miercuri, 24 iunie 2015

Florenta, amore mio!

Anul acesta nu stiam daca vom reusi sa plecam in excursie sau nu; totul depindea de starea mea de sanatate si de avizul medicului. Care a venit, dupa o consultatie complexa. Asadar, ne-am pus in stare de functionare si, dupa ce facusem doar cateva iesiri din casa, mi-am zis, hai, ca se poate! Si s-a putut! Fireste, excursia de anul acesta din Italia a inceput la Milano, dupa ce avionul cu care am plecat din Constanta a aterizat la Bergamo. Zborul a fost unul lin, fara nici un fel de peripetii. Din acest frumos oras, despre care voi scrie mai tarziu deoarece a fost punctul terminus al excursiei de anul aceasta, se poate ajunge la Milano cu autobuzul sau cu trenul.Noi am optat pentru varianta autobuz, deoarece stiam ca ne va duce pana in statia Milano Centrale (adica, gara centrala din Milano), loc in care mai fusesem si de unde stiam cam in ce directie trebuie sa ne deplasam pentru a ajunge la hotelul in care rezervaseram cazarea. Asa arata gara dn Milano, dar sa stiti ca in acest oras exista mai multe locuri de unde poti lua trenul pentru a ajunge in foarte multe destinatii. Sunt gari de unde poti  lua trenul pentru destinatii interne, cum ar fi in zona montana sau in estul ori sudul tarii, dar sunt si gari din care poti pleca spre alte tari, spre Elvetia si apoi Franta, asa cum am facut noi. Insa despre aceste destinatii voi scrie intr-o alta postare. Astazi ma voi referi strict la Italia, la Milano si la Florenta. Imediat dupa ce am ajuns ne-am indreptat spre hotelul in care ne facusem rezervarea. A fost un hotel foarte bun, situat intr-o zona extrem de frumoasa, situat la doar   doua statii de autobuz de gara. Si, cu toate ca zona garii este plina de negri refugiati in Italia (Surprinzator, dar romanii care erau pe acolo in urma cu doi ani, acum disparusera. Habar nu am unde!), in zona in care ne-am cazat nu era picior de negrut Cu toate ca ne aflam la doar 1,5 km de gara, adica o distanta nesemnificativa pentru un muritor de rand care-si duce traiul in gara!!.Receptionera care era de serviciu avea toate zambetele la ea, nu o durea nici capul si nici spatele, cu toate ca avea peste 50 de ani, si a fost foarte incantata sa afle ca suntem din Romania, din Constanta. Mai avusese turisti la fel ca noi si, din cate se pare, fusese multumita de ei. Sper ca a fost si de noi! Fireste ca imediat dupa ce am despachetat am stabilit sa iesim prin cartier, pentru a ne familiariza cu locurile si pentru a ne delecta putin simturile. Ceea ce am si reusit! Cu toate ca eram de numai cateva ore in Italia, aveam senzatia ca ma aflam pe aceste meleaguri de foarte multe zile. Poate si faptul ca  mai fusesem pe aici avea un rol bine determinat. Ne-am plimbat printr-o zona superba, cu cladiri impunatoare, foarte frumoase si pline de flori. Asta am apreciat mereu la italieni, faptul ca iubesc florile si isi incarca balcoanele cu ele! Iar din strada, o cladire plina cu flori atrage foarte mult. Cam asa arata un balcon, sper sa va placa cel putin la fel de mult cum mi-a placut mie! Blocurile par pline de viata si nu sunt impersonale, ca multe altele din Romania, de exemplu. Asta nu inseamna ca aduc vreun prejudiciu de imagine tarii mele! In fine, seara ne-am plimbat prin Milano, fara a ajunge in principalele locuri ale orasului, fara a vedea Domul sau alte locuri impresionante. Ne-am bucurat insa de o zona absolut minunata, pe care nu o stiam din alti ani. Dimineata ne-am trezit devreme, asa cum suntem obisnuiti de acasa, si ne-am dus spre gara pentru a vedea ce trenuri avem spre destinatiile spre care optasem inca de acasa. Dupa ce ne-am orientat si stiam exact ce aveam de facut, ne-am hotarat ca in acea zi sa facem o plimbare (ma rog, una destul de lunga) spre Florenta, oras catalogat de multi turisti drept unul dintre cele mai romantice locuri vazute vreodata. Distanta dintre cele doua orase este de peste 300 de km, prin munte. Drumul nu pare foarte lung si noi l-am facut in mai putin de doua ore. In tren am stat langa o brazilianca frumoasa, care calatorea singura. Nu era o persoana foarte tanara; avea peste 40 de ani si se afla pentru prima data in Europa. Era incantata de ceea ce vedea, vazuse si urma sa traiasca in aceasta vizita de trei saptamani pe care o facea. Din cate mi-am dat seama, era greu sa vizitezi Euriopa traind pe un alt continent, iar diferentele dintre cele doua continente erau foarte mari. Am discutat mult cu ea, mai ales despre tara ei, despre probleme pe care le aveau locuitorii, despre decalajele dintre cei saraci si cei bogati. La prima vedere parea totull diferit de probleme noastre, insa la o analiza mai atenta, ulterior facuta acestei intalniri, am realizat ca, indiferent in ce parte a globului ai trai, diferentele sunt aceleasi, cu mici nunate. In gara ne-am despartit, dupa ce ne-am facut urarile de rigoare si ne-am dorit una alteia zile frumoase de excursie. Ne aflam deja la Florenta, oras renascentist de o frumusete extraordinara. Sau cel putin asta stiam din carti. De la gara am luat-o pe jos spre centrul orasului, pentru a ne bucura de tot ceea ce vedeam. Si am vazut multe, foarte multe. Chiar langa gara este o veche biserica, care arata asa. Pe langa biserica era plin de tarabe, cum de altfel am vazut astfel de locuri prin tot orasul. De, este un oras turistic pe care il viziteaza milioane de oameni din toata lumea iar localnicii trebuie sa profote de acest lucru. Si o fac cu buna stiinta. De la gara am luat-o pe una dintre stradutele intens circulate spre centru. Primul obiectiv pe care intentionam sa il vizitam era Piazza del Duomo. Nu a fost deloc greu sa ajungem in aceasta zona deoarece pasii te purtau intr-acolo. Piata mare in care am ajuns fara graba, parca special pentru a observa imprejurimile si oamenii, era dominata de aceasta cladire impresionanta si arata exact asa! Frumoasa si plina de lume. Nu am putut sa imi dau seama cam cati turisti erau in zona, dar erau multi, ca in luna iunie! I-am dat ocol de mai multe ori si am vizitat cam tot ce se putea. Din pacate, in Florenta nu am avut senzatia despre care vorbeste foarte multa lume, cum ca orasul ar fi minunat. Poate ca multimea de oameni peste care am dat a diminuat senzatia perceputa. Sau o accentua intr-un alt sens. Dupa aceea am  ajuns, aproape fara sa vrem, dar era imposibil de evitat un asemenea obiectiv, la biserica Capela Medicii, o biserica senzationala, de o frumusete iesita din comun. Este o biserica incarcata cu tablouri si bijuterii, nu, nu va ganditi la bijuterii din aur sau argint. Ma refer strict la bijuterii artistice, In aceasta  biserica apar doua grupuri statuare ale lui Michelangelo, una 'Ziua si Noaptea", iar cealalta "Aurora si Amurgul", amplasate deasupra unor morminte celebre ale dinastiei Medici. Absolut impresionant acest muzeu, unde nu aveai voie sa faci poze cu blitz si, cu atat mai putin, sa filmezi. Cu toate acestea, unii turisti au mai facut astfel de lucruri, starnind oprobiul celor din conducerea cladirii!  Am vizitat in zona multe locuri, printre care Ponto Vecchio, un pod peste raul Arno. Pe malurile acestui rau, mai exact in Florenta s-a nascut Renasterea italiana. Daca doriti sa stiti mai multe despre aceasta, nu ezitati sa studiati. Ceilalti vor fi, la fel ca si multi alti turisti, niste simpli vizitatori! In oras sunt mai multe poduri peste acest rau, dar Ponto Vecchio este cel mai cunoscut si vizitat. Pe de-o parte si pentru ca este plin cu magazine pline cu de toate, in special haine si imbracaminte din piele. Pe de alta parte, este o zona senzationala, plina de oameni si de savoarea lor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu