nivel, domnule primar? Sau să refaci scările de acces de la plajă la hotelurile Aida, Cupidon, Cleopatra, Narcis, Semiramis, Tosca. Vezi că le cunosc,  domnule primar? Că stau denivelate de zeci de ani, și ne rupem gleznele, domnule primar. Nu trebuie altele, trebuie puțină muncă, primăvara, pentru reașezarea lor și eventual înlocuirea celor sparte. Dacă nu crezi, la vara viitoare revin și ți le număr eu. Cu condiția să vii acolo să stăm de vorbă, eventual și cu alți turiști. Că ne rupem gleznele, primare! Cum ne transporți, primare, de la o stațiune la alta? Că poate eu stau în Venus, dar poate vreau să mă întâlnesc cu cineva care stă în Neptun. Cu microbuze a căror oră de retragere este la 11 seara?! Mă mir că nu dai și stingerea la ora 11!
Domnule Primar, domnilor edili, dacă noi nu v-am vizita, an de an, dacă nu ne-am încăpățâna să ne placă marea lângă care ne-am făcut vacanțe și concedii și unde avem amintiri dragi, dacă nu am reveni cu încăpățânare, an de an, voi și cu orașul vostru ați cădea de pe hartă. Nu ați fost în stare să aduceți gaze natural, care ar asigura încălzirea hotelurilor și ar prelungi sezonul cu multe săptămâni în toamnă. Nu vă interesează nici o linie ferată electrificată și modernizată, ca să nu facem o oră și jumătate(!!!!) până la Constanța. Da, vin cu trenul la mare, domnule primar, îmi las mașina acasă, ca să mă bucur de relaxare, să nu mă cert pe locul de parcare, ca acasă, să nu fiu tentat să alerg toată ziua prin alte locuri în căutare de ceva care să mă distreze, că de aia sunt în vacanță!
Nu vă interesează nimic. Voi știți că noi venim pentru că ne e dragă marea. Atâția câti venim, vă suntem suficienți. La ce bun să faci o școală de ospătari, de personal HORECA, de barmani, de recepționeri, de cameriste ca să avem și noi o servire profesionistă?  Merge și așa, primare! Noi tot venim, nu? Merge și cu îngălații care ne servesc cu mânecile murdare, cu cameriste care ne trezesc la ora 7, că ele atunci încep serviciul, cu recepționere care consideră tejgheaua aia un fel de masă de tribunal, unde ele au puterea absolută și exercita poliția turiștilor.
Ajunge, primare! Abia ai fost ales ,poate reales, nu știu încă, dar sfidarea la adresa turițtilor nu mai trebuie să continue. Să nu îmi spui că nu am eu treabă aici, că eu sunt cetățean al Bucureștiului. Am treabă aici, căci stă scris pe plăcuțele de la intrare în fiecare stațiune „stațiune de interes național”. Trebuie să însemne asta ceva, nu sunt numai vorbe goale. Așa că, la alegerile următoare, vei da examen în fața mea, a noastră, primare! Facebook e o rețea de socializare deosebit de bună, care și-a dovedit utilitatea în multe cazuri, care a făcut să cadă multe capete ce se credeau bine legate de trup. Nu îți mai permitem să îți bați joc de vacanțele noastre. Mizați întotdeauna că nu ne stricăm noi vacanțele certându-ne cu voi, mai ales că familiile trag de noi să nu ne implicăm, să încercăm să ne simțim bine câteva zile. Mizați pe faptul că, ajunși acasă, uităm și ne vedem de ale noastre. Apoi, anul următor, luam țeapă din nou. E timpul să înceteze asta. Te asigur, primare, că eu nu mai uit.  Și mă voi implica. Și nu vei avea liniște, primare, până când nu voi vedea că miști ceva în Mangalia și în stațiunile pe care le ai în administrare. Pentru că Mangalia și stațiunile aferente ne aparțin nouă, tuturor. Pentru că sunt DE INTERES NAȚIONAL, domnule primar Radu!
Adrian Coltea, București, telefon 0723909247, să nu te chinui să cauți în telefon în zilele de 13-20 iulie. Eu sunt cel pe care l-ai sunat și i-ai cerut să se recomande el întâi, ca să știi dacă are sens să-i vorbești cu respect.”

Să nu vă imaginați că este un singur mesaj

Pe data de 3 august, Klara Manolescu posta și ea un mesaj. Iată-l:”Treziți-vă, oameni buni, și apucați-vă de curățenie. Toate stațiunile de la Olimp la Mangalia arată jalnic, bălăriile au invadat totul, sunteți orbi? Ce fel de administrație faceți acolo, ce fel de oameni conduc această instituție? Primarule, felul în care se prezintă stațiunile reprezintă cartea ta de vizită. Gunoaiele cât casa sau împrăștiate peste tot, lipsa coșurilor de gunoi, iarba necosită, copaci netoaletați, lipsa toaletelor publice…dezolant și dezonorat. Să vă fie rușine, pentru că nu aveți nici o scuză!” Cele două mesaje au fost postate de ceva vreme, adică pe datele de 14 și 3 august. Nu știm dacă edilul Cristian Radu și colegii săi din Primărie le-au citit, dar mi-aș dori să cred că da și că acum încearcă să pritocească un răspuns. Însă, indiferent că le-au citit ori ba, cele două mesaje sunt dure – ele reprezintă opiniile a doi oameni total diferiți, care au trecut în interval de 11 zile prin aceleași stațiuni și au fost dezamăgiți de aproape tot ce au întâlnit. Dar dacă s-ar apuca să posteze toți turiștii care ajung pe aici? Noroc cu marea!!! Doar ea ne mai salvează.

Dezastrul de la Miristea. Satul cu opt oameni si 300 de câini

În comuna Mereni, situată la 35 km de Constanța se ajunge foarte ușor. Drumul până acolo se parcurge pe șosele asfaltate, aflate în perfectă stare. Sau, mă rog, aproape perfectă!  După ce ai depășit localitatea ce poartă numele comunei (din care fac parte patru sate, respectiv Mereni, Osmancea, Ciobănița și Miriștea), drumul se parcurge la fel de ușor spre satele Ciobănița și Osmancea. Dar dacă vrei să ajungi la Miriștea, nu există nici măcar un indicator rutier care să te îndrume în ce direcție trebuie să o apuci. Trebuie să te oprești în satul Mereni pentru a obține unele informații, pentru că altminteri te poți rătăci extrem de ușor. La câțiva km de ieșirea din localitate, se face un drum la stânga. Este asfaltat, așa că, în ciuda lipsei indicatorului rutier, își imaginezi că poți ajunge ușor în sat. Dar nu este nicidecum așa. Totul depinde de vreme – dacă vremea este bună, drumul din pământ care apare după mai puțin de un km de drum asfaltat, este în regulă, îți poți continua călătoria. Dacă afară plouă sau este ninsoare, este mai bine să te întorci din drum. Altminteri, mai ai de străbătut  o porțiune în care te afunzi din cauza noroaielor. Fără exagerare, este aproape imposibil să pătrunzi și cu vreo mașină de teren în localitate. Poate doar vreun camion să se încumete să pătrundă. Și nu este vreun sat fără câini. Nu, câinii chiar nu lipsesc. Dar oamenii sunt foarte puțini. De fapt  vorbim despre un sătuc care are mai puțin de 10 locuitori. Au rămas doar opt! Însă, pe vremuri, era localitatea care dădea numele comunei. Cum s-a ajuns aici?

A luat ființă în urmă cu sute de ani

Prin anul 1774, turcii și-au întemeiat localitate aici. Pe atunci, satul se numea Edilchioi. În scurt timp, oamenii au construit un sediu de primărie și o geamie. Pe atunci nu simțeau nevoia să ridice vreo școală, iar biserica nu trebuia să fie construită de către musulmani. Până la izbucnirea primului război mondial au trăit acolo în liniște. După anul 1916, reședința comunei s-a mutat la Mereni. La sfârșitul anilor 1920, a fost votată o nouă lege administrativ teritorială, iar numele localității s-a schimbat. Din Edilchioi a devenit Miriștea. Iar satul a continuat să se dezvolte. Prin anii 60, în localitate trăiau câteva sute de locuitori, în jur de 700. Se descurcau cum puteau, dar o duceau bine. Aveau pământ pe care să îl lucreze, creșteau animale. Între timp se construise și o școală cu clasele I-IV, așa că micuții învățau carte fără a-și face probleme. Din păcate, viața satului a devenit foarte dificilă după colectivizare. De fapt, ca a multor alte mii de sate din întreaga țară. Doar că satul Miriștea trebuia să fie desființat. Și asta pentru că agricultura era extrem de importantă, iar terenul de aici era foarte productiv. S-a început mai timid, prin desființarea CAP-ului. Apoi s-a desființat și școala. Potrivit  localnicilor cu care am stat de vorbă, au avut noroc cu revoluția din decembrie 1989, altfel satul ar fi dispărut de pe fața pămânutului. Deși mai avea doar patru case ce nu fuseseră distruse. Iar locuitori  mai erau foarte puțini.

Cum trăiesc acum oamenii

Am ajuns cu mare dificultate în sat. Nu știam toate amănuntele pe care vi le-am povestit mai devreme. Ne așteptam să găsim mai mulți oameni și să stăm de vorbă cu ei. Speram că sunt dornici să-și împărtășească experiențele cu niște nou-veniți curioși să le cunoască viața și preocupările. Am trecut pe lângă niște case în stadiu de prăbușire. Chiar credeam că nu sunt locuite, deoarece arătau jalnic, dar ne-au lămurit niște rufe spălate puse pe sârmă la uscat. Deci, acolo locuia cineva. Dar noi nu am dat de nimeni când am trecut prin zonă. Ceva mai încolo, la câteva sute de metri, am descoperit o casă care arăta mult mai bine. Adică se vedea că acolo locuia o familie mai mare și că se ocupau de gospodărie. La distanță am văzut un nene care mâna o turmă de capre. S-a apropiat de noi și am început să stăm de vorbă. Ne-a spus că îl cheamă Toma și că a refuzat să plece din sat deoarece acolo s-a născut și acolo își dorește să trăiască. ”E greu, nimic de zis! Când plouă rămânem acasă, că nu avem cu ce să circulăm. Nu avem mașină, dar cu căruța ne putem descurca atunci când e soare sau dacă plouă foarte puțin.” El ne-a spus că a rămas cu soția în sat, iar copiii i s-au mutat. Erau niște micuți cu el, dar omul spunea că sunt nepoții lui veniți în vacanță. Pe lângă copii erau și vreo trei câini de care m-am temut pentru că erau foarte gălăgioși. Nenea Toma m-a liniștit și mi-a spus să nu-mi fac griji, pentru că nu mușcă. Sunt doar neliniștiți pentru că trecusem pe acolo. Nu erau obișnuiți cu prea multă lume în jurul lor. Din curte a ieșit și soția lui, care și-a cerut scuze și ne-a spus că gătește și nu poate sta prea mult cu noi. Am încercat să aflăm cât mai multe lucruri despre viața lor, despre felul în care se descurcă într-o comunitate atât de mică. ”Ne descurcăm cum putem. Pe  vremuri aveam magazin în sat. Acum trebuie să mergem până la Mereni pentru a ne face cumpărături. Sau ne aduc copiii, când vin pe aici.”, ne-a spus nenea Toma. Tot el ne-a spus că dacă nu are cine să le facă cumpărături nu-i o problemă așa de mare. ”Face pâine nevasta mea, acasă. Dar avem niște vecini care trăiesc singuri, fără nevastă, așa că ei se descurcă mult mai greu.” Este bine că măcar au curent electric. Așa se mai descurcă cu rufele, mai au un televizor în fața căruia pot sta în serile lungi, aparatul de radio cântă fără încetare. Nu au telefoane fixe, dar fiecare deține un telefon mobil. La o margine a satului este cimitirul. Plin cu morminte ale celor ce au trăit acolo și s-au stins din viață. Satul Miriștea încă trăiește, dar numai grație oamenilor care au ales să-și ducă viața în niște condiții greu de imaginat. Din când în când, în special când e ziua morților, zona se mai aglomerează. Cei care au trăit aici vin să-și omagieze rudele. Așa se mai animă satul. În rest, mai apare câte cineva să lucreze pământul pentru care s-a dorit desființarea satului. După 1990, oamenii și-au recuperat  terenurile agricole, dar prea puțini se ocupă de ele. O parte a pământului a fost cumpărat de către o firmă, iar acolo mai sunt aduși oameni care să lucreze. Doar așa se mai animă satul. Uneori!

Primarul Silviu Florentin Gârea este total dezamăgit

Am dorit să aflăm și părerea primarului comunei Mereni față de situația din Miriștea. Spre stupefacția noastră, însă, omul ne-a dat niște vești extrem de triste. Ne-a spus că a fost recent în localitate, cu o echipă a ENEL, pentru a completa becurile lipsă și a rămas stupefiat de ceea ce a găsit în zonă. ”Este un sat uitat de lume. Un sat cu trei căsuțe, o vacă și foarte, foarte mulți câini. În zonă s-au adăpostit într-o casă părăsită niște țigani. Și au adunat vreo 300 de câini care umblă liberi. Dacă nu ești cu o mașină, te mănâncă de viu. Probabil  au niște contracte, adună câinii și apoi îi dau mai departe. Din păcate, noi nu avem instrumente juridice pentru a schimba lucrurile. Nici buget nu avem. Nimeni nu vrea să facă nimic. S-ar putea folosi otravă, dar nu-i voie. Câinii au drepturi, ei au dreptate, oamenii nu mai au dreptate. Pe nimeni nu doare cât de prost merg lucrurile. De aceea merge România așa cum merge. Pentru mine este abominabil ce am găsit aici. Este o indolență totală din partea multora”, ne-a declarat dezamăgit primarul Silviu Florentin Gârea.

SUTE DE CUPLURI ÎNCEARCĂ SĂ ADOPTE UN COPIL!

Fiecare familie trebuie să aibă copii, mai devreme sau mai târziu, în funcție de cum își dorește și-și permite. Așa am fost învățați de mici, așa este legea firii. Însă, în zilele noastre lucrurile s-au schimbat foarte mult și părerile sunt împărțite. Pe de-o parte, cei care au mulți urmași trăiesc, de regulă, în condiții greu de imaginat. Este adevărat că veniturile salariale (pentru cei care muncesc!) sunt limitate, ajutoarele pentru creșterea copiilor sunt și acestea foarte mici, iar micuții se dezvoltă într-un mediu plin de lipsuri de toate felurile. Și aici ne referim la condițiile normale de trai pe care avem pretenția că le-ar putea avea o familie împlinită. Numai că nu prea le are. Cei care, la rândul lor, nu au reușit să aibă un copil în primii ani după căsnicie, fac eforturi foarte mari pentru a adopta un bebeluș. Și există foarte multe cazuri, ba avem chiar exemple concrete ale unor familii care au adoptat copii și sunt foarte mulțumite de alegerea pe care au făcut-o, deși unii dintre cei mici sunt de etnie rromă. În cel de-al treilea rând, există familiile care au avut șansa de a avea câte unul sau doi copii, care trăiesc într-un mediu civilizat și au bani pentru a avea grijă de fiecare membru. Numărul celor din urmă este, din păcate, foarte mic în comparație cu celelalte cazuri expuse anterior. Pentru a vedea exact cum stau lucrurile, am stat de vorbă cu Roxana Onea, purtătorul de cuvânt al DGASPC. Ea ne-a spus că la ora actuală există sute de copii în centrele de plasament sau la asistenții maternali profesioniști. ”552 copii sunt în centre de plasament, din care 200 cu dizabilități, și 467 copii sunt plasați la asistenți maternali profesioniști”.

127 de familii din Constanța sunt apte pentru adopție

Probabil că numărul familiilor care își doresc să adopte un copil este mult mai mare, dar până la ora actuală doar 127 de familii din județul Constanța sunt atestate pentru adopție. Condițiile pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru a obține un calificativ favorabil sunt destul de dure. Potrivit Roxanei Onea, la ora actuală sunt 44 de copii pentru care este deschisă procedura de adopție. Dintre aceștia, trei se află în centre de plasament, iar 41 sunt integrați în familii, la asistenții maternali profesioniști.  Cum spuneam, pașii pe care o familie trebuie să-i  îndeplinească pentru adopție sunt destul de întortocheați. Iată cum prevede legea că trebuie să se desfășoare adopțiile: La Biroul adopții, persoanele interesate obțin toate informațiile necesare pentru finalizarea adopției interne. Această etapă reprezintă etapa de informare. Apoi, familia doritoare primește lista documentelor necesare pentru întocmirea dosarului și mai apoi intră în perioada de evaluare premergătoare obținerii atesatului de familie/persoană aptă să adopte. Evaluarea socială înseamnă desfășurarea anchetei sociale în teren, verificarea condițiilor de locuit. Se face și o evaluare psihologică, care înseamnă perioada de testare psihologică și cursul de pregătire la care participă în mod obligatoriu. Acest curs este organizat de către specialiștii din cadrul Biroului Adopții, iar aici persoanele dornice să fie atestate primesc atât informații juridice și privind dezvoltarea abilităților parentale, cât și informații privitoare la profilul copilului adoptabil. Foarte interesant este faptul că avem și familii care au adoptat deja un copi, dar doresc să-și mărească familia. Potrivit Roxanei Onea, în județ există cinci astfel de cazuri.

Oare unde este mai bine pentru copii? În familii adoptive sau în grija statului?

Niciodată nu am crezut că voi fi în stare sau, mai degrabă, că voi avea motive să adresez o astfel de întrebare. În mod normal, copiii trăiesc o viață adevărată în cadrul unei familii, alături de părinți, frați și surori. Numai că, în zilele noastre, când viața este atât de grea, este dificil să dai un răspuns corect la o asemenea întrebare. Pe vremuri, străbunicii noștri proveneau din familii numeroase. Era în vogă expresia: unde merge suta, merge si mia. Cu alte cuvinte, copiii se creșteau unii pe alții, fără a apărea prea multe probleme. Mâncau ce apucau, se îmbrăcau unii de la alții, se încălțau la fel. Cunosc familii care au crecut și 13 copii, și toți sunt la casa lor, sunt oameni de nădejde în ciuda dificultăților avute în copilărie. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat radical. Știți că există familii muritoare de foame, care nu-și trimit copiii la școală pentru că nu au haine și îmbrăcăminte să le ofere, familii care trăiesc pur și simplu din alocația pe care micuții o primesc din partea statului. Adică din câteva zeci sau poate sute de lei pe lună. Și nu sunt puține, cum ar părea la o primă vedere. Dacă doriți să vedeți astfel de familii, vă îndemn să ieșiți din municipiile județului și să vă îndreptați atenția spre cartierele rău-famate ale orașelor sau în satele extrem de sărace. Surprizele ce vă vor fi oferite sunt departe de a fi imaginate. Dar copiii aflați în grija statului beneficiază de bani destul de mulți pentru cheltuieli. Astfel, pentru un copil normal dezvoltat care crește într-un centru de plasament se cheltuiesc lunar în medie 2463 de lei, iar pentru unul care este crescut într-o familie maternală suma de bani acordată de către stat este de 1904 lei. Adică în aceste centre, copiii beneficiază de tot ce-și doresc, mai puțin de dragoste adevărată de părinte. De regulă frații se adoptă împreună, dar pot fi adoptați și separat sau numai unul dintre ei. (De exemplu, în cazul în care unul are handicap, este puțin probabil să poată fi adoptat, deoarece familiile care adoptă își doresc copii sănătoși). Sunt însă multe cazuri în care copiii nu au pretendenți români care să-și dorească să-i înfieze. Pentru acești micuți, dacă adopția nu se poate încheia în România și au avut procedura deschisă în acest sens, se trece la etapa adopției internaționale. În județul nostru există trei complexe de servicii comunitare pentru copii cu dizabilități, centrul de plasament Traian, tot pentru copii cu dizabilități și 6 centre pentru copii cu dezvoltare normal, dintre care unul este Centrul Maternal Mangalia.

Părinții ar trebui să-și dea acordul pentru adopții

Uneori este dificil să obții acordul părinților care și-au abandonat copiii pentru ca aceștia să poată fi adoptați. Teoretic, legea îi obligă pe ambii părinți să își dea acordul. Dar există cazuri în care unul dintre părinți este necunoscut, declarat mort sau se află în imposibilitatea de a-și manifesta voința, este suficient consimțământul celuilalt părinte. Dacă ambii părinți se află într-una dintre aceste situații, adopția se poate încheia fără consimțământul lor. În cazul mamelor care și-au părăsit copiii în maternitate (pentru că există și astfel de cazuri, și nu sunt deloc puține), uneori acestea nu sunt de găsit sau dacă sunt, nu își dau întotdeauna acordul pentru adopție dar, dacă arată dezinteres față de minor, se poate demonstra acest lucru la promovarea deschiderii de procedură de adopție pentru copil.

ATLANTYKRON 2016 – INSULA INELUL DE PIATRĂ, NECUNOSCUTĂ DAR ARHIPLINĂ!

În judeţul Constanţa, în dreptul localității Capidava, există o micuță insulă, cu dimensiunea de circa 1 km pătrat, nelocuită și necunoscută turiștilor. Doar oamenii locului știu despre existența ei și o mână de iubitori ai naturii și ai tehnologiilor viitorului îndepărtat. Eu credeam că acest colt de paradis nu are nume, dar am constatat că m-am înșelat. Se numește insula Inelul de Piatră și, pentru câteva zile din an, este aproape neîncăpătoare. Totul a început în vara anului 1989, când aici s-a desfășurat prima ediție a Altantykron. Pare ciudat, dat fiind faptul că încă ne aflam în perioada regimului comunist. Și totuși, în vara acelui an a avut loc prima ediție a acestui festival, care a crescut an de an și s-a transformat într-o adevărată  academie. Între timp, aveam să realizăm să este vorba despre unicul eveniment de acest gen din lume. Și chiar merită!

Unde se află insula Inelul de Piatră?

După ce am străbătut o porțiune de drum pe malul Dunării, de la Cernavodă spre Capidava, am parcurs aproape 20 de km și am ajuns la vechea cetate antică. Acolo se lucrează și am fost uimită să constat că lucrările chiar se derulează destul de repede. Erau muncitori, dar nu am avut timp să ne oprim pentru a asta de vorbă cu ei și pentru a vedea ce fel de lucrări fac și când le vor termina. Noi am mers mai departe, încă vreun km și ne-am abătut de la șosea pe un drum de țară. Dar nu am parcurs cine știe ce distanță pentru că îndată ne-a apărut în fața ochilor o mare parcare plină de mașini. La câteva sute de metri de locul în care ne aflam se află o insulă necunoscută. Din câte am aflat, aceasta nu este trecută pe hărțile de navigație.  Se pare că localnicii i-au spus Inelul de Piatră și, în scurt timp aveam să aflu și motivul acestei denumiri. Este singura insula din zonă care nu s-a format din depuneri aluvionare, ci este din piatră. Ne-am urcat într-o lotcă și am ajuns în numai câteva minute pe peticul de pământ din mijlocul Dunării. Am fost fascinată de locul ce mi se ivea în fața ochilor. De regulă este o insula nelocuită, către care poate doar pescarii să se îndrepte.  Cu toate că nici ei nu cred că o fac prea des, având în vedere numeroasele locuri de pescuit care se află în zonă, dar și lacurile pline de pește din apropiere. Insula este fermecătoare, dominată de o pădure de sălcii și stejari. Dat fiind faptul că aici se desfășoară în fiecare an școala de vară Atlantykron, cei care participă la cursuri cunosc insula sub această denumire.

Sute de corturi au fost amplasate

Dacă pe tot parcursul anului insula este abandonată, vara, la începutul lunii august ea se animă și devine un loc al inteligenței, al oamenilor pasionați de futurologie, de cosmos, de științe mai puțin îmbrățișate de către oamenii zilelor noastre, dar fără de care viața noastră de zi cu zi ar fi mult mai săracă. Prima tabără care s-a desfășurat aici a fost coordonată de către Alexandru Mironov, un mare cărturar român, scriitor și fost secretar general al Comisiei Naționale UNESCO, de către profesorul Aurel Cărăşel, care a predat o bună bucată de vreme la Cernavodă, iar mai apoi s-a multat la Craiova, unde coordonează o școală de jurnalism, și de Sorin Repanovici, care este la ora actuală managerul și coordonatorul Academiei de vară.  Încă de cum am pășit pe insulă ne-au atras atenție sutele de corturi care au fost amplasate de către participanți. Și, pentru că vorbeam despre oamenii prezenți, trebuie să vă spun că sunt și extrem de tineri (nu știu câți ani are cel mai mic participant, dar cred că nu mai mult de 4), dar și vârstnici. Numai că aici vârsta nu are nici o importanță. Aici contează doar bucuria pe care o ai aflându-te într-un loc în care se desfășoară zeci de cursuri, cunoștințele pe care le ai și cele pe care îți dorești să le acumulezi. Deși insula nu are curent electric și nici alimentare cu apă, în aceste zile arată radical schimbată. Este lumină peste tot, au fost amplasate dușuri și wc-uri, este sonorizare pentru a auzi cursurile în orice loc te-ai afla și există extrem de multă veselie. Toată lumea este zâmbitoare și vorbăreață, fiecare știe câte ceva ce pentru restul este o necunoscută, iar școala neconvențională la care participă este mai elevată decât orice altă școală. Pentru că aici lumea învață fără a fi obligată de orele de cursuri. Este, de fapt, o altă față a umanității, a înfățișării oamenilor. Este unul dintre puținele locuri în care lumea nu se deosebește prin îmbrăcăminte diferită, nimeni nu are costum și cravată sau rochii vaporoase. Toți sunt îmbrăcați cât mai comod cu putință, iar pe primul loc este mintea și inteligența sclipitoare pe care am identificat-o în interiorul tuturor celor prezenți. Este aproape incredibil cum arată insula în restul anului și ce antene pentru Internet, roboți, telescoape, aparatură de radio-amatorism există aici în aceste zile. Pe parcursul desfășurării acestui eveniment, timp de 10 zile, există aduse în zonă trei bacuri ponton și restaurantul lui Petrișor Tănase, un maestru în arta culinară, care a amenajat un spațiu generos și oferă mâncare copioasă pentru cei prezenți. Nu este deloc de ignorat faptul că, în ciuda prezenței a sute de oameni, nu am văzut nici măcar o hârtie aruncată în jur. Toată lumea este extrem de civilizată și de atentă cu cei din jur.

Dar să revin la ediția din acest an

Anul acesta, la fel ca în toți ani în care s-a desfășurat manifestarea, sunt invitate personalizăţi din ştiinţă, cultură, artă şi sport atât din România, cât şi din Statele Unite, Irlanda şi Italia. La începuturi, un mic grup de tineri iubitori de Science Fiction a ales această insulă îndepărtată drept un loc ideal, deşi sălbatic, unde să se desfăşoare Tabăra anuală de SF. Era o ocazie minunată să studieze şi să înveţe unii de la ceilalţi. Timpul a trecut, condiţiile s-au schimbat, dar setea de cunoaştere şi de experienţe noi a rămas. După 10 ani, Tabăra s-a transformat într-o Şcoală de Vară. Tradiţia a continuat, având în fiecare an sprijinul unor autorități guvernamentale şi al unor organizaţii neguvernamentale din întreaga lume. In mod tradițional, Academia atrage şi implică instructori proeminenţi în domeniile lor din Europa şi din lume. Participarea acestor instructori, unii dintre cei mai buni, oferă o experienţă educativă şi de viaţă remarcabilă pentru tinerii care participă. La Academie, participanţii împărtăşesc nu numai ore de curs, dar şi experienţa de a trăi alături de aceşti specialişti, având ocazia de a fi în legătură cu ei şi de a învăţa despre multe aspecte ale vieţii în afara lecţiilor standard. Există de asemenea la faţa locului o echipă de organizare foarte bine structurată, care include coordonatori generali de programe, directori de logistică, coordonatori alternativi de programe, lideri de echipă şi echipe de securitate. Acest lucru asigură faptul că toate nevoile tinerilor care participă sunt înţelese şi rezolvate şi că au parte de o experienţă plăcută şi sigură. Iată lista participanților în calitate de invitați sau invitați virtual. Gr (r) dr. Dumitru Dorin Prunariu, Invitat Virtual, americanul Jacque Fresco Invitat Virtual,  Erisa K. Hines, USA, Invitat Virtual, Alexandru Mironov, fondator al programului Atlantykron,  Wargha Enayati, fondatorul Rețelei private de sănătate Regina Maria, medic specialist în cardiologie, dr. ing, Florin Munteanu, invitat virtual, Presedinte al  Centrului pentru Studii Complexe, Cristian Presură, dr. David Landerson, invitat virtual, chirurgul Radu Dop, Val Vîlcu, director al Agenției de presă DC News, prof.dr. Teodor Vasile, Președintele Asociației de Studii Esoterice, Feng Shui si Terapii Complementare, scriitori SF, Dan Farcas, matematician, informatician, cercetător al fenomenului OZN, Ana Nicolau, director al Editurii Nemira, Corneliu Chișu, invitat virtual, inginer și maior al Forțelor Canadiene, scriitorul Peter Moon, prof. dr. Leon Zăgrean, Seful Catedrei de Fiziologie a Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila“ București. Unii deja au participat la eveniment, alții urmează să fie ascultați în zilele următoare. În numerele viitoare ale ziarului nostru o să vă oferim interviuri cu oameni celebri dar tăcuți, care nu se evidențiază foarte mult în viața de zi cu zi, în ciuda calităților lor.