S-a uitat cu totul punctul 8 de la Timisoara

In urma cu 25 de ani (cand eram foarte optimista si speram foarte mult in viitor.... si de cand au trecut 25 de ani!!!), exact pe 11 martie se discuta, la Timisoara proclamatia care ar fi trebuit sa schimbe soarta Romaniei. S-a votat in toata tara pentru a se promulga aceasta initiativa fenomenala, care ar fi avut rasturnari de situatie aproape inimaginabile pentru tara noastra. Doar ca noi ne impuscasem fostul presedinte si trebuia sa avem o lunga perioada de timp in care sa ne gandim la ceea ce am facut. Nu noi, ca si persoane, ci exact acei oameni care au condamnat la moarte familia Ceausescu. Si ce anume spunea acest demers? Redau cu ghilimelele de rigoare textul: "Propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte (...)". S-a votat aceasta proclamatie? Dupa cum bine stim si ne (sau ar trebui sa ne...) cunoastem inaintasii care s-au perindat pe la presedintie si prin guvernele post-decembriste NU, aceasta proclamatie nu a fost respectata niciodata si am avut parte de o conducere neo-comunista. Nu voi nega sentimentele negativiste pe care le am fata de Iliescu si fata de toti cei de teapa lui. Doar ca simtamintele mele nu schimba cu nimic lucrurile. Au trecut 25 de ani si inca nu s-a schimbat mare lucru in viata noastra politica. Fireste, sunt multi politicieni tineri, care simt exact la fel cum simtim noi cei care am votat aceasta proclamatie. Dar am fost prea putini, iar cei care simt acum la fel ca noi sunt si ei prea putini pentru a schimba radical lucrurile, exact asa cum ar fi trebuit sa se fi schimbat viata noastra dupa revolutia din '89. Nu stiu daca la acest moment se mai poate face ceva in sensul acesta, dar sper ca a trecut suficient de multa vreme si ne-am schimbat suficient de mult pentru a nu mai tolera astfel de situatii. Ramane ca timpul, ca viitorul nostru sa dovedeasca acest lucru!