Oare cum se va schimba viata noastra dupa alegerea lui Iohannis?

Au trecut alegerile prezidentiale si l-am ales ca presedinte pe Klaus Iohannis. Eu una ma bucur tare mult de acest rezultat si nu-mi justific satisfactia. Spun doar ca merg prin orasul Sibiu de ani de zile, fara vreo legatura cu noul sef al statului. Merg la prietena mea de ani de zile, de zeci de ani ... si voi merge la fel de mult si in viitor. Cu sau fara Iohannis. Pentru ca, la inceput, cand el nu era primarul Sibiului eu vizitam acest oras. Nu era frumos, cum este astazi, dar oamenii sai il faceau sa para altfel decat orasele din sud-estul tarii, unde locuiesc, sau orasele din Moldova, unde am stat cinci ani pentru a-mi forma viitorul. In fine, revin la alegerea presedintelui si la sperantele pe care multi romani, foarte multi romani care traiesc aici, in tara, sau care au plecat de ani de zile peste hotare pentru a-si forma un viitor pentru ei si familia lor si le-au pus in Iohannis. Si mai astept trecerea usoara a timpului pentru a vedea schimbarile pe care le asteptam cu totii. Nu mai vreau sa avem atatea sute de parlamentari, dar cred ca aceasta este ultimul lucru in ceea ce priveste importanta schimbarilor pe care le astept. As vrea insa schimbari din punct de vedere al traiului nostru. *Stiu ca nici aceasta schimbare nu o provoaca presedintele, dar o poate influenta. Nu mai vreau sa vad in jurul meu atat de multa lume care traieste de pe azi pe maine. Sunt oameni care au ajuns la o anumita varsta si sunt nevoiti sa manance doar legumele cele mai ieftine, fara carne pentru ca este prea scumpa pentru veniturile lor. Nu este normal ca mancarea sa fie atat de scumpa. Mi se pare lipsit de etica! Nu mi se pare normal ca intretinerea sa fie atat de scumpa, dupa cum nu este firesc sa dam atat de multa bani pentru educatia copiilor nostri. Acum, cinstita sa fiu, sunt foarte multi elevi care invata si au rezultate foarte bune. Numai sa va uitati cu atentie la anumite licee din Constanta si sa studiati comportamentul elevilor. O parte dintre cei care provin din familii bogate se cunosc dupa comportament. Daca mama si tatal lor si-au facut niste buticuri si lucreaza toata ziua, copiii nu se prea omoara cu cartea, dar ai lor dau multi bani pentru ca odraslele sa se simta implinite. Si o tot fac, pana in ziua  examenului de bacalaureat. Dupa aceea, urmeaza a da alti bani pentru toamna, iar apoi o iau de la capat. Bani la profesori, bani pentru hainele de fite ale copiilor, bani pentru buzunarul odraslelor. Iar alti tineri de varsta lor reusesc la orice facultate si-ar dori, iar apoi se straduiesc sa se descurce cu banii foarte putini pe care parintii amarati din cauza statului in care traim reusesc sa ii adune lune de luna. Cati dintre voi circula cu autobuzul si cati dintre voi au stat vreodata de vorba cu cei care circula zilnic cu mijloacele de transport in comun? Eu am cunoscut in autobuz oameni de calitate, care au un mare defect: nu au bani pentru a plati un taximetru sau pentru a se plimba cu masina lor. Poate va intrebati cum se face ca au ajuns in aceasta situatie, iar raspunsul e cat se poate de simplu:au muncit intreaga lor viata in aceasta tara, nu au furat, nu s-au dedat la nici un fel de compormisuri, iar astazi o duc asa cum o duc - cu o jena de meniu zilnic, cu autobuz care circula asa cum circula si cu haine pe care le-au facut in urma cu multa vreme. Nu va grabiti sa ii condamnati si sa le ponegriti trecutul. Fara acesta, nu ne-am afla astazi in situatia in care suntem. Fara acesti oameni care au fost toata viata lor cinstiti si curati suftleteste, nu reuseam sa ajungem in situatia de a avea noi, Romania, un stat cu un presedinte neamt. Va puteti imagina o Franta care sa-si aleaga un presedinte neamt? Nu cred! Sau puteti crede ca un spaniol ar deveni primul ministru al Marii Britanii? Iarasi nu cred! Se pare ca reusita Romaniei de a-si alege un presedinte cu numele de Klaus Iohannis ne duce pe un adevarat podium al democratiei. Intr-un loc in care nici nu visam sa ajungem. Undeva unde au ajuns doar niscaiva state - vreo doua, daca nu ma insel! - din America Latina. Dar si noi suntem latini, iar la alegeri am  dovedit acest lucru cu varf si indesat. Stiu ca am avut motive, dar inca vom mai avea. Nu s-a schimbat radical in bine viata noastra. Este inca mult prea devreme. Dar - asa cum au trecut 24 de ani de la revolutie, iar viata noastra este parca mai dificila decat atunci - suntem rabdatori si plini de speranta. Iar daca Iohannis nu va determina schimbarea in bine in tara, va fi vai si amar. Si de el, si de noi!

Si voi vota din nou, peste doua saptamani

Nu am lipsit de la nici un scrutin electoral, indiferent ca se vota pentru prezidentiale, pentru primarie sau pentru Consiliul Judetean. Am stiu intotdeauna ce anume imi doresc si pe cine trebuie sa votez. Nu am a-mi reprosa nimic si, daca ar fi cazul, as lua-o de la capat. Stiu ca sunt multi constanteni care au votat la fel ca mine si asta este un lucru care imi da un fior de fericire. Dar starea mea de la aceasta ora seamana izbitor de mult cu cea din 1992, cand eram jurnalist la ziarul Telegraf. Cu diferenta ca atunci aveam cu totii - ma refer la colegii mei de la acea data - aceleasi idealuri, aceleasi asteptari si stiam foarte bine ca doar un anumit candidat le poate realiza. Iar cand s-au afisat rezultatele finale eram, cum altfel, de serviciu. Ma aflam langa Carmen Cristea si eram extrem de triste amandoua. Oare si din cauza asta a emigrat Carmen? Foarte posibil!  Atunci a iesit invingator la prezidentiale nenea Iliescu. A venit apoi anul 1996, cand a iesit invingator Emil Constantinescu. Doamne, ce manifestatie a fost in Constanta. Am marsaluit pe strazi dupa care am intrat imbracata in palton la stirile de la TV Neptun. Toata lumea era  fericita ca am reusit sa schimbam regimul. Au mai trecut anii si lucrurile s-au schimbat intr-o mare masura. In 2000 lucram la Observator. Cu foarte multa uimire am realizat ca ne-am divizat, noi, jurnalistii. Erau multi care votasera cu Vadim Tudor, multi care il si vedeau presedinte. Nu mai eram la fel de asemanatori in gandire cu actualii colegi fata de cum fusesem cu fostii. Iar anii au trecut, au mai fost alte alegeri si am ramas uluita de candidatii cu care votau colegii mei. Se stia dintotdeauna ca presa este un electorat de dreapta. Dar nu mai era, se schimbase radical. Acum a iesit, dupa primul tur de scrutin, urmasul lui Iliescu. Nu am mai fost prin judet, nu am stat de vorba cu nimeni si nu stiu cine cu cine a votat. Dar am rezultatele si imi este de ajuns. Constat ca se vede extrem de clar provenienta mea. Ca doar de aceea am votat la fel ca cei din Transilvania. Ce m-a uluit insa nu au fost rezultatele primului tur de scrutin, ci felul in care s-a votat in strainatate. Felul in care mii de oameni au fost tinuti in strada pana la ora 21.00, ora la care s-au inchis urnele. Pai alegerile sunt libere, asta inseamna ca urnele ar fi trebuit sa fie deschise pana ce ultimul alegator ar fi votat. Nu conta ca se facea ora 5 sau 6 a diminetii. Important era ca oamenii sa voteze, ca doar din acest motiv facusera atata drum pana la sectia de votare. Va imaginati cati romani care se afla in Franta traiesc la Paris si cati in alte localitati. Dar in Italia stiti cati sunt la Milano sau la Roma si cati traiesc in alte orase. Dar in Suedia, credeti ca toti romanii sunt in capitala, unde aveau cabina de vot. Foarte multe persoane cu drept de vot traiesc in alte orase dar in ziua votului s-au mobilizat, s-au trezit devreme si s-au pus pe drum pentru a ajunge cat mai repede la sectiile de votare. Ce a iesit, ati vazut cu totii. Au votat extrem de putini, cei care au avut noroc. Sper cu toata fiinta mea ca aceiasi oameni vor fi la vot si peste doua saptamani. Si ca atunci vor putea vota. Si vor vota conform asteptarilor mele. Si a multora dintre noi!