Ieri, pe cand scriam de zor despre ministrul Transporturilor, constanteanca Ramona Manescu, mi s-a oprit din nou blogul. Iar nu am mai putut scrie, spre dezamagirea mea totala. Astazi, pe cand faceam diferite incercari, adica m-am apucat de apasat pe toate butoanele posibile si imposibile ... am avut din nou surpriza de a vedea ca pot, din nou, scrie! Este fascinant! Nu-mi explic ce se intampla, nici cum se rezolva intr-o fractiune de secunda defectiunea, asa ca ma grabesc sa scriu. Nu ca am neaparat ceva de povestit, insa vreau sa profit de aceasta sansa! Asa ca o sa revin la subiectele zilei. Nu am chef sa intru in polemici vizavi de existenta atator regi ai Romaniei. In opinia mea exista o singura familie regala, pe care am stimat-o mereu si o stimez si astazi (fireste, e vorba despre familia regala de Hohenzolern!). Ceea ce se intampla in rest este o tiganeala cat palatul parlamentului! Nu-mi pasa cati pseudo-regi exista in tara noastra. Daca ar fi dupa ei, ar fi cateva mii, poate zeci de mii - toti cei cu bani nemunciti ar putea spune ca sunt imparati, regi, conti sau mai stiu eu ce titulatura si-ar putea alege. Insa acest subiect este aproape inexistent pentru mine. Asa cum mi se pare si demersul deputatului Madalin Voicu, pe care il cunosc. Cam atat, nu pot spune inca ce parere am despre el, insa nici nu conteaza prea mult.
Dar sa revin, in ultimele zile au fost o gramada de subiecte pe tv. Unele importante, in viziunea celor pasionati de televiziune; altele nesemnificative dar tratate regeste! Imi vine sa nu mai deschid televizorul, nici macar pentru a afla vremea probabila. Parca stramosii nostri se orientau dupa asta....
Mult mai important si mai aproape de realitate este ceea ce se intampla in pietele constantene. Astazi, de pilda, am fost in Tomis III. Acolo este o multime pestrita, o multime captivanta, desi aparent fiecare este pe cont propriu. Aiurea, este o intreaga inlantuire. Sute de persoane vand legume, fructe, oua, verdeturi, peste etc. Alte mii de oameni se perinda in cautarea unor produse cu pret acceptabil. Ce-i drept, e singura piata din oras unde preturie sunt acceptabile. Si fiecare om este un necunoscut care are in minte acelasi lucru: oare unde o fi mai ieftin si care marfa o fi mai proaspata! Cam asta se intampla in Romania - sper sa dispara cat mai repede aceasta gandire potrivnica! Lumea merge la serviciu dimineata; cei care nu au un loc de munca merg la piata si isi fac veacul pe acolo. Apoi merg acasa cu totii - unii ca sa manance, altii sa gateasca ceea ce vor manca primii. Seara va veni la fel de linistita (sau de nelinistita) pentru toti. Isi vor undui trupurile pana in fata televizorului si se vor zgai la diferite emisiuni; unii se vor uita la Realitatea TV, altii la Antena 3, altii la TRV, altii la ProTV si mult mai putini, la TVR. Vor ingurgita ideile strecurate binisor de realizatori. Unii vor intelege strict ceea ce vor, altii strict ceea ce li se transmite, iar altii isi vor pierde inutil timpul de seara in fata televizorului - adica nu vor fi inteles nimic. O invidiez pe mama, careia i s-a stricat televizorul! Macar traieste dupa vointa proprie si isi creaza propria lume - mi se pare mult mai simplu asa. Si mult mai elegant. Aveti ideea cat de putine ore isi petrec strainii in fata televizoarelor? Nu va puteti imagina. Prietenii mei din Suedia au trei televizoare in casa; il deschid doar pe unul dintre ele, dimineata la cafea, cand deschid teletextul. Adica strict informatii de ultima ora si de maxim interes. Cat de mult imi doresc sa traiesc pana cand in Romania se va atinge acest nivel. Dar, oricat de optimista as fi, trebuie sa ma inclin in fata realitatii. Americanii au fost in stare ca, in mai putin de 50 de ani sa dea un presedinte de culoare. La noi au trecut 23 de ani de la revolutie sau ce o fi fost, si nimic nu a capatat mai multa valoare. Dimpotriva, totul este cu susul in jos! Ma intreb oare cati ani vor mai trece pana macar sa ne dam seama in ce haos traim.
Sper din toata inima ca macar copiii nostri sa reuseasca si sa traiasca mai sanatos. Fiul meu nu pierde vremea la televizor; uneori se mai uita la cate un film pe calculator. Seara iese afara, dar nu sta prea mult pentru a se putea odihni pentru a doua zi, cand serviciul il provoaca extrem. POate ei, ma rog, unii dintre ei, vor putea sa schimbe lucrurile. Ma incred in forta lor, fireste nu a tuturor. Sunt tinerii care au trecut de la lapte praf la bunatatile din magazine. Nu mai au habar nici de comunism, nici de Ceasca. Le-a venit randul. POate cu ei la putere ne vom schimba si noi, ca popor, viziunea.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu